27/02/2021
26/02/2021
Teodor Dume: Poezii
1.
O fi fost Dumezeu ori tata
In visul meu de azi- noapte
aveam un prieten
pe care îl chema Dumnezeu
era un Dumnezeu din
plastelină
creat
după chipul şi
asemănarea omului
cu singura deosebire că
niciodată nu îmi zicea
nu...
făceam duş împreună
ne mângâiam şi ne rugam
împreună
ne aşezam deodată la masă
jucam şah doar la lumina
care venea de afară
nu nu se plângea de nimic
când a fost să ne aşezăm
pe genunchi
să- i mulțumim celui de Sus
pentru hrană şi pentru
grija de peste zi
a rămas în picioare
şi- a ridicat privirile înspre
cer
şi a zis
Doamne nu pot
să-ți mulțumesc pentru ceva
ce mi-a luat dar îți
voi mulțumi dacă
o să- mi dai înapoi
visul în care
eram om
în carne şi oase şi lăcrimam
la fiecare atingere
a genunchilor de pământ
dă- mi chipul omului
pe care
l- ai creat după chipul şi
asemănarea ta
şi mai dă-mi Domne
o bucățică de timp
doar atât cât
să-ţi pot mulțumi
naiv cum am fost
i- am dat nişte haine
ce fusese ale copilului
din mine
ca să- şi îmbrace corpul
dezvelit
în întunecimea
ce nu- mi permitea să- l ating
dimineață
mi- am dat seama că
cel cu care vorbeam în vis
era tata
plecat nu de mult din lumea
în care
se moare doar o singură dată
2.
20/02/2021
Teodor Dume, 20 febr.2921
1.
1. Drum...
S- a intors de la
inmormântarea tatălui său
fără să ştie că tatăl lui
n- a murit
ci doar
s- a mutat de pe pământ
in sufletul lui...
2.
Incontestabil...
Dumnezeu m- a făcut
"după chipul şi asemănarea
sa" şi i- a dat tărie gândului
să uite şi
putere sufletului să ierte
3.
Gest ca amanet
Atingerea mea te face să te apropii cât mai mult şi sà scoți batista să pui in ea lacrima care te- a făcut fericită şi de teamă să nu o striveşti ìmi laşi inima amanet până la următoarea atingere...
4.
Un fel de ezitare
Când ai început să- ți numeri
lacrimile de bucurie
ai încetat să mai fii
ceea ce ai fost
dar iubind
vei mai avea o şansă
5.
Legământ
Curând o să pot să spun
că am fost dar
dragostea mea va rămâne
aceeaşi
ca umbra care
stă de veghe pământului
în care am intrat...
6.
Dezinfecție
Mi- am spălat lacrima
ìn ochiul zilei in care
a murit tata
apoi
am rastignit-o
după trei zile
i- am aşezat mâinile peste
piept
am ingenuncheat sub
lumina lumânării aprinse
şi am rugat- o să mă ierte
pentru
gestul meu
de a- i păstra amintirea lui
tata
in cel mai frumos loc din
lume
memoria cuvântului biblic
imi spune că tata
se va intoarce
precum
iubirea dintr- o inimă intr-
alta şi
vom fi doar noi -
lacrimà răstignită
pe durerea a ceea ce am
fost...
7.
Frica de mine...
Când mă opresc din mers
şi imi intorc capul
inspre
urma paşilor
ceva mă face sà cred că
nu am trăit destul
8.
Câte puțin şi pentru mama
Abecedarul mi- a fost
singurl prieten
adevărat
care m- a invățat
să mulțumesc mamei
pentru viață
iar cartea
singura prietenă care
m- a arătat cum să o fac
9.
Un Dumnezeu pământean
Azi-noapte am visat că
sunt impăratul
a tot ceea ve mişcă
dimineață
o frunză càzută
la picioarele mele
imi cerea indurare...
10.
Pentru ultimul drum...
Mi- am làsat amanet
sufletul şi numele
pentru atunci
cànd
copilul meu
imi va spune:
Te- am iubit, tata!
11.
Undeva prin voi, prieteni...
Ura faceți-o pietre şi
aruncați cu ele in mine
nu và sfiiți
in cele din urmă
o să constatați că
eu nu exist pentru voi
şi nici voi nu existați
in ochii deschişi ai lumii
şi ce altă durere mai mare
să nu poți să- i priveşti
in ochi
pe cei vii....
12.
Sunt oameni care te rănesc
chiar şi atunci când
le intinzi mâna
dar ca sà- ți păstrezi increderea
mai intinde-le-o o dată
17/02/2021
Nicolae Silade, între marile proiecte ale ființei, în general, şi cele vocaționale de identificare a sufletului
A- l poziționa pe Nicolae Silade într- un anumit unghi în spațiul literaturii e ca și cum ai avea curajul să- l apostrofezi public pe Dumnezeu pentru fărădelegile tale. Știm bine că Dumnezeu este partea nevăzută din noi și că disponibilitatea lui este veşnică atât timp cât partea umană este percepută ca pe ceva sacru .Privindu- l pe Nicolae Silade, din unghiul meu de vedere, aşezat pe cel mai de sus palier al literaturii, nu îndrăsnesc să mă aşez decât lângă umbra frumuseții cuvântului său. Iată de ce Nicolae Silade, prin creațiile sale, se identifică, fàră greş, cu viața, şi la rândul său, prin metode viabile, identifică fiecare părticică a sufletului.
Spun asta, pentru că am avut privilegiul, de la o vreme încoace, să însoțesc, "sub acoperire", fiecare scriere ce poartă semnătura, Nicolae Silade. Şi pentru că mă pot autoproclama " fan" Nicolae Silade ìmi permit să-l diagnostichez, din punct de vedere literar, ca fiind unul dintre scriitorii care, ìn momentele de explorare lăuntrică, uită de sine şi ìşi smulge bucăți din suflet pentru a ni- le dărui nouă tuturora, chiar şi acelora care au aruncat primii cu piatra.
Nicolae Silade este un pervetit irecuperabil care ìşi găseşte plăcerea şi satisfacția âîìn durerea cuvintelor. Şi totul doar pentru a descoperi rolul sacru al sufletului. Sub incidența acestui gest autorul caută să separe trupul de suflet ca mai apoi să reconstruiască acea punte care ìl va ajuta sà traversezeî ìnspre imaginarul unui întreg binecuvântat al ființei.În faţa mea am părți din sufletul său pe care şi le- a aşezat pe palme şi mi le- a dăruit prin cartea sa "everest". O carte cu un format altfel decât cele cu care ne- am obişnuit, 143 de pagini pe care sunt alocate 49 de titluri. Carte elegantă, prin ținută şi conținut, apărută la binecunoscuta editură, Brumar din Timişoara, ìn 2020. O contribuție aparte, la reuşita acestei lucrări, au avut-o: Loredana Tîrzioru (editare şi copertă), precum şi Alina Guțuleac (tehnoredactare).
O carte "care ìi fac pe oameni să se bucure să se întristeze când minunele / se înşiră una după alta şi înăuntru şi afară unde copiii nu mai ştiu să/ rămână copii unde oamenii nu mai ştiu să fie oameni" (printre troiene şi troieni), pag. 93. Citind cartea te trezeşti absorbit cu totul de ființa din lăuntrul cuvântelor în care a găzduit deopotrivă: lumina,întunericul, fericirea, tristețea, dragostea a acelui cuvânt "mama", dependența de ființa care a hărăzit lumea prin care va trece înspre o altă lume "ìn copilărie iubeam deopotrivă lumina şi întunerucul (...) acum lumina are alt înțeles iar întunericul acelaşi/ şi fie că ìnțelegem fie că nu soarele tot răsare şi nicio noapte nu e nesfârştă" (lumina şi ìntunericul),pag.56/57.
Şi cum să nu ți- se interpună, în calea oricărei pete de întuneric, lumina din sufletul mamei! "pe mama o chema elisabeta nu nu e regina angliei dar e frumoasă(...)e altfel(...)mă sună mereu şi- mi citeşte din/ biblie şi are o oră a ei pe care o ține ascunsă o oră a ei ìn care se ascunde/ o oră de taină o oră de dragoste ìn care numără toate orele lumii / până la o nouă ìntâlnire cu mine şi ìn ora aceea ìşi mută pe ascuns toate irele/ adunate şi ìn ora aceea trăieşte ca într- o casă nouă într- o lume pe/ care lumea de azi nu o cunoaşte"(elisabeta),pag.53/54.
Nu, nu pot să nu îmi caut lacrima pe care am scăpat- o citind acest text şi în care să nu ìl caut pe Dumnezeu să-l rog să vegheze asupra tuturor mamelor de aici şi a acelora plecate, poate mult prea devreme.
Ştiu că sufletul lui Nicolae Silade este unul autentic, dovadă firimiturile existenței sale. carantinându-le, preventiv, între coperțile acestei cărți. Spun "preventiv" nu ca măsură de detenție, ci de prevenție pentru a le proteja până la găsirea celui mai bun confort în sufletul cititorului. Elementele componente ale fiecărui text de aici sunt filtrate cu grijă şi mai apoi controlate sub aspectul emoției pe care o produc, fie chiar şi printr- o simplă atingere a cuvântelor: mamă, lumină, ìntuneric, dragoste, răsărit, bunătate, pâine, apă, dureri, oameni, trăiri şi fapte.
Explicația folosirii acestor cuvinte (liantul dintre trup şi suflet) vine din naturalețea ființei, din exprimarea simplă care imunizează în timp ce şi menține tensiunea dintre stări şi o face credibilă. Poate că rafinamentul existențial consolidat odată cu trecerea anilor il fac pe autor să se supună adevărului absolut, un adevăr care îi va implini trecerea prin viață.
Ceea ce am constatat la Nicolae Silade, şi imi place acest aspect, este raportul dintre cantitate şi calitate, modul in care ocoleşte, cu tact, procedeele ermetice folosite de unii care se învârt in jurul cuvintelor tehnice, reci, robotizate, fără acoperire valorică, din punct de vedere literar, încadrându- le, zic ei, ca opțiune de redimensionare a scriiturii "noii generații".Da, atàt timp, zic eu, cât sufletul creează frumusețea umană şi nu reziduurile de pe fundul lui, vom avea "hrană" pentru toată perioada existenței omului pe pământ. Nu o spun numai eu, ci o spune chiar şi autorul, sub o altă formă, "eu prefer să locuiesc (...) într- o casă de 4x4 cu un frigider într- un colț şi un calorifer in altul/ pe malul unui râu de munte sau la marginea mării / eu prefer să locuiesc in mine însumi" (everest v),pag.16.
Da, aceasta este lumea pe care Dumnezeu a populat-o cu oameni "după chipul şi asemănarea Sa".Revin, totuşi, la cuvintele lui Nicolae Silade,"incepe realitatea cine al cui vis este cine a visat pe cine şi cine a fost/ viu în vis și cine este viu în realitate în realitatea care este tot / un vis"(o realitate de vis),pag.107. Nu- mi permit să definesc sau să redefinesc poezia lui Nicolae Silade, ca fiind o poezie hermeneutică dacă alții nu şi-au permis, dar imi permit să declar că am sesizat valoarea ca simbol al interpretării vieții, bine conturată în tot ceea ce scrie Nicolae Silade.
Aş fi vrut să consemnez discret delicatețea cu care Nicolae Silade îşi stoarce emoțional sufletul , dar având la îndemână doar opțiunea "cititor" ori "consumator" al frumosului din cuvânt, m- am limitat doar la " materia primă" pusă la dispoziție de către însusi autorul prin volumul " everest" şi prin încă câteva volume de autor pe care am avut şansa de a le citi, fără să mai contabilizez aparițiile in revistele de cultură care l- au găzduit.
Vorbind aceeaşi limbă, care ne călăuzeşte pe drumul literaturii şi care ne uneşte sufleteşte, voi incheia cu un citat dintre copertile " everest"- ului, care ori de câte ori il intorci sau il rostogoleşti, cu acesaşi inţelepciune, găseşti cheia sub preşul din faţa uşii, ceea ce inseamnă incredere, recunoştință,şi sinceritate, "era atât de intuneric pe pământ / că m- am gândit să vin şi eu/ să fac lumină" , pag.87
Teodor Dume, membru U.S.E
15/02/2021
Teodor Dume: Poezii
Ritual
Ìn lumea mea oamenii mor lent
alteori mult prea rapid
nici nu apucă să se uite
unul ìn rana celuilat şi nici
să- şi-le curețe
pentru că
lacrimile le adâncesc tot mai mult
ìn rest
totul e ok...
cei nepregătiți să moară
se ìmbrățişează la o bere şi
după ìncă trei lăcrimează
unul pe umărul celuilalt
din când în când
ìşi scuipă flegma sub masă
tac plàng şi iarăşi scuipă câte- o
înjurătură şi asta pentru a alunga
moartea
şi uite aşa se uită unul ìn rana celuilalt...
Un tren ce nu duce nicāieri...
Azi- noapte am vorbit cu Dumnezeu
l- am ìntrebat care dintre
vagoanele trenului
in care am urcat
va ràmâne la peronul pentru intârziați
nu
nu mi- a răspuns
mi- am dat seana atunci că
Dumnezeul meu e doar
un Dumnezeu imaginar
şi tocmai ìn noaptea asta
mă pregăteam să rămân ìn
vagonul pentru ìntârziați
pentru a mă ìntâlni cu moartea
ìn cele din urmă am adormit
ìntr- un pat improvizat
làngă fereastră
ca să pot privi din când ìn când
ìnspre capătul lumii
intre timp a venit iarna
ìn vagonul ìn care urcasem
nu mai era nimeni
mi- am dat seama atunci că
am greşit trenul care ar fi trebuit
să mă ducă la capătul celălat al lumii
ìn ochii mei se furişease teama
de a mă mai ìntoarce acasă
Dispariția mea, un pact făcut cu Dumnezeu
De fiecare dată când ìmi aşez mâinile
sub cap şi ìmi lipesc pleoapele
una de alta
am impresia că mă pregătesc
pentru un drum lung şi că
trebuie să-mi pun deoparte
aparatul de bărbierit pasta de dinți şi
un notes ìn care
ìmi voi nota
datoriile lăsate ìn urmă
factura de apă cea de curent şi
doi lei pentru abc- ul din colț
aş vrea ca intențiile mele
să fie dintre cele mai bune
să nu mă poată vorbi lumea pe la spate
şi să mă arate cu degetul
ca pe cerşetorul din parc
tocmai de aceea
am propriile mele emoții
pentru că
oamenii bârfesc şi ìn lipsă de altceva
o să spună cà am dispărut subit
şi asta pentru că fiecare
îşi imaginează fuga ca pe o pradă
nu nu este felul meu de a fi
şi lucrurile nu stau chiar aşa
dispariția mea e un pact
pe care
l- am făcut cu Dumnezeu
El este singurul care ştie
de ce mă acuză lumea şi
de ce am plecat ìn graba ìn care
se pleacā doar o singură dată
s- a zvonit că am dat mâna cu dracù
şi de- atunci
vecinii
seară de seară ìşi lasă
o lumânare aprinsă pe pervazul
de la fereastră
în seara asta frigul s- a întețit
şi luminile sau stins una după alta
doar cea din fereastra
apartamentului trei pâlpâie anemic
e chiar locul din care va trebui sà plec...
. Eu, Dumnezeu şi lacrima din colțul ochiului
Ştiu că o să plec ìn locul ìn care
Dumnezeu ìşi prepară
cafeaua de unul singur
pentru o felie de pâine o să- l rog
să mă lase seară de seară
să- l spăl pe picioare ìnainte de culcare
şi dacă va fi să cinăm şi să
dormim ìmpreună
dimineață
mă voi preface că am visat
şi ìi voi spune că l- am văzut incotit
pe marginea patului
cum din palmă imi hrànea moartea
cu bucăți de carne rupte din mine
şi o să- i mai spun că
cel care ìi ştergea lacrima
din colțul ochiului
eram eu
cel de dinainte de a ne cunoaşte
14/02/2021
revista EXTEMPORAL LIRIC: Daniel Marian, despre> Urme de sânge pe umbra trup...
revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume: Scriitorul - destin sau opțiune, inte...
Teodor Dume: Sciitorul - destin și opțiune
https://confluente.org/teodor_dume_1613305609.html
https://revistaextemporalliric.blogspot.com/
Teodor Dume: Scriitorul - destin și opțiune, interviu realizat de Petruț Pârvescu
"Eu cred că destinul a avut un rol decisiv în fixarea numelui meu pe palierul de sus al literaturii.”
Eu cred că destinul a avut un rol decisiv în fixarea numelui meu pe palierul de sus al literaturii. La prima vedere pare o auto estimare, dar uitându-mă în urmă, îmi văd urmele lăsate pe timp, urme detectate și confirmate de mari critici și scriitori cu ștate vechi, ca: Gheorghe Grigurcu,(în acea perioadă a începuturilor mele), care a fost și este considerat criticul de poezie numărul unu din România. Tot domnia sa a fost cel care m-a impulsionat după ce fiecare notiță, fiecare text au trecut prin filtrul critic al său. După lecturarea (corectată cu roșu) a celor peste 300 de texte, care le propusesem pentru a face obiectul selecției pentru volumul de debut, același Grigurcu mi-a spus: ” Ești bun și trebuie să continui. Toate textele bifate cu trei de x sunt bune și poți să le incluzi în volumul tău de debut, iar cele notate cu doi de x va trebui să le refaci neapărat. Uite, eu îți voi face prefața!” Așa s-a și întâmplat!. Gheorghe Grigurcu mi-a prefațat primul meu volum, intitulat,”adevărul din cuvinte”, apărut abia, în 1985 și mai apoi pe cel de-al doilea intitulat: “Strigăt din copilărie”
Și de ce spun și susțin că destinul mi-a redimensionat sufletul ?. După lansare i-am trimis, lui Gheorghe Grigurcu, la Tg Jiu (între timp a fost silit să părăsească Oradea) primul exemplar purtând primul meu autograf oferit pe o carte. Evident că prin 1978, la începutul prieteniei noastre, i-am mai dat un autograf pe revista „Țara visurilor noastre” unde redactorul șef îmi rezervase trei pagini de revistă însoțite de felicitările dumnealui. Poate că ar fi nedrept dacă nu l-aș aminti aici și pe prietenul nostru comun, epigramistul Al. Silaghi, care de fapt era agentul de legătură care se asigura că textele mele ajungeau pe masa redacțiilor înspre care au fost direcționate și nu într-un coș mascat sub biroul redactorului de specialitate!.
Măsura luată mi-a fost benefică pentru că, în conformitate cu regulile de atunci, impuse amatorilor de a li-se răspunde la Poșta redacției, (cum cred că se mai practică și în ziua de azi,) am trimis texte și la o revistă din alt județ (nu-i voi da numele pentru că e o revistă funcțională și cu tradiție) care lună de lună îmi răspundea „O gândire matură. Vă așteptăm și cu alte texte”, După vreo trei numere de revistă am observat, sub semnătura unui poet (redactor la acea revistă), un fragment format din câte două versuri într-o strofă și alte două versuri în altă strofă care, de fapt, îmi aparțineau. La acea vârstă fragedă nu –mi puteam da seama că acel individ a comis un furt, așa că am ezitat să mai trimit texte unor reviste de cultură din România. Dezamăgit fiind am stagnat ceea ce a dus la întârzierea apariției volumului meu de debut până în 1985. Am trimis texte revistei Familia și câtorva din zonă.
Și tot în același an (1978), Alexandru Andrițoiu, redactorul-șef al revistei Familia, mi-a reținut spre publicare câteva texte, care au și fost publicate în revistă. Și pentru că nu orișicine ajungea să publice în revista Familia, bucuria mea .era o sărbătoare ori de câte ori îl întâlneam pe Gheorghe Grigurcu. Deși mutat la Tg. Jiu dialogul, purtat prin scrisori, era de fapt liantul dintre sufletele noastre. Confirmarea a tot ceea ce am spus până acum vine tot de la Gheorghe Grigurcu, care a avut amabilitatea de a-mi face o mare surpriză, spunându-mi, printr-o scrisoare, ceea ce nu multor poeți le-o fi spus .Iată: ”Dragă domnule Teodor Dume,
Te felicit din toată inima pentru apariția volumului dumitale de poezie.
Citindu-l mi-am confirmat impresia că ești un mare suflet de poet (...)
Poezia, cîtă mai e în lume, se bizuie pe oameni ca dumneata, puri și modești, de bună credință care slujesc cu pasiune, dezinteresat.
Te socotesc unul dintre cei mai de bună calitate din îndeajuns de numeroși tineri literați pe care, de-alungul anilor, am avut prilejul a-i întîlni.” Gheorghe Grigurcu
Mândria debutului meu a ajuns și la Florin Mugur care urma să scrie și să publice o cronică volumului meu pentru Suplimentul literar-artistic, unde deținea o rubrică. Fragmente din cronică au ajuns și la mine, prin intermediul lui Gheorghe Grigurcu, deoarece în 1990 și până la decesul survenit pe 09 februarie 1991, starea de sănătate îi era precară. “O poezie ancorată cu tact și profesionalism, ținând cont de vârsta, încă tânără a autorului, în momentul dimensionării textului exemplificat de Gheorghe Grigurcu, cel care l-a descoperit pe teodor dume – poetul din “urbea” de pe Criș. Teodor Dume este poetul capabil să limpezească, prin cuvânt, apele tulburi ivite în urma unor furtuni de nestăvilit.
Limpezimea și coerența exprimării, inventivitatea și ușurința de a dialoga cu sufletul sunt elemente definitorii pentru un poet de mare calibru, valoros prin tot ceea ce rostuiește și așterne pe hârtie. Așa îl văd pe Teodor Dume.”, spunea, Florin Mugur.
Nu m-am abătut din drumul deschis de acești buni prieteni ai sufletului meu, și nici de la calitatea scrisului, dovada faptului sunt zecile de cronici scrise semnate și publicate în revistele de cultură din România, de către :Maria-AnaTupan, Marius Chelaru, Adrian Dinu Rachieru, Daniel Corbu, Ionuț Caragea Daniel Luca, Daniel Marian, Nache Mamier Angela, Cezarina Adamescu , Remus V. Giorgioni și foarte mulți altii.,
2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment? Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.
Am scris versuri încă de la 14-15 ani (de prin 1970/1971), dar timidul din adolescentul de atunci nu mi-a dat voie să mă exteriorizez public, chiar dacă recitam din creațiile altora, pe scenele marilor spectacole de atunci. Dar, așa cum spuneam, momentul s-a concretizat la 21 de ani (prin 1977) când am debutat, la modul cel mai serios, publicând în Revista Familia, Ziarul Crișana, Revista unu, revista Țara Crișurilor, Albina, Munca, și multe alte reviste deschise tinerilor creatori de poezie. Mai apoi am fost cooptat și de revistele Viața Militară, Apărarea patriei, Șoimii Carpaților, reviste ale MAp.N. Tot în 1977 am debutat ca și jurnalist scriind articole, știri și reportaje pentru presa locală și în deosebi pentru Scânteia tineretului al cărui corespondent permanent am fost pentru județul Bihor. Am deținut Legitimația numărul 1, eliberată de Comitetul Central al UTC. Trebuie să remarc faptul că tot în 1977 am fondat Cenaclul Ecoul, al cărui președinte am fost până în decembrie 1989. Acest cenaclu a fost o pepinieră din care au răsărit mari scriitori apreciați de criticii din zilele noastre. Unii au rămas în România și publică carte după carte, iar alții au părăsit România imediat după 1989, și sunt foarte apreciați. Aici, cazul lui Viorel Boldiș, un adevărat prieten, nu numai al meu ci și al poeziei, un prieten a cărui inimă bate și pentru cei rămași aici. Și da, cum am mai precizat!. Debutul în volum l-am făcut, sub supravegherea lui Gheorghe Grigurcu, abia în 1985 cu volumul „adevarul din cuvinte”
Eram prea tânăr atunci și nu prea știam mersul înspre ușile editurilor și nici nu știam care ar fi fost „ procedura” ....
3.Care a fost drumul până la prima carte ?
Până la apariția primei cărți am fost « cărăușul « stărilor pe care le-am transformat în cuvinte și le-am dăruit publicului, fie prin textele publicate în presa vremii, fie pe scena Cenaclului Ecoul, despre care deja v-am vorbit. Remarcabil, zic eu, este și faptul că în zilele fierbinți ale revoluției (din 1989) am fondat ziarul Ecoul pe care l-am coordonat în calitate de Redactor-șef , alături, evident, de tinerii scriitori și ziariști din acele vremuri. În paralel, în calitate de cofondator al Revistei Țara Crișurilor și de director al Clubului Înfrățirea din Oradea am sprijinit activitatea revistei sub stricta îndrumare a lui Stelian Vasilescu, redactor-șef.4.Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?
Întrebarea de față este cu « dus și întors », cum ar spune un bun prieten al meu, mult mai în vârstă ca mine. Și ca să nu mă repet la infinit o să punctez doar reamintind un nume sfânt pentru mine. Și acela este Gheorghe Grigurcu. Mai bine zis, întâi de toate, Omul Gheorghe Grigurcu, și numai apoi criticul, poetul și prietenul Gheorghe Grigurcu. Și asta chiar dacă între noi, ca vârstă, este o distanță de 20 de ani. Pe atunci, când ne-am întâlnit privirile, eu aveam 20 de ani și eram retras în mine și în frumusețea cuvintelor, iar domnia sa avea 40 de ani. Și mă bucur că am avut posibilitatea, atunci, să-i ofer, din când în când, câte o bucurie sufletului. Porțiunea aceasta de timp o pot considera o « porțiune minată » despre care nu pot și nici nu am îngăduința să vorbesc. Și poate că nici nu o voi face niciodată !. E mult mai mult decât o promisiune !.Spun doar că prin intermediul domniei sale l-am cunoscut pe Florin Mugur (decedat la 09 februarie 1991).. Nu mulți, dintre cei de azi, își aduc aminte de acel Florin Mugur, pentru că a rămas un poet, un scriitor și un critic uitat cu tact.
Mi-a rămas cronica, din care am citat mai sus, cronică pe care a preluat-o Ottilia Ardeleanu și a publicat-o în cartea sa de de studiu intitulată : « Teodor Dume, poetul care sfidează moartea ». Cartea a apărut la Editura Pim din Iași în 2020, cu ocazia zilei mele de naștere, pe 04 aprilie. Da, la acea vreme, citeam mult și îi admiram pe toți poeții cărora le citeam numele sub textele apărute în diverse reviste. Îi admiram ca oameni capabili, diferiți de noi ceilalți, văzând în ei ceva ce îmi doream și eu. Ba chiar am avut ocazia, de nenumărate ori, să stau la aceeași masă cu poeți și scriitori de o înaltă ținută. În acele momente bătăile inimii o luau razna, dar eram mândru pentru că respectul era reciproc. A vorbi despre influențe e riscant. În acea perioadă, sincer să fiu cu mine însumi, nu mă interesa în fapt textul citit în revistă, ci poziția aceluia pe care îl stimam și îl adoram. A se vedea că, deși Gheorghe Grigurcu, în prefața cărții mele de debut “adevărul din cuvinte» mă pune alături de « marele » german Friedrich Holderlin, criticii în cronicile de carte publicate din 2013 încoace spun cu totul altfel, și mă bucur că nu sunt asociat cu niciun nume. Iată ce spune Daniel Corbu în prefața cărții Devoratorul de umbre, semnată Teodor Dume : « Teodor Dume și-a construit cu migală, cu o știință a fiziologiei poemului și o formulă originală un univers liric inconfundabil el (Teodor Dume) impune în. poezia ultimilor decenii o mitologie proprie, fiind unul dintre cei mai profunzi poeți de azi”. Pentru a nu se interpreta greșit redau un fragment și din Gheorghe Grigurcu, Iată: “O superbă încredere în sine ( a poeziei, nu a autorului) se pronunță într-o melodie holderliniană (deși e foarte puțin probabil ca poetul, Teodor Dume, aci prezentat să-l fi citit pe marele german)”.
Așa este!. Nu-l citisem!. Influențele vin din suflet și nu pot devia din alte suflete incompatibile cu sinele tău.
5.Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?
Fără a ține seama de cifre ci doar de modalitățile prin care putem menține echilibrul dintre cetățeac-scriitor, scriitor și putere, avem de a face cu tehnici și metode care supralicitează valoric în ceea ce privește arta și dimensiunile ei, pentru că frumusețea cuvântului sau a imaginii sunt contopiri ale artei izvorâtă și mai apoi rostuită din gândire și conștiință. În caz contrar nu putem vorbi despre conștiință, cetățean și putere. Arta, literatura, în general, cu formele ei, sunt punți de trecere de la conștiință înspre scriitor cetățean și cetățean- putere, ca și structură organizatorică.6.Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?
În pepiniera Artei și Literaturii cresc și se formează tot felul de autointitulați scriitori instruiți de critica de interes a bisericuțelor și grupărilor “teroriste » asupra frumuseții cuvântului și-i mențin în fruntea clasamentului pentru o aderare la un premiu național, aderare notificată din timp în ordinea modului în care au slugărit stăpânii. Desigur că doar timpul și nu eu sau un altul x scriitor răzvrătit voi(va putea) eradica răul deja făcut literaturii și calității acesteia rănind-o cu bună știință. Firesc că timpul ne va așeza pe fiecare pe un anumit palier în Istoria literaturii. Chiar dacă suntem în secolul XXI nu pot să accept unele texte ale zise noii generații care în loc să-și trăiască stările, fie și interiorizându-le, nu fac altceva decât să și-le sufoce chinuindu-se să folosească un limbaj criptic . În orice creație trebuie să se regăsească sufletul creatorului și nu penița folosită incorect. Chiar și un zidar știe cum să-i dea culoare lucrării sale folosindu-și starea de moment Ca și susținător și întreținător a frumuseții cuvântului nu poți să aduci în inima cuvântului caloriferul, candelabrul, drujba, dușumeaua care geme sub greutatea prostiei și apoi acel ghiveci din cuie și potcoave să-l numești poezie. Și ai pretenția că ai scris o poezie modernă izvorâtă din conștiința noii generații. Haideți fraților să redefinim poezia, să redefinim stările și trăirile individului , în paralel și pe cele ale uneltelor de lucru. Poezia nu este un borcan din care extragi bucățele din lista de cumpărături. Sunt conștient, și sunt de acord, că poezia viitorului se restrânge până la esență dar nu pot fi de acord cu restrângerea ei până la sufocare și în cele din urmă rămân câteva reziduuri nereciclabile care se petrifică fără nicio utilitate sufletului. Suntem predispuși la uitare. Suntem predispuși să-i uităm pe cei care au fost . Dar istoria pe care o va scrie noua generație este o lucrare construită pe un soclu de nisip mult prea uscat pentru a putea produce liantul dintre firicele. Este doar o părere pe care timpul o va consemna în istoria literaturii …7.Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...
Eu, cel puțin, nu cred în ritualul poetului care, spune el, se așază la masă, soarbe o înghițitură de bere și mai apoi se apucă să scrie poemul vieții lui. Nu, nu există acel ritual chiar dacă poveștile vin de demult…Există doar « momentul sufletului” și spațiul din care el studiază, apoi dictează, indiferent de timp și de loc Poetul, creatorul în general, nu este un constructor care își planifică metrii cubi sau liniari de cărămidă sau de bolțari pe care trebuie să-i așeze într-un anumit loc și într-un anumit timp. Poetul este mesagerul sufletului și stărilor care nu lucrează după program și la ore fixe , cum greșit spun unii dintre colegii noștri scriitori. Și când spun asta nu mă refer doar la actul de creație în sine . argumentez și confirm cu cele 30 de volume de poezie și aforisme publicate, până în prezent, în România și în Franța. În lipsă de spațiu alocat nu le voi enumera. Precizez doar, că în momentul de față lucrez, în paralel la definitivarea a încă 4 volume, dintre care cele mai dragi mie îmi sunt două: Ultima noapte cu tata, o carte antologie de autor pe care o voi dedica părinților mei plecați mult prea devreme de lângă mine și cărora le sunt dator acoperindu-mi neputința de a fi lângă ei pe ultimul lor drum înspre Dumnezeu. Și cea de a doua carte am intitulat-o : Viața mea, o lacrimă7 + UNU În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.
Gândind la tata...
de mult nu-l mai aud pe Dumnezeu tușind
și nici pe tata strigându-mă
să-i duc sus pe acoperiș
o canî cu apă
știu că ultima dată
când
l-am văzut pe Dumnezeu lăcrima
iar lui tata
îi sângerau mâinile și picioarele
i-am strâns picioarele de obrazul meu
și i-am oprit sângerarea
m-a privit lung
ca și când
iar aș fi făcut vreo boacănă
apoi mi-a spus:
poate că la noapte
mă va chema Dumnezeu
ca să-i duc o cană cu apă
tu ești bărbat
să nu mă aștepți că
drumul o să dureze o veșnicie...
Ultima noapte cu tata
nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat…
în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile așezate sub cap
avea mâinile încrucișate peste piept
și dormea
dimineață când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustață ca de fiecare dată
mama m-a așezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi și mi-a șoptit ca și când
tata și-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
și mi-a dat de grijă să-ți spun că tu
îi vei ține locul
BIOGRAFIE SELECTIVA
Teodor Dume, jurnalist, editor, scriitor și poet român (n. 04 aprilie 1956, Luncasprie, Bihor) În prezent director/fondator Revista Extemporal liric.
A urmat cursurile şcolii generale din satul natal și Şcoala profesională "Înfrăţirea" din Oradea. Este absolvent al Liceului "Înfrăţirea" din Oradea, al Şcolii Populare de Artă din Oradea (secţia Regie-teatru, specialitatea Actorie) și al Academiei de Studii Social-Politice, pentru pregătirea cadrelor de conducere, din Bucureşti. O perioadă scurtă a și lucrat ca și Controlor tehnic de calitate la Intreprinderea Înfrățirea din Oradea, perioadă în care a coordonat 29 de organizații de tineret ca și secretar cu probleme de propagandă și cultură.Lector la cursurile de pregătire profesională.A fondat, la 22 decembrie 1977, Cenaclul ECOUL Oradea, pe care l-a condus până în 1989.A fost director general al ansablului artistic ECOUL TINEREŢII din Oradea, care a funcţionat pe lângă Casa Ştiinţei şi Tehnice a tineretului.
În 1983 a fost numit directorul Clubului Tineretului (de sub Pasajul Vulturul Negru) din Oradea. A mai fost directorul Clubului Sticla din Pădurea neagră-Bihor. A lucrat la Consiliul Judeţean al sindicatelor Bihor, în calitate de director la Clubul Înfrăţirea Oradea, pe care l-a înfiinţat în 1986. În iunie 1991 este transferat, în interes de serviciu, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea, ca director adjunct.
În perioada 1992-2013 a fost director general la Sc.Club Teo Dume S.R.L din Oradea. Din mai 2013 devine director executiv la Profi CTD Oradea. În iulie 2019 fondează revista Extemporal liric al cărei director este. Cel mai important lucru este debutul în volum, în 1985, cu volumul Adevărul din cuvinte, prefațat de Gheorghe Grigurcu, urmat de încă 27 de volume publicate în România dar și în Franța. Evident, coautor la peste 80 de antologii publicate în România și străinătate.
Menționat în Indice de nume (Index) - Marian Popa - Istoria literaturii române,vol.II www.semneartemis.ro/indice.htm
Teodor Dume este membru fondator (alături de Stelian Vasilescu, şi de alţii) al revistei de cultură Ţara Crişurilor, publicată în Oradea (ediţia 1990), fondator și redactor șef al ziarului Ecoul din Oradea (1990) și director executiv al revistei Confluenţe lirice. Redactor revista Algoritm literar(2010), Redactor revista Ofranda Literar-Artistică.Editor roliteratura, Membru de onoare Lira21, Membru de onoare Confluenţe lirice, redactor Dialoguri culturale, Editor Cleopatra – Casa Gândului, Editor Roliteratura. Secretar general de redacție revista Ofranda Literar-Artistică (din iulie 2019).Director /fondator Revista Extemporal liric ,Redactor șef revista Extemporal liric,Este membru al Uniunii Scriitorilor Europeni (USE) și membru al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec. Membru AJRP-Asociaţia Jurnaliştilor Români de Pretutindeni- cu sediul în Montreal/CANADA,Membru fondator IRJ&MMA - International Romanian Journalists & Mass- Media Association cu sediul in Los ANGELES,CA,U.S.A , Membru fondator al WARM- Asociaţia Mass-media Românilor din Lume, cu sediul la Londra/UK (fondată la 30 01 2014. Membru în Consiliul Onorific Internaţional Reţeaua Literară.
Teodor Dume, în cărți de critică:
*ESCALE IN PANTEON DE LA DOSOFTEI LA VISNIEC de Daniel Corbu., Editura PrincepsMultimedia,2019* Însemnări(ne )critice, Cristina Ștefan,2019
* Cartea de critică, Adamescu Cezarina,2018
* Esențe lirice, V.II, Ionuț Caragea. Editura Fides, 2020
* cartea: Teodor Dume, poetul care sfidează moartea, Ottilia Ardeleanu, Editura Pim/2019(99 cronici și recenzii la cărțile semnate Teodor Dume)
* Confesiuni din universal cărților, Mihaela Meravei, 2019
* Reflecții poetice I., Ottilia Ardeleanu, 2020
* Reflecții poetice II – Ottilia Ardeleanu, 2020
* Raftul de la colț,(vol.lll), Daniel Luca, 2020
* Indice de nume (Index) - Marian Popa - Istoria literaturii române,vol.II.
www.semneartemis.ro/indice.htm
A scris cronici de carte și recenzii la unele cărți semnate de:
- Gheorghe Grigurcu, decodor al unui Univers îndatorat lucrurilor vii sau un mentor al umbrelor în mișcare?
- Daniel Corbu și sacrificial de sine, cronică la cartea Escale în Panteon de la Dosoftei la Vișiniec/ Editura Princepsmultimedia (Publicată în Revista Feed Back. Revista Logos și Agape, Revista Extemporal liric,/2019, Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021, etc.)
- Ionuț Caragea, între stare și imaginarul umbrei (de primăvară). Cronică la cartea Ascultă-ți gândul și împlinește-ți visul . Editura eLiteratura ( Publicată în Revista Luceafărul, Revista Extemporal liric, , Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021, etc.)
- Daniel Luca – un soft , o investiție pe termen lung. Cronică la cartea Croitorul de noapte. Editura Inspirescu/2019. (Publicată în Sintagme codrene/2020, Extemporal liic, nr.19-20 /2020 și Confluențe literare, , Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021, )
- Sorin Cerin, căutător al ordinii desăvârșite (cronică publicată în Revista Extemporal liric. Revista Confluențe literare, , Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021,)
- Ottilia Ardeleanu, un nume – martor în literature română. (Cronică la cartea Reflecții poetice I – 2020. (Publicată în Revista extemporal liric, nr.7-8 /2020, , Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021, )
- Gina Zaharia, între miracolul puterii cuvântului și cel al Universului lăuntric, (recenzie la cartea Zarul orbului, Editura Editagraph, 2020). Cartea de recenzii: Interogatorii critice, semnată de teodor Dume, Editura: Pim, 2021)
- Alin Claudiu Baciu, suflet tămăduitor. Carte Zboruri frânte. Editura Primus Oradea, 2019. (Cronică publicată în Revista Extemporal liric, , Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021,)
- Marin Voicu, între identitate și dumnezeire /prefață carte. (Publicată în Cartea de recenzii: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021,
- Alexandru – Eusebiu Ciobanu, Cronică: Cât de greu e să vorbești despre un poet și generația sa.( Cronică publicată în Revista Extemporal liric. Revista Logos și Agape, Revista Confluențe literare, Revista Solitudinea. Revista Ofranda literară, , Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021, etc.)
- Radu-Alin Balaj: Trioletele lui Radu-Alin Balaj – adevăruri imaculate (recenție la cartea: O, Dante plecăm spre Paradis?. Editura Pim/2020). Publicat în revista Extemporal liric, nr.25-26(40)/2021, și Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021,)
- Ștefan Popa/Strigăt din “adăpostul luminii”, recenzie la cartea: Zborul, ce fericire!, autor: Ștefan Popa. Editura Ecou Transilvan, 2020. (recenzie publicată în Revista extemporal liric, nr.1-2 (40) Ianuarie 2021, Cartea de recenții: Interogatorii critice, semnată de Teodor Dume,, Editura Pim, 2021, și Revista Confluențe literare, ian.2021
Debut în presă, 1977
De-a lungul timpului a fost corespondent şi colaborator permanent la ziarele şi revistele: Convorbiri literare, Luceafărul,Vatra, Scânteia tineretului, Orizont, Crişana, Familia, Tribuna, Argeș, Leviathan, Arte, Banchetul, Logos şi Agape, Relibris - media grup Sydney -Australia, Agenţia de presă Aşii români (Germania),Singur, Munca, Unu, Viaţa Militară, Apărarea Patriei, Armata româniei, Ecoul,Pro Litera, Cronos, Spații culturale, Cervantes, Agora Artelor, Şoimii Carpaţilor, Climate literare, Bihorul, Literaria, Caiete silvane, Filobiblon, Aripi Siderale, Ţara Visurilor Noastre, Ţara Crişurilor, Algoritm Literar, Observator ( Canada,) Radiometafora (Canada), Radio R. ROMANIA, Armonii culturale, Oglinda literară, Poezia, 13 plus, Feed Back, Monitorul de poezie, Cuvântul liber, Fereastra, Ofranda Literar-Artistică, Nomen Artis, Răsunetul, Aslro (Quebek), new-york-magazin-special, Sintagme literare, Ante Portas, Cronograf,Tecuciul literar-artistic, Literadura, Meridian Cultural Românesc, Monitorul de poezie, Sfera Eonică, ParnasXXI, revista Extemporal liric,Însemne culturale, poezie.ro, Reţeaua literară, Poeţii noştri ,Solitudinea, Citatepedia, Citate celebre, Citate net, Arspoetica, Cronopedia, Lira 21,Crai nou, Roliteratura, Confluenţe literare, Right Words, Zbor spre Înălțimi, etc.
(Interviu realizat de, Petruț Pârvescu, febr. 2021, Oradea)
11/02/2021
Tata, AMR 3 zile...
Pe valiza de armată a lui tata
bine pitită ìntr- un colț
al podului
de pe casa bunicii
au mai rămas câteva urme
de vopsea verde şi
o sculprură de briceag pe
o inimă ştearsă de vreme ìn
mijlocul căruia se mai putea citi
AMR 3 zile
printre alte hârtii mototolite
prinse ìntr- o pânză de păianjen
pe singura hârtie descifrabilă
fără adresă
era scris
te iubesc te iubesc te iubesc Ana
de aici peste tot şi până la Dumnezeu
curànd vom sta pe bordura casei
ne vom bucura unul de altul
de noi şi de Dumnezeu
sà nu plàngi
când vei auzi zgomote pe afară
şi bàtăi în uşă să ştii că voi fi eu
ajuns cu trenul de noapte
pe aici e frig de ìngheață pietrele
inima ìmi e cât o lacrimă şi
mi- e teamă să plâng
ìn buzunarul de la cămaşă
am fotografia cu tine cea ìn care
țineai mâna pe burtică şi- mi
şopteai la ureche
pe ascuns
să nu ne audă mama
" mişcă
să ştii că va fi băiat"
ìn noaptea asta sunt un biet şi umil
caporal de schimb resembat să stau
cu arma la picior sà- i salut şi
sà- i aplaud ìn gând ostăşeşte
pe camarazii din tranşee şi
printr- o crăpătură de cer
sà vorbesc cu Dumnezeu
ìn rest
sunt bine dar
am inima blocată
ìntre lacrimi şi o buclă de- amintiri
cu tine şi cu mama
ştiu că ìn lumea asta
nu- l voi ìntâlni pe tata şi poate cà
nici în cea de Apoi
aşi vrut să- i iau o povară şi
sà- i spun că
am mai crescut am fost ostaş
ca şi el şi că am stat de gardă
la trabşeea din care a vorbit cu
Dumnezeu
...şi aş mai fi vrut să-i soun că
mama a avut dreptate
*Teodor Dume: Nu, nu mă voi opune propriei mele plecări
09/02/2021
revista EXTEMPORAL LIRIC: Daniel Marian, despre> Urme de sânge pe umbra trup...
revista EXTEMPORAL LIRIC: Daniel Luca, despre: Dumnezeu tăcut ca o lacrimă, ...
01/02/2021
Teodor Dume: Diagnostic tras la sorț...
Când am spus că sufăr de o boală venerică
nu m- a crezut nimeni
prietenii au râs batjocoritor
şi vorbeau despre sex pe la colțuri
arătându- mi prin gest că sufăr psihic
doctorii mi- au spus
să mă tratez de insomnie
şi mi- au recomandat să mănânc
ceapă şi să beau ceai de urzică
şi asta de trei ori pe zi fără întrerupere şapte zile
Ana doar Ana m- a crezut
când mi- a atins pieptul cu mâna
inima a început să ticăie ca un ceas rusesc
de atunci ceaiul de dimineață
îl bem împreună fix la ora cinci
Teodor Dume: 3D
Am în gând o schiță
e schița poemului pe care
nu l- am scris şi nici
nu -l voi scrie niciodată de şi
puțin obscen poate fi mimat
ori recitat cu multă uşurințā
prin gesturi ori prin viu grai...
ce mai contează un deget ridicat
nimic forțat nimic nimic de atins
deci nimic obscen...
Teodor Dume: Crimă cu premeditare
Cât a fost ziua de mare ieri
nu am produs mai nimic
ci mi- am pus gând rău singurătății
aşa că
după multe strategii
am ucis- o cu o manea -
cea mai bună armă cu schije
ținteşte drept în creier
reculul intimidat de cei 100 miliarde
de neuroni mi- a generat mari emoții
era de fapt ca la prima mea ìntâlnire
cu o fată urmată de două pupàturi
pe gât pe obraz şi mai apoi
un sex anemic
finalizat înainte de termen
mesajul derutant profund muribund
mi- a tulburat auzul şi identitatea
...şi da de ieri am tâmplele şi
inima într- o stare de agitație continuă
înjur plâng ca la un priveghi
cu mortul uitat la morgă şi
din când în când
folosesc masa din bucătărie
pe post de scenă şi
cu gura lipită de lingura de lemn
"behăi" ca pentru un întreg stadion
viața mea...viațaaaaa meaaaaa...
cât de greu e să- ți imaginezi că
eşti ceea ce nu poți fi...
de la un timp din oră în oră
mă uit pe fereastră
ca după cineva pe care
nu l- am văzut niciodată şi
mă hrănesc
doar cu apă şi rugăciuni
mi-m blocat şi canalul tv de manele
şi nu ìmi mai pasă de nimic
în după amiaza asta
mă voi gândi doar la mine
Teodor Dume: Vârtejul dintre ani
Am douà vieți una
de unică folisință pe care
o administrează moartea
şi una de rezervă
cea veşnică
pe care
am amanetat- o lui Dumnezeu
hrănindu- mă doar cu resturi şi
capete de amintiri
nu ştiu cât de departe o să ajung
dar ştiu că
voi supraviețui vârtejului dintre ani
Teodor Dume: Imaginea din lacrimă
De atâta durere au înflorit cireşi
florile cad una câte una
peste lacrimile
uscate pe ceea ce
a mai rămas din crucea
de pe
mormàntul lui tata
tăcere tăcere...
nu- mi striviți şi ultima imagine
din lacrima rămasă
pe obraz
ca o icoană...
Teodor Dume: Femeia în negru
Întotdeauna va ascunde ceva
nu ură nu tristețe
şi nici durere
ci câte puțin din fiecare -
combinație ce- i va alunga
ultima lacrimă rămasă necursă
Teodor Dume: Ancoră într-o rană
Nu n-am fost cuminte azi-noapte
cearşaful mi - se mototolise
ca un prosop
de unică folosință
pe care
scrisesem câteva amintiri
urmele rămase acolo
mi- au confirmat ìmplinirea unui vis
unul pe care îl avusem şi ieri noapte
...şi ce mult contează o secundă în plus
ceea ce poate fi ancora aruncată în rană
Teodor Dume: Copilăria, craterul din suflet
am o amantă
cândva semănam perfect
Dumnezeu ştie asta
mereu coboram unul în celălalt
şi cu delicateţea unui copil făceam dragoste
sub cămaşa din cânepă ţesută de bunica
îmi ascundeam mâinile
ca un gest
îngenuncheam şi spuneam
Tatăl nostru
cămaşa mi-a rămas mică
şi lumea aceea am pierdut-o
în ziua în care mama a luat
busuiocul din grindă şi
l-a pus în odaia cu miros
de lumânare arsă...
ţin minte
ploua mărunt şi era frig
mirosea a busuioc şi a ceară
vecinii mă priveau bănuitor
şi vorbeau încet
de atunci mor puţin câte puţin
într-un oraş în care nimeni
nu mă mai strigă
pe numele mic
31/01/2021
Teodor Dume: Gest pentru cei de demult
Nu se iubesc nu
nu se iubesc nici pe ei insusi
ei iubesc umbrele şi gunoaiele
din tomberoanele aşezate
după rânduiala comunității
ei iubesc lucrurile mici
sau chiar pe cele cu valoare zero
ei sunt oamenii străzii
dacă vrei să- i însoțeşti prin viață
îți refuză gestul
dar stau de vorbă cu tine
la o bere sau
pe banca din parcul în care
îşi odihnesc oasele decolorate
de carnea putredă cu miros de hoit
ce le atârnă
pe la toate ìncheieturile
uneori îşi desvelesc rănile
şi te privesc fix
te salută prin aplecarea capului
alteori ìşi fixează privirea în pământ
şi îți cer câțiva bānuți
în rest
nu mai au nevoie de nimic
se ascund ìn umbră şi îşi privesc viața
ca pe o monedă primităla capăt de pod
sau în fața bisericii unde
ar fi vrut
să- l ìntâlnească pe Dumnezeu
de fapt ei vin de demult
o dată cu Dumnezeu
şi rămân aceiaşi
deşi
nu l- au vāzut şi
nici nu l- au întâlnit
niciodată pe Dumnezeu
Teodor Dume: Manifestul durerii
Am început să alergăm unul
pe lângă celălalt
fără să ne privim față în față
ca în zilele
în care
oamenii erau oameni
şi Dumnezeu doar unul
este greu de dus durerea
din carul cu promisiuni
al acelora care
ne- au croit botnița
după chipul şi asemănarea
celui naufragiat la capăt de lume
doar umbra lui Dumbezeu ne mai
răcoreşte ziua ori noaptea
când frica
ne bate la uşă
zgomotul surd îşi caută ascunzătoare
şi intră în noi ca làcustele
în lanul cu grâu
din carnea rămasă pe os
ciuguleşte ìn draci şi
nici că- i pasă de scâncetul
copilului nou născut
nu- i bai zic
Dumnezeu speriat va căuta
să se ascundă ìn fiecare dintre noi
cei ràmaşi să- şi ia măsura crucii
şi asta până la un alt ìnceput...
Teodor Dume: Eu, mama, frații şi Dumnezeu...
Uneori scormonesc
prin lacrima ascunsă în palmă
şi mă bucur că prin ea o văd pe mama
cum dimineață devreme
ìmi pune micul dejun
pe masa din bucătăria rămasă
doar cu un singur scaun
îi aud glasul şi
îi simt mângâierea de atunci când
masa avea cinci scaune
câte unul pentru fiecare copil
scormonesc prin durerea de acum
şi îmi revăd frații
pe rând
Mitică Ghiță Florica Florin şi
eu cel de pe genunchii mamei aplecați
în semn de binecuvântare a bucatelor
nu
nu plâng
nu vreau să- mi hrănesc
durerile lăuntrice
că dacă aş face- o
ar creşte până la cer nivelul fântânii
din care ne- am băut copilăria
ştiu că în jurul meu
se îngrămădesc speranțele
dar o voi alege pe ceea care
mă va duce la nama...
Teodor Dume: Iubirea, singura măsură a bătàilor de inimă
De iubit am iubit fàrà sà ştiu că
iubirea deschide alte lumi
câte o lume pentru fiecare
în lumea mea îndesată cu lacrimi
îngerii îmi țineau prelegeri
nu
nu era cazul
trupul meu împovorat cu zbateri
aştepta înserarea
nimic suspect pânà în noaptea ìn care
un cortegiu de sentimente ivit din
nicăieri mi-a ìncătuşat privirea rămasă
îndoliată làngă zidul osândit de umbrele
nopții
atunci mi- am dat seama cà iubirea
este este singura măsură a bătăilor de
inimă
Teodor Dume: Naufragiu
La o aruncătură de băț
era locul în care ne ìntâlneam pe furiş
sub lacrima unei frunze căzută
nu de mult
un sàrut două şi câteva mângâieri
ascunse ìn gànd
ne apropiau de Dumnezeu
şi cât adevăr plutea
ca o corabie fărà vâsle prin sângele
dintre cele două inimi
care se ìndemnau
una pe alta
să arunce ancora
ìn cel mai frumos loc de naufrugiu
în doi...
30/01/2021
Teodor Dume: versuri
Pact
Atât de mult m- am împrietenit
cu moartea
încât
i- am permis
să respire din mine
***
Pact II
În zâmbetul meu locuiesc
toți cei pe care îi iubesc
iar în lacrimă
doar cei pe care
i- am iubit dar au plecat...
***
Constatare...
Cei cu sufletul sufocat
de ură, invidie, neputințe
şi alte reziduuri
mereu
vor avea câte ceva
de spus împotriva mea
***
Proimisiune morții
Azi sunt mai bătrân cu o zi
şi mâine cu două
poimâine
dacă va fi să fie
cu mult mai bătrân
un bătrân fericit sau poate inutil
ca o iluzie
dar sigur voi fi
o promisiune pe care
i - am făcut- o morții
Teodor Dume: Fără vreo urmă de înălțare
Viața trece dintr- o umbrà într- alta
şi suntem noi cei care am fost
aşa ne vedem unii pe alții
ca pe nişte eroi sculptați pe ceara
lumânărilor stinse
fără zàmbet şi
fàră
vreo urmă de înălțare
şi asta pentru că
suntem doar umre...
Teodor Dume: Ca şi altădată...
Ți- am scris pe inimă cuvinte
de dragoste
niciunul nu era de adio
tu ai tăcut ca şi când
ai fi trecut pe lângă o umbră schilodă
doar gesturile îți erau aceleaşi
de femeie nebună...
nici nu ştiu acum dacă te mai vreau
Teodor Dume: Vise, mereu aceleaşi...
Singurătatea e mult mai rea
şi mai lacomă decât moartea
pe care
am avut- o amantă
în lipsa ei m- am avut doar pe mine
eu şi vechile vise erotice
mereu aceleaşi
consumate
sub cearşaful de noapte al anilor
duşi mult prea devreme...
din când în când mă uit
la cel care am fost şi îmi spăl trupul
în lumina lumànării compluce
la ieşirea din mine...
nu- i bai zic
o iubire fără atingeri e doar
o durere rebelă ce navighează
prin sângele înfierbântat...
Teodor Dume: Irizant...
Privurile ei se furişeau molcom
printre fețele celorlalți
de o seamă cu mine
totul mi se părea a fi un iad
un iad al dracilor din care
nu se iese niciodată
parcă şi timpul
preț de câteva milisecunde
s- a oprit să asiste la un început
de iubire risipită
atingerile haotice prevesteau
o noapte fără martori şi
alte umbre clonate instant
doar noi şi câteva amintiri
de ici şi de dincolo
de adolescența noastră
Teodor Dume: Totul celuilalt...
Ceea ce am fost nu mai pot fi
nici măcar un rezid
un rezid din firicelul de praf
căzut din urma mea rămasă
pe asfalt
doar Dumnezeu
milistiv aşa cum îl ştiu
îmi va mai pune câteva zile
la cele rămase ca să am timp
să- mi rezidesc trupul
aşa cum şi El a făcut- o
după chipul şi asemănarea Sa
nici nu ştiu dacă nu e prea târziu
oglinda din baie
prin durerea sa lăsată
printre cioburi
imi spune
să las totul celui care va veni
ceea ce am fost nu mai pot fi
şi oricât de milostiv ar fi Dumnezeu
nu- mi mai poate spune
aşteaptă
aşteaptă că
mâine te voi rezidi
după chipul şi asemănarea
aceluia care ai fost...
nu
nu mai pot fi Doamne ceea ce am fost
nici măcar un rezid
din firul de praf
căzut
din urma mea pe asfalt
Teodor Dume: Distanța dintre noi, o lacrimă
Scrijelesc pe suflet cuvinte
pe care
nu le - am găsit în dicționare
le- am găsit doar
în bilețelul primit de la tine
Ştiu e imposibil
să- mi înțelegi gestul
totuşi între noi a mai rămas doar
o bornă pe care scrie
NOI - o lacrimà şi un suflet...
Teodor Dume: Cămaşa urzită din lacrimi
Cămaşa pe care o purtam
era cadoul primit de la mama de paşti
de fapt nici nu ştiu dacă era un cadou
ci doar durerea bunicii urzită cu lacrimi
aşa m- am gândit eu când mama
mi- a dăruit- o în ajunul paştelui
cu ochii aplecați în pământ
mi- a pus mâna pe creştet
şi m- a mângâiat ìntr- un fel anume
cum nu o mai făcuse niciodată
printre lacrimi mi- a spus
bunică- ta ar fi vrut să ți- o dea ție
după ce ai mai fi crescut
că
e din cânepa topită în râul
din Luncasprie
la care te ducea de mână la scăldat
de apucat n- a mai apucat să- i facă şi lui
ta- tu una la fel dar mi- a zis
ca tu să o îmbraci duminica
înainte de a se trage clopotele
nu ştiu de ce dar
cămaşa nu am purtat- o
decât o singură dată
ci am împăturit- o în patru şi
am aşezat- o în dulap pe raftul
cu fotografia bunicii
ori de câte ori deschid dulapul
ochii mi se opresc în lacrimi
şi parcă o revăd pe bunica
ținându- mă de mână
pe scurtătura de drum
ce ne ducea înspre râu...
Teodor Dume: Mesagerul inimii
Gândul îmi este medagerul inimii
răspunde oricând şi la orice impuls
nici nu are cum să o facă
vorbim aceeaşi limbă
şi suntem la fel
ne asemănăm în toate
suntem ca soarele care
fără cer
n- ar mai avea unde să apună
noaptea
percutează la fel
indiferent de anotimp
chiar dacă dragostea e doar
o picătură de sânge lăsată pe cearşaf
Teodor Dume: Casa fără acoperiș
Nu- mi amintesc să fi văzut
vreodată acoperişul
pe casa de alături
şi asta pentru că
nu trecusem niciodată pe acolo
totuşi din îndepărtare vin strigăte
şi se chircesc în urechile mele
ceea ce- mi aminteşte că acolo
locuia un om
nu nu- mi amintesc să- l fi văzut
întotdeauna el ieşea din casă
înainte de răsăritul soarelui
şi de intrat nu avea cum să intre
într- o casă fără acoperiş
şi nimeni nu- şi mai aminteşte de el...
20/01/2021
Teodor Dume: Un fel de sufocare
Când te desparți de tine însuți
e ca şi cum
s- ar desparte umbra
de zid şi în întunecimea lui
ar rămâne captivă lumina
din care respiri
***
Opțiuni...
La plecarea mamei începusem să plâng
ìmi promisese că
nu ne vom despărți niciodată
şi ce greu e să rămâi
în întunecimea
unei lumânări stinse - o beznă
nenorocită din care nu pot să ies
fără mama - parcă o văd
cum mă ținea pe genunchi
şi- mi mângâia sufletul
cu câte o rugă
prin care
îi spunea lui Dumnezeu
să se mai uite şi la noi
din când în când
mi- s ochii tulburi
parcă
văd o umbră cum coboară
pe lângă fereastră
oare o fi mama?...
nu nu e mama
pentru că
nu ìmi ştie numele mic
şi atunci mă întreb
să fug din mine
sau să- l caut pe Dumnezeu
pentru că n- a ascultat- o pe mama?...
19/01/2021
Teodor Dume: Un fel de eroare
Mama mi- a spus
că El este Tatăl
am început să- l iubesc şi
am fost fericit deşi
niciodată
nu m-a ţinut pe genunchi
l- am iubit
îl iubeam doar pe El şi pe mama
până în ziua în care
tot mama mi- a spus
că tata a murit
aş fi vrut să o întreb de ce m- a mințit
dar în dimineața aceea
vecina de alături
mi- a spus cămama
este ìn drum spre cer
şi că acolo
se va ìntâlni cu tata
de atunci mă tot uit pe fereastră
ca să o văd venind şi
să o întreb
de ce m- a mințit...
Teodor Dume: Apocalipsa dintre lumi
Când vom ridica piatra
unul împotriva celuilalt şi
ochiul universului
se va roti
invers acelor de ceasornic
vom fi condamnați să slugim satanei
şi tuturor dumnezeilor pe care
nu i- am avut
doar unul
unul singur îşi va aminti
de durerea care ne- a făcut oameni
disperați vom arunca piatra
fără a şti
că
a fost cea din urmă aruncare
Dumnezeu zăcând
în mijlocul bălții de sânge
îşi va da ultima suflare...
18/01/2021
Crucea mea, o lacrimă
(fiicei mele, Teodora, biletul pe care nu i- l-am dat, ìncă... )
Poate că e prea devreme
să- mi trag viața pe dreapta
aş putea continua
mersul
de dragul fiicei mele Teodora
chiar dacă aş mai repara
câteceva pe ici- colo
folosindu- mi rana ca pe o izoletă
şi meritul ar fi al fiicei mele şi al lui
Dumnezeu
numai că inima
răstignită
pe umbra aceluia care am fost
pulsează haotic
uneori
sare ìn față cu câte o bătaie pe secund
in aglomerarea de bătăi
se naşte o lacrimà
ce-mi adânceşte rana in care
locuiesc de ceva vreme
tot ceea ce vreau e incă un răgaz
in care să pot
să- i spun Teodorei
că am iubit- o de când
i- a zâmbit lui Dumnezeu
o iubesc şi o voi iubi
oricât de departe aş fi
nu nu voi capitula în fața morții
ci voi marşa cu inima
pusă în palme
la vedere
iar dacă va fi
să nu ajung la capăt
şi sângele din rană işi va mima
neputința doar inima
imi va putea spune Adio...
04/01/2021
Teodor Dume: Biografie selectivă
BIOGRAFIE SELECTIVA
Teodor Dume, jurnalist, editor, scriitor și poet român (n. 04 aprilie 1956, Luncasprie, Bihor) În prezent director/fondator Revista Extemporal liric. A urmat cursurile şcolii generale din satul natal și Şcoala profesională "Înfrăţirea" din Oradea. Este absolvent al Liceului "Înfrăţirea" din Oradea, al Şcolii Populare de Artă din Oradea (secţia Regie-teatru, specialitatea Actorie) și al Academiei de Studii Social-Politice, pentru pregătirea cadrelor de conducere, din Bucureşti. O perioadă scurtă a și lucrat ca și Controlor tehnic de calitate la Intreprinderea Înfrățirea din Oradea, perioadă în care a coordonat 29 de organizații de tineret ca și secretar cu probleme de propagandă și cultură.Lector la cursurile de pregătire profesională.
A fondat, la 22 decembrie 1977, Cenaclul ECOUL Oradea, pe care l-a condus până în 1989.A fost director general al ansablului artistic ECOUL TINEREŢII din Oradea, care a funcţionat pe lângă Casa Ştiinţei şi Tehnice a tineretului.
În 1983 a fost numit directorul Clubului Tineretului (de sub Pasajul Vulturul Negru) din Oradea. A mai fost directorul Clubului Sticla din Pădurea neagră-Bihor. A lucrat la Consiliul Judeţean al sindicatelor Bihor, în calitate de director la Clubul Înfrăţirea Oradea, pe care l-a înfiinţat în 1986. În iunie 1991 este transferat, în interes de serviciu, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea, ca director adjunct.
În perioada 1992-2013 a fost director general la Sc.Club Teo Dume S.R.L din Oradea. Din mai 2013 devine director executiv la Profi CTD Oradea. În iulie 2019 fondează revista Extemporal liric al cărei director este. Cel mai important lucru este debutul în volum, în 1985, cu volumul Adevărul din cuvinte, prefațat de Gheorghe Grigurcu, urmat de încă 27 de volume publicate în România dar și în Franța. Evident, coautor la peste 80 de antologii publicate în România și străinătate.
Menționat în Indice de nume (Index) - Marian Popa - Istoria literaturii române,vol.II www.semneartemis.ro/indice.htm
Teodor Dume este membru fondator (alături de Stelian Vasilescu, şi de alţii) al revistei de cultură Ţara Crişurilor, publicată în Oradea (ediţia 1990), fondator și redactor șef al ziarului Ecoul din Oradea (1990) și director executiv al revistei Confluenţe lirice. Redactor revista Algoritm literar(2010), Redactor revista Ofranda Literar-Artistică.Editor roliteratura, Membru de onoare Lira21, Membru de onoare Confluenţe lirice, redactor Dialoguri culturale, Editor Cleopatra – Casa Gândului, Editor Roliteratura. Secretar general de redacție revista Ofranda Literar-Artistică (din iulie 2019).Director /fondator Revista Extemporal liric ,Redactor șef revista Extemporal liric,Este membru al Uniunii Scriitorilor Europeni (USE) și membru al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec. Membru AJRP-Asociaţia Jurnaliştilor Români de Pretutindeni- cu sediul în Montreal/CANADA,Membru fondator IRJ&MMA - International Romanian Journalists & Mass- Media Association cu sediul in Los ANGELES,CA,U.S.A , Membru fondator al WARM- Asociaţia Mass-media Românilor din Lume, cu sediul la Londra/UK (fondată la 30 01 2014. Membru în Consiliul Onorific Internaţional Reţeaua Literară.
În cărți de critică:
* în volumul Daniel Corbu/ESCALE IN PANTEON DE LA DOSOFTEI LA VISNIEC, editura PrincepsMultimedia,2019
* însemnări(ne )critice, Cristina Ștefan,2019
* cartea de critică, Adamescu Cezarina,2018
* cartea: Teodor Dume, poetul care sfidează moartea, Ottilia Ardeleanu, Editura Pim/2019(99 cronici și recenzii)
* Confesiuni din universal cărților, Mihaela Meravei, 2019
* Reflecții poetice I., Ottilia Ardeleanu, 2020
* Reflecții poetice II – Ottilia Ardeleanu, 2020
Indice de nume (Index) - Marian Popa - Istoria literaturii române,vol.II.
www.semneartemis.ro/indice.htm
*A scris cronici de carte și recenzii la unele cărți semnate de:
- Daniel Corbu,(Publicată în Revista Feed Back. Revista Logos și agape.Revista Extemporal liric,etc.)
- Ionuț Caragea (cronică publicată în Revista Luceafărul, Revista Extemporal liric, etc.)
- Daniel Luca, (publicată în rev. Extemporal liric,nr.19-20(34) 2020, rev. Confluențe literare/2020
- Sorin Cerin (cronică publicată în Revista Extemporal liric. Revista Confluențe literare)
- Ottilia Ardeleanu, (Cronică publicată în Revista extemporal liric)
- Mioara Băluță, (recenzie la volumul, "Frunze sub ştergătorul de parbriz", 2020 (recenzie publicataă in Revista Extemporal liruc, nr. 1-2(40)ianuarie 2021 şi in Revista inernaționalà, Confluențe literare, in nr.din ian.2021)
- Alin Claudiu Baciu, (Cronică publicată în Revista Extemporal liric.Prefața cărții Zboruri frânte)
- Marin Voicu (prefață carte)
- Alexandru – Eusebiu Ciobanu( Cronică publicată în Revista Extemporal liric. Revista Logos și Agape.Revista Confluențe literare. Revista Solitudinea.Revista Ofranda literară, etc.)
- etc
Colaborări:
Debut în presă, 1977
De-a lungul timpului a fost corespondent şi colaborator permanent la ziarele şi revistele: Convorbiri literare, Luceafărul,Vatra,Scânteia tineretului,Orizont, Crişana, Familia, Tribuna, Argeș, Leviathan,Arte, Banchetul, Logos şi Agape,Relibris - media grup Sydney -Australia,Agenţia de presă Aşii români (Germania),Singur, Munca, Unu, Viaţa Militară, Apărarea Patriei,Armata româniei, Ecoul,Pro Litera,Cronos,Spații culturale, Cervantes,Agora Artelor, Şoimii Carpaţilor, Climate literare, Bihorul, Literaria,Caiete silvane, Filobiblon, Aripi Siderale, Ţara Visurilor Noastre, Ţara Crişurilor, Algoritm Literar, Observator ( Canada,) Radiometafora (Canada), Radio R. ROMANIA, Armonii culturale, Oglinda literară, Poezia, 13 plus, Feed Back, Monitorul de poezie,Cuvântul liber, Fereastra,Ofranda Literar-Artistică, Nomen Artis, Răsunetul, Aslro (Quebek), new-york-magazin-special, Sintagme literare, Ante Portas, Cronograf,Tecuciul literar-artistic, Literadura,Meridian Cultural Românesc,Monitorul de poezie, Sfera Eonică,ParnasXXI, revista Extemporal liric,Însemne culturale,poezie.ro, Reţeaua literară, Poeţii noştri,Solitudinea, Citatepedia, Citate celebre, Citate net,Arspoetica, Cronopedia, Lira 21,Crai nou, Roliteratura, Confluenţe literare, Right Words, etc.
Referințe critice (fragmente)
***Marele critic Gheorghe Grigurcu remarcă,prin prefeţele primelor cărţi,: „Teodor Dume posedă o chemare către poezia înnăscută, necumpănitoare în economia vieţii sale. Copilăria,frageda tinereţe dizolvate în aerul orădean nu reprezintă o pură iluzie, un pretext de nostalgică evocare, strict personală, a subsemnatului, silit a urma o altă traiectorie,câtă vreme le regăsesc în stihurile, cu o sufletească determinare, mai presus de toate ale poetului Teodor Dume. Prin pana sa, ele se obiectează, devin un miraj interogativ, ce mă supune, în calitate de cititor, unui text de identificare.(…)În plan organizatoric al valorilor,poate fi,pe durata a câtorva versuri,egalul poeziei mari.Ceea ce surprinde în cele mai bune dintre stihurile sale e un straniu rafinament, provenit parcă dintr-o viață interioară consumată, care se revelează în flăcările decorative ale entuziasmului juvenil.(...) E de remarcat câtă emoţie ţâşneşte din versurile acestui meşteşug simplu, comparabil, în legăturile sale cu lumea din jur şi cu sine, cu pictura naivă. Voluntar ori involuntar (n-are importanţă decât efectul), sufletul creatorului se descrie pe sine, se surprinde în note, nu de puţine ori, acute, care ne obligă să ne oprim şi să subliniem.
(Gheorghe Grigurcu, în adevărul din cuvinte – cartea de debut /1985 - şi strigăt din copilărie /1994).Dragă domnule Teodor Dume,
***Te felicit din toată inima pentru apariția volumului dumitale de poezie.
Citindu-l mi-am confirmat impresia că ești un mare suflet de poet (...)
Poezia, cîtă mai e în lume, se bizuie pe oameni ca dumneata, puri și modești, de bună credință care slujesc cu pasiune, dezinteresat.
Te socotesc unul dintre cei mai de bună calitate din îndeajuns de numeroși tineri literați pe care, de-alungul anilor, am avut prilejul a-i întîlni.
Gheorghe Grigurcu,(corespondențe, 20 decembrie 1985)
***“Citind și recitind poeziile lui Teodor Dume (poet recomandat de prietenul meu, Gheorghe Grigurcu) am impresia că mă aflu în siguranța lecturii și împlinirii acesteia.Poezia lui Teodor Dume este una puternică și original, chiar dacă uneori alunecă dincolo de nevăzutul altor scrieri de excepție. Poate unii suportă greu afirmația mea. Gheorghe Grigurcu,în prefața cărții de debut ,Adevărul din cuvinte (1985) remarcă linia directoare pe care Teodor Dume a trasat-o cu multă maturitate și încredere,confirmându-mi spusele. O poezie ancorată cu tact și professionalism, ținând cont de vârsta, încă tânără a autorului în momentul dimensionării textului exemplificat de Gheorghe Grigurcu, cel care l-a descoperit pe teodor dume – poetul din “urbea” de pe Criș Teodor Dume este poetul capabil să limpezească, prin cuvânt, apele tulburi ivite în urma unor furtuni de nestăvilit. Limpezimea și coerența exprimării, inventivitatea și ușurința de a dialoga cu sufletul sunt elemente definitorii pentru un poet de mare calibru, valoros prin tot ceea ce rostuiește și așterne pe hârtie. Așa îl văd pe Teodor Dume. Teodor Dume este expeditorul cuvintelor simple dar pline de substanță, acea substanță care întărește și capacitează mesajul. Teodor Dume privește adânc în ființa sa dar și dincolo de neființă căutând răspunsuri. Scanează temerile ființei, apoi le transpune în experimente pentru a găsi concretul lucrurilor și a vieții.(…)Teodor Dume este un maestru al trimiterilor transparente la realităţile sufletului. Consumator de stări memorează durerea ca pe o lumină care îi va însoţi ultimul zbor.
Viaţa, pentru Teodor Dume, este o trebuinţă, o necesitate care va rodi înlăuntrul timpului.
Şi totuşi. Cine este Teodor Dume?. Ştiu că Teodor Dume este un poet care a ajuns deja, înaintea multora, la linia de sosire a valorii şi calităţii scrisului.”(Florin Mugur,1990)
***Smerenie și artă poetică la Teodor Dume. Personal, am cunoscut lirica acestui poet și publicist bihorean mai mult din paginile presei literare românești, el debutând în revistele noastre de câteva decenii bune. Mai mult, exegeți importanți s-au aplecat asupra creației sale, iar aceștia au avut încă de la debut cuvinte de binemeritată laudă cu privire la poezia sa. ”Naș” literar i-a fost distinsul critic român – Gheorghe Grigurcu -, cel care i-a prefațat primele volume care au văzut lumina tiparului în anii 80 ai secolului trecut. Actuală a rămas și azi remarca exegetului din Tîrgu-Jiu, când spune că: ”sufletul creatorului se descrie pe sine, se surprinde în note, nu de puține ori acute, care ne obligă să ne oprim și să subliniem”,(…)
Și alți exegeți importanți au subliniat cu multă sinceritate, chiar pulsând valoarea liricii dumiene prin afirmații de genul: ”Teodor Dume este unul dintre stâlpii poeziei contemporane, cu deschideri largi înspre sufletele cititorilor, construindu-și cu migală, iubire și credință propriul drum”.Am citat din prefața la volumul menționat, făcută de scriitorul Atila Racz din Dublin. /p.2/, care îi prefațează cu multă căldură florilegiul: ”Ferestre spre marginea lumii”, reținând dimensiunea metafizică a versurilor lui Teodor Dume; totodată, el a subliniat-o pe cea meditativă și filosofică.(…) Personal, remarc cum poetul Teodor Dume simte nu doar propria-i umbră, ci și pe cea trecută, așa cum se întâmplă cu ”Umbra de sub cruce”, cea de sub crucea părinților săi, când ...lângă mormânt un capăt viu de rază/cu ancoră – o cruce părăsită -/din când în când în noapte luminează/ cărarea mea de azi cu dor tivită/.
Umbra, teama, zborul, tăcerea, clipa /cu zbaterea ei/ capătă dimensiuni lirice viguroase în scriitura poetului Teodor Dume.(…) Mirat constat că doar în lirica Papei Wojtyla am întâlnit o smerenie atât de sinceră și de rară, atunci când poetul de obârșie bihoreană spune:
înnod durerea de cer și/clipele una de alta/și aștept cu smerenie/până când/Dumnezeu/îmi va bate la fereastră.
În poemul Lumina, singura sosie a lui Dumnezeu găsim o constatare pe care miliarde de credincioși timp de secole n-au formulat-o încă:
Dumnezeu este bucata de pâine/pe care religiile /și-o impart/în văzul luminii
(Nicolae Mareș, rev.Convorbiri literare)
***”Poetul Teodor Dume, pare să fi descoperit armonia lirică a tăcerii atât de râvnită într-un prezent modern, zgomotos și supratehnologizat.O tăcere atentă, în care doar scârțâitul peniței sau zgomotul tastelor se aude printre gândurile sfârșite în cuvinte” (Ana Urma, rev.Extemporal liric, Confluențe literare/2019)
*“Unul dintre poeții adevărați și profunzi din peisajul liric românesc de azi este Teodor Dume.(…)
Teodor Dume și-a construit cu migală, cu o știință a fiziologiei poemului și o formulă originală un univers liric inconfundabil. El impune în poezia ultimilor decenii o mitologie proprie, fiind unul dintre cei mai profunzi poeți de azi.(…)
Pentru mine, cel care pledez pentru menținerea poeziei române în metafizic și nu în joculețe lirice exterioare, descoperirea lui Teodor Dume e o bucurie, iar lectura acestei cărți, o sărbătoare. Pentru că, poet al profunzimilor, al spectacolului ființial, poetul în discuție este constructorul unui univers liric magnetic, original.
”(Daniel Corbu, în devoratorul de umbre, 2018 și Escale în Panteon de la Dosoftei la Vișniec,Ed.Princeps Multimedia/2019)
***“Teodor Dume este cotat ca unul dintre cei mai originali poeţi contemporani. Este poetul care îşi trăieşte arzând, ultima suflare de har, conştient de impactul pe care îl au cuvintele sale. Meritul incontestabil al poeziei sale, în afara virtuozităţii condeiului, exersat pe o plajă de zeci de ani, este sinceritatea. Şi, DA:Teodor Dume – un poet emblematic al poeziei moderne românești, interesant și original, care și-ar găsi un loc foarte onorabil pe un eventual podium al celor mai buni reprezentanți ai geniului liric, dacă critica de azi ar avea înțelepciunea de a-l recepta, așa cum merită.” (Cezarina Adamescu,în durerea din spatele cărnii/2017, fără grupă sanguină / 2017)
***”Poezia lui Teodor Dume între temele primordialului și propria geneză(…) Un poet atent la propriile subtilități, ca o instanță cerebrală, cu un ritm specific în aparițiile editoriale, este Teodor Dume.(…) Antinomii diafan-lugubru întâlnești la tot pasul și ele fac parte din zestrea stilistic-estetică a liricii lui Teodor Dume.(…) Volumul acesta”Moartea, din vis” continuă ritualul unei poezii bune prin care Teodor Dume, ambiționând destul de des să iasă din mrejele genericului, izbutește de fiecare dată să facă demonstrația unui poet pur sânge. Ceea ce nu e de neglijat, dacă vrem să inventariem cu adevărat dinamicile poeziei noastre din ultimele trei decenii. /Emil Bota,rev.Confluențe literare, iunie 2020”
***poezia lui Theodor Dume, un poet ajuns la maturitate, autor al câtorva volume, e turnată într un limbaj mai flexibil şi mai sofisticat, al cărui principal procedeu retoric e jocul deconstrucţiei sensului literal în sens alegoric („alegorie a lecturii”, cum l a numit Paul de Man). Iată un fragment de poem în care călătoria spre un dincolo imaginar de după moarte se suprapune cu scenariul mutării într o nouă locuinţă şi al sfinţirii ei de către preot: vreau să mă mut în ziua de mâine/ fără niciun bagaj/ dar mi e teamă/ simt o răceală în oase/nu ştiu dacă sunt abandonat/ în propria mi umbră sau/ e doar o renovare ori/ o preschimbare de trup/ în care/ îmi voi aşeza amintirile/ şi câteva lucruri// la sfârşit îl voi aştepta pe Dumnezeu/ ca să mi binecuvânteze noua casă („Îngrijorare, vreau să mă mut în ziua de mâine …” din volumul Devoratorul de umbre, Princeps Multimedia 2018, cu o prefaţă de Daniel Corbu.)
(Maria – Ana TUPAN, Contemporanul nr.9/2019)
***“O poezie de notație metafizică, existențială,” când ochiul surprinde tăcerea/viața devine o peșteră/fără fund//supraviețuirea depinde de gestul luminii/”Umbre.(…)Vizavi de poezia lui Teodor Dume s-ar fi pronunțat și celebrul critic de poezie – el însuși poet important – Gheorghe Grigurcu(...)Deci, Jurnalist şi fondator de cenaclu, remarcat de Gh. Grigurcu, Teodor Dume e un
poet format, cărţile lui au o prestanţă,inclusiv... editorială (adică arată bine).
(Remus V.Giorgioni,Revista Actualitatea literară,nr.80,martie/aprilie 2018,pag.23 și nr.98/2020)
***„Teodor Dume este un poet de mare calibru, un poet adevărat, valoare menţionată şi confirmată de către marele critic Gheorghe Grigurcu – călăuză umană (a lui Teodor Dume) pe drumul cuvintelor, care, de fapt i-a şi prefaţat primele cărţi. Girul marelui critic Gheorghe Grigurcu nu l-a împiedicat să rămână o fire modestă şi să se dedice cu pasiune şi devotament scrisului.(...) Teodor Dume este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori de aforisme ai momentului”
(Ionuţ Caragea, rev.Luceafărul,nr.9 /2016)
***“Teodor Dume este unul dintre cei mai iubiţi dintre pământeni(…). Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forţa sa de caracter, este calea care adânceşte, la Teodor Dume, misterele lumii”
(Angela Nache Mamier, în azil într/o cicatrice / 2016)
***”Teodor Dume este unul dintre poeţii care a avut de la început un stil original şi foarte personal de scriere, pe care, în ani, l-a rafinat, dar a rămas neschimbat, ca tematică şi viziune poetică, calitativ conferindu-I originalitate.(…) A găsit propria formulă sacră a poeziei sale, graţie sensibilităţii şi talentului său liric.(…) Durerea devine vitală. Nu ştiu a mai fi citit un poet atât de dedicat suferinţei să o aducă la rang de Dumnezeu. Eşti unic,Teodor Dume!.Dacă totuși te-aș numi “poetul singurătății”, te-ar leza?...Pentru că este formidabil cum găsești toate cotloanele și toate perfidiile ei și în același timp ți-e atât de intimă, ca o iubită.”
(Cristina Ştefan, azil într-o cicatrice /2016, fără grupă sanguină /2017, Lira21)
*** “Poezia lui Teodor Dume este o devoalare a sufletului, a celor mai intime resorturi ale sale.”(Daniel Luca, Rev.Extemporal liric,nr.9-10 Mai 2020)
***Între tristețe și resemnare, Teodor Dume scrie o poezie reflexivă, sinceră prin finalitatea cathartică pe care o prefigurează în versuri, unde sufletul, singurătatea, timpul, icoana mamei, a tatălui, destinul („fiecare cu povestea sa”), amintirile (unde părinții, mai ales, sunt axis mundi), din nou închipuirea „plecării” (laitmotiv, la nivelul întregului), frica, în pofida încercărilor de a o escamota („adevărul e că mi-e frică”), lumina și întunericul, dar și alte destule semne ale trecerii prin lume, visul, fulgurări ale iubirii sunt câteva dintre jaloanele din care poetul își alcătuiește coloana vertebrală a cărții care, la rându-i, ar trebui să fie un argument „pentru ziua / în care / centrul universului /va trece prin mine”
(Mioara Bahna,2019)
***„Arta poetică a lui Teodor Dume îi relevă cititorului pasionat acea dimensiune spirituală căreia niciu rațiune nu i se poate împotrivi:copilăria cu toate fericirile ei.Copilăria care are puterea de a învia icoana chipurilor dragi, atunci când fiecare zi pare anume făcută să ne sărăcească de valori în favoarea nimicului exuberant.”
(Mioara Băluță, Moartea,un fluture alb/2015)
***„Comunicarea poetului cu cititorul e directă și se rezumă la esență.Talentul de a comprima ideile în numai câteva cuvinte e vizibil și în aforismele semnate Teodor Dume.(...) Poeziile lui Teodor Dume, uneori cu accente filozofice, alteori simple rugăciuni, sunt un univers în care cititorul se regăsește în propriile trăiri, întrebări, speranțe, așteptări și deznădejdi.Poezia lui Teodor Dume mi-a adus întotdeauna fascinația pe care am simțit-o în fața unor tablouri la care m-am oprit îndelung în admirația amănuntelor.”
( Vronica Pavel Lerner, scriitor Canada.Revista Vatra Veche,nr.3,martie 2016 și Paradigme virtual,2014,pag.199-204)
***“Nu de puține ori atât aforismele, cât și „gândurile și sentimentele” lui Teodor Dume (uneori în nuanțe mai întunecate) – despre iubire, sărăcie, relația cu Dumnezeu,sex,viață și moarte,bani,lipsa banilor ș.a – par să sune ca și cum,scriindu-le, autorul s-ar elibera de apăsarea lor în suflet.”
(Marius Chelaru, revista Convorbiri literare,noiembrie 2016)
***“Apropiate prin conţinut şi atmosferă sunt anxietăţile din poezia meditativă şi din aforismele lui Teodor Dume(…) Dislocat din confortabilul sentiment, inventat de cartezieni dar absolutizat de modernişti, al supremaţiei unui eu intens conştient de sine şi care îşi subordona lumea, eul postmodernităţii se ştie instabil, discontinuu, incapabil să controleze geneza sa dintr-un ecosistem sau dintr-un amestec confuz de stări. Mutant, perpetuu emergent, el este mereu surprins doar Între două posibilităţi: „Există întotdeauna o altă posibilitate/ cea a luminii împletită în jurul trupului/ sau cea a umbrei suprapuse perfect/ pe ceea ce sunt în momentul/ în care singurătatea din interior/se dislocă şi oscilează/ între propriile limite// totul este parte din mine/pe care/ nu o pot reconstitui/ însă/ dincolo de muchia malului/ este o altă zi”. Eul se cunoaşte pe sine doar prin forma developată în viaţa socială sau din imaginile celorlalţi despre sine. El pare situat la linia universului, despărţind conuri ale istoriei mitice, umane sau personale. „Spaţiul dintre mine şi timpul meu” e o spaţio-temporalitate care conduce, pe de o parte, la originea mitică a Cuvântului Genezei, iar, pe de altă parte, la solipsismul absolut al conştiinţei speculare: „fereastra prin care/ o să privesc depărtarea, –/ ea însăşi o fereastră/ a sunetelor spre nesfârşit.// poate e doar o iluzie ce se termină aici/ ca respiraţia în camera cu multe oglinzi”…(…)
Maximele lui Teodor Dume trezesc uneori ecouri familiare,cum ar fi sfatul lui Kant de a elimina din conștiință lucrurile în privința cărora nu putem face nimic,:”renunță la ceea ce nu poți obține/pentru că/senzația eșecului este răvășitoare, sau a lui Kierkegaard, de a trăi autentic:” nu-ți transforma viața în corvoadă ci/ învață să fii tu însuți”,de misoginismul lui Schopenhauer, “între femei și artă nu e nicio deosebire”, de pshiologismul lui Wilhelm Wundt, “omul trăiește într-o lume paralelă/datorită propriilor senzații”(…) Departe de “smartphones”, am regăsit smarthumans,frumusețea inteligenței omenești,care nu e poate nicăieri mai convingătoare decât în literature speculativă și sapiențială.”
(Maria – Ana Tupan, critic/Revista Contemporanul,nr.1 (778)2017 ianuarie 17)
***”Teodor Dume. Autorul acesta îşi urmează destinul cu răbdarea unui minorit dintr-o mănăstire bizantină, însoţind cu dragoste şi graţie, literă cu literă, literă după literă,, un poem receptacul.Acela mărturisind că ne putem aştepta, în continuare, dat fiind harul poetului, la alte cărţi utile bilanţului istoriei liricii noastre postbelice.”(Ionel Bota, în rev.Sintagme literare, nr.5 /2017)
***“Între tristețe și resemnare, Teodor Dume scrie o poezie reflexivă, sinceră prin finalitatea cathartică pe care o prefigurează în versuri, unde sufletul, singurătatea, timpul, icoana mamei, a tatălui, destinul („fiecare cu povestea sa”), amintirile (unde părinții, mai ales, sunt axis mundi), din nou închipuirea „plecării” (laitmotiv, la nivelul întregului), frica, în pofida încercărilor de a o escamota („adevărul e că mi-e frică”), lumina și întunericul, dar și alte destule semne ale trecerii prin lume, visul, fulgurări ale iubirii sunt câteva dintre jaloanele din care poetul își alcătuiește coloana vertebrală a cărții care, la rându-i, ar trebui să fie un argument „pentru ziua / în care / centrul universului /va trece prin mine””(Mioara Bahna, Moartea din vis, 2020}
***”Teodor DUME:”Este foarte adevărată piatra din adâncul unei fântâni care poate vorbi de durerea apei”: rar se ridică omul la o astfel de profunzime chiar de visează să gâdile cerul. Cu siguranță, “dragostea e arma cea mai puternică a umilinței”.Dar câți sunt capabili de un astfel de effort?. Este adevărat că dragostea nu este sentimentul cel mai împărtășit lumii. Teodor Dume, cu înîelepciune ne reamintește. El speră pentru ființa umană o credință adevărată. Aceasta i-ar permite să nu-I fie sieși numai servitor și a se reconecta la alteritate departe de orice e cosmetic” .”(Jean-Paul Gavard-Perret,critic / Franța)
***Multă emoție în poezia lui Teodor Dume! Țesută pe golul uman al pierderii, dublată de modestia propriei plecări. Trecerea timpului e apăsătoare în cuvinte. Foarte frumoasă metaforizarea neputinței în creioane. Copiii pot orice. Chiar și să facă poduri, motiv al trecerii, între ce a fost și ce va să vină, poduri spre grădina edenică. Câteva simboluri, care nu aglomerează sensurile, dar diluează spre obținerea unei atmosfere de rememorări și de viitoare melancolii. Prezența feminină este coagulantul. Mda, uneori se mai scrie poezie. Mă înclin, Teodor Dume! Poetul este poet atunci când își domină cititorul și îl duce de mână ca pe orbi. Poezia trebuie să fie o explozie de sensuri care trezesc sufletele amorțite. E ca un drog tare care trezește din amorțire spiritul. Nu greșesc când spun că în poezia aceasta regăsesc ce am spus mai sus. Și frumusețea ei constă tocmai în faptul că cel purtat nu simte făgașul pe care îl urmează. Ci descoperă trăiri proprii. Căci el a trăit ce îi spune poetul. Nici nu îl interesează cine e poetul și că acesta este o oglindă. Dar numai el poate reflecta atât de mult și de adânc. Iată de ce ar trebui să căutăm poeți și nu doar poezie. Meritele sunt ale dumneavoastră în totalitate.(Radu Catalin Melinte, 2020)
***“Ne bucură mult succesul literar al poetului Teodor DUME, prin apariția unui nou volum din creația sa, intitulat „Devoratorul de umbre”, prezentat excelent de poetul erudit și distins, ieșeanul Daniel CORBU. Urmăresc și parcurg cu plăcere, de un timp, frecventele sale aforisme relevate pe facebook. Toate au un conținut cu încărcătură principială, sentențială, cu o expunere lirică filigrană, stilizată, accentuat metaforizată, de inspirație maximial- mitologică, dar și cu frecvente aproprieri de valorile realismului expresionist, marcate de rigorile axiologiei simbolistice și de facila gravitație în discursul interiorizat ținut în prezența oniricului din ontologic, în structura epicului cu dominanțe reflexive, așa cum ni-l sesiza Daniel CORBU, ca un excurs ideatic și metafizic „DEVORATOR DE UMBRE” structurat și promovat constant, în maniera poetului ceh, V. HOLAN... Felicitări și deosebite considerații! “(Gheorghe APETROAE, Sibiu).
***(Ottilia Ardeleanu, în paradigme virtuale /2014).”Poezia dumiană este un spectacol cuminte la care poetul se abonează, asistă cu răbdare, foarte atent și uneori reproșând personajelor jocul malițios în care este antrenat, căci, o scenă-i lumea, shakespearian disecând lucrurile.(…) De o sinceritate extravagantă aș zice, poetul Teodor Dume reușește să atingă dumnezeiescul printr-o metaforă cumsecade care vine simplu: din interior!” (Ottilia Ardeleanu, recenția cărții Față în față cu mine, poezieromânească wordpress.com,2019)
***„Teodor Dume este un alt fel de poet pentru că poezia dumiană este una a stărilor(…)Grupajele sale poetice din versuri scurte care se dezlănţuie pe verticală, ca un plânset, uneori într-un singur cuvânt, sunt idei emise în baza unor inepuizabile meditaţii asupra rostului vieţii, asupra propriului rost.”(Ottilia Ardeleanu)
***”În toate versurile sale, Teodor Dume este un nevoiaș de iubire. Este un revendicator de lumină. Un caracter rezistent la durere, la devorare și exil. Își asumă aceste ipostaze dificile ale sinelui și ale vieții. Poetul devine o umbră, un strigăt, un adevăr, un azil, una cu moartea!
Devine un transcendentar. Aproape că lucrează pe o treaptă care depășește normalul. Se situează la un nivel accesibil divinității. Și ne spune asta cu un calm și o atitudine firească încât ne imprimă o stare de sfioșenie, definește un cadru liturgic în care să putem asimila trăirile sale ca pe niște lecții creștine.
Preia din rănile, din durerile, din cicatricile, din umbrele celorlați ca și când ar încerca să se mântuiască prin asta de propriile dureri.
Singurătatea îl macină, îl trimite înapoi în timp, îl devorează, îl secătuiește de lacrimi și atunci este prea bine înțeleasă relația de prietenie cu Dumnezeu.
El este Aproapele său!”
(Ottilia Ardeleanu – Studiu/Teodor Dume,poetul care sfidează moartea.Editura Pim,2019)
***“Teodor Dume este un poet monocord, cu o voce oarecum singulară în diversitatea de stiluri actuale.”
Gheorghe Paşa – în moartea,un fluture alb/2015.
“Cuvintele capătă ființă din însăși ființa poetică”, (Gheorghe Pașa – articol la Exil în durerile altora,Ed.Minela/2018)
***“Teodor Dume, o voce inconfundabilă din literatura românească modernă și contemporană.”(Victor Țarină, poezie.ro/iulie 2019)
***Există oameni care văd partea neagră a morții și există prea puțini care să o vadă pe cea albă. Teodor Dume face parte dintre cei din a doua categorie. Căci există o parte albă,da! De fapt, e singura care există.”
(Călin Sămărghițan – scriitor)
***Stilul caracteristic poeziei lui Teodor Dume este acela al meditației, uneori profunde, alteori fugitive, în funcție de starea de moment a poetului. (…)Teodor Dume e un poet al construcției, al meticulosului și al descrierii. Și e un poet al relației cu Dumnezeu, al încercării înțelegerii și al tangențialității cu lumile așteptate și foarte posibile.”
(Liviu Ioan Mureșan ,Poezie ro/noiembrie 2018)
***Teodor Dume își câștigă identitatea prin profunzimea cuvintelor ce transmit fiorul spre senzații care duc la împlinire și cultivă iubirea (dar și singurătatea) ca pe o sămânță ce va rodi, și va adduce mântuirea, în singurătatea deplină a sufletului.(…)Frumusețea din cuvântul său vine din trăire, din adâncul sufletului transmițând o reală forță emotivă, sentimental supusă numai cenzurii din interiorul lui.Sensibilitatea cu care este înzestrat relevă o finețe surprinzătoare. Iată de ce valoarea lui stă în simplitate,trăire,emoție și candoare.(…)Da,avem nevoie de sfială, emoție, (de durere,uneori) și singurătate.Cine posedă aceste trei elemente din dimensiunile lui Teodor Dume, există cu adevărat.”
(Stelian Vasilescu – scriitor,publicist, membru USR)
“***Remarcabil la scriitura lui Teodor Dume este onestitatea cu care convinge. O perfectă unitate între fondul de simțire și cel de expresie animă fiecare cuvânt (…)Așadar, scriitura lui Teodor Dume este un adevăr nesofisticat. Scrierile domniei sale sunt tablouri vii (icoane prinse sub grindă) pe care le citești cu sufletul.”
(Viorel Horj – scriitor, membru U.S.R)
***“Aforismele lui Teodor Dume, par a fi mai degrabă versetele unei biblii existențiale, asezonată cu un realism tulburător de o inspirată reflexivitate în armonie relațională cu efectele și cauzele lor”
(Sorin Cerin, filosof,autor de aforisme,eseist,poet și romancier - în Vitralii pe un interior scorojit,2017)
***“O poezie simplă și trăită într-o cronicizată stare de doliu a ființei”, Liviu Ofileanu,scriitor/iulie 2017
***“Poetul Teodor Dume, vrea și reușeste cu mărinimie să ia poeziei timpul, care nu de puține ori destramă, ne vremuiește vremelnicia. Dar iată că vremuirea, atât de bine prinsă în discursul autorului , rostuiește, ne petrece inimos, ne imbogățește starea, extazul, trăirea. (…) Teodor Dume este unul dintre stâlpii poeziei contemporane, cu deschideri largi înspre sufletele cititorilor, construindu-și cu migală, iubire și credință propriul său drum.Teodor Dume își dezvăluie sufletul, se dezvăluie pe sine însuși fără o deghizare a sentimentelor.(…) Teodor Dume, păstrează viu tezaurul închis în cuvânt, îl redescoperă și- i adaugă valoare, istorie, trăire adâncă. Teodor Dume redefinește,prin scrierile sale,poezia meditativă – filozofică. Este un bun observator al lumii interioare și se limitează doar la concretul palpabil, ceea ce puțini știu azi să o facă.(…) Scriitura rafinată a lui Teodor Dume vine din adâncul cunoașterii de sine și se fixează pe timp, așa cum bine remarca și criticul Gheorghe Grigurcu în prefața volumului de debut (Adevărul din cuvinte,1985). Iată deci încă o confirmare că Teodor Dume se află pe cel mai de sus palier al poeziei contemporane.Critica este formală, de multe ori auzi doar vocea celui care emite sentințe, și nu autorul…”
(Atila Racz, scriitor Dublin/Irlanda, în Ferestre spre marginea lumii/ 2019)
***” Există oameni care trăiesc în slujba cuvântului până când însăși ființa lor pare a fi făcută din litere. Teodor Dume este un astfel de om.Teodor Dume pare a fi într-o permanentă căutare a adevărului.Uneori scruteaqză cerul, alteori sapă în adâncuri. Cert este că nu se oprește din misiunea sa.(...).Aforismele lui Teodor Dume nu sunt decât semințe de meditație.”
(Lucian Velea,scriitor/în volumul Umbre și cercuri,editura Unicorn/2018)
***”De-a lungul timpului poezia lui Teodor Dume a trecut prin riduri academice, a umezit câte o privire, probabil s-a așezat pe lângă vreo inimă care se zbătea singură în întunericul ei. Și când spun „inimă” îmi vine în minte fereastra de pe coperta volumului, care parcă împământează prin simplitate albul radiant al luminii.
Poezia lui Teodor Dume pune în mișcare puncte vibrante, familiare, asemănătoare dinamicii unui fractal: „ca o chemare/ într-o bună zi albul/ se va dezlănțui de pe creste/ vei fi prada ochiului viu/ din ritualul amiezii/ se va ivi cineva și/ va trece tăcut/ fără să-ți spună pe nume/ vei vedea// aceleași umbre ce fug de sub tine/ îți vor aminti de urmele rămase/ pe albul neatins de nimeni altcineva/ să nu-ți fie frică/ întotdeauna te vei întoarce/ la locul din care ai plecat//” avalanșă. “
(Mioara Băluță, note de lectură la Ferestre spre marginea lummii,ed.Pim/2019)
***“Teodor Dume a trecut în etapa superioară a intelectului uman – înţelepciunea. O plecăciune frăţească făcută în faţa boierului Dume – Boier al cuvântului scris”(Ion Lazar da Coza, în Însemne culturale /2018).
***“Dacă bogăţia s-ar măsura în sentimente, Teodor Dume ar fi milionar”( Boldiş Viorel, scriitor - Italia)
Unele texte au fost traduse în limbile : Engleză, Franceză, Germană, Italiană, Rusă şi Maghiară. Majoritatea au fost publicate în diferite reviste internaţionale.
Volume publicate:
*Trilogia: Anacronisme erotice (în curs de apariție)
*** În lanul cu maci, (2020)
*** Fluturele din spermă (2020)
*** Falsificatorul de sex, (2020)
* Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă, (2020Î
* Moartea din vis, (Editura PIM, 2020)
* Potcoave pe suflet, (editura PIM, 2020)
* Când umbrele trec strada, (editura Pim,2019)
*Quand les ombres traversent la rue,(edițions Stellamaris/Franța,2019
*Ferestre spre marginea lumii (editura Pim,2019. Prefața Atila Racz, scriitor Dublin/Irlanda)
*Cineva mi/a răpit moartea,(editura Pim,2018.)
*Față în față cu mine (Editura Pim, 2018)
*Umbre și cercuri (Editura Digital Unicorn,2018)
*Exil în durerile altora (editura Minela, 2018 / București)
*Devoratorul de umbre (editura Princeps Multimedia,2018.Prefaţa Daniel Corbu)
*Durerea pietrelor, (Editura Pim,2018)
*Lacrimi de pe altarul trupului (editura pim,2018)
*Fără grupă sanguină (editura ArtBook, 2017.Prefaţa Cezarina Adamescu, cuvânt înainte Cristina Ştefan)
*Temniţa de sub rană (editura PIM , 2017. Prefaţa Cezarina Adamescu)
*Colecţionarul de răni (editura PIM, 2017)
*Durerea din spatele cărnii (editura PIM, 2017.Prefaţa Ionuţ Caragea)
*Vitralii pe un interior scorojit (editura PIM, 2016. Prefaţa Ionuţ Caragea)
*Azil într-o cicatrice (editura PIM,2015. Prefaţa Angela Nache Mamier)
*Moartea, un fluture alb (editura PIM, 2015)
*Adevărul din cuvinte (editura Litera,1985.Prefaţă dr. Gheorghe Grigurcu)
*Strigăt din copilărie (editura Dinastic,1994.Prefaţă dr. Gheorghe Grigurcu)
Coautor antologiile:
*Literatura Română Contemporană, (Editura ArtCreativ, 2020)
*Coloane (debut colectiv, Comitetul de cultură al judeţului Bihor, 1978)
*Tratamente pentru inimă (antologie: Liviu Ioan Mureşan, Teodor Dume, Ottilia Ardeleanu, Alexandru Gheţie, Vali Slavu, Ioan Barb, 2011)
Lira21 "a treia carte. poezii" (selecţia Cristina Ştefan, 2012)
*Confluenţe lirice (coordonator Relu Coţofana, 2012)
*Meridiane lirice (2012)
*Însemnele unei tăceri (Casa gândului, coordonatori Mioara Băluţă şi Andrada Matei, 2012)
*Confluenţe poetice (coordonator Relu Coţofana, director executiv Teodor Dume, 2013)
*Confesiuni în virtual (coordonator Relu Coţofana, director executiv Teodor Dume, 2013)
*Paradigme virtual (2014)
*Roşu mocnit (coordonatori Mioara Băluţă şi Andrada Matei, 2014)
labirinturi autumnale (Însemne culturale, carte digitală, 2014)
*Antologia aforismului românesc contemporan (coordonator Lucian Velea, 2016)
*Antologia Cenaclul de la Roma (coordonator şi selecţie Valeriu DG. Barbu, 2016)
*Almanah Sintagme literare (coordonator Geo Galetaru, 2017)
*Antologia aforismului românesc (ediţia a II-a, editura Digital Unicorn, coordonator Lucian Velea, 2017)
*Antologia Festivalul Internaţional al Aforismului (coordonator Vasile Ghica, Tecuci, 2017)
*Antologia Festivalului Internațional al Aforismului (coordonator Vasile Ghica,Tecuci,2018)
*Identități – antologia aforismului românesc,ediție îngrijită de Daniela Toma (editura ArtCreativ,2019)
*"Aphorismes roumains d'aujourd'hui", editura Stellamaris, Brest, France, 2019.Ediție îngrijită de Ionuț Caragea
Premii:
*Premiul – I – la Concursul Internațional de aforisme, ediția a II –a,(Tecuci,2018)
*Menţiune - la Concursul Internaţional de Aforisme,Ediția – I –a, (Tecuci, 2017)
* Mențiune la concursul de poezie Agora Artelor, (2020)
* Premiul revistei Fiii Brăilei, ediția I - 2020
*Poezia lunii (noiembrie și decembrie 2016, concursul revistei QPoem - editura “Paralela 45” – Editura “Cartea Românească”, sub egida USR)
*Premiul de merit în literatură,Revista tineretului literat,martie 2020.
*Premiul I - la Concursul de poezie “Frumusețile iernii”, organizat de Cenaclul “Ecoul” (Oradea, 1977)
*Premiul I - la Concursul de poezie “Om bun”, organizat de revista “Țara visurilor noastre” (1977)
*Premiul special al juriului - la Concursul de poezie şi muzică folk “Tineri ca patria”, organizat de Cenaclul “Ecoul Tinereţii” al Casei Ştiinţei şi Tehnicii din Oradea (1977)
*Premiul I - la Concursul de poezie creaţie şi interpretare “Inima sticlei” organizat de Casa de cultură “Sticla” din Pădurea Neagră (1987)
*Premiul I - la Concursul de creaţie literară “Daţi-vă mâna prieteni”, organizat de Clubul “Înfrăţirea” din Oradea (1987)
*Marele premiu - la concursul de creaţie literară “Porni Luceafărul”, organizat de Academia de studii social-politice Bucureşti (1988)
*Premiul I - la Concursul de poezie “Inimă și dor”, organizat de Casa de cultură a sindicatelor din Oradea (1990)
*Premiul special al juriului - la concursul de creaţie literară “Și totuși iubirea”, organizat de revistele “Țara Crișurilor” şi “Ecoul” (Oradea, 1990)
*Premiul I- la concursul de creaţie literară “Decembrie 1”, organizat de ziarul “Bihorul” (1994)
*Marele premiu - la Concursul de creaţie literară “Poezie și suflet” (organizator Ottilia Ardeleanu, Năvodari, 2010)
*Menţiune - la Concursul de creaţie literară “Prin colbul vremii” (organizator “Însemne literare”, 2012)
*Premiul I - la Concursul de creaţie literară “Ars poetica” (2014)
*Autor de onoare - al site-ului şi revistei “Confluenţe lirice” (2014)
*Premiul I - la concursul de creaţie literară “Prin colbul vremii” (ediţia a 2-a, organizator “Însemne literare”, 2015)
*Premiul revistei “Fereastra” (organizator Literaturitate, Ottilia Ardeleanu, 2015)
Autorul lunii (organizator Literaturitate, mai 2016)
*Locul I - la concursul “Poezia săptămânii” (săptămânile LXIV, LXXII, LXVI, LXVII, LXVIII, CXLV, concurs organizat de “Poeţii noştri”, 2016 / 2018)
* etc...
* Referinţe critice, (recenzii/comentarii);
dr. Gheorghe Grigurcu (a şi prefaţat două volume: Adevărul din cuvinte, 1985 şi Strigăt din copilărie,1994),Maria – ANA Tupan, Marius Chelaru, Ionel Bota,Adrian Dinu Rachieru,Remus V.Giorgioni, Daniel Corbu,Daniel Luca, Stelian Vasilescu, Alexandru Andriţoiu, Ionuţ Caragea, Nache Mamier Angela - scriitor Franţa , Jean-Paul Gavard-Perret.(Franța),Thierry Moral (Franța) Al. Silaghi, Ion Davideanu, Alin Cristea,Teodor Lup, Marin Chelu, Viorel Horj, Crăciun Parasca, Constantin Serac, Gheorghe Vidican, Ioan Ţepelea, Mircea Vac, Teodor Crişan, Florin Torjoc, Florian Lazăr, Florica Albu-Berinde, Cornel Buciuman, Virgil Podoabă, Florin Mugur, Anastasie Ţârulescu , Adrian Păunescu, Cezarina Adamescu, Cristina Ştefan, Liviu Ofileanu,Veronica Pavel Lerner – scriitor Canada, Mioara Băluţă, prof. George Paşa, Călin Samarghitan, Sorin Cerin, Ottilia Ardeleanu, Viorel Boldiş- scriitor Italia, Mircea Ioan Popovici, Djmal Mahmoud,Ştefan Teodor Cabel, Marcel Vişa, Geo Găletaru, Răzvan Ducan, Atila Racz, Mihaela Meravei, Adrian Paparuz, Relu Coţofana, Nuţa Crăciun, Bolba Ioana Cosmina, Maria Dobrescu, Violetta Petre, Lucian Velea, Adriana Butoi, Călinescu Maria, Nicolae Popa – scriitor Republica Moldova, Nadia Padure – scriitor Republica Moldova, Adrian Suciu, Liviu Ioan Mureşan, Costin Tănăsescu Ştefăneşti, Nicolae Cozmescu, Ileana Popescu Bâldea ,Melania Briciu Atanasiu,Aurel Sibiceanu, Anca Zubaşcu, George Florea, Cristina Rusu, Diana Caragiu, Alexandru Gheţie, Ioan Barb, Petrache Plopeanu, Ion Lazar da Coza,Vasilisia Lazăr Grădinariu, Costel Zăgan, Tina Constanda, Mirela Lungu, Petre Ioan Garda, Camelia Iuliana Radu, Nuţa Istrate Gangan, Violeta Deminescu-Jurca, Marian Filip, Iuri Iulian Lorincz, Boris Mehr, Tudor Gheorghe Calotescu, Any Tudoran, Dana Banu, Loredana A. Ştirbu, Gela Enea, Cezara Răducu, Silvia Goteanschii, Irina Lucia Mihalca, Ana Maria Gîbu, Angela Furtună, Angi Melania Cristea, Armina Flavia Adam, Camelia Ardelean, Mihaela Aionesei, Teo Laurean, Anne Maria Bejliu, Raisa Boiangiu, Luminiţa Zaharia, Romiţa Mălina Constantin,Marinescu Victor,Ana Sofian, Daniel Daian, Petre Ioan Creţu, Razvan Rachieriu, Anghel Geicu, Daniela Luminiţa Teleoaca,Vasile Mihalache, Vali Slavu, Mihaela Roxana Boboc, Valeriu D.G. Barbu, Claudia Minela, Alexandra Alb Tătar, şi mulţi alţii...
Copyright © 2020, Teodor Dume
Utilizarea integrală sau parţială a textelor publicate este permisă numai cu acordul autorului.