Nu se iubesc nu
nu se iubesc nici pe ei insusi
ei iubesc umbrele şi gunoaiele
din tomberoanele aşezate
după rânduiala comunității
ei iubesc lucrurile mici
sau chiar pe cele cu valoare zero
ei sunt oamenii străzii
dacă vrei să- i însoțeşti prin viață
îți refuză gestul
dar stau de vorbă cu tine
la o bere sau
pe banca din parcul în care
îşi odihnesc oasele decolorate
de carnea putredă cu miros de hoit
ce le atârnă
pe la toate ìncheieturile
uneori îşi desvelesc rănile
şi te privesc fix
te salută prin aplecarea capului
alteori ìşi fixează privirea în pământ
şi îți cer câțiva bānuți
în rest
nu mai au nevoie de nimic
se ascund ìn umbră şi îşi privesc viața
ca pe o monedă primităla capăt de pod
sau în fața bisericii unde
ar fi vrut
să- l ìntâlnească pe Dumnezeu
de fapt ei vin de demult
o dată cu Dumnezeu
şi rămân aceiaşi
deşi
nu l- au vāzut şi
nici nu l- au întâlnit
niciodată pe Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu