BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)
Se afișează postările cu eticheta teodor dume. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta teodor dume. Afișați toate postările

25/03/2024

Teodor Dume, entresto

inima mea nu mai este ceea ce a fost - 

un ceas al iubirii și durerii 
dăruit de Dumnezeu 
în ziua în care 
mama a încercat 
să mă mai țină înlăuntrul ei o zi
și mai apoi 
să stăm de vorbă cu Dumnezeu

inima mea arată ca un fulg cazut 
peste o piatră în plină zi 
bătăile ei au devenit 
niște cotoare de mere 
roase până la capăt 
și aruncate la întâmplare 
în momentul în care 
nu te mai vede nimeni

"Entresto" pe care îl servesc 
de două ori pe zi 
îl iau doar în intervalul în care 
încerc să despic timpul în două 
timpul pe care l- am avut 
și cel pe care îl mai am

iertare copilul meu și vouă
care încă mai sunteți...

iată-mă acum 
ținându-mă de mână cu moartea 
mă duc zice ea înspre ultima casă 
pe un drum bătătorit de bunicul 
de tata
de mama și de cei 
care au mai fost...
pe drumul pe care doar se pleacă 
respirând în ritmul păsării 
cu o singură aripă 

iertare copilul meu și vouă
care încă mai sunteți...


@ "Entresto" = o pastilă permanentă pentru echilibrarea ritmului inimii

Teodor Dume, un cadou trimis înspre cer


De ziua lui tata am vrut 
să-i dăruiesc cel mai
frumos cadou pe care și l-a dorit vreodată 
pe fața lui brăzdată de ani 
i-am văzut curgând ultima sa lacrimă 
era în seara de Moș Ajun 
m-a privit cu ochii lui mici și sticlați 
în care 
se adunaseră toți îngerii la taifas 
al lui se rătăcise prin cer
în privirea aceea 
ascundea o durere
îngrijorat am alergat înspre mama 
și am întrbat- o " ce e cu tata"... 
m-a privit 
și-a înșiruit degetele 
prin părul meu cârlionțat 
apoi cu mâneca hainei 
mi- a șters începutul de lacrimă 
ce parcă ezita să mai coboare
aș fi vrut să-i spun lui tata: "te iubesc"
dar n-am mai apucat 
chipul său 
din lumina lumânării aprinse 
și-a dublat umbra 
i-am sărutat mâna întinsă peste marginea patului 
de parcă îl căuta pe Dumnezeu
dar Dumnezeu a ațipit și el 
pentru o clipă

te iubesc tata
azi ar fi fost ziua ta...

Teodor Dume, mama mea nu știa să citească

 Mama mea nu știa să citească 


Colecţia: texte si poezii religioase 


"cei din urmă vor fi cei dintâi" 
îmi spunea mama 
din biblia pe care 
zi de zi 
o deschidea 
o mângâia cu căte o lacrimă 
și mai apoi o închidea la loc 

știu că în lacrima ei 
se oglindea Dumnezeu 
și mai știu că 
mama mea 
nu știa să citească

Teodor Dume, oasele mele o grămadă de vreascuri

 Oasele mele o grămadă de vreascuri 


mi- am prins moartea la furat 
avea sub braț un sac 
cu toate amintirile mele 
și alerga în direcția vântului 
de îi trosneau oasele 
ca o crenguță de brad 
uitată de bunica 
lângă copacul sub care 
s-a odihnit cu bunicul 
întors de la război 

nu n-am atins-o 
și nici nu am certat-o 
ci m-am gândit la bătrânețea mea 
care peste ani va arăta 
ca o grămadă de vreascuri 
peste umbrele celor plecați

30/11/2023

Teodor Dume: Pământul din pământ...



ziua în care voi pleca 

să îngrop pământul 

devenit pământ 

va fi o zi de duminică 

o zi în care 

lumea va ține în palme lumina 


și pământul va deveni pământ...

Teodor Dume: Aforism

 Când iubești e ca și cum ți-ai construi 

o fântână de lumină în suflet

(teodor dume)

Teodor Dume: Poate cândva...


Nu tot ceea ce simt îmi aparține

dar știu că durerea și iubire

sunt singurele altare

la care vin 

oridecâte ori

vrea să- l întâlnesc pe Dumnezeu


poate cândva  voi renunța

la lumea asta

voi renunța la tot 

și la toate

pentru un mâine

cu o altă imagine

Teodor Dume: aforism

 Când iubești gestul îți îngăduie 

să iei forma zilei și să respiri

(teodor dume)

Teodor Dume: Aforism

 Sunt două lucruri care îți pot răni sufletul: 

iubirea și prietenii

(teodor dume)

22/08/2023

Ottilia Ardeleanu, referințe critice la poezia lui Teodor Dume

 Ottilia Ardeleanu, 

referinţe la textele lui Teodor Dume, Antologia Paradigme virtuale, Ed. PIM/Iași 


Pe Teodor Dume îl caracterizează poezia unei nemărginite suferinţe. Stilul confesiv, petrecerea timpului în singurătate alături de cuvânt - prietenul său de-o viaţă-,accentuarea stărilor de abordare într-o existenţă aflată permenent pe finiş, împletirea elementelor care marchează începutul şi sfârşitul, iată ce-l fac pe Teodor Dume să fie un altfel de poet. Tema specifică demersului său literar  este cea a vieţii şi a morţii, nedespărţite, şi unite prin cuvântul acestuia. Este poetul pentru care iubita şi părinţii vor fi imortalizaţi în cuvânt. Acest cuvânt  al însigurării. Îl iubeşte pe Dumnezeu, Cel pe care îl ignoră uneori, după cum lasă de înţeles într-una dintre poeziile sale. Iubeşte oamenii şi mărturiseşte că "într-o zi cineva o să umple golul acesta şi o să mă bucur pentru că oamenii intră în amintirea celuilalt lăsând o poveste..."



Teodor Dume, între mine și cer e o umbră


nici nu ştiu dacă numele meu e teodor dume 

şi dacă stăpânii celui însemnat de Dumnezeu sunt

Moartea într-un capăt şi Viaţa în celălalt


uneori prins între cele două linişti

îmi lipesc urechea de marginea pământului

şi vorbesc cu tata în prezenţa căruia

am învăţat să iubesc să sufăr

şi să aprind prima lumânare

ţin minte cum am sărutat-o pe mama

şi m-am rugat lui Dumnezeu

să se joace cu mine

eram devorat de frică şi de

întunericul decupat

din veşmintele lui tata


prins în acest sentiment ciudat

am ucis o lacrimă

am strigat şi

moartea s-a zgâit la mine

ca la o pradă


nici nu ştiu dacă sunt fericit sau trist

ştiu doar că nu-mi aparţin

am privirile amputate şi oscilez

între cer şi o umbră leneşă


aş putea să mă prefac într-un băiat care iubea 

sau într-o altă prezenţă în care numele

nici că ar conta

numai că

între mine şi cer există o legătură

care defineşte viaţa şi moartea


şi totul sfârşeşte cu un alt anotimp


(Autor: Teodor Dume)