BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

21/09/2019

Lucian Perța, Parodie:Teodor Dume

https://www.caietesilvane.ro/articole/4081/Parodie-de-Lucian-Perta-Teodor-Dume.html


Parodie de Lucian Perța: Teodor Dume

Septembrie 2019

Tristeți târzii
(din Caiete Silvane, septembrie 2019)
am iubit totdeauna adevărul din cuvinte
iubesc-ul acesta m-a costat mult, într-un fel,
încă din copilărie, țin bine minte,
m-a făcut să strig după el – 
treizeci de ani apoi l-am așteptat
până ce formă de fluture alb a căpătat
oricum, încă nu l-am prins de atunci
cândva îl simțeam ca pe o durere
în spatele cărnii ascuns, ca într-un azil,
colecționam rănile lui cu plăcere,
poetice munci,
aproape umil
respir față în față cu mine acum,
mult mai destins și conștient
că spre marginea lumii nicicum
nu voi putea deschide-n prezent
o fereastră, spre neatinse poeme
sunt trist, dar o să-mi treacă într-o vreme!

Teodor Dume:Caiete silvane,(septembrie,2019)

https://www.caietesilvane.ro/articole/4071/Teodor-Dume.html

Septembrie 2019


Faţă în faţă cu mine
azi stau faţă în faţă cu mine 
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună şi
cât sunt eu
ceea ce înseamnă 
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră
azi voi învăţa cât
să dau vieţii
cât morţii şi cât să
las lui Dumnezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur
poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toţi rătăciţii pământului
şi când moartea
mă va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe
departe...

Între mine şi cer e o umbră
nici nu ştiu dacă numele meu e teodor dume 
şi dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e
moartea într-un capăt şi viaţa în celălalt
uneori prins între cele două linişti
îmi lipesc urechea de marginea pământului
şi vorbesc cu tata în prezenţa căruia
am învăţat să iubesc să sufăr
şi să aprind prima lumânare
ţin minte cum am sărutat-o pe mama
şi m-am rugat lui Dumnezeu
să se joace cu mine
eram devorat de frică şi de
întunericul decupat
din veşmintele lui tata
prins în acest sentiment ciudat
am ucis o lacrimă
am strigat şi
moartea s-a zgâit la mine
ca la o pradă
nici nu ştiu dacă sunt fericit sau trist
ştiu doar că nu-mi aparţin
am privirile amputate şi oscilez
între cer şi o umbră leneşă
aş putea să mă prefac într-un băiat care iubea 
sau într-o altă prezenţă în care numele
nici că ar conta
numai că
între mine şi cer există o legătură
care defineşte viaţa şi moartea
şi totul sfârşeşte cu un alt anotimp

Tristeţi târzii
iubesc femeile triste
iubesc-ul acesta are ceva comun cu
toţi oamenii pe care i-am iubit o singură dată
aşa cum iubeşti prima ploaie prima zăpadă
prima dragoste făcută la capăt de linie un capăt 
uneori interminabil cu multe secrete şi arome de parfum
oricum nu mai contează
cândva respiram unul din celălalt şi visam
un şir lung de copii
dar poate că
lumea asta
n-a fost decât în
amintirea unui chip
respir acum din mine puţin câte puţin şi 
urmăresc urmele tale neatinse de umbră
şi din când în când mă uit 
la tot ce-a mai rămas – 
un anotimp ploios cu mult frig
voi înnopta în el strigându-te

15/09/2019

Teodor Dume:Fiecare cu povestea sa...

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14129844/fiecare_cu_povestea_sa


nu știu cât pot fi de folos
dacă împart sfârșitul lumii
în două
nu știu dacă pot separa
păsările de cer
apa de matcă
iarba de pământ și
oamenii de visele lor
sunt prea îndrăgostit de viață
ca să pot face asta
dar
nici nu vreau să dau
nimănui socoteală
și mai mult decât atât
cine a iubit va mai iubi
iar povestea oamenilor va
începe întotdeauna
cu a fost odată...
nu știu cât pot să vă mai fiu de folos
timpul mi s-a topit printre oase
și oscilez între două anotimpuri
dar ce mai contează dacă
fiecare poveste începe cu
a fost odată...

02/09/2019

Teodor Dume, Aforisme

In the absence of God I am the God of all my things

(Teodor Dume)

*

În absența lui Dumnezeu eu sunt dumnezeul tuturor lucrurilor mele
(Teodor Dume)