BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)
Se afișează postările cu eticheta DIVERSE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta DIVERSE. Afișați toate postările

16/01/2024

Copilul cu mingea sub braț, autor: Teodor Dume

 Copilul cu mingea sub braț

(autor: Teodor Dume)


ieri trecea un copil cu o minge 

sub braț alții doi îl așteptau în parcul 

de vizavi 

șoferul  îl ceartă ca pe un adult 

înjurături obscenități și alte chestii 

șoseaua gârbovită de atâtea mașini

 părea un bătrân aplecat sub greutatea 

rucsacului de pe spate


pe de-asupra o pasăre neagră 

bătea trist și molatic din aripi 

de pe partea cealaltă  

oamenii strigau înfundat

 "accident accident" 

o femeie gâtuită de frică 

trece strada și- i așază mâinile sub cap

de alături un bătrân mustăcios și cu barbă

 strigă anemic  "Dumnezeu nu vede" "Dumnezeu nu aude" 

Dumnezeu nu mai exsită" 

imi scot tricoul îmi fac loc prin mulțime

și-i șterg sângele de pe gură 

cu ultimile puteri băiatul își ridică capul 

mă privește fix și abia șoptit 

îmi spune "tata tata"

printre lacrimile care mi-au inundat văzul i-am răspuns îndurerat si oarecum silabisind " nu nu sunt ta-ta 

nu sunt ta-ta 

ochii băiatului i se închideau ca două clapete cu mici defecțiuni

m-am ridicat în picioare

și m-am răstit la Dumnezeu

"Doamne de ce ai nevoie de sângele 

și viața unui înger?

Dumnezeu tăcut ca o lacrimă

nu mi-a răspuns

prin mijlocul mulțimii adunate 

își face loc șuierul strident

al unui echipaj de poliție însoțit 

de o ambulanță 

care ar fi vrut să-i mai dea o șansă copilului culcat pe  trotuarul umed și rece timpul s-a oprit odată cu ultimile sale bătăi de inimă 

aerul zilei fuse tăiat de lacrimi rugăminți disperare și îndurare către Dumnezeu


 pe locul acela a mai rămas o pată 

mare de sânge o minge și câteva flori puse pe marginea șoselei 

Dumnezeu a lat un trandafir alb 

câteva petale pe care 

le-a presărat sub forma unui contur 

și a plecat...

tinerețea și dragostea de viața au rămas ca o amprentă pe locului  blestemat 

de cei răi


a doua zi nici-un copil n-a mai  trecut strada cu mingea sub braț


pe banca din parcul de alături

 stă același bătrân negricios cu barba albă

 și se răstește la Dumnezeu

 "vino Doamne că 

amândoi 

suntem la fel de vinovați"


nici-un copil  nu mai trece strada cu mingea sub braț


ps:

textul se vrea un manifest dureros de conștientizare al șoferilor 

grăbiți dar  și al copiilor care nu se asigură atunci când trec strada în fugă!

15/01/2024

Tata, un tată confuz



Sunt oameni  cărora nu le plac 

bucuriile altora și nici  

nu le pasă de trecut 

nu nu o să pronunț nici- un nume 

azi pentru că 

nu l-ași putea pronunța corect 

tata mi-ar fi pus ferestrăul în mână

și m-ar fi trimis la pădure 

că doar așa m-ar fi văzut 

ca pe un om împlinit 


sunt oameni care merg la ospețe și nunți dar nu plâng la înmormântări 

nici chiar atunci când 

se dă de pomană cozonac 

vodcă și sarmale 

știu că asta e viața unui bărbat 

așa mi-ar fi spus și mama 

deși nu înțelegea că 

nu- mi doream să fiu decât 

ceea ce sunt un copil 

ce-și împărtea bomboanele la cinci 


sunt oameni cărora nu le plac 

bucuriile altora și nici 

nu le pasă de trecut 

râd dansează și beau 

fără să știe că și mâine mai e o zi 

tata mi-ar fi dat cheia de la tractor 

și m-ar fi trimis la arat  

și el ar fi savurat ultimile picături 

din transpirația mamei care 

îmi făcea munca ori de câte ori 

se îmbăta  tata și înjura de sfinți 

doar gingășia mamei îl mai  potolea 

din când în când  


duminica tata mă ținea de mână 

și înjura vecinii îmbrăcați frumos 

pentru biserică 

iar mama plângea 

până la sughițuri  


sunt oameni cărora nu le plac 

bucuriile altora și nici 

nu le pasă de trecut 

cândva copiii mei mă vor  întreba 

despre bunica și despre bunicul 

iar când se vor juca 

vor  găsi în căpița de fân 

sticla din care a băut tata 


nu n-am să le spun despre asta 


sunt oameni cărora nu le pasă 

de bucuriile altora 

și atunci 

la ce bun să le spun o poveste 

cu a fost  odată  un bunic și o bunică...

04/08/2023

Angela Nache Mamier, Lacrimi pe altarul sufletului de Teodor Dume



Spiritualitatea lacrimilor este prezentă în aceasta nouă carte  a poetului Teodor Dume, unde asistam la aceeasi uniune a sufletului cu Dumnezeul crestin. Autorul face o mutație  crepusculară în sânul unei conștiințe de sine din ce în ce supusă unei interogații vaste adresate eului. Un abandon voinței divine  absolut natural, sincer. Versurile sunt liturgii intime pe « altarul trupului ».Manifestarile sensibile îmbracă hainele religiei , deși într-un context ascetic Lacrimile sunt fierbinți, provin din flașh-uri celeste, proprii inspiratiei ,meditatiei si moralei  poetice . Suntem în PUR AMOUR  și aceste poeme se înscriu în tradiția mistică a Bisericii …omniprezentă lacrimilor din Biblie ,dar mai ales lacrimile lui Christ din Noul Testament îndeamnă poetul spre o asumată mare de lacrimi de extaz dar și de pocăință. Viața profană este legată strâns de marea istorie a plânsetelor mistice din istoria umanității ,care cunoaște triste destine  (un ex .Maria Magdalena ,ori Pascal care  vorbeste de « lacrimile de bucurie »)

A avea HARUL  lacrimilor, conduce adesea la numeroase situații în  care lacrimile  au o valoare pozitivă. Conștiința vinelor, speranțele legate de Cer, teama de iad, propriul destin, angoasele în fața morții , etc …provoaca apariția lor  …Poetul nu le dă o formulare tragică, dimpotrivă sunt un catharsis  o forță purificatoare, semnul unei credințe profunde .(Ceea ce la Părinții greci purta numele de penthos ). La diverși  poeți  ele conduc la elevație spirituală și o detasare totală de lucrurile terestre. În Evul Mediu  se va instaura rugăciunea prin care lacrimile erau cerute, invocate : « Pro petitione lacrimarum ». La autor lacrimile devin expresia sufletului în cioburi, devin un limbaj  purificator, de grație divină ». În acest volum, a plânge devine echivalent cu «  a se ruga » ,volumul se numește (deloc întâmplator ): « Lacrimi de pe altarul trupului».(Editura: Pim,

Coperta: Mioara Băluță )

02/08/2023

Teodor Dume nu accepta niciodată înfrângerea


 

Teodor Dume... bălăceală


 

Teodor Dume, viața ca un strop de cerneală...


astăzi oamenii nu mai merg la biserică

şi nici la crâşma de la colţ

ei mor câte puţin

în fiecare zi

medicul le prescrie aspirină

contra a cinsprezece lei formularul

dar nu mai contează

ridică din umeri şi privesc

dincolo zarea

şi tac


îşi aşteaptă iertarea


aşa le stă bine oamenilor

îşi modelează viaţa după vremea de-afară

Teodor Dume, "șef" de fermă

 Iată-mă în "probă" de lucru...

Un nou job ...de viitor

Noa...ce ziceti? Îmi stă bine ca "șef" de fermă?. În urmă cu peste 60 de ani, copil fiind, păstoream doar două vaci pe câmpul peste care azi se află barajul Vida/Luncasprie 

De ceva timp am pus deoparte orice activitate și nici nu mai scriu. Mă relaxez  păstorind o cireadă de peste 200 de vaci...

Și  asta spre bucuria unora care m-au "sfătuit" (pe Facebook) să mă las de scris...


Teodor Dume,aforisme cu mama


 

Teodor Dume portret