BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

04/08/2018

Teodor Dume,Lacrimi de pe altarul trupului - impresii de lectură - angela,nache mamier

Spiritualitatea lacrimilor este prezenta în aceasta noua carte a poetului Teodor Dume ,unde asistam la aceeasi uniune a sufletului cu Dumnezeul crestin .Autorul face o mutatie crepusculara în sânul unei constiinte de sine din ce în ce supusa unei interogatii vaste adresate eului .Un abandon vointei divine absolut natural,sincer.Versurile sunt liturgii intime pe « altarul trupului ».Manifestarile sensibile îmbraca hainele religiei ,desi într-un context ascetic Lacrimile sunt fierbinti,provin din flash-uri celeste,proprii inspiratiei ,meditatiei si moralei poetice . Suntem în PUR AMOUR si aceste poeme se înscriu în traditia mistica a Bisericii …omniprezenta lacrimilor din Biblie ,dar mai ales lacrimile lui Christ din Noul Testametnt îndeamna poetul spre o asumata mare de lacrimi de extaz dar si de pocainta .Viata profana este legata strâns de marea istorie a plânsetelor mistice din istoria umanitatii ,care cunoaste triste destine (un ex .Maria Magdalena ,ori Pascal care vorbeste de « lacrimile de bucurie »)
A avea HARUL lacrimilor ,conduce adesea la numeroase situatii în care lacrimile au o valoare pozitiva .Constiinta vinelor ,sperantele legate de Cer ,teama de iad,propriul destin ,angoasele în fata mortii , etc …provoaca aparitia lor …Poetul nu le da o formulare tragica ,dimpotriva sunt un catharsis o forta purificatoare, semnul unei credinte profunde .(Ceea ce la Parintii greci purta numele de penthos ) .La diversi poeti ele conduc la elevatie spirituala si o detasare totala de lucrurile terestre .In Evul Mediu se va instaura rugaciunea prin care lacrimile erau cerute,invocate : « Pro petitione lacrimarum ». La autor lacrimile devin expresia sufletului în cioburi ,devin un limbaj purificator,de gratie divina ». In acest volum ,a plânge devine echivalent cu « a se ruga » ,volumul se numeste (deloc întâmplator ): « Lacrimi de pe altarul trupului».(Editura Pim -2018)/
angela nache mamier (impresii de lectura)