31/08/2019
27/08/2019
Daniel Corbu:Întrarea în miracol
Mama CASANDRA ar fi implinit astăzi 90 de ani. N-a fost să fie! Sunt 20 de ani de când această femeie blândă și înțeleaptă, desăvârșită învățătoare care m-a susținut în tot ce am făcut în favoarea binelui și frumosului, a literaturii, a plecat în satele cerului.
Vom publica un text liric, rod al pesimismului tonic pe care l-am mereu cultivat. Nu știu dacă îi va fi plăcut!
Vom publica un text liric, rod al pesimismului tonic pe care l-am mereu cultivat. Nu știu dacă îi va fi plăcut!
INTRAREA ÎN MIRACOL
De ce m-ai născut din carne
cînd aş fi putut repeta piatra
cînd aş fi putut fi copac sau spumă
de mare
şi suferinţa ar fi locuit departe de mine?
Poate tu ai vrut să mă naşti stea
şi IATĂ-MĂ DOAR UN TRIST ADEVĂR
CARE UMBLĂ PRIN LUME
licurici al nesfîrşitelor grelelor nopţi.
Pentru cîntec şi moarte m-ai născut, mamă
înveşmîntat în viitorul meu de stele căzătoare
n-am contenit să-mi hrănesc propriul gol
şi să mîngîi pămîntul de sub pleoape.
cînd aş fi putut repeta piatra
cînd aş fi putut fi copac sau spumă
de mare
şi suferinţa ar fi locuit departe de mine?
Poate tu ai vrut să mă naşti stea
şi IATĂ-MĂ DOAR UN TRIST ADEVĂR
CARE UMBLĂ PRIN LUME
licurici al nesfîrşitelor grelelor nopţi.
Pentru cîntec şi moarte m-ai născut, mamă
înveşmîntat în viitorul meu de stele căzătoare
n-am contenit să-mi hrănesc propriul gol
şi să mîngîi pămîntul de sub pleoape.
De ce m-ai născut de carne, mamă
cînd aş fi putut repeta piatra
cînd aş fi putut fi copac sau spumă
de mare
şi suferinţa ar fi locuit departe de mine
şi n-aş fi simţit cum ne-acoperă plînsul.
Daniel CORBU
cînd aş fi putut repeta piatra
cînd aş fi putut fi copac sau spumă
de mare
şi suferinţa ar fi locuit departe de mine
şi n-aş fi simţit cum ne-acoperă plînsul.
Daniel CORBU
18/08/2019
15/08/2019
14/08/2019
Teodor Dume:Il est tard et c’est l’automne, anne
Teodor Dume:Il est tard et c’est l’automne, anne
Il est tard et c’est l’automne, anne
les soirées où tous les Dieux
vont se coucher
j’aimerais rester en moi
dans un monde à moi seul
devenir le Dieu de tous les amours
faire un échange d’illusions
et finalement te conquérir
sur un navire à la dérive
et pourtant…
il a assez plu
et l’horizon est encore loin
les souvenirs inhumés dans les rides je regarde
du printemps vers l’automne même en sachant
que le scénario que mes sentiments érigent
est un plagiat
je m’accroche à chaque instant
et tout ce que je désire est t’entendre parler
comme si tu étais près de moi
sur l’allée de pierre mouillée
que nous grimpions le plus haut
je t’aime et la mer est effervescente
les mouettes picorent dans ma main
les mystères sont disparu
sous le regard de la solitude
apparaît la terre
camouflé de silence je m’approche doucement et incertain
la douleur palpite tel un papillon égaré
il est tard et c’est l’automne
je plie mon cœur en deux pour maintenant
et pour quand je ne pourrai plus respirer sans toi
il est tard et c’est l’automne…
Traducerea, Amalia Achard
12/08/2019
Gheorghe Grigurcu despre debutul (adevărul din cuvinte,1985) lui Teodor Dume
Gheorghe Grigurcu despre debutul (adevărul din cuvinte,1985) lui Teodor Dume
Dragă domnule Teodor Dume,
Citindu-l mi-am confirmat impresia că ești un mare suflet de poet (...)
Poezia, cîtă mai e în lume, se bizuie pe oameni ca dumneata, puri și modești, de bună credință care slujesc cu pasiune, dezinteresat.
Te socotesc unul dintre cei mai de bună calitate din îndeajuns de numeroși tineri literați pe care, de-alungul anilor, am avut prilejul a-i întîlni."
Gheorghe Grigurcu,(corespondențe, 20 decembrie 1985)
Un debutant: Teodor Dume
“Condiţia debutantului este irevocabil enigmatică. Pornind de la un punct zero al personalităţii, aceasta "propune" o personalitate ipotetică, de la cea mai strălucitor-seducătoare accepţie până la cea mai dezarmantă înfăţişare, ca o silă de literatură obiectivă încorporată. Dar situaţia e reversibilă, deoarece (cu foarte puţine excepţii care confirmă regula) debutul e un semn al mobilităţii. Începutul literar constituie o germinaţie pe care sentimentul lumii (proprii) o integrează imprevizibil în momentele ulterioare (fericite). Geometria unei stări lirice se precizează treptat. Adîncindu-se, poetul alege o singură cale. Risipa e prevenită, atît sub raportul structural cît şi cel al selecţiei. Bineînţeles, poate avea loc şi fenomenul invers, cînd scînteierile făgăduinţei se mistuie, cînd vocaţia firavă se suprimă pe sine. De atîtea ori, vai, conturul ezitant al unei creaţii se dovedeşte iluzoriu, ceea ce pare a se forma se destramă, ceea ce pare a se înfiripa se destramă. Fiind împotriva unei atitudini oraculare faţă de tinerii scriitori (pe care o socotim neserioasă), credem că există un mod rezonabil de a-i aprecia, fixîndu-le demersul iniţial, tratîndu-i drept ce sunt de fapt. Fără a anticipa viitorul problematic şi fără a ne informa de trecutul inexistent, sîntem liberi a vedea în prima lor producţie un gest "absolut". Regimul creaţiei, dintr-un punct de vedere lipsit de prejudecăţi, ni se prezintă omogen şi cel mai neînsemnat dintre autori, în planul organizatoric al valorilor, poate fi, pe durata a cîtorva versuri, egalul poeziei mari.
Teodor Dume, are un interes cu un atribut pentru poezie aparte. Sub stîngăciile versului său tenace, procesul culturalizării se iluminează prin cel al căutării lirice, înnobilîndu-l nespus. Inocenţa se transpune în ardoare poetică, fără vreun îndemn exterior, fără vreo tangenţă profesională ori lucrativă. El face parte din rîndul acelor tineri care, în mediul cenaclurilor literare, visează cu ochi larg deschişi mirajul Artei, sub stigmatul unei neconvenţionale purităţi şi al unei exemplare modestii.
În atmosfera de perspective incerte, înfloreşte tipul poetului pur, tulburător complement psihologic al controversatei noţiuni estetice de poezie pură.
Teodor Dume îl ilustrează prin tensiunea poetică iscată de propria sa cauză, ca un imbold patetic al naturii însăşi.
Ceea ce surprinde în cele mai bune dintre stihurile sale e un straniu rafinament, provenit parcă dintr-o viaţă interioară consumată, care se revelează în flăcările decorative ale entuziasmului juvenil:
Veniţi prieteni!
Să nu vă-nspăimînte
zările noastre aprinse
în luptele păcii.
Căutaţi-ne în mijlocul
luminii
locuitori pe lira aceasta.
O superbă încredere în sine (a poeziei, nu a poetului) se pronunţă într-o melodie holderliană (deşi e foarte puţin probabil că poetul aci prezentat să-l fi citit pe marele german):
Vîslesc în memorie
nesigur pe teamă,
împrumutîndu-mi nemurirea
ce-mprăştie
răcoarea serii
prin ani.
Da, ele, vîrstele,
plîng inocente.
O disciplină de bun augur, tradusă în discreţie, substanţializează subtile imagini:
Mi-am oprit lacrimile
pentru a le număra.
Mîna începuse să-mi tremure
şi deodată se rostogoli
în nemărginire,
conturată de-o lumină.
Apoi auzii
iluzia sărutului.
Ori această explozie cosmică, grafiată într-o atît de dezinvoltă lapidaritate:
Plecată, noaptea cade peste văi:
uimire
/Pe semne cerul a aruncat-o afară/.
Indiscutabil suflet de poet, Teodor Dume deţine în formula fiinţei sale însetate de limbaj metaforic propriul său viitor. Întrucît în planul artei cuvîntul "amator" e lipsit de sens, îi dorim o realizare ce, împlinind dezideratele conştiinţei de sine, să-i justifice elanul primei culegeri. ”
dr. Gheorghe Grigurcu, critic, scriitor, membru U.S.R.
revista EXTEMPORAL LIRIC: Gheorghe Grigurcu despre debutul (adevărul din cuv...
revista EXTEMPORAL LIRIC: Gheorghe Grigurcu despre debutul (adevărul din cuv...: Dragă domnule Teodor Dume, "Te felicit din toată inima pentru apariția volum...
11/08/2019
Teodor Dume:Crișul repede Oradea, capătul de drum al mamei mele, ana!
Fotografia în formă de inimă
autor.Teodor Dume
(o dedic mamei mele,Ana care s-a grăbit să/l vadă pe Dumnezeu)
când m-am privit ultima oară
lipsea ceva din mine
sub cicatricea aceea
rămasă acolo
de ceva vreme
simt furnicături
ultimul război pe care
l-am purtat cu mine însumi
a fost în primăvara în care
mama își rătăcise umbra între
malurile Crișului Repede
dacă mă întrebați ce căuta acolo
o să vă spun:
își căuta pruncii
zi de zi în calendarul lipit
sub fotografia familiei
își nota zilele în care poștașul
uita să-i aducă vești
în cele din urmă a crezut de cuviință
să încuie poarta și să urce
în primul autobuz ce va o duce
înspre capătul lumii
cu Dumnezeu în gând și în suflet și
cu imaginea completă a pruncilor ei
a pornit spre oraș
pe sora mea nu o văzuse
de mai bine de un an
știa că locuise cândva după
blocurile acelea de netrecut
și că o va găsi acolo
împreună cu primul ei nepoțel
ajunsă la margine de apă
l-a implorat pe Dumnezeu
"Doamne,ajută-mă să-mi găsesc fata"
și cum Dumnezeu era ocupat
cu alte treburi cerești
a lăsat-o singură
să lupte cu necunoscutul
de ajuns n-a mai ajuns să-și vadă fata
și nici să mai descuie poarta...
de atunci sub cicatricea rămasă pe suflet
simt furnicături
fotografia de pe peretele scorojit
are forma unei inimi și
plânge la fiecare răsărit al zorilor
să nu mă întrebați
de ce
lăsați-mi puțină liniște
doar atât
cât să-l conving pe Dumnezeu că mama
l-a iubit
și că
mâine ar fi fost ziua ei
lipsea ceva din minesub cicatricea aceea
rămasă acolo
de ceva vreme
simt furnicături
ultimul război pe care
l-am purtat cu mine însumi
a fost în primăvara în care
mama își rătăcise umbra între
malurile Crișului Repede
dacă mă întrebați ce căuta acolo
o să vă spun:
își căuta pruncii
zi de zi în calendarul lipit
sub fotografia familiei
își nota zilele în care poștașul
uita să-i aducă vești
în cele din urmă a crezut de cuviință
să încuie poarta și să urce
în primul autobuz ce va o duce
înspre capătul lumii
cu Dumnezeu în gând și în suflet și
cu imaginea completă a pruncilor ei
a pornit spre oraș
pe sora mea nu o văzuse
de mai bine de un an
știa că locuise cândva după
blocurile acelea de netrecut
și că o va găsi acolo
împreună cu primul ei nepoțel
ajunsă la margine de apă
l-a implorat pe Dumnezeu
"Doamne,ajută-mă să-mi găsesc fata"
și cum Dumnezeu era ocupat
cu alte treburi cerești
a lăsat-o singură
să lupte cu necunoscutul
de ajuns n-a mai ajuns să-și vadă fata
și nici să mai descuie poarta...
de atunci sub cicatricea rămasă pe suflet
simt furnicături
fotografia de pe peretele scorojit
are forma unei inimi și
plânge la fiecare răsărit al zorilor
să nu mă întrebați
de ce
lăsați-mi puțină liniște
doar atât
cât să-l conving pe Dumnezeu că mama
l-a iubit
și că
mâine ar fi fost ziua ei
10/08/2019
Teodor Dume, Ionuț Caragea și Alin Cristea, alături de alți scriitori de aforisme în antologia Aphorismes roumains d’aujourd’hui.,Editura Stellamaris din Brest,Franțaia
La editura Stellamaris din Brest (Franța) a apărut o antologie a aforismului românesc publicată în limba franceză: Aphorismes roumains d’aujourd’hui.
Volumul (228 de pagini) cuprinde în jur de 1.700 de aforisme scrise de 40 de autori români contemporani, selecţionaţi în funcţie de premiile obţinute la concursurile de aforisme sau prezenţa în alte antologii dedicate acestui gen literar.
Coordonatorul principal al acestei antologii este scriitorul Ionuţ Caragea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, cofondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec şi coordonator, alături de Dan H. Popescu, al cenaclului Prietenii Poeziei (Oradea).
Traducerea în limba franceză a aforismelor și a biografiilor a fost realizată de prof. univ. dr. Constantin Frosin, traducător distins cu numeroase premii naționale și internaționale.
Prefața antologiei îi aparţine reputatului critic literar francez Jean-Paul Gavard-Perret, care a alcătuit un mini-portret critic pentru fiecare dintre cei 40 de autori.
Alin CRISTEA avance dans l’aphorisme par sauts et gambades et comme sans y toucher : « la vie ressemble à la pastèque du frigo : si elle n’est pas sucrée, du moins te rafraîchit-elle. » Son écriture produit le même effet. Mais elle peut encore plus. L’auteur ne s’en prive pas. Il ose des vérités qui ont le mérite de s’ouvrir à la discussion. C’est stimulant. Car c’est à travers ce qu’un auteur pense que les questions s’ouvrent sauf aux ‟analphabètes du courage ». Cristea n’en fait pas partie.
Teodor DUME rappelle combien qui veut faire l’ange fait la bête tant nous sommes impuissants à cultiver un minimum d’élévation. « C’est tout juste la pierre du gouffre d’un puits qui peut parler de la douleur de l’eau. » : rarement l’homme s’élève en une telle profondeur même s’il rêve de chatouiller le ciel. Certes, « l’amour est l’arme la plus puissante de l’humilité. » Mais combien sont capable d’un tel effort ? Il est vrai que l’amour n’est pas le sentiment le plus partagé au monde. À bon escient Dume le rappelle. Il espère pour l’être une véritable foi. Elle lui permettrait de n’être pas seulement le domestique de lui-même et de se reconnecter à l’altérité loin de tout cosmétique.
09/08/2019
revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume:Tristesses tardives
revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume:Tristesses tardives: j’aime les femmes tristes ce j’aime a quelque chose en commun avec tous les gens que j’ai aimé une seule fois tout comme on aime la p...
05/08/2019
revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume,Aforism
revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume,Aforism
Revista EXTEMPORAL LIRIC,NR. 1/2019
***********************************************
COLECTIVUL DE REDACȚIE:
- Teodor DUME, redactor-șef
- Mioara Băluță, redactor
- Veronica Pavel Lerner, redactor
***********************************************
Abonați-vă la:
Postări (Atom)