Trepte sub timp
A început să se scămoșeze timpul
și să lase pe umerii mei
adânciți în carne
scame ascuțite ca lama unui cuțit
una ajunsese să- mi facă o incizie
chiar la baza gâtului
sub bărbie
îmi auzeam sângele cum urca în clocot
și sub senzația aceea de frică interminabilă
mi- am privit moartea cum plescăia de bucurie
și totuși parcă nu se grăbea
să- și intre în rol
în adâncul meu
cineva săpa o groapă
din când în când îmi porționa aerul
ca și când ar exista o ordine
în acest ritual
mă va simt de parcă
aș fi ultimul condamnat de pe pământ
oricum nu- mi pasă chiar dacă știu
că în urma mea vor mai veni și alte morți
Mama și singurătatea ei
Pe tata l- a iubit o singură femeie
cea care plângea
de fiecare dată când
nu ajungea acasă de la muncă la 16 fix
plângea pe ascuns
făcându- și palmele căuș în care
își masca fața plânsă și ridată de griji
până în ziua în care tata
nu s- a mai întors deloc
și totuși nu ieșise din inima ei
era ca o ploaie de primăvară
care îmbucura florile
din cireșul de la colțul casei
și mama a trăit în singurătate ei
până ce Dumnezeu
i- a facilitat o nouă întâlnire
ca să se poată bucura împreună cu tata
amintirea cu mama
e un ghem de lacrimi ce se destramă zi de zi
deși deseori încerc să înnod firul rupt
și să o păstrez în luminișul din sufletul meu
Identificare ratată
Azi mi-am văzut chipul în zbaterea oglinzii din baie
în care
s- a bărbierit tata
înainte de a se întâlni cu Dumnezeu
era trist mult prea trist ca să îl pot privi
în față
aveam două imagini care
se respingeau reciproc
și atunci cum să umplu cu dragoste
golul dintre cele două respirații...
da
chiar în clipa asta mă voi retrage în ceea ce am fost...
Ultima clipă
Oare al cui o fi chipul acesta
atât de curat
și atât de smerit
de nimeni nu îl revendică
sau e doar un exercițiu al morții?...
Rădăcini...
În spatele fiecărei umbre
e o alta umbră dătătoare de viață
și multă înțelepciune ...
