BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

28/04/2020

25/04/2020

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodora Dume: zâmbet, lumină și viață

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodora Dume: zâmbet, lumină și viață: prin tot ceea ce faci cu bunătate  ești mai aproape de dumnezeu * În viață nu câștigă doar cei de pe locul I, ci toți cei care se știu ...

Teodora Dume: zâmbet, lumină și viață

prin tot ceea ce faci cu bunătate
 ești mai aproape de dumnezeu
*
În viață nu câștigă doar cei de pe locul I, ci
toți cei care se știu fericiți
*
Cel care înțelege natura
își înțelege propriul suflet
*
simplitatea conștientizează priceperea și
valoarea omului
(Teodor Dume)

Pictură acuarelă, de Teodora Dume
* 25 aprilie 2020

18/04/2020

Redacția Revistei Extemporal liric, vă urează: Paște fericit!

revista EXTEMPORAL LIRIC: Redacția Revistei Extemporal liric, vă urează: Paș...: dorește ca sfânta sărbătoare a Învierii Domnului să-vă aducă cele 4 taine divine: încredere, lumină, iubire și speranţă. Clipe de ne...

Ottilia Ardeleanu, un nume - martor în literatura română

Teodor Dume, observare critică
https://revistaextemporalliric.blogspot.com/
https://www.poezie.ro/index.php/press/14146193/Ottilia_Ardeleanu,_un_nume

         A vorbi despre Ottilia Ardeleanu și scrierile sale înseamnă să vorbești despre trădările sufletului care cu o prospețime aparte a cuvântului vine apăsat pe urma criticii. Gesturile sale, poate mult prea vizibile uneori, developează stări după stări ce aparțin confraților săi. Aici se impune o explicație în fața acelora care o cred pe Ottilia Ardeleanu ca o scriitoare care se limitează doar asupra unui singur gen.
De fapt nu este așa. Ottilia Ardeleanu, cu foarte mulți ani în urmă, a deschis, timid ce-i drept, o ușă înspre critica literară nuanțând printr-un stil aparte aspectele creațiilor altor autori, prieteni ai momentului. Apăsând „butonul de panică” a hotărât , la începutul anului 2020, să-și „umanizeze “ voința, ca probă a talentului său, și să introducă în paginile primei sale cărți de reflecții o parte dintre convingerile unui lector avizat sau mai puțin avizat.Contează doar efectul!.
         Această modalitate de descărcare a tensiunilor interioare a dat naștere unui volum de observare critică, intitulat foarte sugestiv :” Reflecții poetice I.” O carte , bine elaborată, care a văzut lumina tiparului la Editura Ex. Ponto Constanța. Prefața, Diana Dobrița Bîlea.
Printr-o cunoaștere afectivă a stărilor, născute în interiorul altora, Ottilia Ardeleanu a reușit să creioneze un întreg care de fapt vine în întâmpinarea nevoilor autorilor mai puțin cunoscuți în plan literar și peste care critica de specialitate a trecut ca un tăvălug Și iată că și de această dată Ottilia Ardeleanu, vine și întinde o mână prietenească tinerilor ( și nu numai) poeți care, uneori, se zbat în umbra porților ferecate ale criticilor de specialitate.
“Reflecții poetice I “ nu este doar o carte, ci mai degrabă un examen al maturității critice pe care Ottilia Ardeleanu și-l dă la o oră deschisă cu participarea în masă a autorilor vizați. Fugitiv am enumărat în această carte 19 nume de autori (unii cunoscuți iar alții mai puțin cunoscuți) asupra cărora Ottilia Ardeleanu a privit până în adâncul acestora. De fapt o privire blândă, prietenească dar eficientă pentru o oglindire în oglinda sufletului.Administrând, cu brio, mijloacele specifice creațiilor literare, autoarea cărții face doar o analiză de atitudine prin care surprinde vocea lirică a fiecărui autor recenzat.
Actul de a scrie nu este un act în sine, ci o forță a interiorului , care devine, în cele din urmă, un gest cu martori făcut într-o viață rigidă , răvășită până dincolo de realitățile agressive – martore existenței noastre.
Autoarea, aci prezentată, s-a oprit, în cartea sa, asupra unor nume de scriitori care îngăduie cuvântului scris să bucure și să ne îmbucure.
Iată: Camelia Iuliana Radu, Luminița Zaharia, Liviu – Ioan Mureșan, Ana – Maria Gîbu, Vali – Petronela Slavu, Ecaterina Bargan, Marin Badea, Teodor Dume, Simion Cozmescu, Valentin Irimia, George Pașa, Melania Briciu, Valentin Busuioc, Angela – Nache Mamier, Liliana Filișan, Carmen Tănase, Maria Postu și Daniela Varvara.
19 nume – 19 petale smulse din frumusețea cuvântului pe care Ottilia Ardeleanu le-a pus în mănunchi pentru a le dărui acelora însetați de frumos.

        Dându-i crezare promisiunii autoarei de a continua mersul drept pe acest drum îi doresc succes și o felicit sincer!

15/04/2020

revista EXTEMPORAL LIRIC: La mulți ani, Gheorghe Grigurcu!

revista EXTEMPORAL LIRIC: La mulți ani, Gheorghe Grigurcu!: ( Teodor Dume, La aniversarea celor 84 de ani ai lui Gheorghe Grigurcu)          16 aprilie, pentru unii, e doar o zi obișnuită, dar pe...

Teodor Dume, La aniversarea celor 84 de ani ai lui Gheorghe Grigurcu)

16 aprilie, pentru unii, e doar o zi obișnuită, dar pentru Gheorghe Grigurcu este ziua în care a împlinit 84 de ani. În fiecare an, în această zi de 16, cobor în mine pentru a-i mulțumi. Deseori îmi spun că tăcerea e un privilegiu de a-i asculta pe alții. Pentru mine această tăcere a rodit în împlinirea a ceea ce sunt astăzi. Gheorghe Grigurcu a devenit un mijloc de comunicare și de ascultare între oameni, poezie și tot ceea ce e frumos. Iată deci că nimic din ceea ce este uman nu-i este străin Marelui Gheorghe Grigurcu (“Homo sum, humani nihil a me alienum puto”).
Da, ziua în care ne naștem e cu totul altfel. Și asta pentru că locuim, pentru o vreme, într-o viață în care nu ne aparține. Paradoxal sau nu, suntem experimente vii pe care se încearcă definirea timpului.
Gheorghe Grigurcu a venit printre lucruri în primăvara anului 1936, aprilie, 16. Coincidență sau nu, primăvara aceasta m-a adus și pe mine (Teodor Dume) tot într-o zi de aprilie 4. Poate că tocmai durerea din frumusețea acestui anotimp a creat poteca pe care urma să pășim înspre o lume care nu ne aparține. Chiriași în propria viață oscilăm într-o zbatere surdă dorind să persistăm ca oameni, dar în lupta cu insignifiantele detalii, uneori, uităm de noi. Nu știu, poate că toate aceste elemente sunt semne de recunoaștere a ființei.
Aflându-mă printre cei mulți care nu știu prea bine limbajul cuvântului, în acest context, voi încerca să definesc, printr-o simplă punctare, o părticică din Omul Gheorghe Grigurcu, care în această primăvară, da, a împlinit 84 de ani. Acest Om și mare critic (numărul unu al poeziei din România, cum spune Al.Ștefănescu), care a creat, prin scriitura domniei sale, lumi paralele într-un Univers arid dar și punți de legătură între cuvânt și cei care știu să-l folosească, trăiește echilibrat într-o lume în care noi cei mulți încercăm să o descoperim. Comportându-ne ca atare noi cei care încercăm să ajungem, sau am ajuns deja, la poarta cuvântului, îl putem privi, la ceas aniversar, ca pe un ușier care ne validează (sau nu) trecerea prin lumea cuvintelor.
Nevoia de a ne apropia de Dumnezeu, dar și de noi înșine, ne face să ne privim, din când în când, și în anumite momente, ca pe niște frumuseți prin complexitatea cărora navigăm. Nutresc speranța că cei mai mulți dintre noi ne hrănim prin și cu frumusețea cuvântului, chiar dacă realitatea ne împinge uneori înspre latura subiectivă cerându-ne sacrificii dar și respect.
Azi, poate doar azi, nu putem fi subiectivi pentru că exprimarea vârstei, prin ceea ce facem, îmbină respectul cu munca și cu celelalte elemente definitorii ale vieții.
Privindu-l pe Gheorghe Grigurcu observ un erou supraviețuitor care s-a debarasat de frică și neputință (deși elementele acestea nu l-au caracterizat niciodată) într-un sistem social trecut neadecvat firii domniei sale. Identitatea acestui mare Om nu trebuie confirmată și nici argumentată pentru că drept mărturie stau nenumăratele sale titluri de cărți și cronicile pe care le-a semnat indicând cu profesionalism nivelul la care a ajuns omul prin creația sa. Nu voi face o enumerare a titlurilor de carte și nici a numelor acelora care au scris, pentru că ziua de 16 aprilie e un moment unic din viața aceluia pe care l-am stimat și-l stimez și care mi-a deschis larg ochii înspre cunoașterea cuvântului. Și cu această ocazie îi mulțumesc pentru episoadele trăite și petrecute împreună în "urbea" de pe Criș. Toate acestea au avut un impact pozitiv asupra a tot ceea ce a urmat să fac. Posibil ca aceste amănunte să nu intereseze, dar orice lucru care mi se întâmplă are valoarea și timpul său. Majoritatea dintre noi suntem lacomi. Vrem mult și dăruim puțin.(...) Darul meu de suflet pentru marele Om Gheorghe Grigurcu la împlinirea celor 84 de ani este respectul pentru mâna pe care mi-a întins-o și m-a condus pe drumul poeziei și literaturii. Trebuie să recunosc, și-i mulțumesc pentru asta, că Teodor Dume, poate, nu ar fi existat în această lume a creației de frumos.
Dialogul cu creația, cu frumosul și cu el însuși a fost și este ținut într-un metalimbaj al operelor și împlinirilor domninei sale care au lăsat o amprentă pe timp.
"Gheorghe Grigurcu domină de ani de zile viața literară fără să se amestece în ea. Nu cred că a existat în ultimii 15 ani un autor mai serios și, în același timp mai productiv, indiferent dacă își exersa condeiul neobișnuit în comentariul politic, în poezie, în eseu, în polemică, în critică sau istorie literară. (…) El nu este un critic literar care scrie și versuri și nici un poet care scrie și critică literară, el este în egală măsură un poet de primă mărime și unul dintre cei mai importanți critici literari ai acestei perioade de tranziție între milenii” ( Ana Blandiana ).”
„„Pentru cine e dispus s-o facă, devine evident că Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai buni critici de azi”. „Cînd am scris (…) despre o culegere antologică a lui Gheorghe Grigurcu, am indicat numele cîtorva poeți afini, de la Williams la Benn, pe care originala lui poezie îi evocă în latură stilistică, în felul de a concepe metafora sau în compoziția poemului. (…)Aceste șocuri imagistice în lanț, la care poetul ne supune, nu sunt numai decorative, gratuite, ci și frumoase ca niște perle date la iveală dintr-o scoică” (Nicolae Manolescu).”
„„Un simbol al intransigenței devine Gheorghe Grigurcu, criticul literar de mare talent aflat de mulți ani într-un exil neoficial, la Târgu-Jiu. (…)Cel care are dreptate în absolut este, bineînțeles, Gheorghe Grigurcu” (Alex Ștefănescu).”
Iată o cifră; 84.
La ceas aniversar, datorită contrastului dintre doi scriitori, îmi sunt încorsetate cuvintele de emoție. Și asta pentru că pe Gheorghe Grigurcu l-am cunoscut în împrejurări favorabile mie și "defavorabile" domniei sale. Spun "defavorabile" domniei sale având în vedere regimul de atunci și traiectoria pe care o avea de urmat. Acest moment de criză a identității a fost punctat de către Gheorghe Grigurcu în prefața cărții mele "Strigăt din copilărie" . Iată: "Pe tânărul poet Teodor Dume nu mi-l pot inchipui decât pe fundalul orașului său, care timp de aproape trei decenii a fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea replica, ficțiune! Desigur dar numai până la un punct. Căci orice loc se întrețese cu fibra sensibilă a celui ce s-a legat de el prin naștere, ori prin îndelungă viețuire, mai exact spus cu fibra unei anume vârste. Copilăria, frageda tinerețe dizolvate în aerul orădean nu reprezintă o pură iluzie, un pretext de nostalgică evocare, strict personală, a subsemnatului, silit a urma o traiectorie geografică, câtă vreme le găsesc în stihurile, cu o sufletească determinare mai presus de toate, ale autorului cărții de față,Teodor Dume."

Și iarăși îi mulțumesc !
Sunt lucruri care se întâmplă uneori în tăcere și pe care le tatuezi pe suflet. Spuneam la începutul acestor însemnări că tăcerea e un privilegiu de a-i asculta pe alții și mai știu că împlinește. Indiferent de pretext, viața este un experiment, un refugiu și rareori un crez.
Spuneam cândva că cel care suferă se contopește cu ființa și devine unul și același. Acea contopire compensează suferința celuilalt.

Din « Urbea » de pe Criș, la împlinirea celor 84 de ani
același, Teodor Dume, vă spune:
La mulți ani, maestre Gheorghe Grigurcu!

12/04/2020

Maria - Ana Tupan,: Devoratorul de umbre,de Teodor Dume

https://revistaextemporalliric.blogspot.com/

Revista Contemporanul - YouTubepoezia lui Theodor Dume, un poet ajuns la maturitate, autor al câtorva volume, e turnată într‑un limbaj mai flexibil şi mai sofisticat, al cărui principal procedeu retoric e jocul deconstrucţiei sensului literal în sens alegoric („alegorie a lecturii”, cum l‑a numit Paul de Man). Iată un fragment de poem în care călătoria spre un dincolo imaginar de după moarte se suprapune cu scenariul mutării într‑o nouă locuinţă şi al sfinţirii ei de către preot: vreau să mă mut în ziua de mâine/ fără niciun bagaj/ dar mi‑e teamă/ simt o răceală în oase/nu ştiu dacă sunt abandonat/ în propria‑mi umbră sau/ e doar o renovare ori/ o preschimbare de trup/ în care/ îmi voi aşeza amintirile/ şi câteva lucruri// la sfârşit îl voi aştepta pe Dumnezeu/ ca să‑mi binecuvânteze noua casă („Îngrijorare, vreau să mă mut în ziua de mâine …” din volumul Devoratorul de umbre, Princeps Multimedia 2018, cu o prefaţă de Daniel Corbu.) Existenţa este pentru poet un şir de efecte ale luminii: alienat în viaţa anostă a fiecărei zile, silit să se conformeze unui pat procustian al birocraţiei unei zile de muncă, îşi simte personalitatea metonimizată, el fiind prezent numai precum lumina sinteză în vreuna sau alta din culorile spectrului. Este o poezie de tradiţie existenţialistă, anxioasă, a disperării în faţa neantului, a transcedentului gol, dedus din contemplarea instabilului dublu de umbră al trupului. Divinitatea e devoratoare de umbre – patetic rest ale celui care primeşte odată cu candela ultima porţie de lumină –, în vreme ce figurile părinţilor sunt rememorate în poeme de un patetism nedisimulat. Inversând scenariul istoriei teocratice a lumii, de la Geneză la redempţiune, poetul vede întemeierea fiinţei sale în căminul parental şi în ordinea afectelor şi valorilor deprinse atunci. Copilul îşi aminteşte de întunericul decupat de veşmintele tatălui, acesta părând a‑i crea o lume din haos. Existenţa sa e acum marcată de sentimentul acut al absenţei tatălui, aşteptat să se întoarcă de ziua de naştere a fiului, redus la o fotografie păstrată într‑o cameră. Ca în infinita substituire lacaniană a trupului tabuizat al mamei (aici şi a figurii paterne) prin alte semnificate ale dorinţei, poetul regizează o neîntreruptă dramă a traumatizantelor despărţiri, dispariţii, absenţe – a iubitei, a cititorului sau a oricărui alt pol de comunicare. Contrar parabolei biblice a bobului de grâu ce cade pe pământ, într‑o societate insensibilă la valoare orice manifestare de nobleţe e o risipă: „de unde să ştiu că seminţele /curg pe arătură fără să treacă/ nimeni cu plugul / de unde să ştiu că şi seminţele mor…”.

11/04/2020

revista EXTEMPORAL LIRIC: Papa Francisc: ”Preoții, medicii și asistenții sun...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Papa Francisc: ”Preoții, medicii și asistenții sun...: P a ș t e  f e r i c i t! Image source: corriere.it*** Cel puțin 60 de preoți au murit în Italia în timp ce încercau să-...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume: biografia pe scurt


Teodor Dume, 
jurnalist, scriitor și poet român (n. 04 aprilie 1956, Luncasprie, Bihor): A urmat cursurile şcolii generale din satul natal și Şcoala profesională "Înfrăţirea" din Oradea. Este absolvent al Liceului "Înfrăţirea" din Oradea, al Şcolii Populare de Artă din Oradea (secţia Regie-teatru, specialitatea Actorie) și al Academiei de Studii Social-Politice, pentru pregătirea cadrelor de conducere, din Bucureşti.
A fondat, la 22 decembrie 1977, Cenaclul ECOUL Oradea, pe care l-a condus până în 1989.A fost director general al ansablului artistic ECOUL TINEREŢII din Oradea, care a funcţionat pe lângă Casa Ştiinţei şi Tehnice a tineretului.
În 1983 a fost numit directorul Clubului Tineretului (de sub Pasajul Vulturul Negru) din Oradea. A mai fost directorul Clubului Sticla din Pădurea neagră-Bihor. A lucrat la Consiliul Judeţean al sindicatelor Bihor, în calitate de director la Clubul Înfrăţirea Oradea, pe care l-a înfiinţat în 1986. În iunie 1991 este transferat, în interes de serviciu, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea, ca director adjunct.
În perioada 1992-2013 a fost director general la Sc.Club Teo Dume S.R.L din Oradea. Din mai 2013 devine director executiv la Profi CTD Oradea
Menționat în Indice de nume (Index) - Marian Popa - Istoria literaturii   române,vol.II www.semneartemis.ro/indice.htm
 Teodor Dume este membru fondator (alături de Stelian Vasilescu, şi de alţii) al revistei de cultură Ţara Crişurilor, publicată în Oradea (ediţia 1990),  fondator și redactor șef al ziarului Ecoul din Oradea (1990) și director executiv al revistei Confluenţe lirice. Redactor revista Algoritm literar(2010), Redactor revista Ofranda Literar-Artistică.Editor roliteratura, Membru de onoare Lira21,Secretar general de redacție revista Ofranda Literar-Artistică (din iulie 2019).Director /fondator  Revista Extemporal liric ,Redactor șef revista Extemporal liric,Este membru al Uniunii Scriitorilor Europeni (USE) și membru al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec.  Membru AJRP-Asociaţia Jurnaliştilor Români de Pretutindeni- cu sediul în Montreal/CANADA,Membru fondator IRJ&MMA - International Romanian Journalists & Mass- Media Association cu sediul in Los ANGELES,CA,U.S.A , Membru fondator al WARM- Asociaţia Mass-media Românilor din Lume, cu sediul la Londra/UK (fondată la 30 01 2014. Membru în Consiliul Onorific Internaţional Reţeaua Literară. Membru de onoare lira 21, Membru de onoare Confluenţe lirice, redactor Dialoguri culturale, Editor Cleopatra – Casa Gândului, Editor Roliteratura,etc.
În cărți de critică:
* în volumul Daniel Corbu/ESCALE IN PANTEON DE LA DOSOFTEI LA VISNIEC, editura PrincepsMultimedia,2019
* însemnări(ne )critice, Cristina Ștefan,2019
* cartea de critică, Adamescu Cezarina,2018
* cartea: Teodor Dume, poetul care sfidează moartea, Ottilia Ardeleanu, Editura Pim/2019(99 cronici și recenzii)
* Confesiuni din universal cărților, Mihaela Meravei, 2019
* Indice de nume (Index) - Marian Popa - Istoria literaturii române,vol.II.
A scris cronici de carte și recenzii la unele cărți semnate de:
-         Daniel Corbu
-         Ionuț Caragea
-         Sorin Cerin
-         Alion Claudiu Baciu
-         Marin Voicu
-         etc
Colaborări:
Debut în presă, 1977
De-a lungul timpului a fost corespondent şi colaborator permanent la ziarele şi revistele: Convorbiri literare, Luceafărul,Scânteia tineretului,Orizont, Crişana, Familia, Tribuna, Argeș, Leviathan,Arte, Banchetul, Logos şi Agape,Relibris - media grup Sydney -Australia,Agenţia de presă Aşii români (Germania),Singur, Munca, Unu, Viaţa Militară, Apărarea Patriei,Armata româniei, Ecoul,Pro Litera,Cronos,Spații culturale, Şoimii Carpaţilor, Climate literare, Bihorul, Literaria, Filobiblon, Aripi Siderale, Ţara Visurilor Noastre, Ţara Crişurilor, Algoritm Literar, Observator ( Canada,) Radiometafora (Canada), Radio R. ROMANIA, Armonii culturale, Oglinda literară, Poezia, 13 plus, Feed Back, Monitorul de poezie,Cuvântul liber, Fereastra,Ofranda Literar-Artistică, Nomen Artis, Răsunetul, Aslro (Quebek), new-york-magazin-special, Sintagme literare, Ante Portas, Cronograf,Tecuciul literar-artistic, Literadura,Meridian Cultural Românesc,Monitorul de poezie, Sfera Eonică,ParnasXXI, revista Extemporal liric,Însemne culturale,poezie.ro, Reţeaua literară, Poeţii noştri,Solitudinea, Citatepedia, Citate celebre, Citate net,Arspoetica, Cronopedia, Lira 21,Crai nou, Roliteratura, Confluenţe literare, Right Words, etc.

Referințe critice (fragmente)
***Marele critic Gheorghe Grigurcu remarcă,prin prefeţele primelor cărţi,: „Teodor Dume posedă o chemare către poezia înnăscută, necumpănitoare în economia vieţii sale. Copilăria,frageda tinereţe dizolvate în aerul orădean nu reprezintă o pură iluzie, un pretext de nostalgică evocare, strict personală, a subsemnatului, silit a urma o altă traiectorie,câtă vreme le regăsesc în stihurile, cu o sufletească determinare, mai presus de toate ale poetului Teodor Dume. Prin pana sa, ele se obiectează, devin un miraj interogativ, ce mă supune, în calitate de cititor, unui text de identificare.(…)În plan organizatoric al valorilor,poate fi,pe durata a câtorva versuri,egalul poeziei mari.Ceea ce surprinde în cele mai bune dintre stihurile sale e un straniu rafinament, provenit parcă dintr-o viață interioară consumată, care se revelează în flăcările decorative ale entuziasmului juvenil.(...) E de remarcat câtă emoţie ţâşneşte din  versurile acestui meşteşug simplu, comparabil, în legăturile sale cu lumea din jur şi cu sine, cu pictura naivă. Voluntar ori involuntar (n-are importanţă decât efectul), sufletul creatorului se descrie pe sine, se surprinde în note, nu de puţine ori, acute, care ne obligă să ne oprim şi să subliniem.
(Gheorghe Grigurcu, în adevărul din cuvinte – cartea de debut /1985 - şi strigăt din copilărie /1994).)
Dragă domnule Teodor Dume,
***Te felicit din toată inima pentru apariția volumului dumitale de poezie.
Citindu-l mi-am confirmat impresia că ești un mare suflet de poet (...)
Poezia, cîtă mai e în lume, se bizuie pe oameni ca dumneata, puri și modești, de bună credință care slujesc cu pasiune, dezinteresat.
Te socotesc unul dintre cei mai de bună calitate din îndeajuns de numeroși tineri literați pe care, de-alungul anilor, am avut prilejul a-i întîlni.
(Gheorghe Grigurcu,(corespondențe, 20 decembrie 1985)
***“Citind și recitind poeziile lui Teodor Dume (poet recomandat de prietenul meu, Gheorghe Grigurcu) am impresia că mă aflu în siguranța lecturii și împlinirii acesteia.Poezia lui Teodor Dume este una puternică și original, chiar dacă uneori alunecă dincolo de nevăzutul altor scrieri de excepție. Poate unii suportă greu afirmația mea. Gheorghe Grigurcu,în prefața cărții de debut ,Adevărul din cuvinte (1985) remarcă linia directoare pe care Teodor Dume a trasat-o cu multă maturitate și încredere,confirmându-mi spusele. O poezie ancorată cu tact și professionalism, ținând cont de vârsta, încă tânără a autorului în momentul dimensionării textului exemplificat de Gheorghe Grigurcu, cel care l-a descoperit pe teodor dume – poetul din “urbea” de pe Criș Teodor Dume este poetul capabil să limpezească, prin cuvânt, apele tulburi ivite în urma unor furtuni de nestăvilit. Limpezimea și coerența exprimării, inventivitatea și ușurința de a dialoga cu sufletul sunt elemente definitorii pentru un poet de mare calibru, valoros prin tot ceea ce rostuiește și așterne pe hârtie. Așa îl văd pe Teodor Dume. Teodor Dume este expeditorul cuvintelor simple dar pline de substanță, acea substanță care întărește și  capacitează mesajul. Teodor Dume privește adânc în ființa sa dar și dincolo de neființă căutând răspunsuri. Scanează temerile ființei, apoi le transpune în experimente pentru a găsi concretul lucrurilor și a vieții.(…)Teodor Dume este un maestru al trimiterilor transparente la realităţile sufletului. Consumator de stări memorează durerea ca pe o lumină care îi va însoţi ultimul zbor.
Viaţa, pentru Teodor Dume, este o trebuinţă, o necesitate care va rodi înlăuntrul timpului.
Şi totuşi. Cine este Teodor Dume?. Ştiu că Teodor Dume este un poet care a ajuns deja, înaintea multora, la linia de sosire a valorii şi calităţii scrisului.
”(Florin Mugur,1990)
***Smerenie și artă poetică la Teodor Dume.  Personal, am cunoscut lirica acestui poet și publicist bihorean mai mult din paginile presei literare românești, el debutând în revistele noastre de câteva decenii bune. Mai mult, exegeți importanți s-au aplecat asupra creației sale, iar aceștia au avut încă de la debut cuvinte de binemeritată laudă cu privire la poezia sa. ”Naș” literar i-a fost distinsul critic român – Gheorghe Grigurcu -, cel care i-a prefațat primele volume care au văzut lumina tiparului în anii 80 ai secolului trecut. Actuală a rămas și azi remarca exegetului din Tîrgu-Jiu, când  spune că: ”sufletul creatorului se descrie pe sine, se surprinde în note, nu de puține ori acute, care ne obligă să ne oprim și să subliniem”,(…)
Și alți exegeți importanți au subliniat cu multă sinceritate, chiar pulsând valoarea liricii dumiene prin afirmații de genul: ”Teodor Dume este unul dintre stâlpii poeziei contemporane, cu deschideri largi înspre sufletele cititorilor, construindu-și cu migală, iubire și credință propriul drum”.Am citat din prefața la volumul menționat, făcută de scriitorul Atila Racz din Dublin. /p.2/, care îi prefațează cu multă căldură florilegiul: ”Ferestre spre  marginea lumii”, reținând dimensiunea metafizică a versurilor lui Teodor Dume; totodată, el a subliniat-o pe cea meditativă și filosofică.(…) Personal, remarc cum poetul Teodor Dume simte nu doar propria-i umbră, ci și pe cea trecută, așa cum se întâmplă cu ”Umbra de sub cruce”, cea de sub crucea părinților săi, când ...lângă mormânt un capăt viu  de rază/cu ancoră – o cruce părăsită -/din când în când în noapte luminează/ cărarea mea de azi cu dor tivită/.
Umbra, teama, zborul, tăcerea, clipa /cu zbaterea ei/ capătă dimensiuni lirice viguroase în scriitura poetului Teodor Dume.(…) Mirat constat că doar în lirica Papei Wojtyla am întâlnit o smerenie atât de sinceră și de rară, atunci când poetul de obârșie bihoreană spune:
înnod durerea de cer și/clipele una de alta/și aștept cu smerenie/până când/Dumnezeu/îmi va bate la fereastră.
În poemul Lumina, singura sosie a lui Dumnezeu găsim o constatare pe care miliarde de credincioși timp de secole n-au formulat-o încă:
Dumnezeu este bucata de pâine/pe care religiile /și-o impart/în văzul luminii
(Nicolae Mareș, rev.Convorbiri literare)
***”Poetul Teodor Dume, pare să fi descoperit armonia lirică a tăcerii atât de râvnită într-un prezent modern, zgomotos și supratehnologizat.O tăcere atentă,  în care doar scârțâitul peniței sau zgomotul tastelor se aude printre gândurile sfârșite în cuvinte” 
(Ana Urma, rev.Extemporal liric, Confluențe literare/2019)
*“Unul dintre poeții adevărați și profunzi din peisajul liric românesc de azi este Teodor Dume.(…)
Teodor Dume și-a construit cu migală, cu o știință a fiziologiei poemului și o formulă originală un univers liric inconfundabil. El impune în poezia ultimilor decenii o mitologie proprie, fiind unul dintre cei mai profunzi poeți de azi.(…)
Pentru mine, cel care pledez pentru menținerea poeziei române în metafizic și nu în joculețe lirice exterioare, descoperirea lui Teodor Dume e o bucurie, iar lectura acestei cărți, o sărbătoare. Pentru că, poet al profunzimilor, al spectacolului ființial, poetul în discuție este constructorul unui univers liric magnetic, original. 
”(Daniel Corbu, în devoratorul de umbre, 2018 și Escale în Panteon de la Dosoftei la Vișniec,Ed.Princeps Multimedia/2019)
***“Teodor Dume  este cotat ca unul dintre cei mai originali poeţi contemporani. Este poetul care îşi trăieşte arzând, ultima suflare de har, conştient de impactul pe care îl au cuvintele sale. Meritul incontestabil al poeziei sale, în afara virtuozităţii condeiului, exersat pe o plajă de zeci de ani, este sinceritatea.  Şi, DA:Teodor Dume  –  un poet emblematic al poeziei moderne românești, interesant și original, care și-ar găsi un loc foarte onorabil pe un eventual podium al celor mai buni reprezentanți ai geniului liric, dacă critica de azi ar avea înțelepciunea de a-l recepta, așa cum merită.”
(Cezarina Adamescu,în durerea din spatele cărnii/2017,  fără grupă sanguină / 2017)
***poezia lui Theodor Dume, un poet ajuns la maturitate, autor al câtorva volume, e turnată într‑un limbaj mai flexibil şi mai sofisticat, al cărui principal procedeu retoric e jocul deconstrucţiei sensului literal în sens alegoric („alegorie a lecturii”, cum l‑a numit Paul de Man). Iată un fragment de poem în care călătoria spre un dincolo imaginar de după moarte se suprapune cu scenariul mutării într‑o nouă locuinţă şi al sfinţirii ei de către preot: vreau să mă mut în ziua de mâine/ fără niciun bagaj/ dar mi‑e teamă/ simt o răceală în oase/nu ştiu dacă sunt abandonat/ în propria‑mi umbră sau/ e doar o renovare ori/ o preschimbare de trup/ în care/ îmi voi aşeza amintirile/ şi câteva lucruri// la sfârşit îl voi aştepta pe Dumnezeu/ ca să‑mi binecuvânteze noua casă („Îngrijorare, vreau să mă mut în ziua de mâine …” din volumul Devoratorul de umbre, Princeps Multimedia 2018, cu o prefaţă de Daniel Corbu.)
(Maria – Ana TUPAN, Contemporanul nr.9/2019)
***“O poezie de notație metafizică, existențială,” când ochiul surprinde tăcerea/viața devine o peșteră/fără fund//supraviețuirea depinde de gestul luminii/”Umbre.(…)Vizavi de poezia lui Teodor Dume s-ar fi pronunțat și  celebrul critic de poezie – el însuși poet important – Gheorghe Grigurcu(...)Deci, Jurnalist şi fondator de cenaclu, remarcat de Gh. Grigurcu, Teodor  Dume e un
poet format, cărţile lui au o prestanţă,inclusiv... editorială (adică arată bine).
(Remus V.Giorgioni,Revista Actualitatea literară,nr.80,martie/aprilie 2018,pag.23 și nr.98/2020)
 ***„Teodor Dume este un poet de mare calibru, un poet adevărat, valoare menţionată şi confirmată de către marele critic Gheorghe Grigurcu – călăuză umană (a lui Teodor Dume) pe drumul cuvintelor, care, de fapt i-a şi prefaţat primele cărţi. Girul marelui critic Gheorghe Grigurcu nu l-a împiedicat să rămână o fire modestă şi să se dedice cu pasiune şi devotament scrisului.(...) Teodor Dume este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori de aforisme ai momentului”
(Ionuţ Caragea, rev.Luceafărul,nr.9 /2016)
***“Teodor Dume este unul dintre cei mai iubiţi dintre pământeni(…). Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forţa sa de caracter, este calea care adânceşte, la Teodor Dume, misterele lumii”
(Angela Nache Mamier, în azil într/o cicatrice / 2016)
***”Teodor Dume este unul dintre poeţii care a avut de la început un stil original şi foarte personal de scriere, pe care, în ani, l-a rafinat, dar a rămas neschimbat, ca tematică şi viziune poetică, calitativ conferindu-I originalitate.(…) A găsit propria formulă sacră a poeziei sale, graţie sensibilităţii şi talentului său liric.(…) Durerea devine vitală. Nu ştiu a mai fi citit un poet atât de dedicat suferinţei să o aducă la rang de Dumnezeu. Eşti unic,Teodor Dume!.Dacă totuși te-aș numi “poetul singurătății”, te-ar leza?...Pentru că este formidabil cum găsești toate cotloanele și toate perfidiile ei și în același timp ți-e atât de intimă, ca o iubită.”
(Cristina Ştefan, azil într-o cicatrice /2016, fără grupă sanguină /2017, Lira21)
***Între tristețe și resemnare, Teodor Dume scrie o poezie reflexivă, sinceră prin finalitatea cathartică pe care o prefigurează în versuri, unde sufletul, singurătatea, timpul, icoana mamei, a tatălui, destinul („fiecare cu povestea sa”), amintirile (unde părinții, mai ales, sunt axis mundi), din nou închipuirea „plecării” (laitmotiv, la nivelul întregului), frica, în pofida încercărilor de a o escamota („adevărul e că mi-e frică”), lumina și întunericul, dar și alte destule semne ale trecerii prin lume, visul, fulgurări ale iubirii sunt câteva dintre jaloanele din care poetul își alcătuiește coloana vertebrală a cărții care, la rându-i, ar trebui să fie un argument „pentru ziua / în care / centrul universului /va trece prin mine”
(Mioara Bahna,2019)
***„Arta poetică a lui Teodor Dume îi relevă cititorului pasionat acea dimensiune spirituală căreia niciu rațiune nu i se poate împotrivi:copilăria cu toate fericirile ei.Copilăria care are puterea de a învia icoana chipurilor dragi, atunci când fiecare zi pare anume făcută să ne sărăcească de valori în favoarea nimicului exuberant.”
(Mioara Băluță, Moartea,un fluture alb/2015)
***„Comunicarea poetului  cu cititorul e directă și se rezumă la esență.Talentul de a comprima ideile în numai câteva cuvinte e vizibil și în aforismele semnate Teodor Dume.(...) Poeziile lui Teodor Dume, uneori cu accente filozofice, alteori simple rugăciuni, sunt un univers în care cititorul se regăsește în propriile trăiri, întrebări, speranțe, așteptări și deznădejdi.Poezia lui Teodor Dume mi-a adus întotdeauna  fascinația pe care am simțit-o în fața unor tablouri la care m-am oprit îndelung în admirația amănuntelor.”
( Vronica Pavel Lerner, scriitor Canada.Revista Vatra Veche,nr.3,martie 2016 și Paradigme  virtual,2014,pag.199-204)
***“Nu de puține ori atât aforismele, cât și „gândurile și sentimentele” lui Teodor Dume (uneori în nuanțe mai întunecate) – despre iubire, sărăcie, relația cu Dumnezeu,sex,viață și moarte,bani,lipsa banilor ș.a – par să sune ca și cum,scriindu-le, autorul s-ar elibera de apăsarea lor în suflet.”
(Marius Chelaru, revista Convorbiri literare,noiembrie 2016)
***“Apropiate prin conţinut şi atmosferă sunt anxietăţile din poezia meditativă şi din aforismele lui Teodor Dume(…) Dislocat din confortabilul sentiment, inventat de cartezieni dar absolutizat de modernişti, al supremaţiei unui eu intens conştient de sine şi care îşi subordona lumea, eul postmodernităţii se ştie instabil, discontinuu, incapabil să controleze geneza sa dintr-⁠un ecosistem sau dintr-⁠un amestec confuz de stări. Mutant, perpetuu emergent, el este mereu surprins doar Între două posibilităţi: „Există întotdeauna o altă posibilitate/ cea a luminii împletită în jurul trupului/ sau cea a umbrei suprapuse perfect/ pe ceea ce sunt în momentul/ în care singurătatea din interior/se dislocă şi oscilează/ între propriile limite// totul este parte din mine/pe care/ nu o pot reconstitui/ însă/ dincolo de muchia malului/ este o altă zi”. Eul se cunoaşte pe sine doar prin forma developată în viaţa socială sau din imaginile celorlalţi despre sine. El pare situat la linia universului, despărţind conuri ale istoriei mitice, umane sau personale. „Spaţiul dintre mine şi timpul meu” e o spaţio-⁠temporalitate care conduce, pe de o parte, la originea mitică a Cuvântului Genezei, iar, pe de altă parte, la solipsismul absolut al conştiinţei speculare: „fereastra prin care/ o să privesc depărtarea, –/ ea însăşi o fereastră/ a sunetelor spre nesfârşit.// poate e doar o iluzie ce se termină aici/ ca respiraţia în camera cu multe oglinzi”…(…)
Maximele lui Teodor Dume trezesc uneori ecouri familiare,cum ar fi sfatul lui Kant de a elimina din conștiință lucrurile în privința cărora nu putem face nimic,:”renunță la ceea ce nu poți obține/pentru că/senzația eșecului este răvășitoare, sau a lui Kierkegaard, de a trăi autentic:” nu-ți transforma viața în corvoadă ci/ învață să fii tu însuți”,de misoginismul lui Schopenhauer, “între femei și artă nu e nicio deosebire”, de pshiologismul lui Wilhelm Wundt, “omul trăiește într-o lume paralelă/datorită propriilor senzații”(…) Departe de “smartphones”, am regăsit smarthumans,frumusețea inteligenței omenești,care nu e poate nicăieri mai convingătoare decât în literature speculativă și sapiențială.”
(Maria – Ana Tupan, critic/Revista Contemporanul,nr.1 (778)2017 ianuarie 17)
***”Teodor Dume. Autorul acesta îşi urmează destinul cu răbdarea unui minorit dintr-o mănăstire bizantină, însoţind cu dragoste şi graţie, literă cu literă, literă după literă,, un poem receptacul.Acela mărturisind că ne putem aştepta, în continuare, dat fiind harul poetului, la alte cărţi utile bilanţului istoriei liricii noastre postbelice.”
(Ionel Bota, în rev.Sintagme literare, nr.5 /2017)
***”Teodor DUME:”Este foarte adevărată piatra din adâncul unei fântâni care poate vorbi de durerea apei”: rar se ridică omul la o astfel de profunzime chiar de visează să gâdile cerul. Cu siguranță, “dragostea e arma cea mai puternică a umilinței”.Dar câți sunt capabili de un astfel de effort?. Este adevărat că dragostea nu este sentimentul cel mai împărtășit lumii. Teodor Dume, cu înîelepciune ne reamintește. El speră pentru ființa umană o credință adevărată. Aceasta i-ar permite să nu-I  fie sieși numai servitor și a se  reconecta la alteritate departe de orice e cosmetic” .”(Jean-Paul Gavard-Perret,critic / Franța)
***Multă emoție în poezia  lui Teodor Dume! Țesută pe golul uman al pierderii, dublată de modestia propriei plecări. Trecerea timpului e apăsătoare în cuvinte. Foarte frumoasă metaforizarea neputinței în creioane. Copiii pot orice. Chiar și să facă poduri, motiv al trecerii, între ce a fost și ce va să vină, poduri spre grădina edenică. Câteva simboluri, care nu aglomerează sensurile, dar diluează spre obținerea unei atmosfere de rememorări și de viitoare melancolii. Prezența feminină este coagulantul. Mda, uneori se mai scrie poezie. Mă înclin, Teodor Dume! Poetul este poet atunci când își domină cititorul și îl duce de mână ca pe orbi. Poezia trebuie să fie o explozie de sensuri care trezesc sufletele amorțite. E ca un drog tare care trezește din amorțire spiritul. Nu greșesc când spun că în poezia aceasta regăsesc ce am spus mai sus. Și frumusețea ei constă tocmai în faptul că cel purtat nu simte făgașul pe care îl urmează. Ci descoperă trăiri proprii. Căci el a trăit ce îi spune poetul. Nici nu îl interesează cine e poetul și că acesta este o oglindă. Dar numai el poate reflecta atât de mult și de adânc. Iată de ce ar trebui să căutăm poeți și nu doar poezie. Meritele sunt ale dumneavoastră în totalitate.(Radu Catalin Melinte,  2020)
***“Ne bucură mult succesul literar al poetului Teodor DUME, prin apariția unui nou volum din creația sa, intitulat „Devoratorul de umbre”, prezentat excelent de poetul erudit și distins, ieșeanul Daniel CORBU. Urmăresc și parcurg cu plăcere, de un timp, frecventele sale aforisme relevate pe facebook. Toate au un conținut cu încărcătură principială, sentențială, cu o expunere lirică filigrană, stilizată, accentuat metaforizată, de inspirație maximial- mitologică, dar și cu frecvente aproprieri de valorile realismului expresionist, marcate de rigorile axiologiei simbolistice și de facila gravitație în discursul interiorizat ținut în prezența oniricului din ontologic, în structura epicului cu dominanțe reflexive, așa cum ni-l sesiza Daniel CORBU, ca un excurs ideatic și metafizic „DEVORATOR DE UMBRE” structurat și promovat constant, în maniera poetului ceh, V. HOLAN... Felicitări și deosebite considerații! “(Gheorghe APETROAE, Sibiu).
***(Ottilia Ardeleanu, în paradigme virtuale /2014).”Poezia dumiană este un spectacol cuminte la care poetul se abonează, asistă cu răbdare, foarte atent și uneori reproșând personajelor jocul malițios în care este antrenat, căci, o scenă-i lumea, shakespearian disecând lucrurile.(…) De o sinceritate extravagantă aș zice, poetul Teodor Dume reușește să atingă dumnezeiescul printr-o metaforă cumsecade care vine simplu: din interior!” (Ottilia Ardeleanu, recenția cărții Față în față cu mine, poezieromânească wordpress.com,2019)
***„Teodor Dume este un alt fel de poet pentru că poezia dumiană este una a stărilor(…)Grupajele sale poetice din versuri scurte care se dezlănţuie pe verticală, ca un plânset, uneori într-un singur cuvânt, sunt idei emise în baza unor inepuizabile meditaţii asupra rostului vieţii, asupra propriului rost.”(Ottilia Ardeleanu)

***”În toate versurile sale, Teodor Dume este un nevoiaș de iubire. Este un revendicator de lumină. Un caracter rezistent la durere, la devorare și exil. Își asumă aceste ipostaze dificile ale sinelui și ale vieții. Poetul devine o umbră, un strigăt, un adevăr, un azil, una cu moartea!
Devine un transcendentar. Aproape că lucrează pe o treaptă care depășește normalul. Se situează la un nivel accesibil divinității. Și ne spune asta cu un calm și o atitudine firească încât ne imprimă o stare de sfioșenie, definește un cadru liturgic în care să putem asimila trăirile sale ca pe niște lecții creștine.
Preia din rănile, din durerile, din cicatricile, din umbrele celorlați ca și când ar încerca să se mântuiască prin asta de propriile dureri.
Singurătatea îl macină, îl trimite înapoi în timp, îl devorează, îl secătuiește de lacrimi și atunci este prea bine înțeleasă relația de prietenie cu Dumnezeu.
El este Aproapele său!”
(Ottilia Ardeleanu – Studiu/Teodor Dume,poetul care sfidează moartea.Editura Pim,2019)
***“Teodor Dume este un poet monocord, cu o voce oarecum singulară în diversitatea de stiluri actuale.”Gheorghe Paşa – în moartea,un fluture alb/2015.
“Cuvintele capătă ființă din însăși ființa poetică”, (Gheorghe Pașa – articol la Exil în durerile altora,Ed.Minela/2018)
***“Teodor Dume, o voce inconfundabilă din literatura românească modernă și contemporană.”(Victor Țarină, poezie.ro/iulie 2019)
***Există oameni care văd partea neagră a morții și există prea puțini care să o vadă pe cea albă. Teodor Dume face parte dintre cei din a doua categorie. Căci există o parte albă,da! De fapt, e singura care există.”
(Călin Sămărghițan – scriitor)
***Stilul caracteristic poeziei lui Teodor Dume este acela al meditației, uneori profunde, alteori fugitive, în funcție de starea de moment a poetului. (…)Teodor Dume e un poet al construcției, al meticulosului și al descrierii. Și e un poet al relației cu Dumnezeu, al încercării înțelegerii și al tangențialității cu lumile așteptate și foarte posibile.”
(Liviu Ioan Mureșan ,Poezie ro/noiembrie 2018)
***Teodor Dume își câștigă identitatea prin profunzimea cuvintelor ce transmit fiorul spre senzații care duc la împlinire și cultivă iubirea (dar și singurătatea)  ca pe o sămânță ce va rodi, și va adduce mântuirea, în singurătatea deplină a sufletului.(…)Frumusețea din cuvântul său vine din trăire, din adâncul sufletului transmițând o reală forță emotivă, sentimental supusă numai cenzurii din interiorul lui.Sensibilitatea cu care este înzestrat relevă o finețe surprinzătoare. Iată de ce valoarea lui stă în simplitate,trăire,emoție și candoare.(…)Da,avem nevoie de sfială, emoție, (de durere,uneori) și singurătate.Cine posedă aceste trei elemente din dimensiunile lui Teodor Dume, există cu adevărat.”
(Stelian Vasilescu – scriitor,publicist, membru USR)
“***Remarcabil la scriitura lui Teodor Dume este  onestitatea cu care convinge. O perfectă unitate între fondul de simțire și cel de expresie animă fiecare cuvânt (…)Așadar, scriitura lui Teodor Dume este un adevăr nesofisticat. Scrierile domniei sale sunt tablouri vii (icoane prinse sub grindă) pe care le citești cu sufletul.”(Viorel Horj – scriitor, membru U.S.R)
***“Aforismele lui Teodor Dume, par a fi mai degrabă versetele unei biblii existențiale, asezonată cu un realism tulburător de o inspirată reflexivitate în armonie relațională cu efectele și cauzele lor”
(Sorin Cerin, filosof,autor de aforisme,eseist,poet și romancier -  în Vitralii pe un interior scorojit,2017)
***“O poezie simplă  și trăită într-o cronicizată stare de doliu a ființei”, Liviu Ofileanu,scriitor/iulie 2017
***“Poetul Teodor  Dume, vrea și reușeste cu mărinimie să ia poeziei timpul, care nu de puține ori destramă, ne vremuiește vremelnicia. Dar iată că vremuirea, atât de bine prinsă în discursul autorului , rostuiește, ne petrece inimos, ne imbogățește starea, extazul, trăirea. (…) Teodor Dume este unul dintre stâlpii poeziei contemporane, cu deschideri largi înspre sufletele cititorilor, construindu-și cu migală, iubire și credință propriul său drum.Teodor Dume își dezvăluie sufletul, se dezvăluie pe sine însuși fără o deghizare a sentimentelor.(…) Teodor Dume, păstrează viu tezaurul închis în cuvânt, îl redescoperă și- i adaugă valoare, istorie, trăire adâncă. Teodor Dume redefinește,prin scrierile sale,poezia meditativă – filozofică. Este un bun observator al lumii interioare și se limitează doar la concretul palpabil, ceea ce puțini știu  azi să o facă.(…) Scriitura rafinată a lui Teodor Dume vine din adâncul cunoașterii de sine și se fixează pe timp, așa cum bine remarca  și criticul Gheorghe Grigurcu în prefața volumului de debut (Adevărul din cuvinte,1985). Iată deci încă o confirmare că Teodor Dume se află pe cel mai de sus palier al poeziei contemporane.Critica este formală, de multe ori auzi doar vocea celui care emite sentințe, și nu autorul…”
(Atila Racz, scriitor Dublin/Irlanda, în Ferestre spre marginea lumii/ 2019)
***” Există oameni care trăiesc în slujba cuvântului până când însăși ființa lor pare a fi făcută din litere. Teodor Dume este un astfel de om.Teodor Dume pare a fi într-o permanentă căutare  a adevărului.Uneori scruteaqză cerul, alteori sapă în adâncuri. Cert este că nu se oprește din misiunea sa.(...).Aforismele lui Teodor Dume  nu sunt decât semințe de meditație.”
(Lucian Velea,scriitor/în volumul Umbre și cercuri,editura Unicorn/2018)

***”De-a lungul timpului poezia lui Teodor Dume a trecut prin riduri academice, a umezit câte o privire, probabil s-a așezat pe lângă vreo inimă care se zbătea singură în întunericul ei. Și când spun „inimă” îmi vine în minte fereastra de pe coperta volumului, care parcă împământează prin simplitate albul radiant al luminii.
Poezia lui Teodor Dume pune în mișcare puncte vibrante, familiare, asemănătoare dinamicii unui fractal: „ca o chemare/ într-o bună zi albul/ se va dezlănțui de pe creste/ vei fi prada ochiului viu/ din ritualul amiezii/ se va ivi cineva și/ va trece tăcut/ fără să-ți spună pe nume/ vei vedea// aceleași umbre ce fug de sub tine/ îți vor aminti de urmele rămase/ pe albul neatins de nimeni altcineva/ să nu-ți fie frică/ întotdeauna te vei întoarce/ la locul din care ai plecat//” avalanșă. “
(Mioara Băluță, note de lectură la Ferestre spre marginea lummii,ed.Pim/2019)
***“Teodor Dume a trecut în etapa superioară a intelectului uman – înţelepciunea. O plecăciune frăţească făcută în faţa boierului Dume – Boier al cuvântului scris”(Ion Lazar da Coza, în Însemne culturale /2018).
***“Dacă bogăţia s-ar măsura în sentimente, Teodor Dume ar fi milionar”( Boldiş Viorel, scriitor -  Italia)

Unele texte au fost traduse în limbile : Engleză, Franceză, Germană, Italiană, Rusă şi Maghiară. Majoritatea  au fost publicate în diferite reviste internaţionale.

Volume publicate:
* Moartea din vis, (Editura PIM, 2020)
* Potcoave pe suflet, (editura PIM, 2020)
* Când umbrele trec strada, (editura Pim,2019)
*Quand les ombres traversent la rue,(edițions Stellamaris/Franța,2019
*Ferestre spre marginea lumii (editura Pim,2019. Prefața Atila Racz, scriitor Dublin/Irlanda)
*Cineva mi/a răpit moartea,(editura Pim,2018.)
*Față în față cu mine (Editura Pim, 2018)
*Umbre și cercuri (Editura Digital Unicorn,2018)
*Exil în durerile altora (editura Minela, 2018 / București)
*Devoratorul de umbre (editura Princeps Multimedia,2018.Prefaţa Daniel Corbu)
*Durerea pietrelor, (Editura Pim,2018)
*Lacrimi de pe altarul trupului (editura pim,2018)
*Fără grupă sanguină (editura ArtBook, 2017.Prefaţa Cezarina Adamescu, cuvânt înainte Cristina Ştefan)
*Temniţa de sub rană (editura PIM , 2017. Prefaţa Cezarina Adamescu)
*Colecţionarul de răni (editura PIM, 2017)
*Durerea din spatele cărnii (editura PIM, 2017.Prefaţa Ionuţ Caragea)
*Vitralii pe un interior scorojit (editura PIM, 2016. Prefaţa Ionuţ Caragea)
*Azil într-o cicatrice (editura PIM,2015. Prefaţa Angela Nache Mamier)
*Moartea, un fluture alb (editura PIM, 2015)
*Adevărul din cuvinte (editura Litera,1985.Prefaţă  dr. Gheorghe Grigurcu)
*Strigăt din copilărie (editura Dinastic,1994.Prefaţă dr. Gheorghe Grigurcu)

Coautor antologiile:

Coloane (debut colectiv, Comitetul de cultură al judeţului Bihor, 1978)
Tratamente pentru inimă (antologie: Liviu Ioan Mureşan, Teodor Dume, Ottilia Ardeleanu, Alexandru Gheţie, Vali Slavu, Ioan Barb, 2011)
Lira21 "a treia carte. poezii" (selecţia Cristina Ştefan, 2012)
Confluenţe lirice (coordonator Relu Coţofana, 2012)
Meridiane lirice (2012)
Însemnele unei tăceri (Casa gândului, coordonatori Mioara Băluţă şi Andrada Matei, 2012)
Confluenţe poetice (coordonator Relu Coţofana, director executiv Teodor Dume, 2013)
Confesiuni în virtual (coordonator Relu Coţofana, director executiv Teodor Dume, 2013)
Paradigme virtual (2014)
Roşu mocnit (coordonatori Mioara Băluţă şi Andrada Matei, 2014)
labirinturi autumnale (Însemne culturale, carte digitală, 2014)
Antologia aforismului românesc contemporan (coordonator Lucian Velea, 2016)
Antologia Cenaclul de la Roma (coordonator şi selecţie Valeriu DG. Barbu, 2016)
Almanah Sintagme literare (coordonator Geo Galetaru, 2017)
Antologia aforismului românesc (ediţia a II-a, editura Digital Unicorn, coordonator Lucian Velea, 2017)
Antologia Festivalul Internaţional al Aforismului (coordonator Vasile Ghica, Tecuci, 2017)
Antologia Festivalului Internațional al Aforismului (coordonator Vasile Ghica,Tecuci,2018)
Identități – antologia aforismului românesc,ediție îngrijită de Daniela Toma (editura art creativ,2019)
"Aphorismes roumains d'aujourd'hui", editura Stellamaris, Brest, France, 2019.Ediție îngrijită de Ionuț Caragea

Premii:
*Premiul I - la Concursul de poezie “Frumusețile iernii”, organizat de Cenaclul “Ecoul” (Oradea, 1977)
*Premiul I - la Concursul de poezie “Om bun”, organizat de revista “Țara visurilor noastre” (1977)
*Premiul special al juriului - la Concursul de poezie şi muzică folk “Tineri ca patria”, organizat de Cenaclul “Ecoul Tinereţii” al Casei Ştiinţei şi Tehnicii din Oradea (1977)
*Premiul I - la Concursul de poezie creaţie şi interpretare “Inima sticlei” organizat de Casa de cultură “Sticla” din Pădurea Neagră (1987)
*Premiul I - la Concursul de creaţie literară “Daţi-vă mâna prieteni”, organizat de Clubul “Înfrăţirea” din Oradea (1987)
*Marele premiu - la concursul de creaţie literară “Porni Luceafărul”, organizat de Academia de studii social-politice Bucureşti (1988)
*Premiul I - la Concursul de poezie “Inimă și dor”, organizat de Casa de cultură a sindicatelor din Oradea (1990)
*Premiul special al juriului - la concursul de creaţie literară “Și totuși iubirea”, organizat de revistele “Țara Crișurilor” şi “Ecoul” (Oradea, 1990)
*Premiul I- la concursul de creaţie literară “Decembrie 1”, organizat de ziarul “Bihorul” (1994)
*Marele premiu - la Concursul de creaţie literară “Poezie și suflet” (organizator Ottilia Ardeleanu, Năvodari, 2010)
*Menţiune - la Concursul de creaţie literară “Prin colbul vremii” (organizator “Însemne literare”, 2012)

*Premiul I -  la Concursul de creaţie literară “Ars poetica” (2014)
*Autor de onoare - al site-ului şi revistei “Confluenţe lirice” (2014)
*Premiul I - la concursul de creaţie literară “Prin colbul vremii” (ediţia a 2-a, organizator “Însemne literare”, 2015)
*Premiul revistei “Fereastra” (organizator Literaturitate, Ottilia Ardeleanu, 2015)
Autorul lunii (organizator Literaturitate, mai 2016)
*Locul I - la concursul “Poezia săptămânii” (săptămânile LXIV, LXXII, LXVI, LXVII, LXVIII, CXLV, concurs organizat de “Poeţii noştri”, 2016 / 2018)
*Poezia lunii (noiembrie și decembrie 2016, concursul revistei QPoem - editurii “Paralela 45” – “Cartea Românească”, care apare sub egida USR)
*Menţiune - la Concursul Internaţional de Aforisme,Ediția – I –a, (Tecuci, 2017)
*Premiul – I – la Concursul Internațional de aforisme, ediția a II –a,Tecuci,2018
*Premiul de merit în literatură,Revista tineretului literat,martie 2020.
* Referinţe critice, (comentarii);
dr. Gheorghe Grigurcu (a şi prefaţat două volume: Adevărul din cuvinte, 1985 şi Strigăt din copilărie,1994),Maria – ANA Tupan, Marius Chelaru, Ionel Bota,Adrian Dinu Rachieru,Remus V.Giorgioni, Daniel Corbu, Stelian Vasilescu, Alexandru Andriţoiu, Ionuţ Caragea, Nache Mamier Angela - scriitor Franţa , Jean-Paul Gavard-Perret.(Franța),Thierry Moral (Franța)  Al. Silaghi, Ion Davideanu, Alin Cristea,Teodor Lup, Marin Chelu, Viorel Horj, Crăciun Parasca, Constantin Serac, Gheorghe Vidican, Ioan Ţepelea, Mircea Vac, Teodor Crişan, Florin Torjoc, Florian Lazăr, Florica Albu-Berinde, Cornel Buciuman, Virgil Podoabă, Florin Mugur, Anastasie Ţârulescu , Adrian Păunescu, Cezarina Adamescu, Cristina Ştefan, Liviu Ofileanu,Veronica Pavel Lerner – scriitor Canada, Mioara Băluţă, prof. George Paşa, Călin Samarghitan, Sorin Cerin, Ottilia Ardeleanu, Viorel Boldiş- scriitor Italia, Mircea Ioan Popovici, Djmal Mahmoud,Ştefan Teodor Cabel, Marcel Vişa, Geo Găletaru, Răzvan Ducan, Atila Racz, Adrian Paparuz, Relu Coţofana, Nuţa Crăciun, Bolba Ioana Cosmina, Maria Dobrescu, Violetta Petre, Lucian Velea, Adriana Butoi, Călinescu Maria, Nicolae Popa – scriitor Republica Moldova, Nadia Padure – scriitor Republica Moldova, Adrian Suciu, Liviu Ioan Mureşan, Costin Tănăsescu Ştefăneşti,  Nicolae Cozmescu, Ileana Popescu Bâldea ,Melania  Briciu Atanasiu,Aurel Sibiceanu, Anca Zubaşcu, George Florea, Cristina Rusu, Diana Caragiu, Alexandru Gheţie, Ioan Barb, Petrache Plopeanu, Ion Lazar da Coza,Vasilisia Lazăr Grădinariu, Costel Zăgan, Tina Constanda, Mirela Lungu, Petre Ioan Garda, Camelia Iuliana Radu, Nuţa Istrate Gangan, Violeta Deminescu-Jurca, Marian Filip, Iuri Iulian Lorincz, Boris Mehr, Tudor Gheorghe Calotescu, Any Tudoran, Dana Banu, Loredana A. Ştirbu, Gela Enea, Cezara Răducu, Silvia Goteanschii, Irina Lucia Mihalca, Ana Maria Gîbu, Angela Furtună, Angi Melania Cristea, Armina Flavia Adam, Camelia Ardelean, Mihaela Aionesei, Teo Laurean, Anne Maria Bejliu, Raisa Boiangiu, Luminiţa Zaharia, Romiţa Mălina Constantin,Marinescu Victor,Ana Sofian, Daniel Daian, Petre Ioan Creţu, Razvan Rachieriu, Anghel Geicu, Daniela Luminiţa Teleoaca,Vasile Mihalache, Vali Slavu, Mihaela Roxana Boboc, Valeriu D.G. Barbu, Claudia Minela, Alexandra Alb  Tătar, şi  mulţi alţii...