BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

30/05/2021

Teodor Dume, poezii

 Gând dintr-o viață...


Despre bunica nu-mi amintesc mare lucru  

stătea pe prag și fuma pipă 

din când în când 

mă privea pe sub coada ochiului 

ca un agent rus satisfăcut că 

localizase subiectul 

uneori se certa cu moartea prin semne 

alteori își închidea ochii și-l ruga pe Dumnezeu să o ia  

când îmi juleam genunchii de pietrele  

rânduite de tata prin curte 

ca să mă facă să uit de durere 

îmi spunea 

hai la baba și pune-ți urechea pe pieptul ăsta bătrân 

ce huruie că o batoză stricată 

și ascultă ce tristă este viața din mine 

apoi mă săruta pe ochiul înlăcrimat 

și mă legăna pe genunchi până adormeam 


cred că bunica era prietenul meu de joacă 

cel mai bun care nu mă trăda niciodată 


mi- e dor de bunica 

mi- e dor de ochii ei triști care 

lăcrimau doar pentru mine 

nu nu pot să- i reproșez nimic 

și asta pentru că 

ochii mei poartă culoarea ochilor ei 

dar îi reproșez lui Dumnezeu că 

mi- a luat zâmbetul și câțiva ani din copilărie...


Victima unei morți clandestine 


Moartea îmi soarbe sângele puțin câte puțin 

în fiecare zi și mi- l separă de trup 

pentru a nu-i  pierde 

gustul de om 

seară de seară o ia de la capăt  

și cum m-aș împotrivi dacă nu- i văd chipul...


știu doar că 

cel din oglinda pe care o port cu mine zi de zi 

e chipul meu din care și  Dumnezeu soarbe îndurător


Gând înspre Dumnezeu 


L-am rugat pe Dumnezeu să- mi spună 

că pământul apele și cerul 

îmi aparțin 

ceea ce ar însemna  

că pot să mă joc și să înalț zmeie înspre cer 

dar de înțeles n- am înțeles de ce nu mi- a răspuns...


Fotografia din plic 

I-am trimis lui Dumnezeu o fotografie cu sufletul meu 

și l- am rugat să o pună 

lângă patul de flori a lui mama 

și dacă poate 

din când în când 

să o arate și lui tata 

de răspuns nu mi- a răspuns dar știu că 

cineva seară de seară 

mă privește de dincolo de fereastră 


mi- e teamă să deschid fereastra 

ultima dată când am deschis- o 

răcoarea umedă a nopții  

mirosea a moarte 

iar dangătul clopotului 

a început 

să adoarmă lumina din lumânarea aprinsă de mama

15/05/2021

Teodor Dume: Poezii

Târâș printre respirații 


E timpul să ne ascultăm inima 

și să lăsăm ceva din noi 

trecutului 

să păstrăm doar atât cât

 putem duce printre respirații 


Presupunere 


Când a murit tata 

mi-a am lipit obrazul de pieptul lui 

și parcă îi mai auzeam bătăile de inimă

 care mi- ar fi spus să îl iert 

pentru ceea ce n- a mai apucat să-mi spună 


de atunci seară de seară 

îmi lipesc urechea de geam 

și ascult durerea vântului


Dilemă

În fiecare bătaie de inimă 

port o durere 

un timp și 

moarte 

dar nu știu de care să mă debarasez...


Răsăritul din ochii 

Când m-am trezit dimineață 

și am privit dincolo de fereastră 

Dumnezeu

 așezat pe o mantie 

tivită pe la colțuri cu lacrimi 

picta răsăritul 

nimeni nu ar fi sesizat dacă 

nu ar fi fost un răsărit mult mai negricios 

ca  altădată 

derutat i- am zâmbit așa 

cum o făceam de fiecare dată 

așezat pe genunchi și 

cu mâinile întinse înspre înaltul cerului 

nu știu cât de mult mi- a înțeles gestul 

dar în momentul acela de solidaritate și dragoste

mi-a  zis: 

"am nevoie de zâmbetul tău 

și în schimb 

îți voi da șansa să te privești în suflet 

apoi vom sta față în față că doi camarazi 

ne vom povesti trecutul" 

când am vrut să- i răspund

 mi-am dat seama că e mult prea târziu 

cerul se înseninase 

iar răsăritul se mutase în ochii mei 


Bunătate 


Știu că bunătatea 

îmi va ajuta sufletul 

să ajungă la Dumnezeu 

dar nu știu 

câtă și cui să o împart...

Doar eu o văd...



Nimic mai dureros și mai trist decât 

ochii mamei pe care îi vezi lăcrimând

atunci când o întrebi: "tata a venit?..."

și fără să aștepți un răspuns continui 

"mamă mi -e foame" 

apoi te învârți 

în jurul mesei străjuită de lumina unei lumânări

 de care uiți dar repeți:"tata a venit?" 


din rana săpată de lacrimi 

se ridică o durere 

ce nu poate fi înțeleasă de mine  

cel care 

până atunci 

vedeam în tata un Dumnezeu numai al meu 

nimic mai dureros și mai trist decât 

ochii pe care îi vezi lăcrimând și doar eu îi văd...



Ritual 


Lumina din ultima lumânare 

de pe sicriul lui tata 

aduna în tăcerea și în flacără ei 

toate suferințele unei vieți 


Erotizare... 


Fă Doamne că viața 

pe care am trăit-o azi-noapte 

să nu se risipească odată cu visul...


Viața din umbră 


Dacă aș fi vizibil 

ca și soarele înafara  umbrei 

 aș mai trăi o viață cea din umbră 

dar cum cei mai mulți 

au plecat noaptea 

prefer să respect ritualul 

ca și bunicul întors de pe front 

și de murit a murit  tot noaptea 

cu medaliile pe piept și cu raniță sub cap 


Procreare...


Din tot ceea ce ating 

duminică reconstruiesc un Dumnezeu 

după chipul și asemănarea mea 

cu trup 

minte și suflet 

apoi îmi pun capul între mâini 

și mă întreb de ce... 


Jertfă și iertare 


Deși nu sunt decât o lucrare a lui Dumnezeu 

port în mine 

semnul morții și învierii lui Iisus Hristos 


Definiție 


Viața mea e o margine de timp 

pe care se 

plimbă Dumnezeu ca un copil 

rugându- se sâ vină ploaia 


 Locație provizorie 

La prima ta atingere 

bucățile de carne desprinse din mine 

își caută refugiul lângă o altă inimă 


Temeri...


Uneori mă trezesc vorbind cu mama 

are o voce blândă

atât de blândă încât 

mă face să cred 

că nu eu 

am fost cel care 

i-a aprins ultima lumânare 


Un fel de dezintegrare apocaliptică 


O moarte ce nu se mai termină 

umbrește pământul de la un capăt la altul 

și totul curge rece 

straniu de rece  

peste urmele acelora care au fost... 


Explorare 


Sângele meu rămas viu 

ademenește moartea - 

singura care îmi umblă prin vene ca o liniște 


Delimitare 


Nimic din ceea ce am fost 

nimic din ceea ce sunt 

nimic din ceea ce voi fi 

nimic din mine 

nu va mai ține calea umbrelor 

rebele se vor îndepărta 

înspre margini diferite... 


 Acuză...


Mi s- a fisurat inima de atâta iubire 

și asta pentru că 

nu i- am știut măsura 

iar în starea mea de furie sunt un terorist...

 

Suspect de singurătate 


Atât îmi e de frică de singurătate 

încât zi de zi 

mă îndepărtez tot mai mult 

de ceea ce am fost 

și asta fără să știu că 

singurătate a mea este una fluidă 


Un fel de echilibru 


Nu știu ce dracu' mi- se întâmplă 

în mintea mea 

am o energie autodistructivă 

îndrăznesc uneori să-l cert pe Dumnezeu 

pentru orice vină ce nu-i  aparține 

și atunci 

mă împart între trup și suflet 

13/05/2021

Teodor Dume: poezii

 Pentru nimic în plus 


Mi-am prins moartea la unul dintre amanți 

cochetă și cu zâmbetul atârnat 

de colțul gurii

îi mângâia spatele picioarele și 

partea pentru care și-ar fi riscat 

dreptul de a mai intra în casele oamenilor

m- a privit 

a umplut camera cu întuneric mult întuneric 

apoi mi-a zis zâmbind sarcastic 

"du-te și așteaptă în camera dinspre miază-noapte că 

o să trec și pe la tine" 

de-atunci noapte de noapte 

se furișează în mine și cu unghiile 

crescute în altă carne decât în cea de om viu 

îmi scrijelește numele pe toți pereții inimii 

uneori par un străin în propria mea piele 

alteori un animal care se autodevorează după lăsarea întunericului 


Făptura din spatele umbrei 


Dimineață când ies din scara blocului 

deși nu e nimeni prin jur 

simt cum cineva mă privește ca pe un ciudat 

din ochi îmi alunecă o lacrimă semn că 

cineva a pătruns în carnea mea prin efracție

îi simt umbra ce îmi suflă pe ceafă un aer cald 

sângele mi se înfierbântă 

orbecăi 

mă pierd prin labirintul minții și repet frenetic "Tatăl nostru"

 nici nu știu dacă am fost auzit  

continui să merg și să repet 

în gând 

un cuvânt pe care nu mi-l mai amintesc

e un fel de bolboroseală pe care 

o repet pentru a intimida făptura pătrunsă în carnea mea prin efracție 


... și Dumnezeu amenință cu degetul

În ultima zi din luna asta 

am decis să nu mai merg la biserică 

și nici sâ mai vorbesc cu Dumnezeu despre mine 

o să merg la un hotel de cinci stele 

cu jacuzzi 

petale de trandafiri și multă șampanie roz 

o să întorc tăbliță cu " nu deranjați" 

cameristei o să- i strecor în buzunarul de la halat 10 euro 

și un parfum unistyle  

dezbrăcat de toate păcatele de până atunci 

și plin de iubire ca o lacrimă 

ce n- a atins piele de om  

o să mă întind pe cearșaful pătat 

de ultimă femeie pe care am avut-o în vis 

o femeie cu sânii bombați ca o lună plină 

pe mijloc de cer 

și ce poate fi mai excitant decât 

o privire înspre o margine de cer 

de unde încep să înflorească toate iluziile...


nu nu o să aștept să se crape de ziuă 

o să navighez între speranță și eșec 

și dacă Dumnezeu 

nu mă ca amenință cu degetul

 așa cum o făcea maică- mea  

când chiuleam de la orele de religie 

o să mă reîntorc în mine

 ca să văd 

cât a mai rămas din ceea ce am fost...