Târâș printre respirații
E timpul să ne ascultăm inima
și să lăsăm ceva din noi
trecutului
să păstrăm doar atât cât
putem duce printre respirații
Presupunere
Când a murit tata
mi-a am lipit obrazul de pieptul lui
și parcă îi mai auzeam bătăile de inimă
care mi- ar fi spus să îl iert
pentru ceea ce n- a mai apucat să-mi spună
de atunci seară de seară
îmi lipesc urechea de geam
și ascult durerea vântului
Dilemă
În fiecare bătaie de inimă
port o durere
un timp și
moarte
dar nu știu de care să mă debarasez...
Răsăritul din ochii
Când m-am trezit dimineață
și am privit dincolo de fereastră
Dumnezeu
așezat pe o mantie
tivită pe la colțuri cu lacrimi
picta răsăritul
nimeni nu ar fi sesizat dacă
nu ar fi fost un răsărit mult mai negricios
ca altădată
derutat i- am zâmbit așa
cum o făceam de fiecare dată
așezat pe genunchi și
cu mâinile întinse înspre înaltul cerului
nu știu cât de mult mi- a înțeles gestul
dar în momentul acela de solidaritate și dragoste
mi-a zis:
"am nevoie de zâmbetul tău
și în schimb
îți voi da șansa să te privești în suflet
apoi vom sta față în față că doi camarazi
ne vom povesti trecutul"
când am vrut să- i răspund
mi-am dat seama că e mult prea târziu
cerul se înseninase
iar răsăritul se mutase în ochii mei
Bunătate
Știu că bunătatea
îmi va ajuta sufletul
să ajungă la Dumnezeu
dar nu știu
câtă și cui să o împart...
Doar eu o văd...
Nimic mai dureros și mai trist decât
ochii mamei pe care îi vezi lăcrimând
atunci când o întrebi: "tata a venit?..."
și fără să aștepți un răspuns continui
"mamă mi -e foame"
apoi te învârți
în jurul mesei străjuită de lumina unei lumânări
de care uiți dar repeți:"tata a venit?"
din rana săpată de lacrimi
se ridică o durere
ce nu poate fi înțeleasă de mine
cel care
până atunci
vedeam în tata un Dumnezeu numai al meu
nimic mai dureros și mai trist decât
ochii pe care îi vezi lăcrimând și doar eu îi văd...
Ritual
Lumina din ultima lumânare
de pe sicriul lui tata
aduna în tăcerea și în flacără ei
toate suferințele unei vieți
Erotizare...
Fă Doamne că viața
pe care am trăit-o azi-noapte
să nu se risipească odată cu visul...
Viața din umbră
Dacă aș fi vizibil
ca și soarele înafara umbrei
aș mai trăi o viață cea din umbră
dar cum cei mai mulți
au plecat noaptea
prefer să respect ritualul
ca și bunicul întors de pe front
și de murit a murit tot noaptea
cu medaliile pe piept și cu raniță sub cap
Procreare...
Din tot ceea ce ating
duminică reconstruiesc un Dumnezeu
după chipul și asemănarea mea
cu trup
minte și suflet
apoi îmi pun capul între mâini
și mă întreb de ce...
Jertfă și iertare
Deși nu sunt decât o lucrare a lui Dumnezeu
port în mine
semnul morții și învierii lui Iisus Hristos
Definiție
Viața mea e o margine de timp
pe care se
plimbă Dumnezeu ca un copil
rugându- se sâ vină ploaia
Locație provizorie
La prima ta atingere
bucățile de carne desprinse din mine
își caută refugiul lângă o altă inimă
Temeri...
Uneori mă trezesc vorbind cu mama
are o voce blândă
atât de blândă încât
mă face să cred
că nu eu
am fost cel care
i-a aprins ultima lumânare
Un fel de dezintegrare apocaliptică
O moarte ce nu se mai termină
umbrește pământul de la un capăt la altul
și totul curge rece
straniu de rece
peste urmele acelora care au fost...
Explorare
Sângele meu rămas viu
ademenește moartea -
singura care îmi umblă prin vene ca o liniște
Delimitare
Nimic din ceea ce am fost
nimic din ceea ce sunt
nimic din ceea ce voi fi
nimic din mine
nu va mai ține calea umbrelor
rebele se vor îndepărta
înspre margini diferite...
Acuză...
Mi s- a fisurat inima de atâta iubire
și asta pentru că
nu i- am știut măsura
iar în starea mea de furie sunt un terorist...
Suspect de singurătate
Atât îmi e de frică de singurătate
încât zi de zi
mă îndepărtez tot mai mult
de ceea ce am fost
și asta fără să știu că
singurătate a mea este una fluidă
Un fel de echilibru
Nu știu ce dracu' mi- se întâmplă
în mintea mea
am o energie autodistructivă
îndrăznesc uneori să-l cert pe Dumnezeu
pentru orice vină ce nu-i aparține
și atunci
mă împart între trup și suflet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu