BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

13/05/2021

Teodor Dume: poezii

 Pentru nimic în plus 


Mi-am prins moartea la unul dintre amanți 

cochetă și cu zâmbetul atârnat 

de colțul gurii

îi mângâia spatele picioarele și 

partea pentru care și-ar fi riscat 

dreptul de a mai intra în casele oamenilor

m- a privit 

a umplut camera cu întuneric mult întuneric 

apoi mi-a zis zâmbind sarcastic 

"du-te și așteaptă în camera dinspre miază-noapte că 

o să trec și pe la tine" 

de-atunci noapte de noapte 

se furișează în mine și cu unghiile 

crescute în altă carne decât în cea de om viu 

îmi scrijelește numele pe toți pereții inimii 

uneori par un străin în propria mea piele 

alteori un animal care se autodevorează după lăsarea întunericului 


Făptura din spatele umbrei 


Dimineață când ies din scara blocului 

deși nu e nimeni prin jur 

simt cum cineva mă privește ca pe un ciudat 

din ochi îmi alunecă o lacrimă semn că 

cineva a pătruns în carnea mea prin efracție

îi simt umbra ce îmi suflă pe ceafă un aer cald 

sângele mi se înfierbântă 

orbecăi 

mă pierd prin labirintul minții și repet frenetic "Tatăl nostru"

 nici nu știu dacă am fost auzit  

continui să merg și să repet 

în gând 

un cuvânt pe care nu mi-l mai amintesc

e un fel de bolboroseală pe care 

o repet pentru a intimida făptura pătrunsă în carnea mea prin efracție 


... și Dumnezeu amenință cu degetul

În ultima zi din luna asta 

am decis să nu mai merg la biserică 

și nici sâ mai vorbesc cu Dumnezeu despre mine 

o să merg la un hotel de cinci stele 

cu jacuzzi 

petale de trandafiri și multă șampanie roz 

o să întorc tăbliță cu " nu deranjați" 

cameristei o să- i strecor în buzunarul de la halat 10 euro 

și un parfum unistyle  

dezbrăcat de toate păcatele de până atunci 

și plin de iubire ca o lacrimă 

ce n- a atins piele de om  

o să mă întind pe cearșaful pătat 

de ultimă femeie pe care am avut-o în vis 

o femeie cu sânii bombați ca o lună plină 

pe mijloc de cer 

și ce poate fi mai excitant decât 

o privire înspre o margine de cer 

de unde încep să înflorească toate iluziile...


nu nu o să aștept să se crape de ziuă 

o să navighez între speranță și eșec 

și dacă Dumnezeu 

nu mă ca amenință cu degetul

 așa cum o făcea maică- mea  

când chiuleam de la orele de religie 

o să mă reîntorc în mine

 ca să văd 

cât a mai rămas din ceea ce am fost...

Niciun comentariu: