Identificare
îmi sprijin capul de degetul mare
al mâinii drepte
și asta pentru a-i privi fața din
cel mai potrivit unghi
apoi mă așez
pe unul dintre scaunele din jurul mesei
din camera de oaspeți
ne privim lung unul pe celălalt
ca și cum nu ne- am mai fi văzut niciodată
știu că a mai îmbătrânit
și eu la fel
stând ascuns
în una dintre tranșeele morții
spre care timpul a tras cu obuze oarbe
dar ăsta nu poate fi un motiv
ca după câteva nopți
nedormite
să uite de cel care în cădere
i- a prins lacrima ce s- ar fi zdrobit
de asfaltul ridat de urmele pașilor celor mulți
sunt același de ieri
de azi și poate
că și cel de mâine
trăiesc între două bătăi de inimă
prin ochiul încețoșat privesc răsăritul
ca pe o rană deschisă
în care
trăiesc de ceva vreme
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu