Oasele mele o grămadă de vreascuri
mi- am prins moartea la furat
avea sub braț un sac
cu toate amintirile mele
și alerga în direcția vântului
de îi trosneau oasele
ca o crenguță de brad
uitată de bunica
lângă copacul sub care
s-a odihnit cu bunicul
întors de la război
nu n-am atins-o
și nici nu am certat-o
ci m-am gândit la bătrânețea mea
care peste ani va arăta
ca o grămadă de vreascuri
peste umbrele celor plecați
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu