La o aruncătură de băț
era locul în care ne ìntâlneam pe furiş
sub lacrima unei frunze căzută
nu de mult
un sàrut două şi câteva mângâieri
ascunse ìn gànd
ne apropiau de Dumnezeu
şi cât adevăr plutea
ca o corabie fărà vâsle prin sângele
dintre cele două inimi
care se ìndemnau
una pe alta
să arunce ancora
ìn cel mai frumos loc de naufrugiu
în doi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu