Teodor Dume: versuri

Pact

Atât de mult m- am împrietenit 

cu moartea 

încât 

i- am permis 

să respire din mine

***

Pact II

În zâmbetul meu locuiesc

toți cei pe care îi iubesc

iar în lacrimă

doar cei pe care

i- am iubit dar au plecat...

***

Constatare...

Cei cu sufletul sufocat

de ură, invidie, neputințe 

şi alte reziduuri

mereu 

vor avea câte ceva 

de spus împotriva mea

***

Proimisiune morții

Azi sunt mai bătrân cu o zi

şi mâine cu două 

poimâine 

dacă va fi să fie 

cu mult mai bătrân 

un bătrân fericit sau poate inutil

ca o iluzie 

dar sigur voi fi 

o promisiune pe care

 i - am făcut- o morții