Ritual
Ìn lumea mea oamenii mor lent
alteori mult prea rapid
nici nu apucă să se uite
unul ìn rana celuilat şi nici
să- şi-le curețe
pentru că
lacrimile le adâncesc tot mai mult
ìn rest
totul e ok...
cei nepregătiți să moară
se ìmbrățişează la o bere şi
după ìncă trei lăcrimează
unul pe umărul celuilalt
din când în când
ìşi scuipă flegma sub masă
tac plàng şi iarăşi scuipă câte- o
înjurătură şi asta pentru a alunga
moartea
şi uite aşa se uită unul ìn rana celuilalt...
Un tren ce nu duce nicāieri...
Azi- noapte am vorbit cu Dumnezeu
l- am ìntrebat care dintre
vagoanele trenului
in care am urcat
va ràmâne la peronul pentru intârziați
nu
nu mi- a răspuns
mi- am dat seana atunci că
Dumnezeul meu e doar
un Dumnezeu imaginar
şi tocmai ìn noaptea asta
mă pregăteam să rămân ìn
vagonul pentru ìntârziați
pentru a mă ìntâlni cu moartea
ìn cele din urmă am adormit
ìntr- un pat improvizat
làngă fereastră
ca să pot privi din când ìn când
ìnspre capătul lumii
intre timp a venit iarna
ìn vagonul ìn care urcasem
nu mai era nimeni
mi- am dat seama atunci că
am greşit trenul care ar fi trebuit
să mă ducă la capătul celălat al lumii
ìn ochii mei se furişease teama
de a mă mai ìntoarce acasă
Dispariția mea, un pact făcut cu Dumnezeu
De fiecare dată când ìmi aşez mâinile
sub cap şi ìmi lipesc pleoapele
una de alta
am impresia că mă pregătesc
pentru un drum lung şi că
trebuie să-mi pun deoparte
aparatul de bărbierit pasta de dinți şi
un notes ìn care
ìmi voi nota
datoriile lăsate ìn urmă
factura de apă cea de curent şi
doi lei pentru abc- ul din colț
aş vrea ca intențiile mele
să fie dintre cele mai bune
să nu mă poată vorbi lumea pe la spate
şi să mă arate cu degetul
ca pe cerşetorul din parc
tocmai de aceea
am propriile mele emoții
pentru că
oamenii bârfesc şi ìn lipsă de altceva
o să spună cà am dispărut subit
şi asta pentru că fiecare
îşi imaginează fuga ca pe o pradă
nu nu este felul meu de a fi
şi lucrurile nu stau chiar aşa
dispariția mea e un pact
pe care
l- am făcut cu Dumnezeu
El este singurul care ştie
de ce mă acuză lumea şi
de ce am plecat ìn graba ìn care
se pleacā doar o singură dată
s- a zvonit că am dat mâna cu dracù
şi de- atunci
vecinii
seară de seară ìşi lasă
o lumânare aprinsă pe pervazul
de la fereastră
în seara asta frigul s- a întețit
şi luminile sau stins una după alta
doar cea din fereastra
apartamentului trei pâlpâie anemic
e chiar locul din care va trebui sà plec...
. Eu, Dumnezeu şi lacrima din colțul ochiului
Ştiu că o să plec ìn locul ìn care
Dumnezeu ìşi prepară
cafeaua de unul singur
pentru o felie de pâine o să- l rog
să mă lase seară de seară
să- l spăl pe picioare ìnainte de culcare
şi dacă va fi să cinăm şi să
dormim ìmpreună
dimineață
mă voi preface că am visat
şi ìi voi spune că l- am văzut incotit
pe marginea patului
cum din palmă imi hrànea moartea
cu bucăți de carne rupte din mine
şi o să- i mai spun că
cel care ìi ştergea lacrima
din colțul ochiului
eram eu
cel de dinainte de a ne cunoaşte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu