BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME
09/02/2021
revista EXTEMPORAL LIRIC: Daniel Marian, despre> Urme de sânge pe umbra trup...
revista EXTEMPORAL LIRIC: Daniel Luca, despre: Dumnezeu tăcut ca o lacrimă, ...
01/02/2021
Teodor Dume: Diagnostic tras la sorț...
Când am spus că sufăr de o boală venerică
nu m- a crezut nimeni
prietenii au râs batjocoritor
şi vorbeau despre sex pe la colțuri
arătându- mi prin gest că sufăr psihic
doctorii mi- au spus
să mă tratez de insomnie
şi mi- au recomandat să mănânc
ceapă şi să beau ceai de urzică
şi asta de trei ori pe zi fără întrerupere şapte zile
Ana doar Ana m- a crezut
când mi- a atins pieptul cu mâna
inima a început să ticăie ca un ceas rusesc
de atunci ceaiul de dimineață
îl bem împreună fix la ora cinci
Teodor Dume: 3D
Am în gând o schiță
e schița poemului pe care
nu l- am scris şi nici
nu -l voi scrie niciodată de şi
puțin obscen poate fi mimat
ori recitat cu multă uşurințā
prin gesturi ori prin viu grai...
ce mai contează un deget ridicat
nimic forțat nimic nimic de atins
deci nimic obscen...
Teodor Dume: Crimă cu premeditare
Cât a fost ziua de mare ieri
nu am produs mai nimic
ci mi- am pus gând rău singurătății
aşa că
după multe strategii
am ucis- o cu o manea -
cea mai bună armă cu schije
ținteşte drept în creier
reculul intimidat de cei 100 miliarde
de neuroni mi- a generat mari emoții
era de fapt ca la prima mea ìntâlnire
cu o fată urmată de două pupàturi
pe gât pe obraz şi mai apoi
un sex anemic
finalizat înainte de termen
mesajul derutant profund muribund
mi- a tulburat auzul şi identitatea
...şi da de ieri am tâmplele şi
inima într- o stare de agitație continuă
înjur plâng ca la un priveghi
cu mortul uitat la morgă şi
din când în când
folosesc masa din bucătărie
pe post de scenă şi
cu gura lipită de lingura de lemn
"behăi" ca pentru un întreg stadion
viața mea...viațaaaaa meaaaaa...
cât de greu e să- ți imaginezi că
eşti ceea ce nu poți fi...
de la un timp din oră în oră
mă uit pe fereastră
ca după cineva pe care
nu l- am văzut niciodată şi
mă hrănesc
doar cu apă şi rugăciuni
mi-m blocat şi canalul tv de manele
şi nu ìmi mai pasă de nimic
în după amiaza asta
mă voi gândi doar la mine
Teodor Dume: Vârtejul dintre ani
Am douà vieți una
de unică folisință pe care
o administrează moartea
şi una de rezervă
cea veşnică
pe care
am amanetat- o lui Dumnezeu
hrănindu- mă doar cu resturi şi
capete de amintiri
nu ştiu cât de departe o să ajung
dar ştiu că
voi supraviețui vârtejului dintre ani
Teodor Dume: Imaginea din lacrimă
De atâta durere au înflorit cireşi
florile cad una câte una
peste lacrimile
uscate pe ceea ce
a mai rămas din crucea
de pe
mormàntul lui tata
tăcere tăcere...
nu- mi striviți şi ultima imagine
din lacrima rămasă
pe obraz
ca o icoană...
Teodor Dume: Femeia în negru
Întotdeauna va ascunde ceva
nu ură nu tristețe
şi nici durere
ci câte puțin din fiecare -
combinație ce- i va alunga
ultima lacrimă rămasă necursă
Teodor Dume: Ancoră într-o rană
Nu n-am fost cuminte azi-noapte
cearşaful mi - se mototolise
ca un prosop
de unică folosință
pe care
scrisesem câteva amintiri
urmele rămase acolo
mi- au confirmat ìmplinirea unui vis
unul pe care îl avusem şi ieri noapte
...şi ce mult contează o secundă în plus
ceea ce poate fi ancora aruncată în rană
Teodor Dume: Copilăria, craterul din suflet
am o amantă
cândva semănam perfect
Dumnezeu ştie asta
mereu coboram unul în celălalt
şi cu delicateţea unui copil făceam dragoste
sub cămaşa din cânepă ţesută de bunica
îmi ascundeam mâinile
ca un gest
îngenuncheam şi spuneam
Tatăl nostru
cămaşa mi-a rămas mică
şi lumea aceea am pierdut-o
în ziua în care mama a luat
busuiocul din grindă şi
l-a pus în odaia cu miros
de lumânare arsă...
ţin minte
ploua mărunt şi era frig
mirosea a busuioc şi a ceară
vecinii mă priveau bănuitor
şi vorbeau încet
de atunci mor puţin câte puţin
într-un oraş în care nimeni
nu mă mai strigă
pe numele mic
31/01/2021
Teodor Dume: Gest pentru cei de demult
Nu se iubesc nu
nu se iubesc nici pe ei insusi
ei iubesc umbrele şi gunoaiele
din tomberoanele aşezate
după rânduiala comunității
ei iubesc lucrurile mici
sau chiar pe cele cu valoare zero
ei sunt oamenii străzii
dacă vrei să- i însoțeşti prin viață
îți refuză gestul
dar stau de vorbă cu tine
la o bere sau
pe banca din parcul în care
îşi odihnesc oasele decolorate
de carnea putredă cu miros de hoit
ce le atârnă
pe la toate ìncheieturile
uneori îşi desvelesc rănile
şi te privesc fix
te salută prin aplecarea capului
alteori ìşi fixează privirea în pământ
şi îți cer câțiva bānuți
în rest
nu mai au nevoie de nimic
se ascund ìn umbră şi îşi privesc viața
ca pe o monedă primităla capăt de pod
sau în fața bisericii unde
ar fi vrut
să- l ìntâlnească pe Dumnezeu
de fapt ei vin de demult
o dată cu Dumnezeu
şi rămân aceiaşi
deşi
nu l- au vāzut şi
nici nu l- au întâlnit
niciodată pe Dumnezeu
Teodor Dume: Manifestul durerii
Am început să alergăm unul
pe lângă celălalt
fără să ne privim față în față
ca în zilele
în care
oamenii erau oameni
şi Dumnezeu doar unul
este greu de dus durerea
din carul cu promisiuni
al acelora care
ne- au croit botnița
după chipul şi asemănarea
celui naufragiat la capăt de lume
doar umbra lui Dumbezeu ne mai
răcoreşte ziua ori noaptea
când frica
ne bate la uşă
zgomotul surd îşi caută ascunzătoare
şi intră în noi ca làcustele
în lanul cu grâu
din carnea rămasă pe os
ciuguleşte ìn draci şi
nici că- i pasă de scâncetul
copilului nou născut
nu- i bai zic
Dumnezeu speriat va căuta
să se ascundă ìn fiecare dintre noi
cei ràmaşi să- şi ia măsura crucii
şi asta până la un alt ìnceput...
Teodor Dume: Eu, mama, frații şi Dumnezeu...
Uneori scormonesc
prin lacrima ascunsă în palmă
şi mă bucur că prin ea o văd pe mama
cum dimineață devreme
ìmi pune micul dejun
pe masa din bucătăria rămasă
doar cu un singur scaun
îi aud glasul şi
îi simt mângâierea de atunci când
masa avea cinci scaune
câte unul pentru fiecare copil
scormonesc prin durerea de acum
şi îmi revăd frații
pe rând
Mitică Ghiță Florica Florin şi
eu cel de pe genunchii mamei aplecați
în semn de binecuvântare a bucatelor
nu
nu plâng
nu vreau să- mi hrănesc
durerile lăuntrice
că dacă aş face- o
ar creşte până la cer nivelul fântânii
din care ne- am băut copilăria
ştiu că în jurul meu
se îngrămădesc speranțele
dar o voi alege pe ceea care
mă va duce la nama...
Teodor Dume: Iubirea, singura măsură a bătàilor de inimă
De iubit am iubit fàrà sà ştiu că
iubirea deschide alte lumi
câte o lume pentru fiecare
în lumea mea îndesată cu lacrimi
îngerii îmi țineau prelegeri
nu
nu era cazul
trupul meu împovorat cu zbateri
aştepta înserarea
nimic suspect pânà în noaptea ìn care
un cortegiu de sentimente ivit din
nicăieri mi-a ìncătuşat privirea rămasă
îndoliată làngă zidul osândit de umbrele
nopții
atunci mi- am dat seama cà iubirea
este este singura măsură a bătăilor de
inimă
Teodor Dume: Naufragiu
La o aruncătură de băț
era locul în care ne ìntâlneam pe furiş
sub lacrima unei frunze căzută
nu de mult
un sàrut două şi câteva mângâieri
ascunse ìn gànd
ne apropiau de Dumnezeu
şi cât adevăr plutea
ca o corabie fărà vâsle prin sângele
dintre cele două inimi
care se ìndemnau
una pe alta
să arunce ancora
ìn cel mai frumos loc de naufrugiu
în doi...
30/01/2021
Teodor Dume: versuri
Pact
Atât de mult m- am împrietenit
cu moartea
încât
i- am permis
să respire din mine
***
Pact II
În zâmbetul meu locuiesc
toți cei pe care îi iubesc
iar în lacrimă
doar cei pe care
i- am iubit dar au plecat...
***
Constatare...
Cei cu sufletul sufocat
de ură, invidie, neputințe
şi alte reziduuri
mereu
vor avea câte ceva
de spus împotriva mea
***
Proimisiune morții
Azi sunt mai bătrân cu o zi
şi mâine cu două
poimâine
dacă va fi să fie
cu mult mai bătrân
un bătrân fericit sau poate inutil
ca o iluzie
dar sigur voi fi
o promisiune pe care
i - am făcut- o morții
Teodor Dume: Fără vreo urmă de înălțare
Viața trece dintr- o umbrà într- alta
şi suntem noi cei care am fost
aşa ne vedem unii pe alții
ca pe nişte eroi sculptați pe ceara
lumânărilor stinse
fără zàmbet şi
fàră
vreo urmă de înălțare
şi asta pentru că
suntem doar umre...
Teodor Dume: Ca şi altădată...
Ți- am scris pe inimă cuvinte
de dragoste
niciunul nu era de adio
tu ai tăcut ca şi când
ai fi trecut pe lângă o umbră schilodă
doar gesturile îți erau aceleaşi
de femeie nebună...
nici nu ştiu acum dacă te mai vreau
Teodor Dume: Vise, mereu aceleaşi...
Singurătatea e mult mai rea
şi mai lacomă decât moartea
pe care
am avut- o amantă
în lipsa ei m- am avut doar pe mine
eu şi vechile vise erotice
mereu aceleaşi
consumate
sub cearşaful de noapte al anilor
duşi mult prea devreme...
din când în când mă uit
la cel care am fost şi îmi spăl trupul
în lumina lumànării compluce
la ieşirea din mine...
nu- i bai zic
o iubire fără atingeri e doar
o durere rebelă ce navighează
prin sângele înfierbântat...
Teodor Dume: Irizant...
Privurile ei se furişeau molcom
printre fețele celorlalți
de o seamă cu mine
totul mi se părea a fi un iad
un iad al dracilor din care
nu se iese niciodată
parcă şi timpul
preț de câteva milisecunde
s- a oprit să asiste la un început
de iubire risipită
atingerile haotice prevesteau
o noapte fără martori şi
alte umbre clonate instant
doar noi şi câteva amintiri
de ici şi de dincolo
de adolescența noastră
Teodor Dume: Totul celuilalt...
Ceea ce am fost nu mai pot fi
nici măcar un rezid
un rezid din firicelul de praf
căzut din urma mea rămasă
pe asfalt
doar Dumnezeu
milistiv aşa cum îl ştiu
îmi va mai pune câteva zile
la cele rămase ca să am timp
să- mi rezidesc trupul
aşa cum şi El a făcut- o
după chipul şi asemănarea Sa
nici nu ştiu dacă nu e prea târziu
oglinda din baie
prin durerea sa lăsată
printre cioburi
imi spune
să las totul celui care va veni
ceea ce am fost nu mai pot fi
şi oricât de milostiv ar fi Dumnezeu
nu- mi mai poate spune
aşteaptă
aşteaptă că
mâine te voi rezidi
după chipul şi asemănarea
aceluia care ai fost...
nu
nu mai pot fi Doamne ceea ce am fost
nici măcar un rezid
din firul de praf
căzut
din urma mea pe asfalt
Teodor Dume: Distanța dintre noi, o lacrimă
Scrijelesc pe suflet cuvinte
pe care
nu le - am găsit în dicționare
le- am găsit doar
în bilețelul primit de la tine
Ştiu e imposibil
să- mi înțelegi gestul
totuşi între noi a mai rămas doar
o bornă pe care scrie
NOI - o lacrimà şi un suflet...
Teodor Dume: Cămaşa urzită din lacrimi
Cămaşa pe care o purtam
era cadoul primit de la mama de paşti
de fapt nici nu ştiu dacă era un cadou
ci doar durerea bunicii urzită cu lacrimi
aşa m- am gândit eu când mama
mi- a dăruit- o în ajunul paştelui
cu ochii aplecați în pământ
mi- a pus mâna pe creştet
şi m- a mângâiat ìntr- un fel anume
cum nu o mai făcuse niciodată
printre lacrimi mi- a spus
bunică- ta ar fi vrut să ți- o dea ție
după ce ai mai fi crescut
că
e din cânepa topită în râul
din Luncasprie
la care te ducea de mână la scăldat
de apucat n- a mai apucat să- i facă şi lui
ta- tu una la fel dar mi- a zis
ca tu să o îmbraci duminica
înainte de a se trage clopotele
nu ştiu de ce dar
cămaşa nu am purtat- o
decât o singură dată
ci am împăturit- o în patru şi
am aşezat- o în dulap pe raftul
cu fotografia bunicii
ori de câte ori deschid dulapul
ochii mi se opresc în lacrimi
şi parcă o revăd pe bunica
ținându- mă de mână
pe scurtătura de drum
ce ne ducea înspre râu...
Teodor Dume: Mesagerul inimii
Gândul îmi este medagerul inimii
răspunde oricând şi la orice impuls
nici nu are cum să o facă
vorbim aceeaşi limbă
şi suntem la fel
ne asemănăm în toate
suntem ca soarele care
fără cer
n- ar mai avea unde să apună
noaptea
percutează la fel
indiferent de anotimp
chiar dacă dragostea e doar
o picătură de sânge lăsată pe cearşaf
Teodor Dume: Casa fără acoperiș
Nu- mi amintesc să fi văzut
vreodată acoperişul
pe casa de alături
şi asta pentru că
nu trecusem niciodată pe acolo
totuşi din îndepărtare vin strigăte
şi se chircesc în urechile mele
ceea ce- mi aminteşte că acolo
locuia un om
nu nu- mi amintesc să- l fi văzut
întotdeauna el ieşea din casă
înainte de răsăritul soarelui
şi de intrat nu avea cum să intre
într- o casă fără acoperiş
şi nimeni nu- şi mai aminteşte de el...
20/01/2021
Teodor Dume: Un fel de sufocare
Când te desparți de tine însuți
e ca şi cum
s- ar desparte umbra
de zid şi în întunecimea lui
ar rămâne captivă lumina
din care respiri
***
Opțiuni...
La plecarea mamei începusem să plâng
ìmi promisese că
nu ne vom despărți niciodată
şi ce greu e să rămâi
în întunecimea
unei lumânări stinse - o beznă
nenorocită din care nu pot să ies
fără mama - parcă o văd
cum mă ținea pe genunchi
şi- mi mângâia sufletul
cu câte o rugă
prin care
îi spunea lui Dumnezeu
să se mai uite şi la noi
din când în când
mi- s ochii tulburi
parcă
văd o umbră cum coboară
pe lângă fereastră
oare o fi mama?...
nu nu e mama
pentru că
nu ìmi ştie numele mic
şi atunci mă întreb
să fug din mine
sau să- l caut pe Dumnezeu
pentru că n- a ascultat- o pe mama?...
19/01/2021
Teodor Dume: Un fel de eroare
Mama mi- a spus
că El este Tatăl
am început să- l iubesc şi
am fost fericit deşi
niciodată
nu m-a ţinut pe genunchi
l- am iubit
îl iubeam doar pe El şi pe mama
până în ziua în care
tot mama mi- a spus
că tata a murit
aş fi vrut să o întreb de ce m- a mințit
dar în dimineața aceea
vecina de alături
mi- a spus cămama
este ìn drum spre cer
şi că acolo
se va ìntâlni cu tata
de atunci mă tot uit pe fereastră
ca să o văd venind şi
să o întreb
de ce m- a mințit...
Teodor Dume: Apocalipsa dintre lumi
Când vom ridica piatra
unul împotriva celuilalt şi
ochiul universului
se va roti
invers acelor de ceasornic
vom fi condamnați să slugim satanei
şi tuturor dumnezeilor pe care
nu i- am avut
doar unul
unul singur îşi va aminti
de durerea care ne- a făcut oameni
disperați vom arunca piatra
fără a şti
că
a fost cea din urmă aruncare
Dumnezeu zăcând
în mijlocul bălții de sânge
îşi va da ultima suflare...
18/01/2021
Crucea mea, o lacrimă
(fiicei mele, Teodora, biletul pe care nu i- l-am dat, ìncă... )
Poate că e prea devreme
să- mi trag viața pe dreapta
aş putea continua
mersul
de dragul fiicei mele Teodora
chiar dacă aş mai repara
câteceva pe ici- colo
folosindu- mi rana ca pe o izoletă
şi meritul ar fi al fiicei mele şi al lui
Dumnezeu
numai că inima
răstignită
pe umbra aceluia care am fost
pulsează haotic
uneori
sare ìn față cu câte o bătaie pe secund
in aglomerarea de bătăi
se naşte o lacrimà
ce-mi adânceşte rana in care
locuiesc de ceva vreme
tot ceea ce vreau e incă un răgaz
in care să pot
să- i spun Teodorei
că am iubit- o de când
i- a zâmbit lui Dumnezeu
o iubesc şi o voi iubi
oricât de departe aş fi
nu nu voi capitula în fața morții
ci voi marşa cu inima
pusă în palme
la vedere
iar dacă va fi
să nu ajung la capăt
şi sângele din rană işi va mima
neputința doar inima
imi va putea spune Adio...
04/01/2021
Teodor Dume: Biografie selectivă
BIOGRAFIE SELECTIVA
Teodor Dume, jurnalist, editor, scriitor și poet român (n. 04 aprilie 1956, Luncasprie, Bihor) În prezent director/fondator Revista Extemporal liric. A urmat cursurile şcolii generale din satul natal și Şcoala profesională "Înfrăţirea" din Oradea. Este absolvent al Liceului "Înfrăţirea" din Oradea, al Şcolii Populare de Artă din Oradea (secţia Regie-teatru, specialitatea Actorie) și al Academiei de Studii Social-Politice, pentru pregătirea cadrelor de conducere, din Bucureşti. O perioadă scurtă a și lucrat ca și Controlor tehnic de calitate la Intreprinderea Înfrățirea din Oradea, perioadă în care a coordonat 29 de organizații de tineret ca și secretar cu probleme de propagandă și cultură.Lector la cursurile de pregătire profesională.
A fondat, la 22 decembrie 1977, Cenaclul ECOUL Oradea, pe care l-a condus până în 1989.A fost director general al ansablului artistic ECOUL TINEREŢII din Oradea, care a funcţionat pe lângă Casa Ştiinţei şi Tehnice a tineretului.
În 1983 a fost numit directorul Clubului Tineretului (de sub Pasajul Vulturul Negru) din Oradea. A mai fost directorul Clubului Sticla din Pădurea neagră-Bihor. A lucrat la Consiliul Judeţean al sindicatelor Bihor, în calitate de director la Clubul Înfrăţirea Oradea, pe care l-a înfiinţat în 1986. În iunie 1991 este transferat, în interes de serviciu, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea, ca director adjunct.
În perioada 1992-2013 a fost director general la Sc.Club Teo Dume S.R.L din Oradea. Din mai 2013 devine director executiv la Profi CTD Oradea. În iulie 2019 fondează revista Extemporal liric al cărei director este. Cel mai important lucru este debutul în volum, în 1985, cu volumul Adevărul din cuvinte, prefațat de Gheorghe Grigurcu, urmat de încă 27 de volume publicate în România dar și în Franța. Evident, coautor la peste 80 de antologii publicate în România și străinătate.
Menționat în Indice de nume (Index) - Marian Popa - Istoria literaturii române,vol.II www.semneartemis.ro/indice.htm
Teodor Dume este membru fondator (alături de Stelian Vasilescu, şi de alţii) al revistei de cultură Ţara Crişurilor, publicată în Oradea (ediţia 1990), fondator și redactor șef al ziarului Ecoul din Oradea (1990) și director executiv al revistei Confluenţe lirice. Redactor revista Algoritm literar(2010), Redactor revista Ofranda Literar-Artistică.Editor roliteratura, Membru de onoare Lira21, Membru de onoare Confluenţe lirice, redactor Dialoguri culturale, Editor Cleopatra – Casa Gândului, Editor Roliteratura. Secretar general de redacție revista Ofranda Literar-Artistică (din iulie 2019).Director /fondator Revista Extemporal liric ,Redactor șef revista Extemporal liric,Este membru al Uniunii Scriitorilor Europeni (USE) și membru al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec. Membru AJRP-Asociaţia Jurnaliştilor Români de Pretutindeni- cu sediul în Montreal/CANADA,Membru fondator IRJ&MMA - International Romanian Journalists & Mass- Media Association cu sediul in Los ANGELES,CA,U.S.A , Membru fondator al WARM- Asociaţia Mass-media Românilor din Lume, cu sediul la Londra/UK (fondată la 30 01 2014. Membru în Consiliul Onorific Internaţional Reţeaua Literară.
În cărți de critică:
* în volumul Daniel Corbu/ESCALE IN PANTEON DE LA DOSOFTEI LA VISNIEC, editura PrincepsMultimedia,2019
* însemnări(ne )critice, Cristina Ștefan,2019
* cartea de critică, Adamescu Cezarina,2018
* cartea: Teodor Dume, poetul care sfidează moartea, Ottilia Ardeleanu, Editura Pim/2019(99 cronici și recenzii)
* Confesiuni din universal cărților, Mihaela Meravei, 2019
* Reflecții poetice I., Ottilia Ardeleanu, 2020
* Reflecții poetice II – Ottilia Ardeleanu, 2020
Indice de nume (Index) - Marian Popa - Istoria literaturii române,vol.II.
www.semneartemis.ro/indice.htm
*A scris cronici de carte și recenzii la unele cărți semnate de:
- Daniel Corbu,(Publicată în Revista Feed Back. Revista Logos și agape.Revista Extemporal liric,etc.)
- Ionuț Caragea (cronică publicată în Revista Luceafărul, Revista Extemporal liric, etc.)
- Daniel Luca, (publicată în rev. Extemporal liric,nr.19-20(34) 2020, rev. Confluențe literare/2020
- Sorin Cerin (cronică publicată în Revista Extemporal liric. Revista Confluențe literare)
- Ottilia Ardeleanu, (Cronică publicată în Revista extemporal liric)
- Mioara Băluță, (recenzie la volumul, "Frunze sub ştergătorul de parbriz", 2020 (recenzie publicataă in Revista Extemporal liruc, nr. 1-2(40)ianuarie 2021 şi in Revista inernaționalà, Confluențe literare, in nr.din ian.2021)
- Alin Claudiu Baciu, (Cronică publicată în Revista Extemporal liric.Prefața cărții Zboruri frânte)
- Marin Voicu (prefață carte)
- Alexandru – Eusebiu Ciobanu( Cronică publicată în Revista Extemporal liric. Revista Logos și Agape.Revista Confluențe literare. Revista Solitudinea.Revista Ofranda literară, etc.)
- etc
Colaborări:
Debut în presă, 1977
De-a lungul timpului a fost corespondent şi colaborator permanent la ziarele şi revistele: Convorbiri literare, Luceafărul,Vatra,Scânteia tineretului,Orizont, Crişana, Familia, Tribuna, Argeș, Leviathan,Arte, Banchetul, Logos şi Agape,Relibris - media grup Sydney -Australia,Agenţia de presă Aşii români (Germania),Singur, Munca, Unu, Viaţa Militară, Apărarea Patriei,Armata româniei, Ecoul,Pro Litera,Cronos,Spații culturale, Cervantes,Agora Artelor, Şoimii Carpaţilor, Climate literare, Bihorul, Literaria,Caiete silvane, Filobiblon, Aripi Siderale, Ţara Visurilor Noastre, Ţara Crişurilor, Algoritm Literar, Observator ( Canada,) Radiometafora (Canada), Radio R. ROMANIA, Armonii culturale, Oglinda literară, Poezia, 13 plus, Feed Back, Monitorul de poezie,Cuvântul liber, Fereastra,Ofranda Literar-Artistică, Nomen Artis, Răsunetul, Aslro (Quebek), new-york-magazin-special, Sintagme literare, Ante Portas, Cronograf,Tecuciul literar-artistic, Literadura,Meridian Cultural Românesc,Monitorul de poezie, Sfera Eonică,ParnasXXI, revista Extemporal liric,Însemne culturale,poezie.ro, Reţeaua literară, Poeţii noştri,Solitudinea, Citatepedia, Citate celebre, Citate net,Arspoetica, Cronopedia, Lira 21,Crai nou, Roliteratura, Confluenţe literare, Right Words, etc.
Referințe critice (fragmente)
***Marele critic Gheorghe Grigurcu remarcă,prin prefeţele primelor cărţi,: „Teodor Dume posedă o chemare către poezia înnăscută, necumpănitoare în economia vieţii sale. Copilăria,frageda tinereţe dizolvate în aerul orădean nu reprezintă o pură iluzie, un pretext de nostalgică evocare, strict personală, a subsemnatului, silit a urma o altă traiectorie,câtă vreme le regăsesc în stihurile, cu o sufletească determinare, mai presus de toate ale poetului Teodor Dume. Prin pana sa, ele se obiectează, devin un miraj interogativ, ce mă supune, în calitate de cititor, unui text de identificare.(…)În plan organizatoric al valorilor,poate fi,pe durata a câtorva versuri,egalul poeziei mari.Ceea ce surprinde în cele mai bune dintre stihurile sale e un straniu rafinament, provenit parcă dintr-o viață interioară consumată, care se revelează în flăcările decorative ale entuziasmului juvenil.(...) E de remarcat câtă emoţie ţâşneşte din versurile acestui meşteşug simplu, comparabil, în legăturile sale cu lumea din jur şi cu sine, cu pictura naivă. Voluntar ori involuntar (n-are importanţă decât efectul), sufletul creatorului se descrie pe sine, se surprinde în note, nu de puţine ori, acute, care ne obligă să ne oprim şi să subliniem.
(Gheorghe Grigurcu, în adevărul din cuvinte – cartea de debut /1985 - şi strigăt din copilărie /1994).Dragă domnule Teodor Dume,
***Te felicit din toată inima pentru apariția volumului dumitale de poezie.
Citindu-l mi-am confirmat impresia că ești un mare suflet de poet (...)
Poezia, cîtă mai e în lume, se bizuie pe oameni ca dumneata, puri și modești, de bună credință care slujesc cu pasiune, dezinteresat.
Te socotesc unul dintre cei mai de bună calitate din îndeajuns de numeroși tineri literați pe care, de-alungul anilor, am avut prilejul a-i întîlni.
Gheorghe Grigurcu,(corespondențe, 20 decembrie 1985)
***“Citind și recitind poeziile lui Teodor Dume (poet recomandat de prietenul meu, Gheorghe Grigurcu) am impresia că mă aflu în siguranța lecturii și împlinirii acesteia.Poezia lui Teodor Dume este una puternică și original, chiar dacă uneori alunecă dincolo de nevăzutul altor scrieri de excepție. Poate unii suportă greu afirmația mea. Gheorghe Grigurcu,în prefața cărții de debut ,Adevărul din cuvinte (1985) remarcă linia directoare pe care Teodor Dume a trasat-o cu multă maturitate și încredere,confirmându-mi spusele. O poezie ancorată cu tact și professionalism, ținând cont de vârsta, încă tânără a autorului în momentul dimensionării textului exemplificat de Gheorghe Grigurcu, cel care l-a descoperit pe teodor dume – poetul din “urbea” de pe Criș Teodor Dume este poetul capabil să limpezească, prin cuvânt, apele tulburi ivite în urma unor furtuni de nestăvilit. Limpezimea și coerența exprimării, inventivitatea și ușurința de a dialoga cu sufletul sunt elemente definitorii pentru un poet de mare calibru, valoros prin tot ceea ce rostuiește și așterne pe hârtie. Așa îl văd pe Teodor Dume. Teodor Dume este expeditorul cuvintelor simple dar pline de substanță, acea substanță care întărește și capacitează mesajul. Teodor Dume privește adânc în ființa sa dar și dincolo de neființă căutând răspunsuri. Scanează temerile ființei, apoi le transpune în experimente pentru a găsi concretul lucrurilor și a vieții.(…)Teodor Dume este un maestru al trimiterilor transparente la realităţile sufletului. Consumator de stări memorează durerea ca pe o lumină care îi va însoţi ultimul zbor.
Viaţa, pentru Teodor Dume, este o trebuinţă, o necesitate care va rodi înlăuntrul timpului.
Şi totuşi. Cine este Teodor Dume?. Ştiu că Teodor Dume este un poet care a ajuns deja, înaintea multora, la linia de sosire a valorii şi calităţii scrisului.”(Florin Mugur,1990)
***Smerenie și artă poetică la Teodor Dume. Personal, am cunoscut lirica acestui poet și publicist bihorean mai mult din paginile presei literare românești, el debutând în revistele noastre de câteva decenii bune. Mai mult, exegeți importanți s-au aplecat asupra creației sale, iar aceștia au avut încă de la debut cuvinte de binemeritată laudă cu privire la poezia sa. ”Naș” literar i-a fost distinsul critic român – Gheorghe Grigurcu -, cel care i-a prefațat primele volume care au văzut lumina tiparului în anii 80 ai secolului trecut. Actuală a rămas și azi remarca exegetului din Tîrgu-Jiu, când spune că: ”sufletul creatorului se descrie pe sine, se surprinde în note, nu de puține ori acute, care ne obligă să ne oprim și să subliniem”,(…)
Și alți exegeți importanți au subliniat cu multă sinceritate, chiar pulsând valoarea liricii dumiene prin afirmații de genul: ”Teodor Dume este unul dintre stâlpii poeziei contemporane, cu deschideri largi înspre sufletele cititorilor, construindu-și cu migală, iubire și credință propriul drum”.Am citat din prefața la volumul menționat, făcută de scriitorul Atila Racz din Dublin. /p.2/, care îi prefațează cu multă căldură florilegiul: ”Ferestre spre marginea lumii”, reținând dimensiunea metafizică a versurilor lui Teodor Dume; totodată, el a subliniat-o pe cea meditativă și filosofică.(…) Personal, remarc cum poetul Teodor Dume simte nu doar propria-i umbră, ci și pe cea trecută, așa cum se întâmplă cu ”Umbra de sub cruce”, cea de sub crucea părinților săi, când ...lângă mormânt un capăt viu de rază/cu ancoră – o cruce părăsită -/din când în când în noapte luminează/ cărarea mea de azi cu dor tivită/.
Umbra, teama, zborul, tăcerea, clipa /cu zbaterea ei/ capătă dimensiuni lirice viguroase în scriitura poetului Teodor Dume.(…) Mirat constat că doar în lirica Papei Wojtyla am întâlnit o smerenie atât de sinceră și de rară, atunci când poetul de obârșie bihoreană spune:
înnod durerea de cer și/clipele una de alta/și aștept cu smerenie/până când/Dumnezeu/îmi va bate la fereastră.
În poemul Lumina, singura sosie a lui Dumnezeu găsim o constatare pe care miliarde de credincioși timp de secole n-au formulat-o încă:
Dumnezeu este bucata de pâine/pe care religiile /și-o impart/în văzul luminii
(Nicolae Mareș, rev.Convorbiri literare)
***”Poetul Teodor Dume, pare să fi descoperit armonia lirică a tăcerii atât de râvnită într-un prezent modern, zgomotos și supratehnologizat.O tăcere atentă, în care doar scârțâitul peniței sau zgomotul tastelor se aude printre gândurile sfârșite în cuvinte” (Ana Urma, rev.Extemporal liric, Confluențe literare/2019)
*“Unul dintre poeții adevărați și profunzi din peisajul liric românesc de azi este Teodor Dume.(…)
Teodor Dume și-a construit cu migală, cu o știință a fiziologiei poemului și o formulă originală un univers liric inconfundabil. El impune în poezia ultimilor decenii o mitologie proprie, fiind unul dintre cei mai profunzi poeți de azi.(…)
Pentru mine, cel care pledez pentru menținerea poeziei române în metafizic și nu în joculețe lirice exterioare, descoperirea lui Teodor Dume e o bucurie, iar lectura acestei cărți, o sărbătoare. Pentru că, poet al profunzimilor, al spectacolului ființial, poetul în discuție este constructorul unui univers liric magnetic, original.
”(Daniel Corbu, în devoratorul de umbre, 2018 și Escale în Panteon de la Dosoftei la Vișniec,Ed.Princeps Multimedia/2019)
***“Teodor Dume este cotat ca unul dintre cei mai originali poeţi contemporani. Este poetul care îşi trăieşte arzând, ultima suflare de har, conştient de impactul pe care îl au cuvintele sale. Meritul incontestabil al poeziei sale, în afara virtuozităţii condeiului, exersat pe o plajă de zeci de ani, este sinceritatea. Şi, DA:Teodor Dume – un poet emblematic al poeziei moderne românești, interesant și original, care și-ar găsi un loc foarte onorabil pe un eventual podium al celor mai buni reprezentanți ai geniului liric, dacă critica de azi ar avea înțelepciunea de a-l recepta, așa cum merită.” (Cezarina Adamescu,în durerea din spatele cărnii/2017, fără grupă sanguină / 2017)
***”Poezia lui Teodor Dume între temele primordialului și propria geneză(…) Un poet atent la propriile subtilități, ca o instanță cerebrală, cu un ritm specific în aparițiile editoriale, este Teodor Dume.(…) Antinomii diafan-lugubru întâlnești la tot pasul și ele fac parte din zestrea stilistic-estetică a liricii lui Teodor Dume.(…) Volumul acesta”Moartea, din vis” continuă ritualul unei poezii bune prin care Teodor Dume, ambiționând destul de des să iasă din mrejele genericului, izbutește de fiecare dată să facă demonstrația unui poet pur sânge. Ceea ce nu e de neglijat, dacă vrem să inventariem cu adevărat dinamicile poeziei noastre din ultimele trei decenii. /Emil Bota,rev.Confluențe literare, iunie 2020”
***poezia lui Theodor Dume, un poet ajuns la maturitate, autor al câtorva volume, e turnată într un limbaj mai flexibil şi mai sofisticat, al cărui principal procedeu retoric e jocul deconstrucţiei sensului literal în sens alegoric („alegorie a lecturii”, cum l a numit Paul de Man). Iată un fragment de poem în care călătoria spre un dincolo imaginar de după moarte se suprapune cu scenariul mutării într o nouă locuinţă şi al sfinţirii ei de către preot: vreau să mă mut în ziua de mâine/ fără niciun bagaj/ dar mi e teamă/ simt o răceală în oase/nu ştiu dacă sunt abandonat/ în propria mi umbră sau/ e doar o renovare ori/ o preschimbare de trup/ în care/ îmi voi aşeza amintirile/ şi câteva lucruri// la sfârşit îl voi aştepta pe Dumnezeu/ ca să mi binecuvânteze noua casă („Îngrijorare, vreau să mă mut în ziua de mâine …” din volumul Devoratorul de umbre, Princeps Multimedia 2018, cu o prefaţă de Daniel Corbu.)
(Maria – Ana TUPAN, Contemporanul nr.9/2019)
***“O poezie de notație metafizică, existențială,” când ochiul surprinde tăcerea/viața devine o peșteră/fără fund//supraviețuirea depinde de gestul luminii/”Umbre.(…)Vizavi de poezia lui Teodor Dume s-ar fi pronunțat și celebrul critic de poezie – el însuși poet important – Gheorghe Grigurcu(...)Deci, Jurnalist şi fondator de cenaclu, remarcat de Gh. Grigurcu, Teodor Dume e un
poet format, cărţile lui au o prestanţă,inclusiv... editorială (adică arată bine).
(Remus V.Giorgioni,Revista Actualitatea literară,nr.80,martie/aprilie 2018,pag.23 și nr.98/2020)
***„Teodor Dume este un poet de mare calibru, un poet adevărat, valoare menţionată şi confirmată de către marele critic Gheorghe Grigurcu – călăuză umană (a lui Teodor Dume) pe drumul cuvintelor, care, de fapt i-a şi prefaţat primele cărţi. Girul marelui critic Gheorghe Grigurcu nu l-a împiedicat să rămână o fire modestă şi să se dedice cu pasiune şi devotament scrisului.(...) Teodor Dume este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori de aforisme ai momentului”
(Ionuţ Caragea, rev.Luceafărul,nr.9 /2016)
***“Teodor Dume este unul dintre cei mai iubiţi dintre pământeni(…). Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forţa sa de caracter, este calea care adânceşte, la Teodor Dume, misterele lumii”
(Angela Nache Mamier, în azil într/o cicatrice / 2016)
***”Teodor Dume este unul dintre poeţii care a avut de la început un stil original şi foarte personal de scriere, pe care, în ani, l-a rafinat, dar a rămas neschimbat, ca tematică şi viziune poetică, calitativ conferindu-I originalitate.(…) A găsit propria formulă sacră a poeziei sale, graţie sensibilităţii şi talentului său liric.(…) Durerea devine vitală. Nu ştiu a mai fi citit un poet atât de dedicat suferinţei să o aducă la rang de Dumnezeu. Eşti unic,Teodor Dume!.Dacă totuși te-aș numi “poetul singurătății”, te-ar leza?...Pentru că este formidabil cum găsești toate cotloanele și toate perfidiile ei și în același timp ți-e atât de intimă, ca o iubită.”
(Cristina Ştefan, azil într-o cicatrice /2016, fără grupă sanguină /2017, Lira21)
*** “Poezia lui Teodor Dume este o devoalare a sufletului, a celor mai intime resorturi ale sale.”(Daniel Luca, Rev.Extemporal liric,nr.9-10 Mai 2020)
***Între tristețe și resemnare, Teodor Dume scrie o poezie reflexivă, sinceră prin finalitatea cathartică pe care o prefigurează în versuri, unde sufletul, singurătatea, timpul, icoana mamei, a tatălui, destinul („fiecare cu povestea sa”), amintirile (unde părinții, mai ales, sunt axis mundi), din nou închipuirea „plecării” (laitmotiv, la nivelul întregului), frica, în pofida încercărilor de a o escamota („adevărul e că mi-e frică”), lumina și întunericul, dar și alte destule semne ale trecerii prin lume, visul, fulgurări ale iubirii sunt câteva dintre jaloanele din care poetul își alcătuiește coloana vertebrală a cărții care, la rându-i, ar trebui să fie un argument „pentru ziua / în care / centrul universului /va trece prin mine”
(Mioara Bahna,2019)
***„Arta poetică a lui Teodor Dume îi relevă cititorului pasionat acea dimensiune spirituală căreia niciu rațiune nu i se poate împotrivi:copilăria cu toate fericirile ei.Copilăria care are puterea de a învia icoana chipurilor dragi, atunci când fiecare zi pare anume făcută să ne sărăcească de valori în favoarea nimicului exuberant.”
(Mioara Băluță, Moartea,un fluture alb/2015)
***„Comunicarea poetului cu cititorul e directă și se rezumă la esență.Talentul de a comprima ideile în numai câteva cuvinte e vizibil și în aforismele semnate Teodor Dume.(...) Poeziile lui Teodor Dume, uneori cu accente filozofice, alteori simple rugăciuni, sunt un univers în care cititorul se regăsește în propriile trăiri, întrebări, speranțe, așteptări și deznădejdi.Poezia lui Teodor Dume mi-a adus întotdeauna fascinația pe care am simțit-o în fața unor tablouri la care m-am oprit îndelung în admirația amănuntelor.”
( Vronica Pavel Lerner, scriitor Canada.Revista Vatra Veche,nr.3,martie 2016 și Paradigme virtual,2014,pag.199-204)
***“Nu de puține ori atât aforismele, cât și „gândurile și sentimentele” lui Teodor Dume (uneori în nuanțe mai întunecate) – despre iubire, sărăcie, relația cu Dumnezeu,sex,viață și moarte,bani,lipsa banilor ș.a – par să sune ca și cum,scriindu-le, autorul s-ar elibera de apăsarea lor în suflet.”
(Marius Chelaru, revista Convorbiri literare,noiembrie 2016)
***“Apropiate prin conţinut şi atmosferă sunt anxietăţile din poezia meditativă şi din aforismele lui Teodor Dume(…) Dislocat din confortabilul sentiment, inventat de cartezieni dar absolutizat de modernişti, al supremaţiei unui eu intens conştient de sine şi care îşi subordona lumea, eul postmodernităţii se ştie instabil, discontinuu, incapabil să controleze geneza sa dintr-un ecosistem sau dintr-un amestec confuz de stări. Mutant, perpetuu emergent, el este mereu surprins doar Între două posibilităţi: „Există întotdeauna o altă posibilitate/ cea a luminii împletită în jurul trupului/ sau cea a umbrei suprapuse perfect/ pe ceea ce sunt în momentul/ în care singurătatea din interior/se dislocă şi oscilează/ între propriile limite// totul este parte din mine/pe care/ nu o pot reconstitui/ însă/ dincolo de muchia malului/ este o altă zi”. Eul se cunoaşte pe sine doar prin forma developată în viaţa socială sau din imaginile celorlalţi despre sine. El pare situat la linia universului, despărţind conuri ale istoriei mitice, umane sau personale. „Spaţiul dintre mine şi timpul meu” e o spaţio-temporalitate care conduce, pe de o parte, la originea mitică a Cuvântului Genezei, iar, pe de altă parte, la solipsismul absolut al conştiinţei speculare: „fereastra prin care/ o să privesc depărtarea, –/ ea însăşi o fereastră/ a sunetelor spre nesfârşit.// poate e doar o iluzie ce se termină aici/ ca respiraţia în camera cu multe oglinzi”…(…)
Maximele lui Teodor Dume trezesc uneori ecouri familiare,cum ar fi sfatul lui Kant de a elimina din conștiință lucrurile în privința cărora nu putem face nimic,:”renunță la ceea ce nu poți obține/pentru că/senzația eșecului este răvășitoare, sau a lui Kierkegaard, de a trăi autentic:” nu-ți transforma viața în corvoadă ci/ învață să fii tu însuți”,de misoginismul lui Schopenhauer, “între femei și artă nu e nicio deosebire”, de pshiologismul lui Wilhelm Wundt, “omul trăiește într-o lume paralelă/datorită propriilor senzații”(…) Departe de “smartphones”, am regăsit smarthumans,frumusețea inteligenței omenești,care nu e poate nicăieri mai convingătoare decât în literature speculativă și sapiențială.”
(Maria – Ana Tupan, critic/Revista Contemporanul,nr.1 (778)2017 ianuarie 17)
***”Teodor Dume. Autorul acesta îşi urmează destinul cu răbdarea unui minorit dintr-o mănăstire bizantină, însoţind cu dragoste şi graţie, literă cu literă, literă după literă,, un poem receptacul.Acela mărturisind că ne putem aştepta, în continuare, dat fiind harul poetului, la alte cărţi utile bilanţului istoriei liricii noastre postbelice.”(Ionel Bota, în rev.Sintagme literare, nr.5 /2017)
***“Între tristețe și resemnare, Teodor Dume scrie o poezie reflexivă, sinceră prin finalitatea cathartică pe care o prefigurează în versuri, unde sufletul, singurătatea, timpul, icoana mamei, a tatălui, destinul („fiecare cu povestea sa”), amintirile (unde părinții, mai ales, sunt axis mundi), din nou închipuirea „plecării” (laitmotiv, la nivelul întregului), frica, în pofida încercărilor de a o escamota („adevărul e că mi-e frică”), lumina și întunericul, dar și alte destule semne ale trecerii prin lume, visul, fulgurări ale iubirii sunt câteva dintre jaloanele din care poetul își alcătuiește coloana vertebrală a cărții care, la rându-i, ar trebui să fie un argument „pentru ziua / în care / centrul universului /va trece prin mine””(Mioara Bahna, Moartea din vis, 2020}
***”Teodor DUME:”Este foarte adevărată piatra din adâncul unei fântâni care poate vorbi de durerea apei”: rar se ridică omul la o astfel de profunzime chiar de visează să gâdile cerul. Cu siguranță, “dragostea e arma cea mai puternică a umilinței”.Dar câți sunt capabili de un astfel de effort?. Este adevărat că dragostea nu este sentimentul cel mai împărtășit lumii. Teodor Dume, cu înîelepciune ne reamintește. El speră pentru ființa umană o credință adevărată. Aceasta i-ar permite să nu-I fie sieși numai servitor și a se reconecta la alteritate departe de orice e cosmetic” .”(Jean-Paul Gavard-Perret,critic / Franța)
***Multă emoție în poezia lui Teodor Dume! Țesută pe golul uman al pierderii, dublată de modestia propriei plecări. Trecerea timpului e apăsătoare în cuvinte. Foarte frumoasă metaforizarea neputinței în creioane. Copiii pot orice. Chiar și să facă poduri, motiv al trecerii, între ce a fost și ce va să vină, poduri spre grădina edenică. Câteva simboluri, care nu aglomerează sensurile, dar diluează spre obținerea unei atmosfere de rememorări și de viitoare melancolii. Prezența feminină este coagulantul. Mda, uneori se mai scrie poezie. Mă înclin, Teodor Dume! Poetul este poet atunci când își domină cititorul și îl duce de mână ca pe orbi. Poezia trebuie să fie o explozie de sensuri care trezesc sufletele amorțite. E ca un drog tare care trezește din amorțire spiritul. Nu greșesc când spun că în poezia aceasta regăsesc ce am spus mai sus. Și frumusețea ei constă tocmai în faptul că cel purtat nu simte făgașul pe care îl urmează. Ci descoperă trăiri proprii. Căci el a trăit ce îi spune poetul. Nici nu îl interesează cine e poetul și că acesta este o oglindă. Dar numai el poate reflecta atât de mult și de adânc. Iată de ce ar trebui să căutăm poeți și nu doar poezie. Meritele sunt ale dumneavoastră în totalitate.(Radu Catalin Melinte, 2020)
***“Ne bucură mult succesul literar al poetului Teodor DUME, prin apariția unui nou volum din creația sa, intitulat „Devoratorul de umbre”, prezentat excelent de poetul erudit și distins, ieșeanul Daniel CORBU. Urmăresc și parcurg cu plăcere, de un timp, frecventele sale aforisme relevate pe facebook. Toate au un conținut cu încărcătură principială, sentențială, cu o expunere lirică filigrană, stilizată, accentuat metaforizată, de inspirație maximial- mitologică, dar și cu frecvente aproprieri de valorile realismului expresionist, marcate de rigorile axiologiei simbolistice și de facila gravitație în discursul interiorizat ținut în prezența oniricului din ontologic, în structura epicului cu dominanțe reflexive, așa cum ni-l sesiza Daniel CORBU, ca un excurs ideatic și metafizic „DEVORATOR DE UMBRE” structurat și promovat constant, în maniera poetului ceh, V. HOLAN... Felicitări și deosebite considerații! “(Gheorghe APETROAE, Sibiu).
***(Ottilia Ardeleanu, în paradigme virtuale /2014).”Poezia dumiană este un spectacol cuminte la care poetul se abonează, asistă cu răbdare, foarte atent și uneori reproșând personajelor jocul malițios în care este antrenat, căci, o scenă-i lumea, shakespearian disecând lucrurile.(…) De o sinceritate extravagantă aș zice, poetul Teodor Dume reușește să atingă dumnezeiescul printr-o metaforă cumsecade care vine simplu: din interior!” (Ottilia Ardeleanu, recenția cărții Față în față cu mine, poezieromânească wordpress.com,2019)
***„Teodor Dume este un alt fel de poet pentru că poezia dumiană este una a stărilor(…)Grupajele sale poetice din versuri scurte care se dezlănţuie pe verticală, ca un plânset, uneori într-un singur cuvânt, sunt idei emise în baza unor inepuizabile meditaţii asupra rostului vieţii, asupra propriului rost.”(Ottilia Ardeleanu)
***”În toate versurile sale, Teodor Dume este un nevoiaș de iubire. Este un revendicator de lumină. Un caracter rezistent la durere, la devorare și exil. Își asumă aceste ipostaze dificile ale sinelui și ale vieții. Poetul devine o umbră, un strigăt, un adevăr, un azil, una cu moartea!
Devine un transcendentar. Aproape că lucrează pe o treaptă care depășește normalul. Se situează la un nivel accesibil divinității. Și ne spune asta cu un calm și o atitudine firească încât ne imprimă o stare de sfioșenie, definește un cadru liturgic în care să putem asimila trăirile sale ca pe niște lecții creștine.
Preia din rănile, din durerile, din cicatricile, din umbrele celorlați ca și când ar încerca să se mântuiască prin asta de propriile dureri.
Singurătatea îl macină, îl trimite înapoi în timp, îl devorează, îl secătuiește de lacrimi și atunci este prea bine înțeleasă relația de prietenie cu Dumnezeu.
El este Aproapele său!”
(Ottilia Ardeleanu – Studiu/Teodor Dume,poetul care sfidează moartea.Editura Pim,2019)
***“Teodor Dume este un poet monocord, cu o voce oarecum singulară în diversitatea de stiluri actuale.”
Gheorghe Paşa – în moartea,un fluture alb/2015.
“Cuvintele capătă ființă din însăși ființa poetică”, (Gheorghe Pașa – articol la Exil în durerile altora,Ed.Minela/2018)
***“Teodor Dume, o voce inconfundabilă din literatura românească modernă și contemporană.”(Victor Țarină, poezie.ro/iulie 2019)
***Există oameni care văd partea neagră a morții și există prea puțini care să o vadă pe cea albă. Teodor Dume face parte dintre cei din a doua categorie. Căci există o parte albă,da! De fapt, e singura care există.”
(Călin Sămărghițan – scriitor)
***Stilul caracteristic poeziei lui Teodor Dume este acela al meditației, uneori profunde, alteori fugitive, în funcție de starea de moment a poetului. (…)Teodor Dume e un poet al construcției, al meticulosului și al descrierii. Și e un poet al relației cu Dumnezeu, al încercării înțelegerii și al tangențialității cu lumile așteptate și foarte posibile.”
(Liviu Ioan Mureșan ,Poezie ro/noiembrie 2018)
***Teodor Dume își câștigă identitatea prin profunzimea cuvintelor ce transmit fiorul spre senzații care duc la împlinire și cultivă iubirea (dar și singurătatea) ca pe o sămânță ce va rodi, și va adduce mântuirea, în singurătatea deplină a sufletului.(…)Frumusețea din cuvântul său vine din trăire, din adâncul sufletului transmițând o reală forță emotivă, sentimental supusă numai cenzurii din interiorul lui.Sensibilitatea cu care este înzestrat relevă o finețe surprinzătoare. Iată de ce valoarea lui stă în simplitate,trăire,emoție și candoare.(…)Da,avem nevoie de sfială, emoție, (de durere,uneori) și singurătate.Cine posedă aceste trei elemente din dimensiunile lui Teodor Dume, există cu adevărat.”
(Stelian Vasilescu – scriitor,publicist, membru USR)
“***Remarcabil la scriitura lui Teodor Dume este onestitatea cu care convinge. O perfectă unitate între fondul de simțire și cel de expresie animă fiecare cuvânt (…)Așadar, scriitura lui Teodor Dume este un adevăr nesofisticat. Scrierile domniei sale sunt tablouri vii (icoane prinse sub grindă) pe care le citești cu sufletul.”
(Viorel Horj – scriitor, membru U.S.R)
***“Aforismele lui Teodor Dume, par a fi mai degrabă versetele unei biblii existențiale, asezonată cu un realism tulburător de o inspirată reflexivitate în armonie relațională cu efectele și cauzele lor”
(Sorin Cerin, filosof,autor de aforisme,eseist,poet și romancier - în Vitralii pe un interior scorojit,2017)
***“O poezie simplă și trăită într-o cronicizată stare de doliu a ființei”, Liviu Ofileanu,scriitor/iulie 2017
***“Poetul Teodor Dume, vrea și reușeste cu mărinimie să ia poeziei timpul, care nu de puține ori destramă, ne vremuiește vremelnicia. Dar iată că vremuirea, atât de bine prinsă în discursul autorului , rostuiește, ne petrece inimos, ne imbogățește starea, extazul, trăirea. (…) Teodor Dume este unul dintre stâlpii poeziei contemporane, cu deschideri largi înspre sufletele cititorilor, construindu-și cu migală, iubire și credință propriul său drum.Teodor Dume își dezvăluie sufletul, se dezvăluie pe sine însuși fără o deghizare a sentimentelor.(…) Teodor Dume, păstrează viu tezaurul închis în cuvânt, îl redescoperă și- i adaugă valoare, istorie, trăire adâncă. Teodor Dume redefinește,prin scrierile sale,poezia meditativă – filozofică. Este un bun observator al lumii interioare și se limitează doar la concretul palpabil, ceea ce puțini știu azi să o facă.(…) Scriitura rafinată a lui Teodor Dume vine din adâncul cunoașterii de sine și se fixează pe timp, așa cum bine remarca și criticul Gheorghe Grigurcu în prefața volumului de debut (Adevărul din cuvinte,1985). Iată deci încă o confirmare că Teodor Dume se află pe cel mai de sus palier al poeziei contemporane.Critica este formală, de multe ori auzi doar vocea celui care emite sentințe, și nu autorul…”
(Atila Racz, scriitor Dublin/Irlanda, în Ferestre spre marginea lumii/ 2019)
***” Există oameni care trăiesc în slujba cuvântului până când însăși ființa lor pare a fi făcută din litere. Teodor Dume este un astfel de om.Teodor Dume pare a fi într-o permanentă căutare a adevărului.Uneori scruteaqză cerul, alteori sapă în adâncuri. Cert este că nu se oprește din misiunea sa.(...).Aforismele lui Teodor Dume nu sunt decât semințe de meditație.”
(Lucian Velea,scriitor/în volumul Umbre și cercuri,editura Unicorn/2018)
***”De-a lungul timpului poezia lui Teodor Dume a trecut prin riduri academice, a umezit câte o privire, probabil s-a așezat pe lângă vreo inimă care se zbătea singură în întunericul ei. Și când spun „inimă” îmi vine în minte fereastra de pe coperta volumului, care parcă împământează prin simplitate albul radiant al luminii.
Poezia lui Teodor Dume pune în mișcare puncte vibrante, familiare, asemănătoare dinamicii unui fractal: „ca o chemare/ într-o bună zi albul/ se va dezlănțui de pe creste/ vei fi prada ochiului viu/ din ritualul amiezii/ se va ivi cineva și/ va trece tăcut/ fără să-ți spună pe nume/ vei vedea// aceleași umbre ce fug de sub tine/ îți vor aminti de urmele rămase/ pe albul neatins de nimeni altcineva/ să nu-ți fie frică/ întotdeauna te vei întoarce/ la locul din care ai plecat//” avalanșă. “
(Mioara Băluță, note de lectură la Ferestre spre marginea lummii,ed.Pim/2019)
***“Teodor Dume a trecut în etapa superioară a intelectului uman – înţelepciunea. O plecăciune frăţească făcută în faţa boierului Dume – Boier al cuvântului scris”(Ion Lazar da Coza, în Însemne culturale /2018).
***“Dacă bogăţia s-ar măsura în sentimente, Teodor Dume ar fi milionar”( Boldiş Viorel, scriitor - Italia)
Unele texte au fost traduse în limbile : Engleză, Franceză, Germană, Italiană, Rusă şi Maghiară. Majoritatea au fost publicate în diferite reviste internaţionale.
Volume publicate:
*Trilogia: Anacronisme erotice (în curs de apariție)
*** În lanul cu maci, (2020)
*** Fluturele din spermă (2020)
*** Falsificatorul de sex, (2020)
* Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă, (2020Î
* Moartea din vis, (Editura PIM, 2020)
* Potcoave pe suflet, (editura PIM, 2020)
* Când umbrele trec strada, (editura Pim,2019)
*Quand les ombres traversent la rue,(edițions Stellamaris/Franța,2019
*Ferestre spre marginea lumii (editura Pim,2019. Prefața Atila Racz, scriitor Dublin/Irlanda)
*Cineva mi/a răpit moartea,(editura Pim,2018.)
*Față în față cu mine (Editura Pim, 2018)
*Umbre și cercuri (Editura Digital Unicorn,2018)
*Exil în durerile altora (editura Minela, 2018 / București)
*Devoratorul de umbre (editura Princeps Multimedia,2018.Prefaţa Daniel Corbu)
*Durerea pietrelor, (Editura Pim,2018)
*Lacrimi de pe altarul trupului (editura pim,2018)
*Fără grupă sanguină (editura ArtBook, 2017.Prefaţa Cezarina Adamescu, cuvânt înainte Cristina Ştefan)
*Temniţa de sub rană (editura PIM , 2017. Prefaţa Cezarina Adamescu)
*Colecţionarul de răni (editura PIM, 2017)
*Durerea din spatele cărnii (editura PIM, 2017.Prefaţa Ionuţ Caragea)
*Vitralii pe un interior scorojit (editura PIM, 2016. Prefaţa Ionuţ Caragea)
*Azil într-o cicatrice (editura PIM,2015. Prefaţa Angela Nache Mamier)
*Moartea, un fluture alb (editura PIM, 2015)
*Adevărul din cuvinte (editura Litera,1985.Prefaţă dr. Gheorghe Grigurcu)
*Strigăt din copilărie (editura Dinastic,1994.Prefaţă dr. Gheorghe Grigurcu)
Coautor antologiile:
*Literatura Română Contemporană, (Editura ArtCreativ, 2020)
*Coloane (debut colectiv, Comitetul de cultură al judeţului Bihor, 1978)
*Tratamente pentru inimă (antologie: Liviu Ioan Mureşan, Teodor Dume, Ottilia Ardeleanu, Alexandru Gheţie, Vali Slavu, Ioan Barb, 2011)
Lira21 "a treia carte. poezii" (selecţia Cristina Ştefan, 2012)
*Confluenţe lirice (coordonator Relu Coţofana, 2012)
*Meridiane lirice (2012)
*Însemnele unei tăceri (Casa gândului, coordonatori Mioara Băluţă şi Andrada Matei, 2012)
*Confluenţe poetice (coordonator Relu Coţofana, director executiv Teodor Dume, 2013)
*Confesiuni în virtual (coordonator Relu Coţofana, director executiv Teodor Dume, 2013)
*Paradigme virtual (2014)
*Roşu mocnit (coordonatori Mioara Băluţă şi Andrada Matei, 2014)
labirinturi autumnale (Însemne culturale, carte digitală, 2014)
*Antologia aforismului românesc contemporan (coordonator Lucian Velea, 2016)
*Antologia Cenaclul de la Roma (coordonator şi selecţie Valeriu DG. Barbu, 2016)
*Almanah Sintagme literare (coordonator Geo Galetaru, 2017)
*Antologia aforismului românesc (ediţia a II-a, editura Digital Unicorn, coordonator Lucian Velea, 2017)
*Antologia Festivalul Internaţional al Aforismului (coordonator Vasile Ghica, Tecuci, 2017)
*Antologia Festivalului Internațional al Aforismului (coordonator Vasile Ghica,Tecuci,2018)
*Identități – antologia aforismului românesc,ediție îngrijită de Daniela Toma (editura ArtCreativ,2019)
*"Aphorismes roumains d'aujourd'hui", editura Stellamaris, Brest, France, 2019.Ediție îngrijită de Ionuț Caragea
Premii:
*Premiul – I – la Concursul Internațional de aforisme, ediția a II –a,(Tecuci,2018)
*Menţiune - la Concursul Internaţional de Aforisme,Ediția – I –a, (Tecuci, 2017)
* Mențiune la concursul de poezie Agora Artelor, (2020)
* Premiul revistei Fiii Brăilei, ediția I - 2020
*Poezia lunii (noiembrie și decembrie 2016, concursul revistei QPoem - editura “Paralela 45” – Editura “Cartea Românească”, sub egida USR)
*Premiul de merit în literatură,Revista tineretului literat,martie 2020.
*Premiul I - la Concursul de poezie “Frumusețile iernii”, organizat de Cenaclul “Ecoul” (Oradea, 1977)
*Premiul I - la Concursul de poezie “Om bun”, organizat de revista “Țara visurilor noastre” (1977)
*Premiul special al juriului - la Concursul de poezie şi muzică folk “Tineri ca patria”, organizat de Cenaclul “Ecoul Tinereţii” al Casei Ştiinţei şi Tehnicii din Oradea (1977)
*Premiul I - la Concursul de poezie creaţie şi interpretare “Inima sticlei” organizat de Casa de cultură “Sticla” din Pădurea Neagră (1987)
*Premiul I - la Concursul de creaţie literară “Daţi-vă mâna prieteni”, organizat de Clubul “Înfrăţirea” din Oradea (1987)
*Marele premiu - la concursul de creaţie literară “Porni Luceafărul”, organizat de Academia de studii social-politice Bucureşti (1988)
*Premiul I - la Concursul de poezie “Inimă și dor”, organizat de Casa de cultură a sindicatelor din Oradea (1990)
*Premiul special al juriului - la concursul de creaţie literară “Și totuși iubirea”, organizat de revistele “Țara Crișurilor” şi “Ecoul” (Oradea, 1990)
*Premiul I- la concursul de creaţie literară “Decembrie 1”, organizat de ziarul “Bihorul” (1994)
*Marele premiu - la Concursul de creaţie literară “Poezie și suflet” (organizator Ottilia Ardeleanu, Năvodari, 2010)
*Menţiune - la Concursul de creaţie literară “Prin colbul vremii” (organizator “Însemne literare”, 2012)
*Premiul I - la Concursul de creaţie literară “Ars poetica” (2014)
*Autor de onoare - al site-ului şi revistei “Confluenţe lirice” (2014)
*Premiul I - la concursul de creaţie literară “Prin colbul vremii” (ediţia a 2-a, organizator “Însemne literare”, 2015)
*Premiul revistei “Fereastra” (organizator Literaturitate, Ottilia Ardeleanu, 2015)
Autorul lunii (organizator Literaturitate, mai 2016)
*Locul I - la concursul “Poezia săptămânii” (săptămânile LXIV, LXXII, LXVI, LXVII, LXVIII, CXLV, concurs organizat de “Poeţii noştri”, 2016 / 2018)
* etc...
* Referinţe critice, (recenzii/comentarii);
dr. Gheorghe Grigurcu (a şi prefaţat două volume: Adevărul din cuvinte, 1985 şi Strigăt din copilărie,1994),Maria – ANA Tupan, Marius Chelaru, Ionel Bota,Adrian Dinu Rachieru,Remus V.Giorgioni, Daniel Corbu,Daniel Luca, Stelian Vasilescu, Alexandru Andriţoiu, Ionuţ Caragea, Nache Mamier Angela - scriitor Franţa , Jean-Paul Gavard-Perret.(Franța),Thierry Moral (Franța) Al. Silaghi, Ion Davideanu, Alin Cristea,Teodor Lup, Marin Chelu, Viorel Horj, Crăciun Parasca, Constantin Serac, Gheorghe Vidican, Ioan Ţepelea, Mircea Vac, Teodor Crişan, Florin Torjoc, Florian Lazăr, Florica Albu-Berinde, Cornel Buciuman, Virgil Podoabă, Florin Mugur, Anastasie Ţârulescu , Adrian Păunescu, Cezarina Adamescu, Cristina Ştefan, Liviu Ofileanu,Veronica Pavel Lerner – scriitor Canada, Mioara Băluţă, prof. George Paşa, Călin Samarghitan, Sorin Cerin, Ottilia Ardeleanu, Viorel Boldiş- scriitor Italia, Mircea Ioan Popovici, Djmal Mahmoud,Ştefan Teodor Cabel, Marcel Vişa, Geo Găletaru, Răzvan Ducan, Atila Racz, Mihaela Meravei, Adrian Paparuz, Relu Coţofana, Nuţa Crăciun, Bolba Ioana Cosmina, Maria Dobrescu, Violetta Petre, Lucian Velea, Adriana Butoi, Călinescu Maria, Nicolae Popa – scriitor Republica Moldova, Nadia Padure – scriitor Republica Moldova, Adrian Suciu, Liviu Ioan Mureşan, Costin Tănăsescu Ştefăneşti, Nicolae Cozmescu, Ileana Popescu Bâldea ,Melania Briciu Atanasiu,Aurel Sibiceanu, Anca Zubaşcu, George Florea, Cristina Rusu, Diana Caragiu, Alexandru Gheţie, Ioan Barb, Petrache Plopeanu, Ion Lazar da Coza,Vasilisia Lazăr Grădinariu, Costel Zăgan, Tina Constanda, Mirela Lungu, Petre Ioan Garda, Camelia Iuliana Radu, Nuţa Istrate Gangan, Violeta Deminescu-Jurca, Marian Filip, Iuri Iulian Lorincz, Boris Mehr, Tudor Gheorghe Calotescu, Any Tudoran, Dana Banu, Loredana A. Ştirbu, Gela Enea, Cezara Răducu, Silvia Goteanschii, Irina Lucia Mihalca, Ana Maria Gîbu, Angela Furtună, Angi Melania Cristea, Armina Flavia Adam, Camelia Ardelean, Mihaela Aionesei, Teo Laurean, Anne Maria Bejliu, Raisa Boiangiu, Luminiţa Zaharia, Romiţa Mălina Constantin,Marinescu Victor,Ana Sofian, Daniel Daian, Petre Ioan Creţu, Razvan Rachieriu, Anghel Geicu, Daniela Luminiţa Teleoaca,Vasile Mihalache, Vali Slavu, Mihaela Roxana Boboc, Valeriu D.G. Barbu, Claudia Minela, Alexandra Alb Tătar, şi mulţi alţii...
Copyright © 2020, Teodor Dume
Utilizarea integrală sau parţială a textelor publicate este permisă numai cu acordul autorului.
Teodor Dume: Biografie selectivă
BIOGRAFIE SELECTIVA
Teodor Dume, jurnalist, editor, scriitor și poet român (n. 04 aprilie 1956, Luncasprie, Bihor) În prezent director/fondator Revista Extemporal liric. A urmat cursurile şcolii generale din satul natal și Şcoala profesională "Înfrăţirea" din Oradea. Este absolvent al Liceului "Înfrăţirea" din Oradea, al Şcolii Populare de Artă din Oradea (secţia Regie-teatru, specialitatea Actorie) și al Academiei de Studii Social-Politice, pentru pregătirea cadrelor de conducere, din Bucureşti. O perioadă scurtă a și lucrat ca și Controlor tehnic de calitate la Intreprinderea Înfrățirea din Oradea, perioadă în care a coordonat 29 de organizații de tineret ca și secretar cu probleme de propagandă și cultură.Lector la cursurile de pregătire profesională.
A fondat, la 22 decembrie 1977, Cenaclul ECOUL Oradea, pe care l-a condus până în 1989.A fost director general al ansablului artistic ECOUL TINEREŢII din Oradea, care a funcţionat pe lângă Casa Ştiinţei şi Tehnice a tineretului.
În 1983 a fost numit directorul Clubului Tineretului (de sub Pasajul Vulturul Negru) din Oradea. A mai fost directorul Clubului Sticla din Pădurea neagră-Bihor. A lucrat la Consiliul Judeţean al sindicatelor Bihor, în calitate de director la Clubul Înfrăţirea Oradea, pe care l-a înfiinţat în 1986. În iunie 1991 este transferat, în interes de serviciu, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea, ca director adjunct.
În perioada 1992-2013 a fost director general la Sc.Club Teo Dume S.R.L din Oradea. Din mai 2013 devine director executiv la Profi CTD Oradea. În iulie 2019 fondează revista Extemporal liric al cărei director este. Cel mai important lucru este debutul în volum, în 1985, cu volumul Adevărul din cuvinte, prefațat de Gheorghe Grigurcu, urmat de încă 27 de volume publicate în România dar și în Franța. Evident, coautor la peste 80 de antologii publicate în România și străinătate.
Menționat în Indice de nume (Index) - Marian Popa - Istoria literaturii române,vol.II www.semneartemis.ro/indice.htm
Teodor Dume este membru fondator (alături de Stelian Vasilescu, şi de alţii) al revistei de cultură Ţara Crişurilor, publicată în Oradea (ediţia 1990), fondator și redactor șef al ziarului Ecoul din Oradea (1990) și director executiv al revistei Confluenţe lirice. Redactor revista Algoritm literar(2010), Redactor revista Ofranda Literar-Artistică.Editor roliteratura, Membru de onoare Lira21, Membru de onoare Confluenţe lirice, redactor Dialoguri culturale, Editor Cleopatra – Casa Gândului, Editor Roliteratura. Secretar general de redacție revista Ofranda Literar-Artistică (din iulie 2019).Director /fondator Revista Extemporal liric ,Redactor șef revista Extemporal liric,Este membru al Uniunii Scriitorilor Europeni (USE) și membru al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec. Membru AJRP-Asociaţia Jurnaliştilor Români de Pretutindeni- cu sediul în Montreal/CANADA,Membru fondator IRJ&MMA - International Romanian Journalists & Mass- Media Association cu sediul in Los ANGELES,CA,U.S.A , Membru fondator al WARM- Asociaţia Mass-media Românilor din Lume, cu sediul la Londra/UK (fondată la 30 01 2014. Membru în Consiliul Onorific Internaţional Reţeaua Literară.
În cărți de critică:
* în volumul Daniel Corbu/ESCALE IN PANTEON DE LA DOSOFTEI LA VISNIEC, editura PrincepsMultimedia,2019
* însemnări(ne )critice, Cristina Ștefan,2019
* cartea de critică, Adamescu Cezarina,2018
* cartea: Teodor Dume, poetul care sfidează moartea, Ottilia Ardeleanu, Editura Pim/2019(99 cronici și recenzii)
* Confesiuni din universal cărților, Mihaela Meravei, 2019
* Reflecții poetice I., Ottilia Ardeleanu, 2020
* Reflecții poetice II – Ottilia Ardeleanu, 2020
* Indice de nume (Index) - Marian Popa - Istoria literaturii române,vol.II.
www.semneartemis.ro/indice.htm
A scris cronici de carte și recenzii la unele cărți semnate de:
- Daniel Corbu,(Publicată în Revista Feed Back. Revista Logos și agape.Revista Extemporal liric,etc.)
- Ionuț Caragea (cronică publicată în Revista Luceafărul, Revista Extemporal liric, etc.)
- Daniel Luca, (publicată în rev. Extemporal liric,nr.19-20(34) 2020, rev. Confluențe literare/2020
- Sorin Cerin (cronică publicată în Revista Extemporal liric. Revista Confluențe literare)
- Ottilia Ardeleanu, (Cronică publicată în Revista extemporal liric)
- Alin Claudiu Baciu, (Cronică publicată în Revista Extemporal liric.Prefața cărții Zboruri frânte)
- Marin Voicu (prefață carte)
- Alexandru – Eusebiu Ciobanu( Cronică publicată în Revista Extemporal liric. Revista Logos și Agape.Revista Confluențe literare. Revista Solitudinea.Revista Ofranda literară, etc.)
- etc
Colaborări:
Debut în presă, 1977
De-a lungul timpului a fost corespondent şi colaborator permanent la ziarele şi revistele: Convorbiri literare, Luceafărul,Vatra,Scânteia tineretului,Orizont, Crişana, Familia, Tribuna, Argeș, Leviathan,Arte, Banchetul, Logos şi Agape,Relibris - media grup Sydney -Australia,Agenţia de presă Aşii români (Germania),Singur, Munca, Unu, Viaţa Militară, Apărarea Patriei,Armata româniei, Ecoul,Pro Litera,Cronos,Spații culturale, Cervantes,Agora Artelor, Şoimii Carpaţilor, Climate literare, Bihorul, Literaria,Caiete silvane, Filobiblon, Aripi Siderale, Ţara Visurilor Noastre, Ţara Crişurilor, Algoritm Literar, Observator ( Canada,) Radiometafora (Canada), Radio R. ROMANIA, Armonii culturale, Oglinda literară, Poezia, 13 plus, Feed Back, Monitorul de poezie,Cuvântul liber, Fereastra,Ofranda Literar-Artistică, Nomen Artis, Răsunetul, Aslro (Quebek), new-york-magazin-special, Sintagme literare, Ante Portas, Cronograf,Tecuciul literar-artistic, Literadura,Meridian Cultural Românesc,Monitorul de poezie, Sfera Eonică,ParnasXXI, revista Extemporal liric,Însemne culturale,poezie.ro, Reţeaua literară, Poeţii noştri,Solitudinea, Citatepedia, Citate celebre, Citate net,Arspoetica, Cronopedia, Lira 21,Crai nou, Roliteratura, Confluenţe literare, Right Words, etc.
Referințe critice (fragmente)
***Marele critic Gheorghe Grigurcu remarcă,prin prefeţele primelor cărţi,: „Teodor Dume posedă o chemare către poezia înnăscută, necumpănitoare în economia vieţii sale. Copilăria,frageda tinereţe dizolvate în aerul orădean nu reprezintă o pură iluzie, un pretext de nostalgică evocare, strict personală, a subsemnatului, silit a urma o altă traiectorie,câtă vreme le regăsesc în stihurile, cu o sufletească determinare, mai presus de toate ale poetului Teodor Dume. Prin pana sa, ele se obiectează, devin un miraj interogativ, ce mă supune, în calitate de cititor, unui text de identificare.(…)În plan organizatoric al valorilor,poate fi,pe durata a câtorva versuri,egalul poeziei mari.Ceea ce surprinde în cele mai bune dintre stihurile sale e un straniu rafinament, provenit parcă dintr-o viață interioară consumată, care se revelează în flăcările decorative ale entuziasmului juvenil.(...) E de remarcat câtă emoţie ţâşneşte din versurile acestui meşteşug simplu, comparabil, în legăturile sale cu lumea din jur şi cu sine, cu pictura naivă. Voluntar ori involuntar (n-are importanţă decât efectul), sufletul creatorului se descrie pe sine, se surprinde în note, nu de puţine ori, acute, care ne obligă să ne oprim şi să subliniem.
(Gheorghe Grigurcu, în adevărul din cuvinte – cartea de debut /1985 - şi strigăt din copilărie /1994).Dragă domnule Teodor Dume,
***Te felicit din toată inima pentru apariția volumului dumitale de poezie.
Citindu-l mi-am confirmat impresia că ești un mare suflet de poet (...)
Poezia, cîtă mai e în lume, se bizuie pe oameni ca dumneata, puri și modești, de bună credință care slujesc cu pasiune, dezinteresat.
Te socotesc unul dintre cei mai de bună calitate din îndeajuns de numeroși tineri literați pe care, de-alungul anilor, am avut prilejul a-i întîlni.
Gheorghe Grigurcu,(corespondențe, 20 decembrie 1985)
***“Citind și recitind poeziile lui Teodor Dume (poet recomandat de prietenul meu, Gheorghe Grigurcu) am impresia că mă aflu în siguranța lecturii și împlinirii acesteia.Poezia lui Teodor Dume este una puternică și original, chiar dacă uneori alunecă dincolo de nevăzutul altor scrieri de excepție. Poate unii suportă greu afirmația mea. Gheorghe Grigurcu,în prefața cărții de debut ,Adevărul din cuvinte (1985) remarcă linia directoare pe care Teodor Dume a trasat-o cu multă maturitate și încredere,confirmându-mi spusele. O poezie ancorată cu tact și professionalism, ținând cont de vârsta, încă tânără a autorului în momentul dimensionării textului exemplificat de Gheorghe Grigurcu, cel care l-a descoperit pe teodor dume – poetul din “urbea” de pe Criș Teodor Dume este poetul capabil să limpezească, prin cuvânt, apele tulburi ivite în urma unor furtuni de nestăvilit. Limpezimea și coerența exprimării, inventivitatea și ușurința de a dialoga cu sufletul sunt elemente definitorii pentru un poet de mare calibru, valoros prin tot ceea ce rostuiește și așterne pe hârtie. Așa îl văd pe Teodor Dume. Teodor Dume este expeditorul cuvintelor simple dar pline de substanță, acea substanță care întărește și capacitează mesajul. Teodor Dume privește adânc în ființa sa dar și dincolo de neființă căutând răspunsuri. Scanează temerile ființei, apoi le transpune în experimente pentru a găsi concretul lucrurilor și a vieții.(…)Teodor Dume este un maestru al trimiterilor transparente la realităţile sufletului. Consumator de stări memorează durerea ca pe o lumină care îi va însoţi ultimul zbor.
Viaţa, pentru Teodor Dume, este o trebuinţă, o necesitate care va rodi înlăuntrul timpului.
Şi totuşi. Cine este Teodor Dume?. Ştiu că Teodor Dume este un poet care a ajuns deja, înaintea multora, la linia de sosire a valorii şi calităţii scrisului.”(Florin Mugur,1990)
***Smerenie și artă poetică la Teodor Dume. Personal, am cunoscut lirica acestui poet și publicist bihorean mai mult din paginile presei literare românești, el debutând în revistele noastre de câteva decenii bune. Mai mult, exegeți importanți s-au aplecat asupra creației sale, iar aceștia au avut încă de la debut cuvinte de binemeritată laudă cu privire la poezia sa. ”Naș” literar i-a fost distinsul critic român – Gheorghe Grigurcu -, cel care i-a prefațat primele volume care au văzut lumina tiparului în anii 80 ai secolului trecut. Actuală a rămas și azi remarca exegetului din Tîrgu-Jiu, când spune că: ”sufletul creatorului se descrie pe sine, se surprinde în note, nu de puține ori acute, care ne obligă să ne oprim și să subliniem”,(…)
Și alți exegeți importanți au subliniat cu multă sinceritate, chiar pulsând valoarea liricii dumiene prin afirmații de genul: ”Teodor Dume este unul dintre stâlpii poeziei contemporane, cu deschideri largi înspre sufletele cititorilor, construindu-și cu migală, iubire și credință propriul drum”.Am citat din prefața la volumul menționat, făcută de scriitorul Atila Racz din Dublin. /p.2/, care îi prefațează cu multă căldură florilegiul: ”Ferestre spre marginea lumii”, reținând dimensiunea metafizică a versurilor lui Teodor Dume; totodată, el a subliniat-o pe cea meditativă și filosofică.(…) Personal, remarc cum poetul Teodor Dume simte nu doar propria-i umbră, ci și pe cea trecută, așa cum se întâmplă cu ”Umbra de sub cruce”, cea de sub crucea părinților săi, când ...lângă mormânt un capăt viu de rază/cu ancoră – o cruce părăsită -/din când în când în noapte luminează/ cărarea mea de azi cu dor tivită/.
Umbra, teama, zborul, tăcerea, clipa /cu zbaterea ei/ capătă dimensiuni lirice viguroase în scriitura poetului Teodor Dume.(…) Mirat constat că doar în lirica Papei Wojtyla am întâlnit o smerenie atât de sinceră și de rară, atunci când poetul de obârșie bihoreană spune:
înnod durerea de cer și/clipele una de alta/și aștept cu smerenie/până când/Dumnezeu/îmi va bate la fereastră.
În poemul Lumina, singura sosie a lui Dumnezeu găsim o constatare pe care miliarde de credincioși timp de secole n-au formulat-o încă:
Dumnezeu este bucata de pâine/pe care religiile /și-o impart/în văzul luminii
(Nicolae Mareș, rev.Convorbiri literare)
***”Poetul Teodor Dume, pare să fi descoperit armonia lirică a tăcerii atât de râvnită într-un prezent modern, zgomotos și supratehnologizat.O tăcere atentă, în care doar scârțâitul peniței sau zgomotul tastelor se aude printre gândurile sfârșite în cuvinte” (Ana Urma, rev.Extemporal liric, Confluențe literare/2019)
*“Unul dintre poeții adevărați și profunzi din peisajul liric românesc de azi este Teodor Dume.(…)
Teodor Dume și-a construit cu migală, cu o știință a fiziologiei poemului și o formulă originală un univers liric inconfundabil. El impune în poezia ultimilor decenii o mitologie proprie, fiind unul dintre cei mai profunzi poeți de azi.(…)
Pentru mine, cel care pledez pentru menținerea poeziei române în metafizic și nu în joculețe lirice exterioare, descoperirea lui Teodor Dume e o bucurie, iar lectura acestei cărți, o sărbătoare. Pentru că, poet al profunzimilor, al spectacolului ființial, poetul în discuție este constructorul unui univers liric magnetic, original.
”(Daniel Corbu, în devoratorul de umbre, 2018 și Escale în Panteon de la Dosoftei la Vișniec,Ed.Princeps Multimedia/2019)
***“Teodor Dume este cotat ca unul dintre cei mai originali poeţi contemporani. Este poetul care îşi trăieşte arzând, ultima suflare de har, conştient de impactul pe care îl au cuvintele sale. Meritul incontestabil al poeziei sale, în afara virtuozităţii condeiului, exersat pe o plajă de zeci de ani, este sinceritatea. Şi, DA:Teodor Dume – un poet emblematic al poeziei moderne românești, interesant și original, care și-ar găsi un loc foarte onorabil pe un eventual podium al celor mai buni reprezentanți ai geniului liric, dacă critica de azi ar avea înțelepciunea de a-l recepta, așa cum merită.” (Cezarina Adamescu,în durerea din spatele cărnii/2017, fără grupă sanguină / 2017)
***”Poezia lui Teodor Dume între temele primordialului și propria geneză(…) Un poet atent la propriile subtilități, ca o instanță cerebrală, cu un ritm specific în aparițiile editoriale, este Teodor Dume.(…) Antinomii diafan-lugubru întâlnești la tot pasul și ele fac parte din zestrea stilistic-estetică a liricii lui Teodor Dume.(…) Volumul acesta”Moartea, din vis” continuă ritualul unei poezii bune prin care Teodor Dume, ambiționând destul de des să iasă din mrejele genericului, izbutește de fiecare dată să facă demonstrația unui poet pur sânge. Ceea ce nu e de neglijat, dacă vrem să inventariem cu adevărat dinamicile poeziei noastre din ultimele trei decenii. /Emil Bota,rev.Confluențe literare, iunie 2020”
***poezia lui Theodor Dume, un poet ajuns la maturitate, autor al câtorva volume, e turnată într un limbaj mai flexibil şi mai sofisticat, al cărui principal procedeu retoric e jocul deconstrucţiei sensului literal în sens alegoric („alegorie a lecturii”, cum l a numit Paul de Man). Iată un fragment de poem în care călătoria spre un dincolo imaginar de după moarte se suprapune cu scenariul mutării într o nouă locuinţă şi al sfinţirii ei de către preot: vreau să mă mut în ziua de mâine/ fără niciun bagaj/ dar mi e teamă/ simt o răceală în oase/nu ştiu dacă sunt abandonat/ în propria mi umbră sau/ e doar o renovare ori/ o preschimbare de trup/ în care/ îmi voi aşeza amintirile/ şi câteva lucruri// la sfârşit îl voi aştepta pe Dumnezeu/ ca să mi binecuvânteze noua casă („Îngrijorare, vreau să mă mut în ziua de mâine …” din volumul Devoratorul de umbre, Princeps Multimedia 2018, cu o prefaţă de Daniel Corbu.)
(Maria – Ana TUPAN, Contemporanul nr.9/2019)
***“O poezie de notație metafizică, existențială,” când ochiul surprinde tăcerea/viața devine o peșteră/fără fund//supraviețuirea depinde de gestul luminii/”Umbre.(…)Vizavi de poezia lui Teodor Dume s-ar fi pronunțat și celebrul critic de poezie – el însuși poet important – Gheorghe Grigurcu(...)Deci, Jurnalist şi fondator de cenaclu, remarcat de Gh. Grigurcu, Teodor Dume e un
poet format, cărţile lui au o prestanţă,inclusiv... editorială (adică arată bine).
(Remus V.Giorgioni,Revista Actualitatea literară,nr.80,martie/aprilie 2018,pag.23 și nr.98/2020)
***„Teodor Dume este un poet de mare calibru, un poet adevărat, valoare menţionată şi confirmată de către marele critic Gheorghe Grigurcu – călăuză umană (a lui Teodor Dume) pe drumul cuvintelor, care, de fapt i-a şi prefaţat primele cărţi. Girul marelui critic Gheorghe Grigurcu nu l-a împiedicat să rămână o fire modestă şi să se dedice cu pasiune şi devotament scrisului.(...) Teodor Dume este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori de aforisme ai momentului”
(Ionuţ Caragea, rev.Luceafărul,nr.9 /2016)
***“Teodor Dume este unul dintre cei mai iubiţi dintre pământeni(…). Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forţa sa de caracter, este calea care adânceşte, la Teodor Dume, misterele lumii”
(Angela Nache Mamier, în azil într/o cicatrice / 2016)
***”Teodor Dume este unul dintre poeţii care a avut de la început un stil original şi foarte personal de scriere, pe care, în ani, l-a rafinat, dar a rămas neschimbat, ca tematică şi viziune poetică, calitativ conferindu-I originalitate.(…) A găsit propria formulă sacră a poeziei sale, graţie sensibilităţii şi talentului său liric.(…) Durerea devine vitală. Nu ştiu a mai fi citit un poet atât de dedicat suferinţei să o aducă la rang de Dumnezeu. Eşti unic,Teodor Dume!.Dacă totuși te-aș numi “poetul singurătății”, te-ar leza?...Pentru că este formidabil cum găsești toate cotloanele și toate perfidiile ei și în același timp ți-e atât de intimă, ca o iubită.”
(Cristina Ştefan, azil într-o cicatrice /2016, fără grupă sanguină /2017, Lira21)
*** “Poezia lui Teodor Dume este o devoalare a sufletului, a celor mai intime resorturi ale sale.”(Daniel Luca, Rev.Extemporal liric,nr.9-10 Mai 2020)
***Între tristețe și resemnare, Teodor Dume scrie o poezie reflexivă, sinceră prin finalitatea cathartică pe care o prefigurează în versuri, unde sufletul, singurătatea, timpul, icoana mamei, a tatălui, destinul („fiecare cu povestea sa”), amintirile (unde părinții, mai ales, sunt axis mundi), din nou închipuirea „plecării” (laitmotiv, la nivelul întregului), frica, în pofida încercărilor de a o escamota („adevărul e că mi-e frică”), lumina și întunericul, dar și alte destule semne ale trecerii prin lume, visul, fulgurări ale iubirii sunt câteva dintre jaloanele din care poetul își alcătuiește coloana vertebrală a cărții care, la rându-i, ar trebui să fie un argument „pentru ziua / în care / centrul universului /va trece prin mine”
(Mioara Bahna,2019)
***„Arta poetică a lui Teodor Dume îi relevă cititorului pasionat acea dimensiune spirituală căreia niciu rațiune nu i se poate împotrivi:copilăria cu toate fericirile ei.Copilăria care are puterea de a învia icoana chipurilor dragi, atunci când fiecare zi pare anume făcută să ne sărăcească de valori în favoarea nimicului exuberant.”
(Mioara Băluță, Moartea,un fluture alb/2015)
***„Comunicarea poetului cu cititorul e directă și se rezumă la esență.Talentul de a comprima ideile în numai câteva cuvinte e vizibil și în aforismele semnate Teodor Dume.(...) Poeziile lui Teodor Dume, uneori cu accente filozofice, alteori simple rugăciuni, sunt un univers în care cititorul se regăsește în propriile trăiri, întrebări, speranțe, așteptări și deznădejdi.Poezia lui Teodor Dume mi-a adus întotdeauna fascinația pe care am simțit-o în fața unor tablouri la care m-am oprit îndelung în admirația amănuntelor.”
( Vronica Pavel Lerner, scriitor Canada.Revista Vatra Veche,nr.3,martie 2016 și Paradigme virtual,2014,pag.199-204)
***“Nu de puține ori atât aforismele, cât și „gândurile și sentimentele” lui Teodor Dume (uneori în nuanțe mai întunecate) – despre iubire, sărăcie, relația cu Dumnezeu,sex,viață și moarte,bani,lipsa banilor ș.a – par să sune ca și cum,scriindu-le, autorul s-ar elibera de apăsarea lor în suflet.”
(Marius Chelaru, revista Convorbiri literare,noiembrie 2016)
***“Apropiate prin conţinut şi atmosferă sunt anxietăţile din poezia meditativă şi din aforismele lui Teodor Dume(…) Dislocat din confortabilul sentiment, inventat de cartezieni dar absolutizat de modernişti, al supremaţiei unui eu intens conştient de sine şi care îşi subordona lumea, eul postmodernităţii se ştie instabil, discontinuu, incapabil să controleze geneza sa dintr-un ecosistem sau dintr-un amestec confuz de stări. Mutant, perpetuu emergent, el este mereu surprins doar Între două posibilităţi: „Există întotdeauna o altă posibilitate/ cea a luminii împletită în jurul trupului/ sau cea a umbrei suprapuse perfect/ pe ceea ce sunt în momentul/ în care singurătatea din interior/se dislocă şi oscilează/ între propriile limite// totul este parte din mine/pe care/ nu o pot reconstitui/ însă/ dincolo de muchia malului/ este o altă zi”. Eul se cunoaşte pe sine doar prin forma developată în viaţa socială sau din imaginile celorlalţi despre sine. El pare situat la linia universului, despărţind conuri ale istoriei mitice, umane sau personale. „Spaţiul dintre mine şi timpul meu” e o spaţio-temporalitate care conduce, pe de o parte, la originea mitică a Cuvântului Genezei, iar, pe de altă parte, la solipsismul absolut al conştiinţei speculare: „fereastra prin care/ o să privesc depărtarea, –/ ea însăşi o fereastră/ a sunetelor spre nesfârşit.// poate e doar o iluzie ce se termină aici/ ca respiraţia în camera cu multe oglinzi”…(…)
Maximele lui Teodor Dume trezesc uneori ecouri familiare,cum ar fi sfatul lui Kant de a elimina din conștiință lucrurile în privința cărora nu putem face nimic,:”renunță la ceea ce nu poți obține/pentru că/senzația eșecului este răvășitoare, sau a lui Kierkegaard, de a trăi autentic:” nu-ți transforma viața în corvoadă ci/ învață să fii tu însuți”,de misoginismul lui Schopenhauer, “între femei și artă nu e nicio deosebire”, de pshiologismul lui Wilhelm Wundt, “omul trăiește într-o lume paralelă/datorită propriilor senzații”(…) Departe de “smartphones”, am regăsit smarthumans,frumusețea inteligenței omenești,care nu e poate nicăieri mai convingătoare decât în literature speculativă și sapiențială.”
(Maria – Ana Tupan, critic/Revista Contemporanul,nr.1 (778)2017 ianuarie 17)
***”Teodor Dume. Autorul acesta îşi urmează destinul cu răbdarea unui minorit dintr-o mănăstire bizantină, însoţind cu dragoste şi graţie, literă cu literă, literă după literă,, un poem receptacul.Acela mărturisind că ne putem aştepta, în continuare, dat fiind harul poetului, la alte cărţi utile bilanţului istoriei liricii noastre postbelice.”(Ionel Bota, în rev.Sintagme literare, nr.5 /2017)
***“Între tristețe și resemnare, Teodor Dume scrie o poezie reflexivă, sinceră prin finalitatea cathartică pe care o prefigurează în versuri, unde sufletul, singurătatea, timpul, icoana mamei, a tatălui, destinul („fiecare cu povestea sa”), amintirile (unde părinții, mai ales, sunt axis mundi), din nou închipuirea „plecării” (laitmotiv, la nivelul întregului), frica, în pofida încercărilor de a o escamota („adevărul e că mi-e frică”), lumina și întunericul, dar și alte destule semne ale trecerii prin lume, visul, fulgurări ale iubirii sunt câteva dintre jaloanele din care poetul își alcătuiește coloana vertebrală a cărții care, la rându-i, ar trebui să fie un argument „pentru ziua / în care / centrul universului /va trece prin mine””(Mioara Bahna, Moartea din vis, 2020}
***”Teodor DUME:”Este foarte adevărată piatra din adâncul unei fântâni care poate vorbi de durerea apei”: rar se ridică omul la o astfel de profunzime chiar de visează să gâdile cerul. Cu siguranță, “dragostea e arma cea mai puternică a umilinței”.Dar câți sunt capabili de un astfel de effort?. Este adevărat că dragostea nu este sentimentul cel mai împărtășit lumii. Teodor Dume, cu înîelepciune ne reamintește. El speră pentru ființa umană o credință adevărată. Aceasta i-ar permite să nu-I fie sieși numai servitor și a se reconecta la alteritate departe de orice e cosmetic” .”(Jean-Paul Gavard-Perret,critic / Franța)
***Multă emoție în poezia lui Teodor Dume! Țesută pe golul uman al pierderii, dublată de modestia propriei plecări. Trecerea timpului e apăsătoare în cuvinte. Foarte frumoasă metaforizarea neputinței în creioane. Copiii pot orice. Chiar și să facă poduri, motiv al trecerii, între ce a fost și ce va să vină, poduri spre grădina edenică. Câteva simboluri, care nu aglomerează sensurile, dar diluează spre obținerea unei atmosfere de rememorări și de viitoare melancolii. Prezența feminină este coagulantul. Mda, uneori se mai scrie poezie. Mă înclin, Teodor Dume! Poetul este poet atunci când își domină cititorul și îl duce de mână ca pe orbi. Poezia trebuie să fie o explozie de sensuri care trezesc sufletele amorțite. E ca un drog tare care trezește din amorțire spiritul. Nu greșesc când spun că în poezia aceasta regăsesc ce am spus mai sus. Și frumusețea ei constă tocmai în faptul că cel purtat nu simte făgașul pe care îl urmează. Ci descoperă trăiri proprii. Căci el a trăit ce îi spune poetul. Nici nu îl interesează cine e poetul și că acesta este o oglindă. Dar numai el poate reflecta atât de mult și de adânc. Iată de ce ar trebui să căutăm poeți și nu doar poezie. Meritele sunt ale dumneavoastră în totalitate.(Radu Catalin Melinte, 2020)
***“Ne bucură mult succesul literar al poetului Teodor DUME, prin apariția unui nou volum din creația sa, intitulat „Devoratorul de umbre”, prezentat excelent de poetul erudit și distins, ieșeanul Daniel CORBU. Urmăresc și parcurg cu plăcere, de un timp, frecventele sale aforisme relevate pe facebook. Toate au un conținut cu încărcătură principială, sentențială, cu o expunere lirică filigrană, stilizată, accentuat metaforizată, de inspirație maximial- mitologică, dar și cu frecvente aproprieri de valorile realismului expresionist, marcate de rigorile axiologiei simbolistice și de facila gravitație în discursul interiorizat ținut în prezența oniricului din ontologic, în structura epicului cu dominanțe reflexive, așa cum ni-l sesiza Daniel CORBU, ca un excurs ideatic și metafizic „DEVORATOR DE UMBRE” structurat și promovat constant, în maniera poetului ceh, V. HOLAN... Felicitări și deosebite considerații! “(Gheorghe APETROAE, Sibiu).
***(Ottilia Ardeleanu, în paradigme virtuale /2014).”Poezia dumiană este un spectacol cuminte la care poetul se abonează, asistă cu răbdare, foarte atent și uneori reproșând personajelor jocul malițios în care este antrenat, căci, o scenă-i lumea, shakespearian disecând lucrurile.(…) De o sinceritate extravagantă aș zice, poetul Teodor Dume reușește să atingă dumnezeiescul printr-o metaforă cumsecade care vine simplu: din interior!” (Ottilia Ardeleanu, recenția cărții Față în față cu mine, poezieromânească wordpress.com,2019)
***„Teodor Dume este un alt fel de poet pentru că poezia dumiană este una a stărilor(…)Grupajele sale poetice din versuri scurte care se dezlănţuie pe verticală, ca un plânset, uneori într-un singur cuvânt, sunt idei emise în baza unor inepuizabile meditaţii asupra rostului vieţii, asupra propriului rost.”(Ottilia Ardeleanu)
***”În toate versurile sale, Teodor Dume este un nevoiaș de iubire. Este un revendicator de lumină. Un caracter rezistent la durere, la devorare și exil. Își asumă aceste ipostaze dificile ale sinelui și ale vieții. Poetul devine o umbră, un strigăt, un adevăr, un azil, una cu moartea!
Devine un transcendentar. Aproape că lucrează pe o treaptă care depășește normalul. Se situează la un nivel accesibil divinității. Și ne spune asta cu un calm și o atitudine firească încât ne imprimă o stare de sfioșenie, definește un cadru liturgic în care să putem asimila trăirile sale ca pe niște lecții creștine.
Preia din rănile, din durerile, din cicatricile, din umbrele celorlați ca și când ar încerca să se mântuiască prin asta de propriile dureri.
Singurătatea îl macină, îl trimite înapoi în timp, îl devorează, îl secătuiește de lacrimi și atunci este prea bine înțeleasă relația de prietenie cu Dumnezeu.
El este Aproapele său!”
(Ottilia Ardeleanu – Studiu/Teodor Dume,poetul care sfidează moartea.Editura Pim,2019)
***“Teodor Dume este un poet monocord, cu o voce oarecum singulară în diversitatea de stiluri actuale.”
Gheorghe Paşa – în moartea,un fluture alb/2015.
“Cuvintele capătă ființă din însăși ființa poetică”, (Gheorghe Pașa – articol la Exil în durerile altora,Ed.Minela/2018)
***“Teodor Dume, o voce inconfundabilă din literatura românească modernă și contemporană.”(Victor Țarină, poezie.ro/iulie 2019)
***Există oameni care văd partea neagră a morții și există prea puțini care să o vadă pe cea albă. Teodor Dume face parte dintre cei din a doua categorie. Căci există o parte albă,da! De fapt, e singura care există.”
(Călin Sămărghițan – scriitor)
***Stilul caracteristic poeziei lui Teodor Dume este acela al meditației, uneori profunde, alteori fugitive, în funcție de starea de moment a poetului. (…)Teodor Dume e un poet al construcției, al meticulosului și al descrierii. Și e un poet al relației cu Dumnezeu, al încercării înțelegerii și al tangențialității cu lumile așteptate și foarte posibile.”
(Liviu Ioan Mureșan ,Poezie ro/noiembrie 2018)
***Teodor Dume își câștigă identitatea prin profunzimea cuvintelor ce transmit fiorul spre senzații care duc la împlinire și cultivă iubirea (dar și singurătatea) ca pe o sămânță ce va rodi, și va adduce mântuirea, în singurătatea deplină a sufletului.(…)Frumusețea din cuvântul său vine din trăire, din adâncul sufletului transmițând o reală forță emotivă, sentimental supusă numai cenzurii din interiorul lui.Sensibilitatea cu care este înzestrat relevă o finețe surprinzătoare. Iată de ce valoarea lui stă în simplitate,trăire,emoție și candoare.(…)Da,avem nevoie de sfială, emoție, (de durere,uneori) și singurătate.Cine posedă aceste trei elemente din dimensiunile lui Teodor Dume, există cu adevărat.”
(Stelian Vasilescu – scriitor,publicist, membru USR)
“***Remarcabil la scriitura lui Teodor Dume este onestitatea cu care convinge. O perfectă unitate între fondul de simțire și cel de expresie animă fiecare cuvânt (…)Așadar, scriitura lui Teodor Dume este un adevăr nesofisticat. Scrierile domniei sale sunt tablouri vii (icoane prinse sub grindă) pe care le citești cu sufletul.”
(Viorel Horj – scriitor, membru U.S.R)
***“Aforismele lui Teodor Dume, par a fi mai degrabă versetele unei biblii existențiale, asezonată cu un realism tulburător de o inspirată reflexivitate în armonie relațională cu efectele și cauzele lor”
(Sorin Cerin, filosof,autor de aforisme,eseist,poet și romancier - în Vitralii pe un interior scorojit,2017)
***“O poezie simplă și trăită într-o cronicizată stare de doliu a ființei”, Liviu Ofileanu,scriitor/iulie 2017
***“Poetul Teodor Dume, vrea și reușeste cu mărinimie să ia poeziei timpul, care nu de puține ori destramă, ne vremuiește vremelnicia. Dar iată că vremuirea, atât de bine prinsă în discursul autorului , rostuiește, ne petrece inimos, ne imbogățește starea, extazul, trăirea. (…) Teodor Dume este unul dintre stâlpii poeziei contemporane, cu deschideri largi înspre sufletele cititorilor, construindu-și cu migală, iubire și credință propriul său drum.Teodor Dume își dezvăluie sufletul, se dezvăluie pe sine însuși fără o deghizare a sentimentelor.(…) Teodor Dume, păstrează viu tezaurul închis în cuvânt, îl redescoperă și- i adaugă valoare, istorie, trăire adâncă. Teodor Dume redefinește,prin scrierile sale,poezia meditativă – filozofică. Este un bun observator al lumii interioare și se limitează doar la concretul palpabil, ceea ce puțini știu azi să o facă.(…) Scriitura rafinată a lui Teodor Dume vine din adâncul cunoașterii de sine și se fixează pe timp, așa cum bine remarca și criticul Gheorghe Grigurcu în prefața volumului de debut (Adevărul din cuvinte,1985). Iată deci încă o confirmare că Teodor Dume se află pe cel mai de sus palier al poeziei contemporane.Critica este formală, de multe ori auzi doar vocea celui care emite sentințe, și nu autorul…”
(Atila Racz, scriitor Dublin/Irlanda, în Ferestre spre marginea lumii/ 2019)
***” Există oameni care trăiesc în slujba cuvântului până când însăși ființa lor pare a fi făcută din litere. Teodor Dume este un astfel de om.Teodor Dume pare a fi într-o permanentă căutare a adevărului.Uneori scruteaqză cerul, alteori sapă în adâncuri. Cert este că nu se oprește din misiunea sa.(...).Aforismele lui Teodor Dume nu sunt decât semințe de meditație.”
(Lucian Velea,scriitor/în volumul Umbre și cercuri,editura Unicorn/2018)
***”De-a lungul timpului poezia lui Teodor Dume a trecut prin riduri academice, a umezit câte o privire, probabil s-a așezat pe lângă vreo inimă care se zbătea singură în întunericul ei. Și când spun „inimă” îmi vine în minte fereastra de pe coperta volumului, care parcă împământează prin simplitate albul radiant al luminii.
Poezia lui Teodor Dume pune în mișcare puncte vibrante, familiare, asemănătoare dinamicii unui fractal: „ca o chemare/ într-o bună zi albul/ se va dezlănțui de pe creste/ vei fi prada ochiului viu/ din ritualul amiezii/ se va ivi cineva și/ va trece tăcut/ fără să-ți spună pe nume/ vei vedea// aceleași umbre ce fug de sub tine/ îți vor aminti de urmele rămase/ pe albul neatins de nimeni altcineva/ să nu-ți fie frică/ întotdeauna te vei întoarce/ la locul din care ai plecat//” avalanșă. “
(Mioara Băluță, note de lectură la Ferestre spre marginea lummii,ed.Pim/2019)
***“Teodor Dume a trecut în etapa superioară a intelectului uman – înţelepciunea. O plecăciune frăţească făcută în faţa boierului Dume – Boier al cuvântului scris”(Ion Lazar da Coza, în Însemne culturale /2018).
***“Dacă bogăţia s-ar măsura în sentimente, Teodor Dume ar fi milionar”( Boldiş Viorel, scriitor - Italia)
Unele texte au fost traduse în limbile : Engleză, Franceză, Germană, Italiană, Rusă şi Maghiară. Majoritatea au fost publicate în diferite reviste internaţionale.
Volume publicate:
*Trilogia: Anacronisme erotice (în curs de apariție)
*** În lanul cu maci, (2020)
*** Fluturele din spermă (2020)
*** Falsificatorul de sex, (2020)
* Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă, (2020Î
* Moartea din vis, (Editura PIM, 2020)
* Potcoave pe suflet, (editura PIM, 2020)
* Când umbrele trec strada, (editura Pim,2019)
*Quand les ombres traversent la rue,(edițions Stellamaris/Franța,2019
*Ferestre spre marginea lumii (editura Pim,2019. Prefața Atila Racz, scriitor Dublin/Irlanda)
*Cineva mi/a răpit moartea,(editura Pim,2018.)
*Față în față cu mine (Editura Pim, 2018)
*Umbre și cercuri (Editura Digital Unicorn,2018)
*Exil în durerile altora (editura Minela, 2018 / București)
*Devoratorul de umbre (editura Princeps Multimedia,2018.Prefaţa Daniel Corbu)
*Durerea pietrelor, (Editura Pim,2018)
*Lacrimi de pe altarul trupului (editura pim,2018)
*Fără grupă sanguină (editura ArtBook, 2017.Prefaţa Cezarina Adamescu, cuvânt înainte Cristina Ştefan)
*Temniţa de sub rană (editura PIM , 2017. Prefaţa Cezarina Adamescu)
*Colecţionarul de răni (editura PIM, 2017)
*Durerea din spatele cărnii (editura PIM, 2017.Prefaţa Ionuţ Caragea)
*Vitralii pe un interior scorojit (editura PIM, 2016. Prefaţa Ionuţ Caragea)
*Azil într-o cicatrice (editura PIM,2015. Prefaţa Angela Nache Mamier)
*Moartea, un fluture alb (editura PIM, 2015)
*Adevărul din cuvinte (editura Litera,1985.Prefaţă dr. Gheorghe Grigurcu)
*Strigăt din copilărie (editura Dinastic,1994.Prefaţă dr. Gheorghe Grigurcu)
Coautor antologiile:
*Literatura Română Contemporană, (Editura ArtCreativ, 2020)
*Coloane (debut colectiv, Comitetul de cultură al judeţului Bihor, 1978)
*Tratamente pentru inimă (antologie: Liviu Ioan Mureşan, Teodor Dume, Ottilia Ardeleanu, Alexandru Gheţie, Vali Slavu, Ioan Barb, 2011)
Lira21 "a treia carte. poezii" (selecţia Cristina Ştefan, 2012)
*Confluenţe lirice (coordonator Relu Coţofana, 2012)
*Meridiane lirice (2012)
*Însemnele unei tăceri (Casa gândului, coordonatori Mioara Băluţă şi Andrada Matei, 2012)
*Confluenţe poetice (coordonator Relu Coţofana, director executiv Teodor Dume, 2013)
*Confesiuni în virtual (coordonator Relu Coţofana, director executiv Teodor Dume, 2013)
*Paradigme virtual (2014)
*Roşu mocnit (coordonatori Mioara Băluţă şi Andrada Matei, 2014)
labirinturi autumnale (Însemne culturale, carte digitală, 2014)
*Antologia aforismului românesc contemporan (coordonator Lucian Velea, 2016)
*Antologia Cenaclul de la Roma (coordonator şi selecţie Valeriu DG. Barbu, 2016)
*Almanah Sintagme literare (coordonator Geo Galetaru, 2017)
*Antologia aforismului românesc (ediţia a II-a, editura Digital Unicorn, coordonator Lucian Velea, 2017)
*Antologia Festivalul Internaţional al Aforismului (coordonator Vasile Ghica, Tecuci, 2017)
*Antologia Festivalului Internațional al Aforismului (coordonator Vasile Ghica,Tecuci,2018)
*Identități – antologia aforismului românesc,ediție îngrijită de Daniela Toma (editura ArtCreativ,2019)
*"Aphorismes roumains d'aujourd'hui", editura Stellamaris, Brest, France, 2019.Ediție îngrijită de Ionuț Caragea
Premii:
*Premiul – I – la Concursul Internațional de aforisme, ediția a II –a,(Tecuci,2018)
*Menţiune - la Concursul Internaţional de Aforisme,Ediția – I –a, (Tecuci, 2017)
* Mențiune la concursul de poezie Agora Artelor, (2020)
* Premiul revistei Fiii Brăilei, ediția I - 2020
*Poezia lunii (noiembrie și decembrie 2016, concursul revistei QPoem - editura “Paralela 45” – Editura “Cartea Românească”, sub egida USR)
*Premiul de merit în literatură,Revista tineretului literat,martie 2020.
*Premiul I - la Concursul de poezie “Frumusețile iernii”, organizat de Cenaclul “Ecoul” (Oradea, 1977)
*Premiul I - la Concursul de poezie “Om bun”, organizat de revista “Țara visurilor noastre” (1977)
*Premiul special al juriului - la Concursul de poezie şi muzică folk “Tineri ca patria”, organizat de Cenaclul “Ecoul Tinereţii” al Casei Ştiinţei şi Tehnicii din Oradea (1977)
*Premiul I - la Concursul de poezie creaţie şi interpretare “Inima sticlei” organizat de Casa de cultură “Sticla” din Pădurea Neagră (1987)
*Premiul I - la Concursul de creaţie literară “Daţi-vă mâna prieteni”, organizat de Clubul “Înfrăţirea” din Oradea (1987)
*Marele premiu - la concursul de creaţie literară “Porni Luceafărul”, organizat de Academia de studii social-politice Bucureşti (1988)
*Premiul I - la Concursul de poezie “Inimă și dor”, organizat de Casa de cultură a sindicatelor din Oradea (1990)
*Premiul special al juriului - la concursul de creaţie literară “Și totuși iubirea”, organizat de revistele “Țara Crișurilor” şi “Ecoul” (Oradea, 1990)
*Premiul I- la concursul de creaţie literară “Decembrie 1”, organizat de ziarul “Bihorul” (1994)
*Marele premiu - la Concursul de creaţie literară “Poezie și suflet” (organizator Ottilia Ardeleanu, Năvodari, 2010)
*Menţiune - la Concursul de creaţie literară “Prin colbul vremii” (organizator “Însemne literare”, 2012)
*Premiul I - la Concursul de creaţie literară “Ars poetica” (2014)
*Autor de onoare - al site-ului şi revistei “Confluenţe lirice” (2014)
*Premiul I - la concursul de creaţie literară “Prin colbul vremii” (ediţia a 2-a, organizator “Însemne literare”, 2015)
*Premiul revistei “Fereastra” (organizator Literaturitate, Ottilia Ardeleanu, 2015)
Autorul lunii (organizator Literaturitate, mai 2016)
*Locul I - la concursul “Poezia săptămânii” (săptămânile LXIV, LXXII, LXVI, LXVII, LXVIII, CXLV, concurs organizat de “Poeţii noştri”, 2016 / 2018)
* etc...
* Referinţe critice, (recenzii/comentarii);
dr. Gheorghe Grigurcu (a şi prefaţat două volume: Adevărul din cuvinte, 1985 şi Strigăt din copilărie,1994),Maria – ANA Tupan, Marius Chelaru, Ionel Bota,Adrian Dinu Rachieru,Remus V.Giorgioni, Daniel Corbu,Daniel Luca, Stelian Vasilescu, Alexandru Andriţoiu, Ionuţ Caragea, Nache Mamier Angela - scriitor Franţa , Jean-Paul Gavard-Perret.(Franța),Thierry Moral (Franța) Al. Silaghi, Ion Davideanu, Alin Cristea,Teodor Lup, Marin Chelu, Viorel Horj, Crăciun Parasca, Constantin Serac, Gheorghe Vidican, Ioan Ţepelea, Mircea Vac, Teodor Crişan, Florin Torjoc, Florian Lazăr, Florica Albu-Berinde, Cornel Buciuman, Virgil Podoabă, Florin Mugur, Anastasie Ţârulescu , Adrian Păunescu, Cezarina Adamescu, Cristina Ştefan, Liviu Ofileanu,Veronica Pavel Lerner – scriitor Canada, Mioara Băluţă, prof. George Paşa, Călin Samarghitan, Sorin Cerin, Ottilia Ardeleanu, Viorel Boldiş- scriitor Italia, Mircea Ioan Popovici, Djmal Mahmoud,Ştefan Teodor Cabel, Marcel Vişa, Geo Găletaru, Răzvan Ducan, Atila Racz, Mihaela Meravei, Adrian Paparuz, Relu Coţofana, Nuţa Crăciun, Bolba Ioana Cosmina, Maria Dobrescu, Violetta Petre, Lucian Velea, Adriana Butoi, Călinescu Maria, Nicolae Popa – scriitor Republica Moldova, Nadia Padure – scriitor Republica Moldova, Adrian Suciu, Liviu Ioan Mureşan, Costin Tănăsescu Ştefăneşti, Nicolae Cozmescu, Ileana Popescu Bâldea ,Melania Briciu Atanasiu,Aurel Sibiceanu, Anca Zubaşcu, George Florea, Cristina Rusu, Diana Caragiu, Alexandru Gheţie, Ioan Barb, Petrache Plopeanu, Ion Lazar da Coza,Vasilisia Lazăr Grădinariu, Costel Zăgan, Tina Constanda, Mirela Lungu, Petre Ioan Garda, Camelia Iuliana Radu, Nuţa Istrate Gangan, Violeta Deminescu-Jurca, Marian Filip, Iuri Iulian Lorincz, Boris Mehr, Tudor Gheorghe Calotescu, Any Tudoran, Dana Banu, Loredana A. Ştirbu, Gela Enea, Cezara Răducu, Silvia Goteanschii, Irina Lucia Mihalca, Ana Maria Gîbu, Angela Furtună, Angi Melania Cristea, Armina Flavia Adam, Camelia Ardelean, Mihaela Aionesei, Teo Laurean, Anne Maria Bejliu, Raisa Boiangiu, Luminiţa Zaharia, Romiţa Mălina Constantin,Marinescu Victor,Ana Sofian, Daniel Daian, Petre Ioan Creţu, Razvan Rachieriu, Anghel Geicu, Daniela Luminiţa Teleoaca,Vasile Mihalache, Vali Slavu, Mihaela Roxana Boboc, Valeriu D.G. Barbu, Claudia Minela, Alexandra Alb Tătar, şi mulţi alţii...
Copyright © 2020, Teodor Dume
Utilizarea integrală sau parţială a textelor publicate este permisă numai cu acordul autorului.