revista EXTEMPORAL LIRIC: La mulți ani, Cenaclului Prietenii Poeziei, Filial...: Era o zi de joi, 12 aprilie 2018, ora 17, când la la Biblioteca Judeţeană Gheorghe Şincai din Oradea a luat ființă o filială a Cena...
BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME
Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)
11/04/2020
08/04/2020
revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume:Ștergarul în care mi/am uitat copilări...
revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume:Ștergarul în care mi/am uitat copilări...: https://youtu.be/TNiL9zfyHCU Ştergarul în care mi-am uitat copilăria locul din care nu fug niciodată - copilăria m-a...
revista EXTEMPORAL LIRIC: Ottilia Ardeleanu,un dar: Teodor Dume, poetul care...
revista EXTEMPORAL LIRIC: Ottilia Ardeleanu,un dar: Teodor Dume, poetul care...: (Mulțumesc Ottilia Ardeleanu pentru darul de suflet oferit de ziua mea de 04 aprilie) *** Iată un studiu la care m-am ancorat, mari...
06/04/2020
revista EXTEMPORAL LIRIC: La mulți ani, om bun - Daniel Corbu!
revista EXTEMPORAL LIRIC: La mulți ani, om bun - Daniel Corbu!: Poetul, "născut și nu făcut", Daniel Corbu își serbează azi clipa existenței sale, clipă pe care Dumnezeu i-a dăruit-o avâ...
03/04/2020
Gheorghe Grigurcu & Teodor Dume
https://www.poezie.ro/index.php/personals/14145838/Teo,_b%C4%83iatul_lui_tata
Gheorghe Grigurcu & Teodor Dume, doi berbeci născuți pe 16 aprilie, respectiv 04 aprilie, vor trece pragul unor ani...hotărâți
***
Mulțumesc acelora care mi-ați fost și îmi veți fi alături!
Teodor Dume, la ceas de aniversare
https://www.poezie.ro/index.php/personals/14145838/Teo,_b%C4%83iatul_lui_tata
Teo, băiatul lui tata
o zi
de miercuri
luminată de cireșii ce plesneau de culoare
tata era dus la cârciuma din sat
să-și mai înece amarul în vodca de 33 de grade
primită pe datorie până la salariu
din când în când scăpa printre dinți
ultima înjurătura învățată de la bunicul
dus și el cu o zi înainte de paști
“futu-i amarul măsi de viață” și
după câteva înghițituri
de vodcă cu mâinile așezate peste piept
își aștepta moartea de parcă
serviciul de urgență ar fi lucrat numai pentru el
tata era un om bun
milostiv și cumsecade
după ce golea jumătate din sticla cu vodcă
se ridica pe vârful picioarelor și
“o lua din loc” pe lângă gardul de scândură al vecinului
clătinându-se precum
o barcă pe valuri aflată în
derivă
și să nu-l simtă mama se
văicărea
că-l doare un picior
dar în ziua aceea de miercuri
patru aprilie
îmi spunea moașa
după ce am mai crescut
că tata
avea sentimentul că l-a
întâlnit pe Dumnezeu
și că au stat la „una mică” la
bufetul din sat
ca doi tovarăși de drum
cu degetele aspre și noduroase
și-a pipăit obrazul lipit de
burta mamei
și cum parcă ar fi la celălalt
capăt al lumii
a strigat „E băiat...”
și de atunci am rămas „băiatul
lui tata”
din când în când pipăi ultimul lucru
rămas de la el –
scrânciobul mucegăit de sub nuc
și nu știu de ce
când mă apropii simt
că cineva se plimbă prin mine
tăcut
în răcoarea de sub cer Dumnezeu
an de an binecuvântează o zi -
patru aprilie
31/03/2020
revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume: de ziua mea 04.04 când împlinisem 22 ...
revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume: de ziua mea 04.04 când împlinisem 22 ...: Acesta e un dar de suflet pe care l-am primit de ziua mea în perioada în care am avut onoarea și șansa de-al cunoaște pe Gheorghe G...
Al doilea manuscris STEAUA alături de CÎNTEC,de Nichita Stănescu,dăruite de ziua mea (04.04),în perioada în care am avut onoarea și șansa de-al cunoaște pe Gheorghe Grigurcu, la Oradea (prin intermediul epigramistului Al.Silaghi).Aveam cam 22 de ani pe atunci
Acesta e un dar de suflet pe care l-am primit de ziua mea,( 04.04.) în perioada în care am avut onoarea și șansa de-al cunoaște pe Gheorghe Grigurcu, la Oradea (prin intermediul epigramistului Al. Silaghi).Avem cam 22 de ani pe atunci.
***
29/03/2020
28/03/2020
LINKUL Revistei EXTEMPORAL LIRIC
https://revistaextemporalliric.blogspot.com/?zx=5f0c5965f5fb21f6
iată linkul numărului Nr.5-6(21) 2020
iată linkul numărului Nr.5-6(21) 2020
Revista EXTEMPORAL LIRIC,numerele din IANUARIE,FEBRUARIE și MARTIE 2020
https://revistaextemporalliric.blogspot.com/
- IANUARIE,2020
- Nr: 1-2 (17) 2020
- FEBRUARIE,2020
- NR:3-4 (19) 2020
- MARTIE,2020
- Nr.5-6(21) 2020
23/03/2020
16/03/2020
Teodor Dume, carte: Moartea din vis
Este cea de a 23 carte semnată Teodor Dume
Coperta și tehnoredactarea, Mioara Băluță
Editura Pim/2020 - Iași
Cartea apare în martie 2020 ca o peîntâmpinare a zilei de naștere (04 aprilie) a autorului
***
Timpul meu s-a oprit în lut
și fură din mine
câte puțin în fiecare zi
(Teodor Dume)
***
Coperta și tehnoredactarea, Mioara Băluță
Editura Pim/2020 - Iași
Cartea apare în martie 2020 ca o peîntâmpinare a zilei de naștere (04 aprilie) a autorului
***
Timpul meu s-a oprit în lut
și fură din mine
câte puțin în fiecare zi
(Teodor Dume)
***
"Domnule, Teodor Dume
Te felicit din toată inima pentru apariția volumului dumitale de poezie. Citindu-l mi-am confirmat impresia că ești un mare suflet de poet (...).
Poezia, cîtă mai e în lume, se bizuie pe oameni ca dumneata, puri și modești, de bună credință care slujesc cu pasiune, dezinteresat.
Te socotesc unul dintre cei mai de bună calitate din îndeajuns de numeroși tineri literați pe care, de-a lungul anilor, am avut prilejul a-i întîlni"
Te felicit din toată inima pentru apariția volumului dumitale de poezie. Citindu-l mi-am confirmat impresia că ești un mare suflet de poet (...).
Poezia, cîtă mai e în lume, se bizuie pe oameni ca dumneata, puri și modești, de bună credință care slujesc cu pasiune, dezinteresat.
Te socotesc unul dintre cei mai de bună calitate din îndeajuns de numeroși tineri literați pe care, de-a lungul anilor, am avut prilejul a-i întîlni"
Gheorghe Grigurcu
(Corespondențe, 20 decembrie 1985))
(Corespondențe, 20 decembrie 1985))
14/03/2020
Revista EXTEMPORAL LIRIC,numerele din IANUARIE,FEBRUARIE și MARTIE 2020
https://revistaextemporalliric.blogspot.com/
- IANUARIE,2020
- Nr: 1-2 (17) 2020
- FEBRUARIE,2020
- NR:3-4 (19) 2020
- MARTIE,2020
- Nr.5-6(21) 2020
Covit 19 - codul spaimei
se tupila de frica corona virusului
părea ca poarta sub ochi
toate durerile lumii
sufletul m-a făcut să mă apropii și
să o mângâi pe creștet ca pe un copil
care doarme pe umărul
lui Dumnezeu
m-a privit in ochi ca și cum
ne-am cunoaște de o viata
apoi mi -a întins mâna
lui Dumnezeu
m-a privit in ochi ca și cum
ne-am cunoaște de o viata
apoi mi -a întins mâna
nu am curaj să vă spun
cât era de fericită
08/01/2020
Teodor Dume: Potcoave pe suflet
Editura PIM, Iași/2020
Tehnoredactarea: Mioara Băluță
Coperta: Mioara Băluță
*
Cartea cuprinde și aforismele care au obținut premiul I la Festivalul Înternațional al aforismului, ediția II -a, Tecuci/2018
*
Teodor Dume este unul dintre cei mai apreciați scriitori de aforisme ai momentului, o dovadă în acest sens fiind includerea sa în Antologia aforismului românesc.
(Ionuț Caragea, scriitor)
*
Nu de puține ori atât aforismele, cât și „gândurile și sentimentele” lui Teodor
Dume (uneori în nuanțe mai întunecate) – despre iubire, sărăcie, relația cu
Dumnezeu,sex,viață și moarte,bani,lipsa banilor ș.a – par să sune ca și
cum,scriindu-le, autorul s-ar elibera de apăsarea lor în suflet.”
(Marius Chelaru, revista Convorbiri literare,)
*
Maximele lui Teodor Dume trezesc uneori ecouri familiare,cum ar fi sfatul lui Kant
de a elimina din conștiință lucrurile în privința cărora nu putem face
nimic,:”renunță la ceea ce nu poți obține/pentru că/senzația eșecului este
răvășitoare, sau a lui Kierkegaard, de a trăi autentic:” nu-ți transforma viața în
corvoadă ci/ învață să fii tu însuți”,de misoginismul lui Schopenhauer, “între
femei și artă nu e nicio deosebire”, de pshiologismul lui Wilhelm Wundt, “omul
trăiește într-o lume paralelă/datorită propriilor senzații”(…) Departe de
“smartphones”, am regăsit smarthumans,frumusețea inteligenței omenești,care nu e
poate nicăieri mai convingătoare decât în literature speculativă și sapiențială.”
(Maria – Ana Tupan, critic/Revista Contemporanul,)
*
***
Doar cei care și-au biruit și trăit durerea
pot vorbi despre viață
*
Și ce altă durere e mai mare decât să nu poți să-i privești
în ochi pe cei vii
*
Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi
despre durerea apei
(Teodor Dume)
05/01/2020
Arhivă numere revista Extemporal liric
NUMERE REVISTA EXTEMPORAL LIRIC
ARHIVĂ REVISTĂ EXTEMPORAL LIRIC
- ► 2019 (509)
- Abonați-vă la: Postări (Atom)
03/01/2020
revista EXTEMPORAL LIRIC: Ottilia Ardeleanu: Față în față cu mine, de Teodor...
revista EXTEMPORAL LIRIC: Ottilia Ardeleanu: Față în față cu mine, de Teodor...: Cealaltă față a nașterii (recenzie) Poetul Teodor Dume, foarte cunoscut în lumea literară virtuală mai ales, este, în cazul de f...
02/01/2020
28/12/2019
Revista Extemporal liric
Revista Extemporal liric
urează cititorilor săi și colaboratorilor
un călduros:
LA MULȚI ANI!
https://revistaextemporalliric2019.blogspot.com/?zx=75f4d8c6bfb72848
Revista Extemporal liric
urează cititorilor săi și colaboratorilor
un călduros:
LA MULȚI ANI!
https://revistaextemporalliric2019.blogspot.com/?zx=75f4d8c6bfb72848
Revista Extemporal liric
30/11/2019
Ana Urma: Ferestre spre marginea lumii, autor Teodor Dume
Nihil
sine Deo
Recenzie: Ana Urma
Ferestre
spre marginea lumii, autor Teodor
Dume
Teodor
Dume ni se descoperă cu eleganță și rafinament în poezie. O poezie existențialistă din care
aflăm că în viața pe lângă dezlănțuitele iubiri există prezențe nevăzute înscrise
în ordinea ei atât de firească, una
dintre cele mai răscolitoare fiind moartea. Find cunoscător al vieții, prin
cunoaștere, experiențe și autodepășire, poetul dă prioritate în poezie
trăirilor umaniste. Sufletul asemeni umbrei este făuritorul unor imagini care
ne duc cu gândul la florile tristeții de tip baudelairean. Și poate că, asemănarea
nu este întâmplătoare dacă ne gândim că volumul anterior celui de față,Quand
les ombres traversent la rue, semnat Teodor Dume, apare la început de an 2019, în Franța.Am putea crede
că între poet și Univers există un fluid nevăzut purtând energiile creatoare,
un fluid presărat cu evenimente și trăiri variabile pe etape, reprezentat ca un
segment al existenței, mărginit de două constante primordiale: nașterea și
moartea. Evenimentele dintre cele două constante: copilăria, adolescența,
maturitatea cu încărcăturile și trăirile specifice, par să fi ordonat și
contribuit la creșterea spirituală și știința poetului de a transpune în poezie
forța ideii, a emoției, menite să seducă prin vers cititorul.Aflându-se pe un
traseu ascendent, cu fiecare carte tipărită (nouăsprezece),poetul pătrunde în abisul
metafizicii arzând etape și
ajungând la o smerenie care dă
înțelegere și greutate cuvântului, iar
eul împlinit doar întors spre înăuntru se eliberează prin ferestre deschise într-un anume loc, un loc unde nimeni
nu intră/ nimeni nu iese/Ferestre
spre marginea lumii. Alte ori
același lăuntru devine abis într-o
singură zi, ziua în care nu poate privi în ochi pe nimeni,ziua în care
propriul ochi îl analizează critic: atunci
cobor în mine precum ploaia/ peste
verdele ierbii/ îmi privescsângele/ și nu spun nimic/ deși/n-am apucat să văd/ ce mai lipsește din mine/ Lăuntrul înlăuntrului.Ca o
dominantă a viziunii poetului este prezența imaterială a sufletului. O viziune
bogat ornamentată de experiențele și trăirileunui spirit profund. Sufletul său are
răni, cicatrice, devine monedă de schimb pentru inima cuiva drag: în schimb îți voi dasufletul/Supravețuire
în doi.Deși: niciun gând nu-mi
poate schilodi sufletul/Decolmatarea
prin rugă, vomdescoperi:sub cicatricea rămasă pe suflet/ Fotografia în formă de inimă și
altfel de răni: singurătatea, indiferența, neliniștea, lacrima, aminitirile. Toate
în strânsă legăturăformează un cerc imaginar cu semnificații larg valabile, un cerc neînchis încă de acel binecunoscut:
nu pleca, tată!/În memoriam, copilăria.
Poezia este cartea de vizită a poetului atras de ideea însingurării, a
cufundării în propria melancolie sau poate că a unei dureri însoțită de supoziții, închipuiri și goluri ale ființei
care precipită versul prin reacții și
stări cum sunt: tristețe, reculegere,
uitare sau slăbiciuni aproape senzoriale. Ideea de proiecție a trăirilor
contopite trupului creează o realitate ușor astrală, o părelnicie tactilă, asumată
prin rostire și scris: câteva umbre navighează/
în zigzag prin sângele meu// din toamna care-și scutură tristețile/ peste
umerii mei/ Nu-i bai;ducându-mi tăcerea în spate/ ca pe un rucsac/Îndeajuns
cât să-mi pot grava numele;de
atunci sub cicatricea rămasă pe suflet/ simt furnicături/ Fotografia în formă de inimă; nici nu știu cine sunt/ negreala
sufletului îmi iese prin pori/ Rătăciri..
Poetul Teodor Dume, pare să fi
descoperit armonia lirică a tăcerii atât de râvnită într-un prezent modern,
zgomotos și supratehnologizat.O tăcere atentă,
în care doar scârțâitul peniței sau zgomotul tastelor se aude printre
gândurile sfârșite în cuvinte: umerii îmi
sunt acoperiți cu tăcere; ambianța
calmă, destinsă: tăcere…/undeva la capăt de zi se moare/Un fel de înstrăinare; mâine e o altă zi/ pe care o umplu cu
tăcere/ Îndeajuns cât să-mi pot grava
numele. Ideea de mișcare și reculegere sunt călătoria sau căderea în adâncul
ființei, urmate de zborul tainic, folosind simboluri ale înălțării:
aripi, sus, cer, explicate în vers: zborul
cu o singură aripă/ nu-i decât zbaterea clipei/ peste tot ce va urma// chiorâș
cineva mă privește de sus/Zbaterea
clipei.Tăcere, liniște, singurătate, sunt necesități absolute ale
reveriei pentru crearea universului propriu în care-și proiectează cu îndrăzneală ființa, lăsându-ne
totușiferestre deschise prin care
să-i descoperim sensibilitatea iar acele zbateri neștiute vor elibera în
ascensiune (zbor) eul creator cu o
bucurielucid reținută, ca o rugăciune izbăvitoare pentru suflet.Poezia este
pretext de reflecție și comunicare, reconstituie din fragmente disparate un
univers liric, un univers plăsmuit din umbre și lumina însoțitoare.
Interiorizat sau exilat în singurătate poetul decelează cu tristețe și
discernământ propria memorie, recuperând și transpunând în vers, amintirile. Dorul,
iubirea, singurătatea devorantă, sunt ipostaze frecvent revelate printr-o
exprimare meditativă, gravitatea transpunerii în verstrezindu-ne întrebarea:
oare ce eveniment, ce trăire specială îl determină pe poet să aducă în sfera
firescului, cu seninătate și dezinvoltură, subiecte ca: moartea, durerea,
tristețea. Aflâdu-se într-o permanentă comuniune cu un dincolo, observăm armonia, împăcarea dar și efortul până ladificultate pe care le
întâmpină în construirea relației cu Dumnezeu. Traseul este unul sinuos, dar se
poate ghici că demersul ideatic continuă și își atinge țelul; m-am aliat cu singurătatea și/ din când în când cu
Dumnezeu/În memoriam, copilăria;par
un comdamnat interogat de moarte/ Dumnezeu se face că nu vede nimic/ Dor de mama;l-am strigat pe Dumnezeu/
nu mi-a răspuns/ Dumnezeu nu mi-a
răspuns.
Raportându-se la divinitate din
perspectiva unui cunoscător intimist trecut de faza căutărilor:privilegiul de-a ajunge la capăt/ mi-l dă panorma din sufletul lipit/ de obrazul
lui Dumnezeu/ ca un sărut/ Nu-i bai;versul devine povață: în viața
asta/ așa se bate la ușa lui Dumnezeu/ Rugăciunea
dintre respirații. Prin
această raportare permanentă la divinitate înțelegem că Teodor Dume-poetul se află în etapa întâlnirii cu Dumnezeu, un
Dumnezeu atent la fiecare cuvânt al său. Pe parcursul lecturii vom întâlni o
superbie a morții din care nu lipsește credința și speranța aleatorie, că mai
presus zbaterilor umane există și un hazard al unui alt fel de împlinire, o împlinire a bucuriei prin cuvântul scris. Simplificând
pot spune că am reușit să identific trecerea comună dar cu folos a timpului
drept temă a poeziei dumiene. Fie că ne vorbește de revărsările unui azi înspre ieritrecând
prinanotimpul primenirii ființei niciodată pierdutcopilăria, cu reveniri în prezentul gânditorului matur, sensibil,cuminte (citat din prefața de Atila Racz) și culminând cu moartea (viitor), poezia lui Teodor Dume este înnobilată de binecunoscut
dicton latin: Nihil sine Deo.
22/11/2019
revista EXTEMPORAL LIRIC: Abalasei-Donosa Constanta:Extemporal grafic: Biser...
revista EXTEMPORAL LIRIC: Abalasei-Donosa Constanta:Extemporal grafic: Biser...: AFORISME de Teodor Dume o rugăciune e ca și o clipă trăită lângă Dumnezeu *** Tot ce vine din credință îns...
31/10/2019
Maria-Ana TUPAN despre Devoratorul de umbre de Teodor Dume
Maria - Ana TUPAN despe Devoratorul de umbre,de Teodor Dume
poezia lui Theodor Dume, un poet ajuns la maturitate, autor al câtorva volume, e turnată într‑un limbaj mai flexibil şi mai sofisticat, al cărui principal procedeu retoric e jocul deconstrucţiei sensului literal în sens alegoric („alegorie a lecturii”, cum l‑a numit Paul de Man). Iată un fragment de poem în care călătoria spre un dincolo imaginar de după moarte se suprapune cu scenariul mutării într‑o nouă locuinţă şi al sfinţirii ei de către preot: vreau să mă mut în ziua de mâine/ fără niciun bagaj/ dar mi‑e teamă/ simt o răceală în oase/nu ştiu dacă sunt abandonat/ în propria‑mi umbră sau/ e doar o renovare ori/ o preschimbare de trup/ în care/ îmi voi aşeza amintirile/ şi câteva lucruri// la sfârşit îl voi aştepta pe Dumnezeu/ ca să‑mi binecuvânteze noua casă („Îngrijorare, vreau să mă mut în ziua de mâine …” din volumul Devoratorul de umbre, Princeps Multimedia 2018, cu o prefaţă de Daniel Corbu.) Existenţa este pentru poet un şir de efecte ale luminii: alienat în viaţa anostă a fiecărei zile, silit să se conformeze unui pat procustian al birocraţiei unei zile de muncă, îşi simte personalitatea metonimizată, el fiind prezent numai precum lumina sinteză în vreuna sau alta din culorile spectrului. Este o poezie de tradiţie existenţialistă, anxioasă, a disperării în faţa neantului, a transcedentului gol, dedus din contemplarea instabilului dublu de umbră al trupului. Divinitatea e devoratoare de umbre – patetic rest ale celui care primeşte odată cu candela ultima porţie de lumină –, în vreme ce figurile părinţilor sunt rememorate în poeme de un patetism nedisimulat. Inversând scenariul istoriei teocratice a lumii, de la Geneză la redempţiune, poetul vede întemeierea fiinţei sale în căminul parental şi în ordinea afectelor şi valorilor deprinse atunci. Copilul îşi aminteşte de întunericul decupat de veşmintele tatălui, acesta părând a‑i crea o lume din haos. Existenţa sa e acum marcată de sentimentul acut al absenţei tatălui, aşteptat să se întoarcă de ziua de naştere a fiului, redus la o fotografie păstrată într‑o cameră. Ca în infinita substituire lacaniană a trupului tabuizat al mamei (aici şi a figurii paterne) prin alte semnificate ale dorinţei, poetul regizează o neîntreruptă dramă a traumatizantelor despărţiri, dispariţii, absenţe – a iubitei, a cititorului sau a oricărui alt pol de comunicare. Contrar parabolei biblice a bobului de grâu ce cade pe pământ, într‑o societate insensibilă la valoare orice manifestare de nobleţe e o risipă: „de unde să ştiu că seminţele /curg pe arătură fără să treacă/ nimeni cu plugul / de unde să ştiu că şi seminţele mor…”.
27/10/2019
revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume: Strigăt din copilărie< Barajul de pe ...
revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume: Strigăt din copilărie< Barajul de pe ...: BARAJUL DIN LUNCASPRIE/Bihor. Acesta este locul copilăriei mele.Pot să spun acum, locul copilăriei lui Teodor Dume! Un loc care mi/a rămas...
La capătul pridvorului un stâlp
albit și gârbovit ca un moșneag
îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,
de dincolo, de dincoace de prag.
Cum sprijină un Univers de dor
mă-ntorc mereu cu inima la el,
la colțul lumii noastre din pridvor
cu dor de lunci, blajin și subțirel.
Mă scurg prin el, tăcut , în rădăcini,
și-mi place-adeseori să mă trezesc
pe zarea zdrențuită de ciulini
că zbor, că sunt, că vreau și că iubesc.
Teodor Dume: Strigăt din copilărie< Barajul de pe râul Vida/Luncasprie,Bihor>
BARAJUL DIN LUNCASPRIE/Bihor. Acesta este locul copilăriei mele.Pot să spun acum, locul copilăriei lui Teodor Dume! Un loc care mi/a rămas în suflet!
Sub luciul acestei ape se află toate bucuriile copilăriei mele.
Aici pe acest loc se afla,în urmă cu peste 50 de ani, un câmp despărțit în două de râul Vida. În prima parte, sub dealul din stânga, era casa părintească în care m/am născut și am copilărit până la 13 ani.În cea de a 2/a parte se afla cea mai veche moară din sat (moara lui lioliu)și locuința sa. Acum toate acoperite de apă, inclusiv copilăria mea. Tot din partea dreaptă,la aproximativ 2/3 sute de metri izvorăște din stâncă pârâul Toplița care se varsă în baraj.În luminișul de lângă izvor inventam toate jocurile copilăriei.Tot în partea dreaptă a barajului există o cărare care duce sus pe deal înspre localitatea Răcaș.Am parcurs/o de mii de ori în decursul anilor petrecuți acolo.Oare câți din generația meda îți mai amintesc de copilăria răsfirată printre acele dealuri?
(fotografia este făcută de fiica mea teodora dume și radu butcovan/ cei mai buni și frumoși copii din lume/, în oct.2018. Era o seară frumoasă de toamnă...Mulțumesc, Teodora! Mulțumesc, Radu!)
Aici pe acest loc se afla,în urmă cu peste 50 de ani, un câmp despărțit în două de râul Vida. În prima parte, sub dealul din stânga, era casa părintească în care m/am născut și am copilărit până la 13 ani.În cea de a 2/a parte se afla cea mai veche moară din sat (moara lui lioliu)și locuința sa. Acum toate acoperite de apă, inclusiv copilăria mea. Tot din partea dreaptă,la aproximativ 2/3 sute de metri izvorăște din stâncă pârâul Toplița care se varsă în baraj.În luminișul de lângă izvor inventam toate jocurile copilăriei.Tot în partea dreaptă a barajului există o cărare care duce sus pe deal înspre localitatea Răcaș.Am parcurs/o de mii de ori în decursul anilor petrecuți acolo.Oare câți din generația meda îți mai amintesc de copilăria răsfirată printre acele dealuri?
(fotografia este făcută de fiica mea teodora dume și radu butcovan/ cei mai buni și frumoși copii din lume/, în oct.2018. Era o seară frumoasă de toamnă...Mulțumesc, Teodora! Mulțumesc, Radu!)
La capătul pridvorului un stâlp
albit și gârbovit ca un moșneag
îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,
de dincolo, de dincoace de prag.
Cum sprijină un Univers de dor
mă-ntorc mereu cu inima la el,
la colțul lumii noastre din pridvor
cu dor de lunci, blajin și subțirel.
Mă scurg prin el, tăcut , în rădăcini,
și-mi place-adeseori să mă trezesc
pe zarea zdrențuită de ciulini
că zbor, că sunt, că vreau și că iubesc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)