Teodor Dume, la ceas de aniversare

https://www.poezie.ro/index.php/personals/14145838/Teo,_b%C4%83iatul_lui_tata

Teo, băiatul lui tata

Patru aprilie e ziua în care mama 

m-a făcut  pe un pat de flori

o zi

de miercuri

luminată de cireșii ce plesneau de culoare

tata era dus la cârciuma din sat

să-și mai înece amarul în vodca de 33 de grade

primită pe datorie până la salariu

din când în când scăpa printre dinți

ultima înjurătura învățată de la bunicul

dus și el cu o zi înainte de paști

“futu-i amarul măsi de viață” și

după câteva înghițituri

de vodcă cu mâinile așezate peste piept

își aștepta moartea de parcă

serviciul de urgență ar fi lucrat numai pentru el

tata era un om bun

milostiv și cumsecade

după ce golea jumătate din sticla cu vodcă

se ridica pe vârful picioarelor și

“o lua din loc” pe lângă gardul de scândură al vecinului

 clătinându-se precum

o barcă pe valuri aflată în derivă

și să nu-l simtă mama se văicărea

că-l doare un picior

dar în ziua aceea de miercuri

patru aprilie

îmi spunea moașa

după ce am mai crescut

că tata

avea sentimentul că l-a întâlnit pe Dumnezeu

și că au stat la „una mică” la bufetul din sat

ca doi tovarăși de drum

cu degetele aspre și noduroase

și-a pipăit obrazul lipit de burta mamei

și cum parcă ar fi la celălalt capăt al lumii

a strigat „E băiat...”

și de atunci am rămas „băiatul lui tata”

din când în când pipăi ultimul lucru

rămas de la el –

scrânciobul mucegăit de sub nuc

și nu știu de ce

când mă apropii simt

că cineva se plimbă prin mine

tăcut

în răcoarea de sub cer Dumnezeu

an de an binecuvântează o zi -

patru aprilie