Delir cu tremurături de gînduri (selecţie)
Tenere ogni speranza, voi ch'entrate. Sexul este singurul infern accesibil cu drum de întoarcere.
*
Cuget... deci mă scufund în mine, adînc, tot mai adînc, şi fără colac de salvare. Cuvintele mele sînt adevărul care iese la suprafaţă, sufletul rezidual al gîndurilor abisale.
*
Dacă frumuseţea ar fi putut să oprească timpul în loc, mi-aş fi dorit să fiu o femeie neasemuit de frumoasă. Ah, înţelepciune, te aştept să mă înfrumuseţezi cu primărara veşnică a cuvintelor tale!
*
Noi am creat timpul şi tot noi ne-am închinat lui. Trecutul, prezentul şi viitorul alcătuiesc sfînta treime a celor ce se tem de eternitate.
*
Precum oamenii de zăpadă înfruntăm căldura inimilor din jur căutînd sensul altor anotimpuri.
*
Femeile îşi schimbă mai des fustele decît îşi schimbă timpul cele patru perechi de pantaloni.
*
Totul e iluzie, depinde cine o creează.
*
Iubirea înseamnă să pluteşti deasupra lacrimilor. Gîndirea înseamnă să plonjezi în profunzimea lor. Frica înseamnă să cauţi mereu un colac de salvare. Indiferenţa înseamnă să nu plîngi.
*
Nu vei fi genial învăţînd cuvintele unui geniu, ci aplicîndu-le în viaţa de zi cu zi.
*
Chiar nu ştiaţi că poemele se iubesc între ele cînd se lipesc două pagini?
*
Victoriile se conjugă doar la timpul pierdut, ţinînd inima pe post de spadă şi scut.
*
Ochii mei sunt două lagune albastre pline de sînge petrolifer. Speranţa moare asfixiată în aurul negru al versului.
*
Cea mai bună reţetă pentru egoism: singurătate şi suferinţă fizică. Din păcate... egoiştii vor să se vindece numai cu reţete compensate.
*
Orice tristeţe are o consolare amară: oglinzile nu mor niciodată, îşi schimbă stăpînul la fiecare privire.
*
Viaţa este o luptă pe care am pierdut-o înainte de a mă naşte. Tot ce fac acum este să-mi savurez înfrîngerea. Trăiesc închis într-o lume în care gratiile sunt înalte pînă la cer. Iluzia cea mai frumoasă a morţii este cînd privesc stelele. Gata, m-am decis! Renunţ la locul de veci! Vreau un nou loc de muncă! Ce are de spus Dumnezeu la toate acestea? M-aşteaptă să-l vînez prin univers cu reportofonul. Îmi împrumută cineva o pereche de aripi?
*
Prezentul este un sandviş cu singurătate între două felii de timp, împărţit frăţeşte cu umbra.
*
Poţi trece prin viaţă anonim ca un rîu pe sub pămînt, nimeni nu va şti din ce apă îşi potoleşte setea. Poţi trece prin viaţă ca Saul pe drumul Damascului, nimănui nu-i va păsa că te-ai schimbat, că spiritul tău are nevoie de un mediu propice înaltei comunicări.
*
Nici moartea nu mai impune respect, a devenit o simplă măturătoare care ascunde oasele sub preşul celui fără cîine la uşă.
*
Am ucis animalul din mine, îndrăznesc să scriu despre primul arbore plantat în paradis: îmi cresc muguri pe şira spinării.
*
Cel mai greu pentru un om care vrea să ajungă foarte sus nu este să înveţe zborul ci să se desprindă de cei care îl trag mereu în jos.
*
Am urît oamenii pentru că i-am iubit şi am crezut în ei. I-am urît pentru laşitate, minciună, ipocrizie, indiferenţă. Ura mi-a dat putere, ura mi-a dat boală. Cu timpul pînă şi ura s-a stins. Acum sînt foarte dezamăgit. Dezamăgit pentru că oricît de mult m-aş sacrifica în numele poeziei, oamenii continuă să-şi trădeze semenii şi, cel mai rău, să-şi trădeze propriul suflet. În acest moment mă întreb: eu pentru cine scriu?
*
Dacă ţi-este scris să mori înaintea femeii, să o rogi să nu se oprească la cumpărături de haine pe ultimul drum. Rişti să pierzi şi Judecata de Apoi...
*
Teoria evoluţionistă a lui Darwin aplicată pe femeie: celulă, celular, celulită.
*
Marea poezie vine numai la aceia care nu mai au nimic de pierdut în afară de propriul gînd.
*
Chinezii nu cred în mitologia greacă. Cerber poate păzi liniştit porţile infernului.
*
Singura decizie pe care oamenii ar trebui să o ia în pat este să moară decent.
*
Politica este călăul societaţii civile, dogma este dricul.
*
Unii oameni vînează ideile ca pe fluturi, alţii le urmăresc ca pe melci. Vă daţi seama cîtă trudă pentru cei care nu cunosc suferinţa?
*
Oamenii încep prin ceea ce li se oferă, continuă prin ceea ce înţeleg singuri şi sfîrşesc prin ceea ce uită.
*
Sufletul nu se poate vindeca, asa cum nici nu se poate îmbolnavi. Dar se poate salva.
*
Un om care este cu adevărat modest nu este deranjat de lipsa de modestie a celorlalţi, pentru că nu poate fi rănit şi nici nu i se poate diminua iubirea.
*
Nimic nu este interzis visătorului, dar lumea aceasta nu este un vis, ci întreruperea lui.
*
Stiţi cum sunt poeziile? Ca şi zilele în care trăim. Uneori avem o zi mai bună, alteori o zi mai proastă, iar poeziile se conformează sentimentului. Evident, este mai uşor să ţii minte o zi în care ţi s-a întîmplat un lucru extraordinar şi care te-a inspirat pe măsură. Dar oamenii trebuie să îşi aducă aminte şi de zilele mai proaste, tocmai pentru a face diferenţa. Ei nu au nevoie de utopii nesfîrşite ci de lucruri tangibile în care se pot regăsi.
*
Eu cred în mari iubiri, nu în mari amăgiri.
*
Toamna se numără păsările oarbe...
*
Este mai uşor să dormi cu mortul în casă decît cu muza moartă în inimă.
*
Ce înseamnă să fii perfect? Să te iubeşti aşa cum eşti şi să îi iubeşti şi pe alţii aşa cum te iubeşti pe tine...
*
Îmi place să trăiesc acele zile în care prima propoziţie cu care ies afară din casă durează pînă seara şi se limitează la două cuvinte: te iubesc!
*
Ştii, oamenii visează adesea să călătorească printre stele şi să-şi găsească acolo iubirea. Numai tu eşti norocoasa la care universul a venit în persoană şi ţi-a pus o galaxie la ureche...
*
Gloria este inerţia clipei în eternitate. Iubirea este inerţia eternităţii într-o clipă. Cunoscîndu-le pe amîndouă, prefer magia lui Dumnezeu...
*
Sunt insomniacul clipelor de nemurire. Dacă voi închide ochii voi extermina o lume ce mi-a fost dăruită într-un moment de tandreţe divină...
*
Cine se trezeşte conştient în zorii suferinţei, ajunge înţelept în amurgul gîndurilor.
*
Cu cît un om gîndeşte mai mult, cu atît trebuie să lase mai mult de la sine pentru a fi fericit. A lăsa de la sine nu înseamnă a renunţa la ceea ce este ci a-şi oferi constant doze de beţie sufletească, admirînd frumuseţea lucrurilor înconjurătoare şi a oamenilor pe care pretinde că-i iubeşte. A admira nu înseamnă a analiza, a iubi nu înseamnă a cîntări, cine gîndeşte excesiv fără momente de beţie sufletească are toate şansele să fie un veşnic neadaptat la umanitate, un filosof pentru care nu există decît pesimism şi dezamăgire.
*
Prefer oamenii care ştiu ce vor în dragoste ... un "mda" valorează cît o mie şi una de nopţi de suspiciuni...
*
Realitatea este că nu cîteva mii de curve trebuie să schimbe mentalitatea unui popor de milioane, ci un popor de milioane trebuie să schimbe mentalitatea celor cîteva mii de curve.
*
Destinul pune mereu un sac de nisip pe spatele celui care crede că iubirea este doar un zbor pe aripile vîntului...
*
Să nu mai plîngem cu lacrimi de crocodil, lipsa frumuseţii interioare nu poate fi tratată de propriile noastre victime. Avem întotdeauna bisturiul gîndului bun care poate îndepărta ipocrizia din noi.
*
Sunt poeţi de care nu a auzit nimeni, poeţi care trăiesc în turmă pe atelierele literare şi se laudă între ei, poeţi care cîştigă concursuri şi dorm cu medaliile de tinichea pe piept, poeţi susţinuţi de criticii şi organizaţiile de mucava ale prezentului şi poeţi care s-au născut în viitor şi urmează a fi înţeleşi. Cine rămîne în istorie şi pentru cît timp? Punîndu-mi această întrebare încep să caut elixirul vieţii veşnice şi o fac tot prin poezie.
*
Nu trebuie să te umileşti în faţa iubirii şi să te cobori la rangul de sclav sau cerşetor. Trebuie să renunţi la surplusul de ego în favoarea tăcerii şi a admiraţiei.
*
Dragostea este epuizarea cărnii prin lăcomia tandră a sufletului.
*
Prietenia după sfîrşitul unei relaţii în doi este reziduul neputinţei de a iubi, un fel de ipocrizie de lux pentru a arăta celorlalţi cît de buni suntem.
*
Datoria de a ne aduce aminte în viaţă de clipele frumoase nu este faţă de cei care ne-au făcut fericiţi în acele momente, ci faţă de noi înşine. Este trist să uităm ce a fost frumos, la fel cum este trist să ignorăm ce este frumos lîngă noi, rămînînd ancoraţi în trecut.
*
Accept respectul sau recunoştinţa pentru fosta iubire, dar prietenia nu există. Nu putem reprima amintirea clipelor intime alături de persoana pe care am iubit-o, sub pretextul unei prietenii. Ceva e putred, nu a existat atracţia fatală a iubirii la cei care rămîn prieteni.
*
Cînd toţi îţi zic că eşti beat, ţi se spune să te culci. Dar cînd eşti mai treaz decît toţi ceilalţi, de ce ţi se spune că visezi?
*
Dragostea ne învaţă mereu să facem dragoste, dar pînă la dragoste sunt atîtea lecţii despre comunicare... Cine sare peste aceste lecţii, nu va ajunge expert în dragoste ci în disimulări şi himere, iar omul pe care a pretins cîndva că l-a iubit va deveni un simplu accesoriu al vanităţii.
*
La prima vedere un om îţi poate părea indiferent, la a doua te obişnuieşti cu prezenţa lui, la a treia este posibil să-ţi placă, la a patra cei din jur vor începe să fie geloşi. Probabil că pînă acum am trăit trei vieţi cît trei strîngeri de pleoape pentru a ajunge să mă îndrăgostesc de tine la prima vedere.
*
Care ar trebui să fie ambiţia unui îndrăgostit ? Să renunţe la sine pînă se regăseşte complet în celălalt.
*
Oricat de bun ai fi, oricat de mult ai oferi, oricat de bine ai face lucrurile, depinde cine face diferenţa, depinde cine te iubeşte.
*
Gloria înseamnă să ne înşelăm constant propria viaţă cu o mare iluzie... Dar viaţa, mult mai înţeleaptă, lasă de la ea pînă în ultima clipă, cînd se derulează filmul celor mai frumoase amintiri. Gloria îşi ia catrafusele şi pleacă, ne agăţăm de viaţă pentru a mai obţine o şansă, lacrima mortis consfinţeşte regretul...
*
Şi chiar dacă vei fi rănit, să accepţi durerea ca pe un dar divin. Pentru că acolo unde nu iubeşte omul iubeşte dumnezeu şi dacă nu renunţi niciodată la iubire, nici dumnezeu nu renunţă la tine şi îţi va da într-un final ceea ce meriţi.
*
Tot ce este materie are amprenta lui Dumnezeu, iubind materia în esenţa ei, putem accede la divinitatea ei. Ca să-l înţelegem pe Dumnezeu, trebuie să-l iubim cu fiecare atom al materiei noastre.
*
Înţelepciunea apare cînd alegem să spunem cuvinte importante în locul cuvintelor mari.
*
Prin gînd eşti stăpînul tuturor aspiraţiilor tale, prin muncă sclavul tuturor neajunsurilor. Într-o existenţă perfectă ar trebui să înfăptuim totul prin gînd, chiar şi universul în care trăim...
*
M-am născut pe jumătate viu, pe jumătate mort, într-o lume pe jumătate strîmbă, pe jumătate dreaptă. Întreagă este doar dorinţa mea de a rămîne mereu uluit de frumuseţea iubirii...
*
Pe zi ce trece se umple un pahar al singurătăţii mele absolute. Cîndva mă voi aşeza cu amintirile la masa tăcerii şi îl voi bea pînă la fund.
*
Lumea este un imens cub Rubik în mîinile unui bătrîn orb. Doar zgomotele suferinţelor noastre îi dictează mişcările.
*
Cîtă văpaie să am în mine, cîte gînduri năstruşnice, cîte jocuri şi cîtă fantezie, cîtă forţă de a crea şi de a reinventa clipa, cîte dorinţe nebune şi cîte temporizări... astfel încît să nu fiu corupt de imensa dorinţă de autodistrugere a lumii, astel încît să nu te pierd niciodată?
*
Va veni vremea cînd toată ura acestei lumi se va transforma într-un scîncet şi fiecare îşi va da seama cît timp a irosit în loc să fie fericit. Obosesc în această obsesie de umplere a spaţiului înconjurător cu propria noastră concepţie despre viaţă, în loc să umplem golul din noi cu iubire.
*
Ce bine ar fi dacă în cafeaua amară a dimineaţii, oamenii ar înmuia şi lascivitatea gîndurilor cu care pleacă la drum în fiecare zi. Ce fericită purgaţie!
*
Fericirea este o lacrimă ce încă n-a atins pămîntul.
*
Trebuie să te raportezi mereu la ceilalţi, prin experienţă trăită, pentru a-ţi da seama cît de singur poţi fi în doi sau cît de singur poţi fi în mulţime. Cînd vei învinge aceste singurătăţi, prin iubire, vei fi cu un zîmbet mai aproape de chipul trist al Mîntuitorului...
*
Cel mai trist nu este să le lipseşti celorlalţi, ci să-ţi lipseşti ţie însuţi.
*
Erau vremuri cînd gîndurile mele atingeau marginea universului şi îl trezeau pe Dumnezeu din somn. De curînd am aflat că femeile îl păzesc pe Dumnezeu la hotarele somnului...
*
Uneori, chiar şi peştele care se zbate pe uscat este mai fericit ca inima mea care se zbate aiurea într-o mare de sînge. Suntem proscrişi asfixierii cu zădărnicie şi necunoaştere. Aş vrea să vină Dumnezeu să îmi facă respiraţie gură la gură...
*
Mai întîi trebuie să iubim divinitatea din noi înainte de a-i iubi pe ceilalţi, altfel vom depinde mereu de ceilalţi şi nu vom descoperi cu adevărat cine suntem.
*
Cînd eşti în faţa celui mai frumos miracol numit iubire, luptă folosindu-ţi toate gîndurile curate şi nu apela la ceilalţi pentru a cuceri sau pentru a rămîne cu femeia visurilor tale. Chiar dacă vei fi ajutat, atunci cînd vei fi singur cu ea, adevăratul tău caracter şi neputinţa ta vor ieşi mereu la suprafaţă.
*
Cîte influenţe are omul în jur, atîtea slăbiciuni are. Influenţele pot distruge tot ce doreşti, tot ce simţi, tot ce eşti, dar mai ales... tot ce iubeşti.
*
Orgoliul unor oameni este atît de mare încît preferă să piardă tot ce este mai important, în schimbul unei idei ce roade ca viermele din măr. Într-un final, nimeni nu va muşca din fructul unei minţi otrăvite.
*
Realitatea este atît de crudă încît oamenii se hrănesc cu răbdări prăjite la focul inimii...
*
Poezia, cruce pe linia destinului care ne arată unde s-a săvîrşit o iubire de la care au fugit toţi martorii în afară de poet.
*
Poetul, cadavru umblător în spatele căruia fiecare urmă este un mormînt care se umple cu aurul negru al cuvintelor.
*
O vorbă înţeleată spune că peştele de la cap se împute. Completez: şi iubirea la fel...
*
Nu este o calitate să te eliberezi de povara adevărului cît mai repede şi s-o arunci pe umerii altora. Te poţi goli de prezenţa adevărului şi nimic nu-l mai poate înlocui, nici măcar o minciună. Dar dacă împarţi adevărul cu alţii şi continuă să fie o parte din tine, care te face responsabil şi împăcat cu sinele, atunci vei fi fericit şi vei avea mulţi prieteni...
*
Toate visele lumii pot încăpea într-o lacrimă.
*
Inima este o capcană pusă timpului, impiedicîndu-l să treacă neobservat.
*
Iubirea apare cînd Dumnezeu se priveşte cu două chipuri în aceeaşi oglindă. O privire fulgerătoare care se consumă cu viteza luminii care a generat-o. După aceea amintiri, doar amintiri ca lumina unor licurici în noaptea viselor destrămate de zgomotul surd al cărnii.
*
Visul, locomotiva cu aburi a somnului veşnic, oprind la staţiile zilelor în care admirăm lumea nimănui.
*
notă - selecţie de citate şi aforisme din grupajul "Gînduri la masa tăcerii", revista Constelaţii diamantine, numărul 6, 2012
