BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

13/09/2012

teodor dume, am citit: soarele mort (Ionuţ Caragea)


mais c`est dans la tendresse d`une première pluie
que nous mourrons
(Marie-Claire Blais)


inima-mi bate în ritmul unui cortegiu funebru
merg pe aceeaşi stradă
acelaşi drum spre casă cu scleroză în plăci
undeva departe se aude un cântec de jale
soarele mort
soarele mort şi păsări stau de priveghi

ce lume este asta îmbrăcată cu haina pe dos
ce lume este asta în care timpul
învaţă să meargă în cârje
ce lume este asta în care nevoia de somn
este nevoia vitală de a muri o dată pe zi
vise ce vise străine mai bat la porţile întredeschise
ce cuvinte ce cuvinte domnule poet
inima mea se umple de frumuseţea unor cuvinte
la fel cum coşciugul se umple
de frumuseţea unui mort

merg pe aceeaşi stradă
acelaşi drum spre casă cu scleroză în plăci

Niciun comentariu: