BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

05/08/2012

teodor dume: scriitorii prietenii mei (atila racz)

ATILA RACZ, DUBLIN                      


SCRIBUL



din miezul lucrurilor se înalță o femeie goală
îi așez prosopul alb sub tălpi
în jurul ei tot oceanul
umbra-i învie
trece prin mâinile mele
cuvintele pe care vreau sa le spun
le înec în cerneală
imitând scribul întemnițat între silabe
mă privesc
cu câtă iubire pustia
se acoperă cu pielea mea nisipoasă
șiroind cu vântul uscat printre tufe pietroase
câtă iubire ascunde noaptea
între gleznele mătăsoase
ca o fecioară ieșită în prag cu o lumânare aprinsă
urcând cărarea țesută printre coline
spre orizontul tăiat cu o spadă de sânge
destinul moare
ca o floare neagră în palma deschisă
mă ierți
nu-i așa
poemul se sfârșește între cuvinte
dar
îți jur că o să rămân în jurul inimii
să-i ascult tânguitul
prin
noaptea ce îneacă între ferestre
un strigăt

teodor dume: scriitorii, prietenii mei (aurel sibiceanu)

aurel sibiceanu



ÎNTR-O... BIBLIOTECĂ :))))

teodor dume> am citit; Amely


Amely 

respir printre degetele tale iarna,
când timpul îți hașurează părul în alb,

am impresia că am băut prea mult Amely
îngeri ies din tine doi câte doi cu aripi
tăiate,
da...
în ceașca de cfea toți înecații, drumuri
ce curg din păru-ți cârlionțat, pe sub
tălpile nerăbdătoare să calce,

... am băut prea multă vodkă, Amely
iar viața se dezbracă fără de mine!

ea... Amely îmi va spune că mă visează
urcând în cer
pe un fulg portocaliu până la Dumnezeu

îmi trece capul în palme
trupul proaspăt născut... Amely
la noapte vom face un pat din podele
o să ne lugim patru_zeci_și_patru de trepte
cu dorințele adunate sub ochi

zilele au gust de așternut umed, uneori
mă strângi
încep să mă mușc
mă apeși Amely...

e timpul să pleci în rochia, numai a ta, negră
cu piciorele încă desculțe
vreau să-ți simt spatele tatuat cu un zid
vertical

ei, vezi
ninsoarea ca un poem din care te scurgi

cobori dimineața în odaie
eu tac și
iau de la capăt timpul, prin grădina cu vișini...

viața se clatină pe marginea străzii și
vremea

în urmele tale dinții câinilor albi, frigul
și rugăciunea ultimului strigăt

nu te mai poat visa, Amely

teodor dume> am citit: ochiul care îndepărtează


ochiul care îndepărtează 

ni se lipesc tălpile de acelaşi drum înnodat între copilărie şi rătăciri

sunt 40 de ani în care am uitat să mă privesc
sunt 40 de ani in care am aşteptat în tăcere răbufnirea
sunt 40 de ani storşi seci întemniţaţi
în pungile de sub ochi ca în cocoaşele uscate de cămilă

da
copilăria întoarsă cu spatele - într-o primăvară

privesc prin ochean să văd fisura nespus de fragilă dintre ani dilatată
să văd marginile îndepărtându-se
chiar dacă aşa niciodată nu o să te pot atinge

nici nu mai ştiu de unde o să apară călăul
atâtea goluri
atâtea spărturi
atâtea imgini inclare
nici nu mai simt dacă timpul mă împlineşte ori mă împinge tandru
în lutul cleios de sub tălpi

în acest timp diform ochii mei de lăcustă
s-au petrecut ca un abur peste lucruri uitate
atât de străine

adolescenţa conturată în jurul blocului
pe scări mărunte
câte 4 apartamente la fiecare cat un nume trecut pe
fiecare uşă îngustă

îmi amintesc doar zilele negre
cum
femeia robustă de la 3 s-a spâzurat de umărul unui scaun
cu părul ei de cânepă migălos împletit – era o vară ploioasă

pictorului de la parter i-au crăpat ochii un stol gălăgios de păsări
galbene s-a prelins în cartier - era toamnă

tânărul ce cântse întotdeauna pe banca de la intrare
şi-a făcut o gaură-n pietpt
se auzea în el zborul mierlei - iarna când se prelingeau
îngeri din cer pe ferestre

nu ştiam ce se întâmplă
ne sprijineam unul de altul
privirea celui din faţă se năştea în ochii celui din urmă
pasul celui din urmă călca în urma celui din faţă
mâinile celui din faţă îl cuprindeau pe cel din urmă

şi aşa mai departe

da vă jur
astăzi am trăit cea mai scurtă clipă din viaţă

teodor dume: puţinul din adolescentul din mine a rămas acolo

deşi ştiu că viaţa începe de aici şi
se agită să iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre 
toamna
sunt trist şi incompatibil cu
secunda în care am iubit pe
jumătate de bancă
în seara aceea târzie
cafeaua mi s-a părut 
cel mai firesc gest 
pe care l-am făcut
când am cunoscut-o pe Ana
în cafe-barul din gară
întâmplător sau nu ne-am privit
era dragoste la prima vedere

era înnebunitor de fermecătoare
în jurul gâtului şerpuia 
un şal tricotat
nu era frig
cuceritor şi irezistibil zâmbetu-i 
explodat de sub priviri îmi încătuşa vederea
simţeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare

toate aceste lucruri erau lângă mine
şi Ana era lângă mine
o văd printre amintiri însă această iubire doare
mă simt închis pe dinăuntru şi mi-e frică

iubesc locul acela şi toate aromele de cafea
care se pierd în mine

dimineaţa mă trezesc mai devreme
pun apa în ibric şi aprind aragazul
în scobitura din gând
doar eu şi imaginea aceea

prin fisura de la geam
intră lumina aud zgomote 
mă ridic pe vârfuri şi privesc

oraşul pare un ghemotoc de ziare vechi
ţin pumnii strânşi şi încerc să 
nu mă mai gândesc la nimic
începe să plouă aerul devine greu
din ce în ce mai greu

în toată graba asta doar eu şi Ana

geamul începe să trepideze
în acelaşi timp se închid uşile
şi trenul pleacă
în fiecare dimineaţă pleacă

s-au epuizat toate argumentele

nimeni şi nimic nu mă poate face
să uit locul acela
aş fi vrut să fiu acolo
dar în sfârşit e mult
prea târziu

cafeaua a dat în foc

jumătatea rămasă m-am gândit 
să o păstrez pentru Ana

04/08/2012

teodor dume: iubire adolescentină


(mă doare tot ce iubesc acum, pentru că
presimt în orice frumuseţe sfârşitul,
dar poate că aşa arată adevărata iubire-
Octavian Paler)


iubesc într-un fel al meu
nu folosesc cuvinte
nu, niciunul
iubesc adolescentin
înainte de asta
îmi rânduiesc lucrurile
le curăţ îmi aleg cu grijă hainele
ca să le îmbrac după anotimp şi
după ora de întâlnire
apoi privesc ceasul oglinda
şi portofelul subţire
în care am pus un bileţel
conţinând două cuvinte

nu o să îndrăznesc să i-le spun
poate nici nu am nevoie dacă T
poartă tricoul înscripţionat cu
Michael Jakson

la rândul ei mă va privi
dinăuntrul formei topindu-ne încet
din ce în ce mai încet până când
ne vom pierde unul în celălalt


teodor dume> Pagina lui Teodor Dume, POEZIE.RO

Teodor Dume [Dumov]




Cele mai recente texte introduse:
Comentarii:
Texte înscrise în bibliotecă:
Pagina: 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
împlinire : 
Poezie 2012-07-27 (102 afişări)
un fel de efecte secundare : 
Poezie 2012-07-13 (170 afişări)
sub linia orizontului : 
Poezie 2012-07-07 (192 afişări)
iubirea ca jertfă : 
Poezie 2012-06-13 (224 afişări)
mă rog lui Dumnezeu să mai aştepte : 
Poezie 2012-05-29 (226 afişări)
semnele luminii : 
Poezie 2012-04-29 (199 afişări)
Metamorfoze poetice : lansare de carte
Presa 2012-01-30 (268 afişări)
o singură dorinţă de Crăciun : 
Poezie 2011-12-22 (363 afişări)
decembrie se repetă  : doamne, cum să explic ceva ce rămâne fără sens...
Personale 2011-12-02 (835 afişări)
un alt fel de singurătate : micropoem
Poezie 2011-11-09 (445 afişări)
circuitul sentimentelor 
Poezie 2011-09-08 (794 afişări)
doar astăzi : 
Poezie 2011-08-04 (498 afişări)
mixaj între orizonturi : 
Poezie 2011-08-04 (596 afişări)
şi totuşi există motive : 
Poezie 2011-07-30 (368 afişări)
roşu sau negru : 
Poezie 2011-07-17 (593 afişări)
ultimul diagnostic: suspect de moarte : VM
Poezie 2011-07-16 (569 afişări)
ultima dorinţă a bunicului : ultimul psalm
Poezie 2011-06-18 (887 afişări)
până aici : 
Poezie 2011-06-14 (499 afişări)
"mă doare tot ce iubesc acum" : iubire adolescentină
Poezie 2011-06-10 (515 afişări)
iubiri rătăcite : 
Poezie 2011-06-05 (822 afişări)
dacă aş fi ştiut : 
Poezie 2011-06-04 (902 afişări)
aşteptarea, o execuţie lentă : 
Poezie 2011-05-20 (983 afişări)
un fel de migrare : în memoria nepotului meu
Poezie 2011-04-30 (660 afişări)
printre lumânări stinse : 
Poezie 2011-04-21 (1120 afişări)
un fel de prevestire : 
Poezie 2011-04-12 (1000 afişări)
peronul de pe partea stângă  : (v. m)
Poezie 2011-03-27 (1345 afişări)
un fel de solstiţiu. în lumea cu multe lucruri : 
Poezie 2011-03-25 (506 afişări)
Tratamente pentru inimă text recomandat de : 
Articol 2011-03-14 (3998 afişări)
poate doar astăzi : 
Poezie 2011-03-12 (1313 afişări)
gesturi. doar atât cât durează un vis : 
Poezie 2011-03-06 (1971 afişări)
în salon. ştirile de la ora cinci : 
Poezie 2011-02-06 (470 afişări)
îngrijorare : 
Poezie 2011-01-28 (1389 afişări)
timpul ca o suveică : (tentă proprie filozofiei)
Poezie 2011-01-21 (739 afişări)
un alt fel de rânduială : 
Poezie 2011-01-05 (872 afişări)
un fel de reprimare. ploaia : 
Poezie 2010-12-25 (1091 afişări)
cât mai aproape 
Poezie 2010-12-18 (1070 afişări)

teodor dume> am citit: toamnă cu femei, atila racz

toamnă cu femei
pe dame street

cu mine nu se mai întâmplă nimic
știu că de aici începe sentimentul banal al însingurării
moartea-n picioare

toamna se dezbracă pe străzi
cântărețul de pe dame street și poetul
vând iluzii trec prin pelicula timpului
oameni îchiși în priviri cum vrăbii de sare

printre ziduri nopțile umede prostituatele
și bețiile cu absit
în fiecare strigăt un altul ca un lanț de nisip
pescărușul din cehov înecat în stropii de ploaie

surd încăpățânat să-mi caut drumul
să mă spânzur de fiecare cuvânt neaoș

de când au început ploile trăiesc sub un clopot de mâzgă
nu-mi plac scenariile în care suport stoic securea călăului
ascuțișul frânghiei trupul meu atârnat de un nor
ca în pântecul mamei începutul demumificării

femeia de lângă mine mă înlocuiește cu imaginea unui spartan
poetul pleacă în sărăcie cu fiecare poem mai înduplecat

realitatea colorată cu oameni un cimitir perfect construit
fiecare săpând gropi sub limba altuia fiecare
îngropând neliniștea

alunec pe drumuri șerpești
gheișa mă va îmbrăca în cuvinte
goală ca spinul uscat
îmi va aminti gustul iubitei mirosul ei tânăr ca frunza de lămâi
pașii tălpile însângerate de orizontul spart
trupul ei cald atât de cald încât
fiecare femeie din mine va arde

02/08/2012

teodor dume: oradea, malul crişului

Fotografie: Foto http://www.bucketlist.ro/
Puteti trimite poze din Oradea pe adresa oradea.in.imagini@gmail.comoradea, pe malul crişului
(sursa: oradea în imagini)

teodor dume: oradea, pe malul crişului, locul în care mi-am petrecut adolescenţa

Fotografie: Foto : Paul Kavinski
Puteti trimite poze din Oradea pe adresa oradea.in.imagini@gmail.comoradea, pe malul crişului
(sursa: oradea în imagini)

am citit: menhire, atila racz


menhire


oricât am scrie realitate este mult
dar mult mai poetică
cum de pildă
ți-ai pune un picior peste altul
și m-ai atinge cu ochii

scrierile în piatră
pe valuri de ape

câtă amintire

neliniștea tălpilor ce calcă praguri
poezia ce moare când te dezbraci
și te lași devorată

ți-am văzut ochii
un lac în care mi-am adâncit chipul
iată nu mai sunt singur ești lângă mine

dacă vezi că în primăvară
grădina
este goală
amintește-ți că nu mai pot
că nu mai sunt tânăr să innebunesc
pământul dăruindu-mă
să-l mângâi
să mă nasc
să te simt
și mai ales să fug de el în copilarie

despre mâine vor scrie alți damnați

eu doar trec printre coapsesle tale
născându-mă

am citit: toamna cu femei, atila racz


toamnă cu femei
pe dame street

cu mine nu se mai întâmplă nimic

știu că de aici începe sentimentul banal al însingurării
moartea-n picioare

toamna se dezbracă pe străzi
cântărețul de pe dame street și poetul
vând iluzii trec prin pelicula timpului
oameni îchiși în priviri cum vrăbii de sare

printre ziduri nopțile umede prostituatele
și bețiile cu absit
în fiecare strigăt un altul ca un lanț de nisip
pescărușul din cehov înecat în stropii de ploaie

surd încăpățânat să-mi caut drumul
să mă spânzur de fiecare cuvânt neaoș

de când au început ploile trăiesc sub un clopot de mâzgă
nu-mi plac scenariile în care suport stoic securea călăului
ascuțișul frânghiei trupul meu atârnat de un nor
ca în pântecul mamei începutul demumificării

femeia de lângă mine mă înlocuiește cu imaginea unui spartan
poetul pleacă în sărăcie cu fiecare poem mai înduplecat

realitatea colorată cu oameni un cimitir perfect construit
fiecare săpând gropi sub limba altuia fiecare
îngropând neliniștea

alunec pe drumuri șerpești
gheișa mă va îmbrăca în cuvinte
goală ca spinul uscat
îmi va aminti gustul iubitei mirosul ei tânăr ca frunza de lămâi
pașii tălpile însângerate de orizontul spart
trupul ei cald atât de cald încât
fiecare femeie din mine va arde

27/07/2012

teodor dume; un alt fel de iubire



în carnea de pe mine
s-a adăpostit un criminal
şi ucide fără zgomot
dar cui îi pasă
oricâte crime ar avea
în fiecare dimineaţă
la amiază şi seara
îl hrănesc cu iluzii apoi
privesc cum îşi caută prada

s-ar cuveni să dau şi eu
câte puţin din moartea mea
sau să o împart frăţeşte 
înainte să vorbesc despre iubire
dar toate astea nu sunt decât gesturi
prin care vreau să iubesc şi să devin mai puternic
decât întunericul ce intră înlăuntrul meu pe furiş

clipă de clipă în fiecare dimineaţă
la amiază şi seara stau la pândă

sângele pofticios pulsează
mă ridic pe durere
şi aştept

25/07/2012

teodor dume: gesturi; doar atât cât durează un vis

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13973821/index.html


aş vrea să schimb ceva în mine
pentru o vreme
să redevin copil
ar putea să doară
nu ştiu
nu prea am rude sau
pe cineva aproape de suflet
am avut-o pe Ana
nu tare de mult
a plecat

unii spun că sufletul nu pleacă
de aici până când lucrurile
nu sunt rânduite şi că
se reîntoarce dacă
nu duce cu el
bănuţul de argint
busuiocul şi
câteva lacrimi

Ana s-a reîntors
am văzut-o în vis avea
părul despletit ochii adânciţi
mâinile slabe şi degetele lungi
purta cămaşa albă cu dantela cusută
în ajunul paştelui în care a plecat...

şi-a rotit ochii prin casă
apoi s-a oprit la mine nu clipea
inima îmi zvâcnea ca o rană
m-am trezit
cu ochii umezi
am privit dincolo fereastra
ea dispăruse în întunericul rece şi greu

îmi amintesc cum plângeam
în mine pe furiş ca şi atunci când
eram mic şi nu voiam să-mi dau jos cămaşa
îmi era teamă că mă vede Dumnezeu
aşa îmi spunea Ana

mai cred şi acum că ea
locuieşte aproape de Dumnezeu
şi uneori se uită la mine
ca atunci când mă duceam
la biserica albă din spatele prunilor


de fiecare dată când bat clopotele
la noi plouă de dincolo dealul
se prelinge ca o rază
pe acoperiş
liniştea ronţăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă priveşte şi tace

degeaba

am vrut să spun
cât durează un vis şi să
mă identific cu această aşteptare

nu cunosc semnificaţia gestului
se pleacă pur şi simplu...

15/07/2012

teodor dume: efectul culorii (


am crezut că dincolo de toate
lucrurile de care depind
uneori
e locul în care se adună oamenii
ţinând între degete culoarea
fără de care n-ar exista celelalte

şi am nevoie de această culoare
fie doar şi pentru o singură noapte
pentru că ştiu 
în mijlocul acesteia există 
adevărul despre mine...




(efectul culorii)





AM CITIT*** (A FI SAU A NU FI) :DE CE VOTEZ DA PENTRU DEMITEREA LUI BĂSESCU



Votez DA din următoarele motive:
Pentru măsluirea dosarului Flota, casa din Mihăileanu, afacerea Alro Slatina și spălarea de bani;
Pentru că minte într-o veselie;
Pentru că râde sardonic;
Pentru că e lipsit de caracter;
Pentru că e un laș, mincinos, perfid, lacom și grobian;
Pentru că nu a făcut NIMIC, ABSOLUT NIMIC, pentru România;
Pentru că i-a alungat pe tinerii valoroși din țară;
Pentru că a păstorit o grupare de tip mafiot și nu poporul român;
Pentru că ne-a promis ,,Să trăiți bine!” și bine trăiește doar el și gașca portocalie;
Pentru că a menținut un permanent scandal în societatea românească;
Pentru că a pozat în luptătorul anticorupției și este primul corupt al țării;
Pentru că e fanfaron și bețiv, la fel ca și Carol al II-lea;
Pentru că a sifonat, prin Elena Udrea , mare parte din bugetul țării;
Pentru că și-a creat o avere mare prin șiretlicuri ,,legale” ;
Pentru că și-a cumpărat (cel puțin în al doilea mandat) scaunul prezidențial cu doi pești și-o pungă de mălai;
Pentru că a fraudat alegerile și a fost (i)legal ales, îndeosebi la Paris, cu ajutorul diplomatului Teodor Baconschi ;
Pentru că ne crede un popor de proști ce poate fi lesne păcălit;
Pentru că a creat un sistem de otrepe, gata s-o vândă și pe mă-sa, pentru privilegiile puterii;
Pentru că și-a aservit justiția și procuratura;
Pentru că și-a subordonat principalele instituții de informații ale statului român; pentru că a uzurpat atribuțiile Primului ministru Boc;
Pentru că s-a ocupat doar de compromiterea oamenilor politici din partidele adverse (la fel ca și Carol al II-lea), el, cel mai compromis, dar apărat fiind de autoritatea funcției prezidențiale;
Pentru că a simulat democrația și a generat o oligarhie portocalie, acum a ,,cămășilor albe”, mâine, cine știe dacă nu, a ,,cămășilor verzi” de tristă amintire;
Pentru că a dezbinat societatea românească și a aruncat-o într-o stare de mefiență generalizată;
Pentru că nu a coagulat forțele politice pentru binele țării;
Pentru că a făcut numai rău țării și mai ales românilor;
Pentru că ne-a acrit sufletele;
Pentru că nu a reușit să constituie bipartitismul, cum este practica în principalele țări democratice (SUA,Anglia, Germania);
Pentru că nu respectă VALORILE LIBERALE, ci doar privilegiile și clientela politică portocalie;
Pentru că a politizat toate instituțiile statului cu indivizi abnormi, lipsiți de profesionalism - otrepe aservite lui.
Pentru că a promovat-o pe Eba în ,,succesuri politice”, furând la greu prin madame Ridzi din bugetul statului;
Pentru că mi-a furat din pensie ca să se îmbuibe el și familia lui și acoliții portocalii; pentru că și-a bătut joc de pensionari și de bugetari:
Pentru etichetele maimuțică, găozar, țigancă împuțită; bârfitor (Notă: A eticheta este foarte ușor. Te scutește de a gândi, de a judeca, de a deduce logic . Etichetarea, uzitarea cu obstinație a imprecației (ca țigancă , împuțită , găozari , maimuțică, bârfitor) este tactica insului lipsit de cultură, instinctual și perfid. Un individ, lipsit de judecată logică, recurge cu ușurință la imprecație, metaforă și metonimie generând, în loc de adevăr, doar minciuni sfruntate. Sunt metode uzitate de orice țață de mahala ce se ceartă cu vreo cumătră. Aceleași metode, de țață de mahala, sunt uzitate ca metodele de lucru de către Patapievici și Băsescu. Din aceste motiv, cartea Politice al lui Patapievici este, de la un capăt la altul, O minciună gogonată, la fel cum este, de la un capăt la altul, politica lui Traian Băsescu.
Pentru că a dus-o pe nevastă-sa între țigani și Mondialul i-a pus la gâtul primei doamne o salbă de aur;
Pentru că, în afară de Angela Merkel (pdl-ul fiind afiliat la partidul popular) , ceilalți președinți - Sarkozy și Berlusconi l-au tratat cu sictir;
Pentru că în politica externă nu a realizat nimic, dar absolut nimic;
Pentru că s-a comportat ca un pirat și nu ca un adevărat căpitan de vas;
Pentru că a lovit un copil în modul cel mai josnic;
Pentru că e lipsit de scrupule mimând iubirea de popor; pentru că seamănă perfect cu PERSONAJUL LUI CARAGIALE - AGAMIȚĂ DANDANACHE o canalie de o josnicie fără seamăn, amenințând la fel ca AGAMIȚĂ DANDANACHE cu scrisoarea de CENTRU, pardon neicusorule, de la Înalta Poartă Europeană; Notă: AGAMIȚĂ DANDANACHE = TRAIAN BĂSESCU
Pentru că s-a cocoțat pe umerii românilor, așa cum s-a cocoțat pe umerii nătângului de marinar de pe vasul său;
Pentru că urinează, la fel ca Patapievici, în capul românilor;
Pentru că este cel mai urât bărbat al României.
Vasile Anton, Iași, 10 iulie 2012

13/07/2012

teodor dume: efecte secundare



trupul meu e un adăpost pentru săraci
unde se mănâncă şi se bea puţin
uneori e mult întuneric şi se întâmplă
în dimineţile în care intuiesc
existenţa unor sentimente intermediare


deşi nici nu ştiu cât de mult contează


ambuteiajul produce zgomote
un fel de trepidaţii care decantează
sentimentele insalubre
doar atât
cât să pot respira


în toate acele ore
simt o arsură
pare nefiresc


de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi
dimineaţa
când cerul se dilată peste umerii mei
acoperindu-mi teama
la amiază
când soarele se holbează la mine
ca la o piersică coaptă
şi colo mai înspre seară când
mă privesc pe dinăuntru ca să văd
ce-a mai rămas pentru ziua de mâine


ştiu că e o aglomerare de lucruri acolo
printre care şi o suferinţă
ce respiră haotic


dar nu-mi pasă


cel ce ocoleşte suferinţa moare încet
pentru că nimic nu poate
înlocui atingerea


asta e tot...


12/07/2012

teodor dume: strigăt din copilărie


La capătul pridvorului un stâlp
albit şi gârbovit ca un moşneag
îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,
de dincolo, de dincoace de prag.

Cum sprijină un Univers de dor
mă-ntorc mereu cu inima la el,
la colţul lumii noastre din pridvor
cu dor de lunci, blajin şi subţirel.

Mă scurg prin el, tăcut , în rădăcini,
şi-mi place-adeseori să mă trezesc
pe zarea zdrenţuită de ciulini
că zbor, că sunt, că vreau şi că iubesc.