teodor dume: scriitorii prietenii mei (atila racz)

ATILA RACZ, DUBLIN                      


SCRIBUL

din miezul lucrurilor se înalță o femeie goală

îi așez prosopul alb sub tălpi

în jurul ei tot oceanul

umbra-i învie

trece prin mâinile mele

cuvintele pe care vreau sa le spun

le înec în cerneală

imitând scribul întemnițat între silabe

mă privesc

cu câtă iubire pustia

se acoperă cu pielea mea nisipoasă

șiroind cu vântul uscat printre tufe pietroase

câtă iubire ascunde noaptea

între gleznele mătăsoase

ca o fecioară ieșită în prag cu o lumânare aprinsă

urcând cărarea țesută printre coline

spre orizontul tăiat cu o spadă de sânge

destinul moare

ca o floare neagră în palma deschisă

mă ierți

nu-i așa

poemul se sfârșește între cuvinte

dar

îți jur că o să rămân în jurul inimii

să-i ascult tânguitul

prin

noaptea ce îneacă între ferestre

un strigăt