revista EXTEMPORAL LIRIC: La mulți ani, Cenaclului Prietenii Poeziei, Filial...

revista EXTEMPORAL LIRIC: La mulți ani, Cenaclului Prietenii Poeziei, Filial...:        Era o zi de joi, 12 aprilie 2018, ora 17, când la  la Biblioteca Judeţeană Gheorghe Şincai din Oradea a luat ființă o filială a Cena...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume:Ștergarul în care mi/am uitat copilări...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume:Ștergarul în care mi/am uitat copilări...: https://youtu.be/TNiL9zfyHCU Ştergarul în care mi-am uitat copilăria   locul din care nu fug niciodată  - copilăria m-a...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Ottilia Ardeleanu,un dar: Teodor Dume, poetul care...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Ottilia Ardeleanu,un dar: Teodor Dume, poetul care...: (Mulțumesc Ottilia Ardeleanu pentru darul de suflet oferit de ziua mea de 04 aprilie) *** Iată un studiu la care m-am ancorat, mari...

revista EXTEMPORAL LIRIC: La mulți ani, om bun - Daniel Corbu!

revista EXTEMPORAL LIRIC: La mulți ani, om bun - Daniel Corbu!:        Poetul, "născut și nu făcut", Daniel Corbu își serbează azi clipa existenței sale, clipă pe care Dumnezeu i-a dăruit-o avâ...

Gheorghe Grigurcu & Teodor Dume

https://www.poezie.ro/index.php/personals/14145838/Teo,_b%C4%83iatul_lui_tata




Gheorghe Grigurcu & Teodor Dume, doi berbeci născuți pe 16 aprilie, respectiv 04 aprilie, vor trece pragul unor ani...hotărâți
***
Mulțumesc acelora care mi-ați fost și îmi veți fi alături!

Teodor Dume, la ceas de aniversare

https://www.poezie.ro/index.php/personals/14145838/Teo,_b%C4%83iatul_lui_tata

Teo, băiatul lui tata

Patru aprilie e ziua în care mama 

m-a făcut  pe un pat de flori

o zi

de miercuri

luminată de cireșii ce plesneau de culoare

tata era dus la cârciuma din sat

să-și mai înece amarul în vodca de 33 de grade

primită pe datorie până la salariu

din când în când scăpa printre dinți

ultima înjurătura învățată de la bunicul

dus și el cu o zi înainte de paști

“futu-i amarul măsi de viață” și

după câteva înghițituri

de vodcă cu mâinile așezate peste piept

își aștepta moartea de parcă

serviciul de urgență ar fi lucrat numai pentru el

tata era un om bun

milostiv și cumsecade

după ce golea jumătate din sticla cu vodcă

se ridica pe vârful picioarelor și

“o lua din loc” pe lângă gardul de scândură al vecinului

 clătinându-se precum

o barcă pe valuri aflată în derivă

și să nu-l simtă mama se văicărea

că-l doare un picior

dar în ziua aceea de miercuri

patru aprilie

îmi spunea moașa

după ce am mai crescut

că tata

avea sentimentul că l-a întâlnit pe Dumnezeu

și că au stat la „una mică” la bufetul din sat

ca doi tovarăși de drum

cu degetele aspre și noduroase

și-a pipăit obrazul lipit de burta mamei

și cum parcă ar fi la celălalt capăt al lumii

a strigat „E băiat...”

și de atunci am rămas „băiatul lui tata”

din când în când pipăi ultimul lucru

rămas de la el –

scrânciobul mucegăit de sub nuc

și nu știu de ce

când mă apropii simt

că cineva se plimbă prin mine

tăcut

în răcoarea de sub cer Dumnezeu

an de an binecuvântează o zi -

patru aprilie

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume: de ziua mea 04.04 când împlinisem 22 ...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume: de ziua mea 04.04 când împlinisem 22 ...: Acesta e un dar de suflet pe care l-am primit de ziua mea în perioada în care am avut onoarea și șansa de-al cunoaște pe Gheorghe G...

Al doilea manuscris STEAUA alături de CÎNTEC,de Nichita Stănescu,dăruite de ziua mea (04.04),în perioada în care am avut onoarea și șansa de-al cunoaște pe Gheorghe Grigurcu, la Oradea (prin intermediul epigramistului Al.Silaghi).Aveam cam 22 de ani pe atunci

Acesta e un dar de suflet pe care l-am primit de ziua mea,( 04.04.) în perioada în care am avut onoarea și șansa de-al cunoaște pe Gheorghe Grigurcu, la Oradea (prin intermediul epigramistului Al. Silaghi).Avem cam 22 de ani pe atunci.

***

Teodor Dume, carte: Moartea din vis

Editura PIM, 2020

Coperta și tehnoredactarea: Mioara Băluță

LINKUL Revistei EXTEMPORAL LIRIC

https://revistaextemporalliric.blogspot.com/?zx=5f0c5965f5fb21f6

iată linkul numărului Nr.5-6(21) 2020

Revista EXTEMPORAL LIRIC,numerele din IANUARIE,FEBRUARIE și MARTIE 2020

https://revistaextemporalliric.blogspot.com/

• IANUARIE,2020
• Nr: 1-2 (17) 2020
• FEBRUARIE,2020
• NR:3-4 (19) 2020
• MARTIE,2020
• Nr.5-6(21) 2020
• 
  

Cugetari despre iubire si cunoastere de sine

Teodor Dume, carte: Moartea din vis

Este cea de a 23 carte semnată Teodor Dume
Coperta și tehnoredactarea, Mioara Băluță
Editura Pim/2020 - Iași
Cartea apare în martie 2020 ca o peîntâmpinare a zilei de naștere (04 aprilie) a autorului
***
Timpul meu s-a oprit în lut
și fură din mine
câte puțin în fiecare zi
(Teodor Dume)
***

"Domnule, Teodor Dume
Te felicit din toată inima pentru apariția volumului dumitale de poezie. Citindu-l mi-am confirmat impresia că ești un mare suflet de poet (...).
Poezia, cîtă mai e în lume, se bizuie pe oameni ca dumneata, puri și modești, de bună credință care slujesc cu pasiune, dezinteresat.
Te socotesc unul dintre cei mai de bună calitate din îndeajuns de numeroși tineri literați pe care, de-a lungul anilor, am avut prilejul a-i întîlni"

Gheorghe Grigurcu
(Corespondențe, 20 decembrie 1985))

Revista EXTEMPORAL LIRIC,numerele din IANUARIE,FEBRUARIE și MARTIE 2020

https://revistaextemporalliric.blogspot.com/

• IANUARIE,2020
• Nr: 1-2 (17) 2020
• FEBRUARIE,2020
• NR:3-4 (19) 2020
• MARTIE,2020
• Nr.5-6(21) 2020
• 
  

REVISTA EXTEMPORAL LIRIC, LINK

https://revistaextemporalliric.blogspot.com/search/label/Nr.5-6%2821%29%202020

Revista EXTEMPORAL LIRIC,numere ARHIVĂ

NUMERE REVISTA EXTEMPORAL LIRIC

link: https://revistaextemporalliric.blogspot.com/search/label/Nr.5-6%2821%29%202020

• Nr: 1-2 (17) 2020
• NR: 12 - 13/2019
• NR:3-4 (19) 2020
• NR. 4/2019
• Nr.1-2 (17 ) 2020 POEZIE
• NR.1/2019
• Nr.10-11/2019
• NR.2/2019
• nr.3/2019
• Nr.5-6(21) 2020
• NR.5/2019
• NR.6/2019
• NR.7/2019
• NR.8-9/2019
  

Teodor Dume, carte: Moartea din vis

Moartea din vis, autor Teodor Dume
Tehnoredactarea și coperta Mioara Băluță
Editura PIM/2020
cartea apare în luna martie 2020 ca un dar de suflet în întâmpinarea zilei de naștere a autorului, 04.04.1956

Covit 19 - codul spaimei

Am văzut moartea printre niște cheaguri de sânge
se tupila de frica corona virusului
părea ca poarta sub ochi
toate durerile lumii
sufletul m-a făcut să mă apropii și
să o mângâi pe creștet ca pe un copil

care doarme pe umărul
lui Dumnezeu
m-a privit in ochi ca și cum
ne-am cunoaște de o viata
apoi mi -a întins mâna

nu am curaj să vă spun
cât era de fericită

Teodor Dume: Potcoave pe suflet

Editura PIM, Iași/2020

Tehnoredactarea: Mioara Băluță
Coperta: Mioara Băluță

*
Cartea cuprinde și aforismele care au obținut premiul I la Festivalul Înternațional al aforismului, ediția II -a, Tecuci/2018
*
Teodor Dume este unul dintre cei mai apreciați scriitori de aforisme ai momentului, o dovadă în acest sens fiind includerea sa în Antologia aforismului românesc.
(Ionuț Caragea, scriitor)
*
Nu de puține ori atât aforismele, cât și „gândurile și sentimentele” lui Teodor
Dume (uneori în nuanțe mai întunecate) – despre iubire, sărăcie, relația cu
Dumnezeu,sex,viață și moarte,bani,lipsa banilor ș.a – par să sune ca și
cum,scriindu-le, autorul s-ar elibera de apăsarea lor în suflet.”
(Marius Chelaru, revista Convorbiri literare,)
*
Maximele lui Teodor Dume trezesc uneori ecouri familiare,cum ar fi sfatul lui Kant
de a elimina din conștiință lucrurile în privința cărora nu putem face
nimic,:”renunță la ceea ce nu poți obține/pentru că/senzația eșecului este
răvășitoare, sau a lui Kierkegaard, de a trăi autentic:” nu-ți transforma viața în
corvoadă ci/ învață să fii tu însuți”,de misoginismul lui Schopenhauer, “între
femei și artă nu e nicio deosebire”, de pshiologismul lui Wilhelm Wundt, “omul
trăiește într-o lume paralelă/datorită propriilor senzații”(…) Departe de
“smartphones”, am regăsit smarthumans,frumusețea inteligenței omenești,care nu e
poate nicăieri mai convingătoare decât în literature speculativă și sapiențială.”
(Maria – Ana Tupan, critic/Revista Contemporanul,)
*
***
Doar cei care și-au biruit și trăit durerea
pot vorbi despre viață
*
Și ce altă durere e mai mare decât să nu poți să-i privești
în ochi pe cei vii
*
Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi
despre durerea apei
(Teodor Dume)

Link/ul revistei Extemporal liric https://revistaextemporalliric.blogspot.com/

https://revistaextemporalliric.blogspot.com/

https://revistaextemporalliric.blogspot.com/

Arhivă numere revista Extemporal liric

NUMERE REVISTA EXTEMPORAL LIRIC

• Nr: 1-2 (17) ianuarie 2020
• NR: 12 - 13/2019
• NR. 4/2019
• NR.1/2019
• Nr.10-11/2019
• NR.2/2019
• nr.3/2019
• NR.5/2019
• NR.6/2019
• NR.7/2019
• NR.8-9/2019

ARHIVĂ REVISTĂ EXTEMPORAL LIRIC

• ▼  2020 (18)
  • ianuarie (18)

• ►  2019 (509)
• 
  
  Abonați-vă la: Postări (Atom)
  

revista EXTEMPORAL LIRIC: Ottilia Ardeleanu: Față în față cu mine, de Teodor...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Ottilia Ardeleanu: Față în față cu mine, de Teodor...: Cealaltă față a nașterii  (recenzie) Poetul  Teodor Dume,  foarte cunoscut în lumea literară virtuală mai ales, este, în cazul de f...

Link/ul revistei extemporal liric

https://revistaextemporalliric.blogspot.com/

https://revistaextemporalliric.blogspot.com/

Revista Extemporal liric

Revista Extemporal liric
urează cititorilor săi și colaboratorilor
un călduros:
LA MULȚI ANI!

https://revistaextemporalliric2019.blogspot.com/?zx=75f4d8c6bfb72848
Revista Extemporal liric

Ana Urma: Ferestre spre marginea lumii, autor Teodor Dume

Nihil sine Deo

Recenzie: Ana Urma

Ferestre spre marginea lumii,  autor Teodor Dume

Teodor Dume ni se descoperă cu eleganță și rafinament  în poezie. O poezie existențialistă din care aflăm că în viața pe lângă dezlănțuitele iubiri există prezențe nevăzute înscrise în ordinea ei atât de firească, una  dintre cele mai răscolitoare fiind moartea. Find cunoscător al vieții, prin cunoaștere, experiențe și autodepășire, poetul dă prioritate în poezie trăirilor umaniste. Sufletul asemeni umbrei este făuritorul unor imagini care ne duc cu gândul la florile tristeții de tip baudelairean. Și poate că, asemănarea nu este întâmplătoare dacă ne gândim că  volumul anterior celui de față,Quand les ombres traversent la rue, semnat Teodor Dume, apare la început de an 2019, în Franța.Am putea crede că între poet și Univers există un fluid nevăzut purtând energiile creatoare, un fluid presărat cu evenimente și trăiri variabile pe etape, reprezentat ca un segment al existenței, mărginit de două constante primordiale: nașterea și moartea. Evenimentele dintre cele două constante: copilăria, adolescența, maturitatea cu încărcăturile și trăirile specifice, par să fi ordonat și contribuit la creșterea spirituală și știința poetului de a transpune în poezie forța ideii, a emoției, menite să seducă prin vers cititorul.Aflându-se pe un traseu ascendent, cu fiecare carte tipărită (nouăsprezece),poetul pătrunde în abisul metafizicii arzând  etape și ajungând  la o smerenie care dă înțelegere și greutate cuvântului,  iar eul împlinit doar întors spre înăuntru se eliberează prin ferestre deschise într-un anume loc, un loc unde  nimeni nu intră/ nimeni nu iese/Ferestre spre marginea lumii. Alte ori același lăuntru devine abis într-o singură zi,  ziua în care nu poate privi în ochi pe nimeni,ziua în care propriul ochi îl analizează critic: atunci cobor în mine precum ploaia/ peste verdele ierbii/ îmi privescsângele/ și nu spun nimic/ deși/n-am apucat să văd/ ce mai lipsește din mine/ Lăuntrul înlăuntrului.Ca o dominantă a viziunii poetului este prezența imaterială a sufletului. O viziune bogat ornamentată de experiențele și trăirileunui spirit profund. Sufletul său are răni, cicatrice, devine monedă de schimb pentru inima cuiva drag: în schimb îți voi dasufletul/Supravețuire în doi.Deși: niciun gând nu-mi poate schilodi sufletul/Decolmatarea prin rugă, vomdescoperi:sub cicatricea rămasă pe suflet/ Fotografia în formă de inimă și altfel de răni: singurătatea, indiferența, neliniștea, lacrima, aminitirile. Toate în strânsă legăturăformează un cerc imaginar cu semnificații larg valabile, un cerc neînchis încă de acel binecunoscut: nu pleca, tată!/În memoriam, copilăria. Poezia este cartea de vizită a poetului atras de ideea însingurării, a cufundării în propria melancolie sau poate că a unei dureri însoțită de  supoziții, închipuiri și goluri ale ființei care precipită versul prin reacții  și stări cum sunt:  tristețe, reculegere, uitare sau slăbiciuni aproape senzoriale. Ideea de proiecție a trăirilor contopite trupului creează o realitate ușor astrală, o părelnicie tactilă, asumată prin rostire și scris: câteva umbre navighează/ în zigzag prin sângele meu// din toamna care-și scutură tristețile/ peste umerii mei/ Nu-i bai;ducându-mi tăcerea în spate/ ca pe un rucsac/Îndeajuns cât să-mi pot grava numele;de atunci sub cicatricea rămasă pe suflet/ simt furnicături/ Fotografia în formă de inimă; nici nu știu cine sunt/ negreala sufletului îmi iese prin pori/ Rătăciri..

Poetul Teodor Dume, pare să fi descoperit armonia lirică a tăcerii atât de râvnită într-un prezent modern, zgomotos și supratehnologizat.O tăcere atentă,  în care doar scârțâitul peniței sau zgomotul tastelor se aude printre gândurile sfârșite în cuvinte: umerii îmi sunt acoperiți cu tăcere; ambianța calmă, destinsă: tăcere…/undeva la capăt de zi  se moare/Un fel de înstrăinare; mâine e o altă zi/ pe care o umplu cu tăcere/ Îndeajuns cât să-mi pot grava numele. Ideea de mișcare și reculegere sunt călătoria sau căderea în adâncul ființei, urmate de zborul tainic, folosind simboluri ale înălțării: aripi, sus, cer, explicate în vers: zborul cu o singură aripă/ nu-i decât zbaterea clipei/ peste tot ce va urma// chiorâș cineva mă privește de sus/Zbaterea clipei.Tăcere, liniște, singurătate, sunt necesități absolute ale reveriei pentru crearea universului propriu  în care-și proiectează cu îndrăzneală ființa, lăsându-ne totușiferestre deschise prin care să-i descoperim sensibilitatea iar acele zbateri neștiute vor elibera în ascensiune (zbor) eul creator cu o bucurielucid reținută, ca o rugăciune izbăvitoare pentru suflet.Poezia este pretext de reflecție și comunicare, reconstituie din fragmente disparate un univers liric, un univers plăsmuit din umbre și lumina însoțitoare. Interiorizat sau exilat în singurătate poetul decelează cu tristețe și discernământ propria memorie, recuperând și transpunând în vers, amintirile. Dorul, iubirea, singurătatea devorantă, sunt ipostaze frecvent revelate printr-o exprimare meditativă, gravitatea transpunerii în verstrezindu-ne întrebarea: oare ce eveniment, ce trăire specială îl determină pe poet să aducă în sfera firescului, cu seninătate și dezinvoltură, subiecte ca: moartea, durerea, tristețea. Aflâdu-se într-o permanentă comuniune cu un dincolo, observăm armonia, împăcarea dar și  efortul până ladificultate pe care le întâmpină în construirea relației cu Dumnezeu. Traseul este unul sinuos, dar se poate ghici că demersul ideatic continuă și își atinge țelul; m-am aliat cu singurătatea și/ din când în când cu Dumnezeu/În memoriam, copilăria;par un comdamnat interogat de moarte/ Dumnezeu se face că nu vede nimic/ Dor de mama;l-am strigat pe Dumnezeu/ nu mi-a răspuns/ Dumnezeu nu mi-a răspuns.

Raportându-se la divinitate din perspectiva unui cunoscător intimist trecut de faza căutărilor:privilegiul de-a ajunge la capăt/  mi-l dă panorma din sufletul lipit/ de obrazul lui Dumnezeu/  ca un sărut/ Nu-i bai;versul devine povață: în viața asta/ așa se bate la ușa lui Dumnezeu/ Rugăciunea dintre respirații. Prin această raportare permanentă la divinitate înțelegem că Teodor Dume-poetul se află în etapa întâlnirii cu Dumnezeu, un Dumnezeu atent la fiecare cuvânt al său. Pe parcursul lecturii vom întâlni o superbie a morții din care nu lipsește credința și speranța aleatorie, că mai presus zbaterilor umane există și un hazard al unui alt fel de împlinire,  o împlinire a bucuriei prin cuvântul scris. Simplificând pot spune că am reușit să identific trecerea comună dar cu folos a timpului drept temă a poeziei dumiene. Fie că ne vorbește  de revărsările unui azi înspre ieritrecând prinanotimpul primenirii ființei niciodată pierdutcopilăria, cu reveniri în prezentul gânditorului matur, sensibil,cuminte (citat din prefața de Atila Racz) și culminând cu moartea (viitor), poezia lui Teodor Dume este înnobilată de binecunoscut dicton latin: Nihil sine Deo.

(Ana Urma, Vaslui, 16.05.2019)

revista EXTEMPORAL LIRIC: Abalasei-Donosa Constanta:Extemporal grafic: Biser...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Abalasei-Donosa Constanta:Extemporal grafic: Biser...: AFORISME de Teodor Dume o rugăciune e ca și o clipă trăită lângă Dumnezeu *** Tot ce vine din credință îns...

Maria-Ana TUPAN despre Devoratorul de umbre de Teodor Dume

Maria - Ana TUPAN despe Devoratorul de umbre,de Teodor Dume

poezia lui Theodor Dume, un poet ajuns la maturitate, autor al câtorva volume, e turnată într‑un limbaj mai flexibil şi mai sofisticat, al cărui principal procedeu retoric e jocul deconstrucţiei sensului literal în sens alegoric („alegorie a lecturii”, cum l‑a numit Paul de Man). Iată un fragment de poem în care călătoria spre un dincolo imaginar de după moarte se suprapune cu scenariul mutării într‑o nouă locuinţă şi al sfinţirii ei de către preot: vreau să mă mut în ziua de mâine/ fără niciun bagaj/ dar mi‑e teamă/ simt o răceală în oase/nu ştiu dacă sunt abandonat/ în propria‑mi umbră sau/ e doar o renovare ori/ o preschimbare de trup/ în care/ îmi voi aşeza amintirile/ şi câteva lucruri// la sfârşit îl voi aştepta pe Dumnezeu/ ca să‑mi binecuvânteze noua casă („Îngrijorare, vreau să mă mut în ziua de mâine …” din volumul Devoratorul de umbre, Princeps Multimedia 2018, cu o prefaţă de Daniel Corbu.) Existenţa este pentru poet un şir de efecte ale luminii: alienat în viaţa anostă a fiecărei zile, silit să se conformeze unui pat procustian al birocraţiei unei zile de muncă, îşi simte personalitatea metonimizată, el fiind prezent numai precum lumina sinteză în vreuna sau alta din culorile spectrului. Este o poezie de tradiţie existenţialistă, anxioasă, a disperării în faţa neantului, a transcedentului gol, dedus din contemplarea instabilului dublu de umbră al trupului. Divinitatea e devoratoare de umbre – patetic rest ale celui care primeşte odată cu candela ultima porţie de lumină –, în vreme ce figurile părinţilor sunt rememorate în poeme de un patetism nedisimulat. Inversând scenariul istoriei teocratice a lumii, de la Geneză la redempţiune, poetul vede întemeierea fiinţei sale în căminul parental şi în ordinea afectelor şi valorilor deprinse atunci. Copilul îşi aminteşte de întunericul decupat de veşmintele tatălui, acesta părând a‑i crea o lume din haos. Existenţa sa e acum marcată de sentimentul acut al absenţei tatălui, aşteptat să se întoarcă de ziua de naştere a fiului, redus la o fotografie păstrată într‑o cameră. Ca în infinita substituire lacaniană a trupului tabuizat al mamei (aici şi a figurii paterne) prin alte semnificate ale dorinţei, poetul regizează o neîntreruptă dramă a traumatizantelor despărţiri, dispariţii, absenţe – a iubitei, a cititorului sau a oricărui alt pol de comunicare. Contrar parabolei biblice a bobului de grâu ce cade pe pământ, într‑o societate insensibilă la valoare orice manifestare de nobleţe e o risipă: „de unde să ştiu că seminţele /curg pe arătură fără să treacă/ nimeni cu plugul / de unde să ştiu că şi seminţele mor…”.

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume: Strigăt din copilărie< Barajul de pe ...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume: Strigăt din copilărie< Barajul de pe ...: BARAJUL DIN LUNCASPRIE/Bihor. Acesta este locul copilăriei mele.Pot să spun acum, locul copilăriei lui Teodor Dume! Un loc care mi/a rămas...

Teodor Dume: Strigăt din copilărie< Barajul de pe râul Vida/Luncasprie,Bihor>

BARAJUL DIN LUNCASPRIE/Bihor. Acesta este locul copilăriei mele.Pot să spun acum, locul copilăriei lui Teodor Dume! Un loc care mi/a rămas în suflet!

Sub luciul acestei ape se află toate bucuriile copilăriei mele.
Aici pe acest loc se afla,în urmă cu peste 50 de ani, un câmp despărțit în două de râul Vida. În prima parte, sub dealul din stânga, era casa părintească în care m/am născut și am copilărit până la 13 ani.În cea de a 2/a parte se afla cea mai veche moară din sat (moara lui lioliu)și locuința sa. Acum toate acoperite de apă, inclusiv copilăria mea. Tot din partea dreaptă,la aproximativ 2/3 sute de metri izvorăște din stâncă pârâul Toplița care se varsă în baraj.În luminișul de lângă izvor inventam toate jocurile copilăriei.Tot în partea dreaptă a barajului există o cărare care duce sus pe deal înspre localitatea Răcaș.Am parcurs/o de mii de ori în decursul anilor petrecuți acolo.Oare câți din generația meda îți mai amintesc de copilăria răsfirată printre acele dealuri?
(fotografia este făcută de fiica mea teodora dume și radu butcovan/ cei mai buni și frumoși copii din lume/, în oct.2018. Era o seară frumoasă de toamnă...Mulțumesc, Teodora! Mulțumesc, Radu!)

La capătul pridvorului un stâlp
albit și gârbovit ca un moșneag
îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,
de dincolo, de dincoace de prag.
Cum sprijină un Univers de dor
mă-ntorc mereu cu inima la el,
la colțul lumii noastre din pridvor
cu dor de lunci, blajin și subțirel.

Mă scurg prin el, tăcut , în rădăcini,
și-mi place-adeseori să mă trezesc
pe zarea zdrențuită de ciulini
că zbor, că sunt, că vreau și că iubesc.