BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME
Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)
31/05/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Libertatea este cea mai grea şi apăsătoare responsabilitate pentru un individ care a trăit departe de el însuşi.
29/05/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: De închinat să ne închinăm doar lui Dumnezeu şi iubirii, niciodată fricii şi puterii omului.
Teodor Dume
Teodor Dume: Când omul devine un simplu număr şi îşi pierde identitatea decade sub limita condiţiei umane.
28/05/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Cel mai tulburător poem de dragoste a fost scris în noaptea nunţii, numai că după un timp s-a tulburat şi căsnicia.
27/05/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: O lumânare aprinsă adună în tăcerea şi lumina ei toate adevărurile unei vieţi.
26/05/2018
Alibi de Teodor Dume
Alibi de Teodor Dume: cineva sângerează în mine/dimineaţa/la amiază şi seara/nimănui nu-i pasă/evadarea în afara dimensiunii/ar fi un alibi/o realitate care/erodează timpul/într-o viaţă fără duminici şi/fără niciun Dumnezeu/schimbarea nu ar fi observată de nimeni/doar ...
24/05/2018
Uşor şi fără urmă voi pleca şi eu de Teodor Dume
Uşor şi fără urmă voi pleca şi eu de Teodor Dume: Viaţa nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost şi eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu şi Copilăria mi-au mai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost/Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înţepenită ...
22/05/2018
Mă rog lui Dumnezeu să mai aştepte de Teodor Dume
Mă rog lui Dumnezeu să mai aştepte de Teodor Dume: Mă rog lui Dumnezeu să mai aştepte/miroase a rânced/în împrejur/tăcerea se răzvrăteşte/nici fluturii nu mai zboară/în acest decor de întuneric/îmi joc ultima reprezentaţie/cineva îmi şopteşte că-s/prea bătrân să mai învăţ/repertoriul/încerc să-mi ...
21/05/2018
în infinitul infinitului cu umbre, doar eu de Teodor Dume
în infinitul infinitului cu umbre, doar eu de Teodor Dume: norii apasă verdele din iarbă cum/rotunjimea copacilor/umbra/nu ştiu câtă tristeţe poate fi/în firea lucrurilor însă ştiu că/am nevoie de linişte/puţină durere/maturitate/şi crez/ce simplă pare existenţa/mi-ar plăcea să mă prefac/într-o respiraţie...
20/05/2018
19/05/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Rugăciunea este un produs al suferinţei, o substituire a fricii de ceva şi rareori o recunoaştere a fericirii.
Teodor Dume
Teodor Dume: Fericirile şi iubirile nu pot fi trăite până la capăt pentru că ele însumează toate suferinţele.
Confesiune de Teodor Dume
Confesiune de Teodor Dume: când zâmbesc pe jumătate/spun că mi-e bine/durerea se joacă de v-aţi ascunselea/golindu-mi dimineaţa de vise/nu-i bai/în strălucirea unei raze/am arhiva cu tot ceea ce am fost/azi mi-e dor de mine/şi mă caut/în cealaltă jumătate de viaţă/caut învi...
16/05/2018
13/05/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Timpul nu poate şterge traumele vârstei pentru că lupta dintre memorie şi uitare creează o istorie.
Teodor Dume
Teodor Dume: Adevărul e că oamenii nu mor ei sunt ca nişte trepte pe care călcăm şi ne înălţăm unul pe celălalt.
12/05/2018
06/05/2018
Moarte, tu n-ai nume de Om de Teodor Dume
Moarte, tu n-ai nume de Om de Teodor Dume: (scris pe patul de spital, aprilie 2018)//mai stai o clipă moarte stai/nu cer să-mi dai mie nimic/dacă mi-ai fi dat un semn/oricât de mic/îmi pregăteam valiza/cu toate cele necesare/un aparat de ras/un creion o mapă şi un plic/mai stai o clipă moa...
30/04/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Prin cuvânt, rostuirea frumosului, oamenii se apropie unul de celălalt căutându-şi dimensiunea sufletului. Acea dimensiune se traduce prin accesul direct în lumea noastră interioară şi în realitatea de dincolo, dacă ea există.
21/04/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Nu trebuie să te înrolezi într-un partid perntru a putea sprijini o cauză dreaptă.
15/04/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Fapta bună pe care o faci cuiva nu trebuie să fie un pretext pentru a te putea căţăra pe umerii lui.
Teodor Dume
Teodor Dume: Zâmbetul nu trebuie să fie un pretext pentru a te căţăra pe umerii celuilalt.
14/04/2018
Teodor Dume despre Gheorghe Grigurcu,la împlinirea a 82 de ani
Gheorghe Grigurcu, 82 de ani!
16 aprilie, pentru unii, e doar o zi obişnuită, dar pentru Gheorghe Grigurcu este ziua în care a împlinit 82 de ani. În fiecare an, în această zi de 16 cobor în mine pentru a-i mulţumi. Deseori îmi spun că tăcerea e un privilegiu de a-i asculta pe alţii. Pentru mine această tăcere a rodit în împinirea a ceea ce sunt astăzi. Gheorghe Grigurcu a devenit un mijloc de comunicare şi de ascultare între oameni, poezie şi tot ceea ce e frumos. Iată deci că nimic din ceea ce este uman nu-i este străin Marelui Gheorghe Grigurcu (“Homo sum, humani nihil a me alienum puto”).
Da, ziua în care ne naştem e cu totul altfel. Şi asta pentru că locuim, pentru o vreme, într-o viaţă în care nu ne aparţine. Paradoxal sau nu, suntem experimente vii pe care se încearcă definirea timpului.
Gheorghe Grigurcu a venit printre lucruri în primăvara anului 1936, aprilie, 16. Coincidenţă sau nu, primăvara aceasta m-a adus şi pe mine (Teodor Dume) tot într-o zi de aprilie 4. Poate că tocmai durerea din frumuseţea acestui anotimp a creat poteca pe care urma să păşim înspre o lume care nu ne aparţine. Chiriaşi în propria viaţă oscilăm într-o zbatere surdă dorind să persistăm ca oameni, dar în lupta cu insignifiantele detalii, uneori, uităm de noi. Nu ştiu, poate că toate aceste elemente sunt semne de recunoaştere a fiinţei.
Aflându-mă printre cei mulţi care nu ştiu prea bine limbajul cuvântului, în acest context, voi încerca să definesc, printr-o simplă punctare, o părticică din Omul Gheorghe Grigurcu, care în această primăvară, da, a împlinit 82 de ani. Acest Om şi mare critic (numărul unu al poeziei din România), care a creat, prin scriitura domniei sale, lumi paralele într-un Univers arhid dar şi punţi de legătură între cuvânt şi cei care ştiu să-l folosească, trăieşte echilibrat într-o lume în care noi cei mulţi încercăm să o descoperim. Comportându-ne ca atare noi cei care încercăm să ajungem, sau am ajuns deja, la poarta cuvântului, îl putem privi, la ceas aniversar, ca pe un uşier care ne validează (sau nu) trecerea prin lumea cuvintelor.
Nevoia de a ne apropia de Dumnezeu, dar şi de noi înşine, ne face să ne privim, din când în când, şi în anumite momente, ca pe nişte frumuseţi prin complexitatea cărora navigăm. Nutresc speranţa că cei mai mulţi dintre noi ne hrănim prin şi cu frumuseţea cuvântului, chiar dacă realitatea ne împinge uneori înspre latura subiectivă cerându-ne sacrificii dar şi respect.
Azi, poate doar azi, nu putem fi subiectivi pentru că exprimarea vârstei, prin ceea ce facem, îmbină respectul cu munca şi cu celelalte elemente definitorii ale vieţii.
Privindu-l pe Gheorghe Grigurcu observ un erou supravieţuitor care s-a debarasat de frică şi neputinţă (deşi elementele acestea nu l-au caracterizat niciodată) într-un sistem social trecut neadecvat firii domniei sale. Identitatea acestui mare Om nu trebuie confirmată şi nici argumentată pentru că drept mărturie stau nenumăratele sale titluri de cărţi şi cronicile pe care le-a semnat indicând cu profesionalism nivelul la care a ajuns omul prin creaţia sa. Nu voi face o enumerare a titlurilor de carte şi nici a numelor acelora care au scris, pentru că ziua de 16 aprilie e un moment unic din viaţa aceluia pe care l-am stimat şi-l stimez şi care mi-a deschis larg ochii înspre cunoaşterea cuvântului. Şi cu această ocazie îi mulţumesc pentru episoadele trăite şi petrecute împreună în "urbea" de pe Criş. Toate acestea au avut un impact pozitiv asupra a tot ceea ce a urmat să fac. Posibil ca aceste amănunte să nu intereseze, dar orice lucru care mi se întâmplă are valoarea şi timpul său. Majoritatea dintre noi suntem lacomi. Vrem mult şi dăruim puţin.(...) Darul meu de suflet pentru marele Om Gheorghe Grigurcu la împlinirea celor 82 de ani este respectul pentru mâna pe care mi-a întins-o şi m-a condus pe drumul poeziei şi literaturii. Trebuie să recunosc, şi-i mulţumesc pentru asta, că Teodor Dume, poate, nu ar fi existat în această lume a creaţiei de frumos.
Dialogul cu creaţia, cu frumosul şi cu el însuşi a fost şi este ţinut într-un metalimbaj al operelor şi împlinirilor dominei sale care au lăsat o amprentă pe timp.
"Gheorghe Grigurcu domină de ani de zile viaţa literară fără să se amestece în ea. Nu cred că a existat în ultimii 15 ani un autor mai serios şi, în acelaşi timp mai productiv, indiferent dacă îşi exersa condeiul neobişnuit în comentariul politic, în poezie, în eseu, în polemică, în critică sau istorie literară. (…) El nu este un critic literar care scrie şi versuri şi nici un poet care scrie şi critică literară, el este în egală măsură un poet de primă mărime şi unul dintre cei mai importanţi critici literari ai acestei perioade de tranziţie între milenii” ( Ana Blandiana ).”
„„Pentru cine e dispus s-o facă, devine evident că Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai buni critici de azi”. „Cînd am scris (…) despre o culegere antologică a lui Gheorghe Grigurcu, am indicat numele cîtorva poeţi afini, de la Williams la Benn, pe care originala lui poezie îi evocă în latură stilistică, în felul de a concepe metafora sau în compoziţia poemului. (…)Aceste şocuri imagistice în lanţ, la care poetul ne supune, nu sunt numai decorative, gratuite, ci şi frumoase ca nişte perle date la iveală dintr-o scoică” (Nicolae Manolescu).”
„„Un simbol al intransigenţei devine Gheorghe Grigurcu, criticul literar de mare talent aflat de mulţi ani într-un exil neoficial, la Târgu-Jiu. (…)Cel care are dreptate în absolut este, bineînţeles, Gheorghe Grigurcu” (Alex Ştefănescu).”
Iată o cifră; 82.
La ceas aniversar, datorită contrastului dintre doi scriitori, îmi sunt încorsetate cuvintele de emoţie. Şi asta pentru că pe Gheorghe Grigurcu l-am cunoscut în împrejurări favorabile mie şi "defavorabile" domniei sale. Spun "defavorabile" domniei sale având în vedere regimul de atunci şi traiectoria pe care o avea de urmat. Acest moment de criză a identităţii a fost punctat de către Gheorghe Grigurcu în prefaţa cărţii mele "Strigăt din copilărie" . Şi iarăşi îi mulţumesc !
Sunt lucruri care se întâmplă uneori în tăcere şi pe care le tatuezi pe suflet. Spuneam la începutul acestor însemnări că tăcerea e un privilegiu de a-i asculta pe alţii şi mai ştiu că împlineşte. Indiferent de pretext, viaţa este un experiment, un refugiu şi rareori un crez.
Spuneam cândva că cel care suferă se contopeşte cu fiinţa şi devine unul şi acelaşi. Acea contopire compensează suferinţa celuilalt.
Din « Urbea » de pe Criş, la împlinirea celor 82 de ani
acelaşi Teodor Dume, vă spune:
La mulţi ani, maestre Gheorghe Grigurcu!
16 aprilie, pentru unii, e doar o zi obişnuită, dar pentru Gheorghe Grigurcu este ziua în care a împlinit 82 de ani. În fiecare an, în această zi de 16 cobor în mine pentru a-i mulţumi. Deseori îmi spun că tăcerea e un privilegiu de a-i asculta pe alţii. Pentru mine această tăcere a rodit în împinirea a ceea ce sunt astăzi. Gheorghe Grigurcu a devenit un mijloc de comunicare şi de ascultare între oameni, poezie şi tot ceea ce e frumos. Iată deci că nimic din ceea ce este uman nu-i este străin Marelui Gheorghe Grigurcu (“Homo sum, humani nihil a me alienum puto”).
Da, ziua în care ne naştem e cu totul altfel. Şi asta pentru că locuim, pentru o vreme, într-o viaţă în care nu ne aparţine. Paradoxal sau nu, suntem experimente vii pe care se încearcă definirea timpului.
Gheorghe Grigurcu a venit printre lucruri în primăvara anului 1936, aprilie, 16. Coincidenţă sau nu, primăvara aceasta m-a adus şi pe mine (Teodor Dume) tot într-o zi de aprilie 4. Poate că tocmai durerea din frumuseţea acestui anotimp a creat poteca pe care urma să păşim înspre o lume care nu ne aparţine. Chiriaşi în propria viaţă oscilăm într-o zbatere surdă dorind să persistăm ca oameni, dar în lupta cu insignifiantele detalii, uneori, uităm de noi. Nu ştiu, poate că toate aceste elemente sunt semne de recunoaştere a fiinţei.
Aflându-mă printre cei mulţi care nu ştiu prea bine limbajul cuvântului, în acest context, voi încerca să definesc, printr-o simplă punctare, o părticică din Omul Gheorghe Grigurcu, care în această primăvară, da, a împlinit 82 de ani. Acest Om şi mare critic (numărul unu al poeziei din România), care a creat, prin scriitura domniei sale, lumi paralele într-un Univers arhid dar şi punţi de legătură între cuvânt şi cei care ştiu să-l folosească, trăieşte echilibrat într-o lume în care noi cei mulţi încercăm să o descoperim. Comportându-ne ca atare noi cei care încercăm să ajungem, sau am ajuns deja, la poarta cuvântului, îl putem privi, la ceas aniversar, ca pe un uşier care ne validează (sau nu) trecerea prin lumea cuvintelor.
Nevoia de a ne apropia de Dumnezeu, dar şi de noi înşine, ne face să ne privim, din când în când, şi în anumite momente, ca pe nişte frumuseţi prin complexitatea cărora navigăm. Nutresc speranţa că cei mai mulţi dintre noi ne hrănim prin şi cu frumuseţea cuvântului, chiar dacă realitatea ne împinge uneori înspre latura subiectivă cerându-ne sacrificii dar şi respect.
Azi, poate doar azi, nu putem fi subiectivi pentru că exprimarea vârstei, prin ceea ce facem, îmbină respectul cu munca şi cu celelalte elemente definitorii ale vieţii.
Privindu-l pe Gheorghe Grigurcu observ un erou supravieţuitor care s-a debarasat de frică şi neputinţă (deşi elementele acestea nu l-au caracterizat niciodată) într-un sistem social trecut neadecvat firii domniei sale. Identitatea acestui mare Om nu trebuie confirmată şi nici argumentată pentru că drept mărturie stau nenumăratele sale titluri de cărţi şi cronicile pe care le-a semnat indicând cu profesionalism nivelul la care a ajuns omul prin creaţia sa. Nu voi face o enumerare a titlurilor de carte şi nici a numelor acelora care au scris, pentru că ziua de 16 aprilie e un moment unic din viaţa aceluia pe care l-am stimat şi-l stimez şi care mi-a deschis larg ochii înspre cunoaşterea cuvântului. Şi cu această ocazie îi mulţumesc pentru episoadele trăite şi petrecute împreună în "urbea" de pe Criş. Toate acestea au avut un impact pozitiv asupra a tot ceea ce a urmat să fac. Posibil ca aceste amănunte să nu intereseze, dar orice lucru care mi se întâmplă are valoarea şi timpul său. Majoritatea dintre noi suntem lacomi. Vrem mult şi dăruim puţin.(...) Darul meu de suflet pentru marele Om Gheorghe Grigurcu la împlinirea celor 82 de ani este respectul pentru mâna pe care mi-a întins-o şi m-a condus pe drumul poeziei şi literaturii. Trebuie să recunosc, şi-i mulţumesc pentru asta, că Teodor Dume, poate, nu ar fi existat în această lume a creaţiei de frumos.
Dialogul cu creaţia, cu frumosul şi cu el însuşi a fost şi este ţinut într-un metalimbaj al operelor şi împlinirilor dominei sale care au lăsat o amprentă pe timp.
"Gheorghe Grigurcu domină de ani de zile viaţa literară fără să se amestece în ea. Nu cred că a existat în ultimii 15 ani un autor mai serios şi, în acelaşi timp mai productiv, indiferent dacă îşi exersa condeiul neobişnuit în comentariul politic, în poezie, în eseu, în polemică, în critică sau istorie literară. (…) El nu este un critic literar care scrie şi versuri şi nici un poet care scrie şi critică literară, el este în egală măsură un poet de primă mărime şi unul dintre cei mai importanţi critici literari ai acestei perioade de tranziţie între milenii” ( Ana Blandiana ).”
„„Pentru cine e dispus s-o facă, devine evident că Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai buni critici de azi”. „Cînd am scris (…) despre o culegere antologică a lui Gheorghe Grigurcu, am indicat numele cîtorva poeţi afini, de la Williams la Benn, pe care originala lui poezie îi evocă în latură stilistică, în felul de a concepe metafora sau în compoziţia poemului. (…)Aceste şocuri imagistice în lanţ, la care poetul ne supune, nu sunt numai decorative, gratuite, ci şi frumoase ca nişte perle date la iveală dintr-o scoică” (Nicolae Manolescu).”
„„Un simbol al intransigenţei devine Gheorghe Grigurcu, criticul literar de mare talent aflat de mulţi ani într-un exil neoficial, la Târgu-Jiu. (…)Cel care are dreptate în absolut este, bineînţeles, Gheorghe Grigurcu” (Alex Ştefănescu).”
Iată o cifră; 82.
La ceas aniversar, datorită contrastului dintre doi scriitori, îmi sunt încorsetate cuvintele de emoţie. Şi asta pentru că pe Gheorghe Grigurcu l-am cunoscut în împrejurări favorabile mie şi "defavorabile" domniei sale. Spun "defavorabile" domniei sale având în vedere regimul de atunci şi traiectoria pe care o avea de urmat. Acest moment de criză a identităţii a fost punctat de către Gheorghe Grigurcu în prefaţa cărţii mele "Strigăt din copilărie" . Şi iarăşi îi mulţumesc !
Sunt lucruri care se întâmplă uneori în tăcere şi pe care le tatuezi pe suflet. Spuneam la începutul acestor însemnări că tăcerea e un privilegiu de a-i asculta pe alţii şi mai ştiu că împlineşte. Indiferent de pretext, viaţa este un experiment, un refugiu şi rareori un crez.
Spuneam cândva că cel care suferă se contopeşte cu fiinţa şi devine unul şi acelaşi. Acea contopire compensează suferinţa celuilalt.
Din « Urbea » de pe Criş, la împlinirea celor 82 de ani
acelaşi Teodor Dume, vă spune:
La mulţi ani, maestre Gheorghe Grigurcu!
12/04/2018
esenţe
când te retragi în singurătate
Dumnezeu râmâne mai sărac
cu un suflet
*
fericit eşti atunci când
ajungi la capătul zilei şi-l chemi
pe Dumnezeu la cină
09/04/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Cel care prin credinţa sa subjugă sentimentul credinţei celuilalt nu face altceva decât să se oprească din drumul său către Dumnezeu.
Teodor Dume
Teodor Dume: Întrebarea pe care mi-o pun în fiecare dimineaţă e dacă mai sunt Om, şi dacă în jurul meu mai sunt şi alţii.
03/04/2018
Tată, e 4 aprilie de Teodor Dume
Tată, e 4 aprilie de Teodor Dume: azi îţi vorbesc despre/o zi de primăvară/când/toţi oamenii se împlinesc/ghioceii sunt mult mai ieftini/decât în anul în care ai plecat/mama şi-a înghiţit ultima lacrimă/spunând că/te-a visat în livada cu pruni/din spatele casei/dormeai sub prunul/...
01/04/2018
31/03/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Am cunoscut oameni în care nu am crezut niciodată, şi totuşi, tata e o excepţie...
28/03/2018
27/03/2018
poetul Teodor Dume, revista de cultură VATRA VECHE,nr.3/2016
ÎNTÂLNIRI ÎN SPAŢIUL VIRTUAL
Poetul Teodor Dume
L-am întâlnit pe Teodor Dume prin anii
2007-2008 pe site-ul "Rolit", care astăzi nu mai există. Site-ul avea
secţii de poezie, proză, articole, personale, iar eu citeam şi comentam cu mare
plăcere materialele postate la toate secţiile. Nu aveam dreptul să acord
steluţe, eram începătoare pe acel site. M-au atras poeziile lui Teodor Dume nu
numai prin sinceritatea lor, dar şi pentru că le simţeam că şi când le-aş fi
gândit eu însămi, fără să le fi putut da glas. La un moment dat,
administratorul site-ului a propus ca dreptul autorilor de a acorda steluţe
postǎrilor valoroase şi de a lucra în administraţie să fie ales în mod "democratic",
cu propuneri şi voturi ale utilizatorilor. Spre marea mea surprindere, numele
meu a fost propus şi chiar votat pentru dreptul de a acorda pune steluţe la
secţiile poezie şi proză, iar la articole am primit, alături de Cristina
Ştefan, despre care voi vorbi în alt articol, funcţia administrativă de a
valida texte. Aşa am devenit colegă de serviciu cu Teodor Dume. S-a întâmplat
să ne potrivim nu numai la gusturile literare, dar şi la concepţiile de lucru.
Având ambii dreptul să participăm la discuţiile din administraţie, am văzut în
Teodor Dume nu numai un talentat poet, dar şi un om cu calităţi morale
deosebite. După o vreme, site-ul "Rolit" a anunţat că-şi închide
porţile. Deşi intrasem de puţină vreme, mi se păruse că pe oamenii de acolo îi
cunoscusem dintotdeauna. Timpul trece altfel în virtual decât în
realitatea concretǎ, transmiterea informaţiei fiind instantanee. În virtual, o
luna echivalează cu ani, drept care închiderea site-ului m-a prins nepregătită.
Tristeţea m-a copleşit, colaborarea cu colegii mă îmbogăţise şi nu bănuiam
atunci că mă voi reîntâlni cu foştii colegi de la Rolit pe alte site-uri. Dupǎ o vreme însǎ, am primit un
mesaj de la d-l Dume, invitându-mă să lucrez alături de el în administraţia
unui alt site, "Confluenţe Lirice", condus de Relu Coţofană.
Invitaţia m-a onorat şi bucurat. Am acceptat şi, între 2009 şi 2015, am lucrat
cu Teodor Dume în administraţia "Confluenţelor", unde am cunoscut
mulţi poeţi, despre care voi vorbi în viitor. Ulterior site-ul a devenit "Dialoguri
culturale", sub o nouă conducere. Teodor Dume postase multe din poeziile
lui pe site-ul Agonia (Poezii.ro), site pe care eu m-am înscris mai târziu. Cel
mai bine l-am cunoscut pe Teodor Dume - ca poet şi ca om - în anii în care am
lucrat împreună la "Confluenţe Lirice". Dar ce înseamnă de fapt a
cunoaşte pe cineva, când nu ai dat niciodată mâna cu el? Şi totuşi, iată, o
cunoaştere a cuiva, prin poezie, dar şi prin munca alături într-un spaţiu
virtual, poate fi uneori mai profundă decât o colaborare în birouri alăturate!
În 2013, d-l Dume m-a rugat să-i selecţionez cele mai reuşite poezii din
ultimii ani de pe site-ul Agonia pentru a şi le aduna într-o carte. Volumul
"Moartea unui fluture alb", (Ed. PIM, Iaşi 2015), e o culegere de
poezii scrise de Teodor Dume între 2009- 2012, pe le-am împărţit în trei sec-
ţiuni: "de la părinţi...", "prin Dumnezeu..." şi "spre
mine", poetul plimbându-se în permanenţă prin universul său indisolubil
legat de părinţi şi bunici, de credinţa în Dumnezeu şi de aplecarea lui spre
trăirile interioare. Cum scriam într-un comentariu apǎ- rut în volum, nu o dată
am intrat în poeziile lui Teodor Dume ca în nişte tablouri. Prezentarea tatălui
în cămaşa albă de duminică din poezia "lumâ- nări stinse" (dimineaţa
l-am găsit îmbrăcat/ în cămaşa lui albă pe care o purta/ duminica la biserică
în cele/ câteva ore de slujbă) m-a dus cu gândul la un tablou de Cezanne
reprezentând un bărbat în cămaşă albă. Credinţa şi speranţa în Dumnezeu sunt
prezente în partea a doua a cărţii, iar în secţiunea a treia, cea mai amplă,
autorul îşi explorează neputinţa şi resemnarea în faţa vieţii şi a morţii.
Comunicarea poetului cu cititorul e directă şi se rezumă la esenţă. Talentul de
a comprima ideile în numai câteva cuvinte e vizibil şi în aforismele pe care
poetul le-a adunat în volumul "Vitralii", în curs de apariţie la Ed.
PIM Iaşi, 2016. Titlul unor poezii spune deja multe ("moartea, o execuţie
lentă"), iar metaforele sunt vizuale: în dimineaţa asta o să las lumea/ să
se caţere pe mine ca iederă pe ziduri ("poate doar astăzi"), sau ne
naştem în fiecare zi/ cu teamǎ ca atunc / când aşezăm flori parfumate/ sub
icoane care plâng... ("sensuri"). Poeziile lui Teodor Dume, uneori cu
accente filosofice, alteori simple rugăciuni, sunt un univers în care cititorul
se regăseşte în propriile trăiri, întrebări, speranţe, aşteptări şi deznădejdi.
Eu m-am recunoscut în ele într-atâta, încât, uneori, am simţit nevoia să le
traduc în franceză, ştiind că, în poezie, o traducere nu e doar un transfer de
cuvinte dintr-o limbă în alta, ci o retrăire poetică a traducătorului prin
textul autorului. Traducerile poeziilor "azil intr-o cicatrice"
(asile dans une blessure) şi "tǎcere, se moare" (silence, on meurt)
sunt pe site-ul "Dialoguri Culturale". Volumul "Azil într-o
cicatrice" (Ed. PIM Iaşi, 2015) conţine poezii scrise în aceeaşi manieră
dumianǎ, plinǎ de esenţă şi simboluri. O dovedeşte din plin poezia
"timpuri" cu care se încheie volumul: când trec strada/ îmi adun
toate gândurile/ sub aceeaşi urmă/ nu mă sperie zgomotul paşilor/ de pe asfalt
şi nici/ intimidarea luminii// între cele două timpuri sunt eu. Deşi trăiesc în
altă ţară şi pe un alt continent, spaţiul virtual mi-a înlesnit întâlnirea
culturalǎ şi a deschis poarta prin care vor ajunge la mine toate cuvintele încă
nespuse de poetul, colegul şi prietenul Teodor Dume.
Veronica Pavel Lerner
(scriitor, Canada)
Revista Vatra Veche,nr.3, martie/2016
26/03/2018
Ionel Bota despre temniţa de sub rană, de Teodor Dume
IONEL
BOTA
Temniţa
de sub rană, de
Teodor Dume
Editura PIM,2017
Atelier critic
Revista Sintagme literare
nr.5 din septembrie 2017(teodor dume, pag.65-66)
Goticul, naufragiul realului și alte ținte votive ale metaforei în
poezia lui Teodor Dume
Experiența
poeziei noastre contemporane înregistrează între autorii bihoreni cu
dese ieșiri la rampa edtorială numele lui Teodor
Dume. Nu e momentul, aici, să evocăm un datus nascendi, însă o mențiune
despre geografia în care-și duce destinul poetul acesta, autor al volumului Temnița de sub rană (Iași, Editura PIM,
2017, 102 p., cu o copertă realizată de Mioara Băluță), prefațată de Cezarina
Adamescu (Poemele binecuvântatei lumini), da, este necesară despre un volum
fertilizat de experiența lirică modernă. Observ că e, totuși, o carte de
campanie, într-o bătălie încă neîncheiată dar pe care autorul, prin poezia sa, promite
să o câștige en fanfare. Cartea lui Teodor
Dume se mișcă destul de dezinvolt în paradigme, în temele durabile ale
poeziei dintotdeauna, eul auctorial e într-o permanentă conviețuire cu un
panteism reconciliant între formula neoexpresionistă specifică unui spirit al
boemei orădene din vremea debutului grigurcian și sentimentul devastator al
trăirii unui cotidian deductibil din prejudecățile resorbțiilor realului.
Poezia nu este, însă, deloc conformistă, metafora are o țintă votivă („cine
altul decât mine aude/durerea cum trece/prin lumină ca/un
fulger/rostogolindu-se sub zid/în căutarea a ceea ce am fost//tăcut ca o umbră/
nelocuită de nimeni,/mă afund în mine și aștept//cine altul...”), imaginarul
transpune, indiscutabil, inauguralul, motiv predilect imprimat pe o cortină cu
mobilitatea „deconspirată” de spiritul jemanfișist egotic. Realul viciat impune
terapiile poemului, compensând forme de exorcizare („lumea reală a dispărut și
dispare instant/în rest totul e vraiște și frig//poate că și Dumnezeu a adormit
în rugăciune”), simbolicile grațioase sunt denudate în transcenderi cangrenând
aproape agresiv riscul „isteriei” edulcorărilor, boală a poetaștrilor zilei, de
care autorul nostru, un magician din tagma peripateticilor lui hymnos, nu poate
fi nicidecum atins. O celebrare cântată ca un monolog interior consacră
vanități de-o clipă, o frenezie ludică e previzibilă ca un urlet al disperării
ce frizează goticul spectru al ființei („temnița de sub rană”). Spectacolul e
vizual, celestă e senzualitatea: „curând se face târziu//la marginea drumului
doar un câine/încearcă să-ți prindă coada parcă/dizolvată în umbră/privesc și
nu spun nimic// singurătatea intrată în piele/mi-a sechestrat emoțiile/ și sunt
trist/și cartierul meu e trist//ceva nedefinit mă face/să înaintez prin
mine/dezgolindu-mă de cuvinte/mă privesc/nu mai sunt eu/anii adunați sub
pleoape/atârnă ca un bec de șaizeci/până la urmă e singurul lucru/pe care-l mai
am și/câteva amintiri în care/nici nu mai cred/ și asta pentru că mereu/văd
aceleași drumuri/cu miros de flori albe/și câteva case/la cea cu numărul
douăzeci și oi/pe geamul deschis/aceleași desene și/o urmă de ruj// aici este
marginea//timpul ca un pietriș spălat/de ploaie și ochii rămași/cu aceleași imagini/aciuindu-se
blând/mai încearcă o zbatere//întindf mâinile dar nu simt nimic// acest joc
aproape imposibil/e doar pentru oamenii mari// știu/aici este marginea...”
(Aici este marginea, p. 82-83) Cartea lui Teodor
Dume notează obsesiv „întâmplările” cotidianului, anostul e suprimat,
refugiul inventat al eului confesivul („la două priviri distanță de orice
urmă/ce ar putea trece prin mine/respir sângele care/a pătruns lutul/ în
drum/spre rădăcina facerii//dinspre răsărit se eliberează lumina/ca o jertfă...”)
devine prilej al explorărilor aceluiași eu care evită la milimetru tautologii
periculoase (o excepție nevinovată, la p. 65, în titlu), excentricitatea
verosimilului, dezmembrarea „vestigiului” prozastic. Poemul e profund interiorizat la autorul
nostru, suprapunerile de viață și de lumi devin și ele creditabile când
naufragiul realului va fi reinvestit în lirism. Oricum, poezia e un mod de
viață, iar o mefiență a „răstălmăcirii” stării de spirit nu va fi decât un alt
joc inflamând calofilul până la voluptatea anihilării lui, probă de talent,
desigur: „nu știu dacă sunt fericit sau trist//locuiesc printre anotimpuri
și/uneori desenez inimi/ pe chipurile de pe icoane//de fiecare dată când se
pleacă/ aud țipete văd noaptea/cum inundă încăperea/în care/ te așteptam/liniștea
îmi mângâie fruntea/oprită între palme/ca un gând/mânjit de speranțe/printre
șuvițele negre ale nopții/stropii de ploaie zdrobiți de asfalt/îmi desferecă
singurătatea/câteva secunde mai târziu/privesc imaginar/prin ticăitul ceasului
atârnat/pe albul din perete/aud strigăte/se plimbă de colo=colo ca/o amintire
lăsată de izbeliște/în jurul meu un gol/și multă tristețe// poate că doar eu
voi locui/în lumea aceasta/în care/nu va mai fi niciun mâine...” (Deasupra
tuturor lucrurilor există un timp, parte din mine, p. 53-54) Citatul din Pound
nu e nici el pus la întâmplare, pe pagina inaugurală a volumului. Re-duplicarea
temelor și motivelor, viața, moartea, dragostea, senzorialul, un carpe noctem
stimulând, parcă, voința unui ego-poem, precipită un pic introspecțiile dar
frumusețea modului de a contempla, prin poesie, lumea, focalizarea
supravegheată, controlată a unității metaforice, ingredientele sugerând
tentații postmoderne, cum scriu destui comentatori ai acestei lirici în finalul
cărții, la secțiunea reperelor critice, dau o notă de produs editorial
binevenit cărții lui Teodor Dume.
Autorul acesta își urmează destinul cu răbdarea unui minorit dintr-o mânăstire
bizantină, însoțind cu dragoste și grație, literă cu literă, literă după
literă, un poemreceptacul. Acela mărturisind că ne putem aștepta, în
continuare, dat fiind harul autorului, la alte cărți utile bilanțului istoriei
liricii noastre postbelice.
25/03/2018
Barajul de pe râul Vida din Luncasprie.Locul în care s-a născut şi copilărit scriitorul Teodor Dume
https://a1.ro/news/inedit/imagini-spectaculoase-a-inghetat-lacul-cu-palnie-unic-in-romania-id744573.html
https://a1.ro/news/inedit/imagini-spectaculoase-a-inghetat-lacul-cu-palnie-unic-in-romania-id744573.html
(material prezentat de televiziunea Antena 1. publicat MARTI, 20 MARTIE 2018 10:19)
https://a1.ro/news/inedit/imagini-spectaculoase-a-inghetat-lacul-cu-palnie-unic-in-romania-id744573.html
(material prezentat de televiziunea Antena 1. publicat MARTI, 20 MARTIE 2018 10:19)
Imagini spectaculoase cu paradisul de smarald! A înghețat lacul cu pâlnie, unic în România
publicat MARTI, 20 MARTIE 2018 10:19
Cunoscut pentru forma sa unică, dată de un deversor amplasat chiar în mijlocul său, Lacul Vida oferă imagini unice, în special în anotimpul rece. Frigul din ultima vreme a îngheţat apele acumulării, iar imaginile surprinse sunt spectaculoase.
articolul continua dupa recomandari
O apă de un albastru incredibil, o pădure deasă şi aproape 300 de peşteri neexplorate, toate conturează peisajul desprins parcă din filmele SF.
Paradisul de smarald din Bihor
Lacul Vida, situat în comuna Dobreşti din judeţul Bihor, este un lac de acumulare, construit în anul 1967, pentru minele care extrăgeau bauxită, pe cursurile râurilor Vida şi Topliţa. Se deosebeşte prin culoarea aproape ireală apei, dar şi prin faptul că în mijlocul său este amenajat un deversor, care creează impresia unui imens vârtej spectaculos.
„Ceea ce atrage în mod deosebit este şi faptul că pe suprafaţa de 6 hectare a lacului, se oglindeşte pădurea cestrăjuieşte lacul, făcându-l să aibă, în funcţie de anotimp, o culoare mirifica. Lungimea lacului este de cca. 2 km pe malul căruia se află un drum forestier de unde poate fi admirat întreg peisajul. Tot aici pot fi vizitate şi salbaticele Chei ale Videi”, potrivit turiștilor care au vizitat paradisul de smarald din Bihor.
„Este un baraj construit din anrocamente, care are 10 metri înălţime, lungimea coronamentului fiind de 70 de metri, dar pe care nu se poate circula, aşa cum se întâmplă la alte baraje. Prin realizarea acestui baraj s-a reuşit acumularea unui volum de 0.4 milioane de metri cubi de apă. Pentru evacuarea debitelor maxime de apă, barajul a fost prevăzut cu un deversor de tip pâlnie care este curiozitatea şi farmecul lacului”,
Pe locul actual al barajului se afla cea mai veche moară din satul Luncasprie, numită moara lui Lioliu. Pe acest loc se aflau doar două case, a morarului și a fiului acestuia. Câmpul dintre dealuri era împărțit de râul Vida, iar pe partea dreaptă a cursului apei a fost casa părintească în care s-a născut și a copilărit scriitorul Teodor Dume.
recomandari pe a1.ro
23/03/2018
Oraşul din mine noaptea, între gesturi de Teodor Dume
Oraşul din mine noaptea, între gesturi de Teodor Dume: ochii infectaţi de priviri bănuitoare dormitează/în jurul depoului din mine/nu sunt fericit/paşii obosiţi de noroiul care îmi adoarme /pe tălpi vibrează mut/vaporii eliberaţi din stomac mârâie printre dinţi/ca animalul din gând în care am dat cu p...
21/03/2018
20/03/2018
19/03/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Credinţa este o prezenţă în viaţa omului care îi asigură independenţa şi libertatea de a fi el însuşi.
Teodor Dume
Teodor Dume: Relaţia cu Dumnezeu, prin credinţă, este legământul care îţi garantează existenţa zilei de mâine.
16/03/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Eşti fericit atunci când condiţia umană îţi permite şi asta nu ţine de înţelepciune şi nici de inteligenţă.
15/03/2018
12/03/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Adevărul care smulge o lacrimă e dovada vie a credinţei că există Dumnezeu.
11/03/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Atitudinea de respect faţă de copilul tău îi întăreşte iubirea faţă de părinţi.
Teodor Dume
Teodor Dume: Bărbatul care foloseşte femeia ca pe un obiect (fie şi de iubire) nu merită respect.
08/03/2018
Numele ei în limba maternă, mama de Teodor Dume
Numele ei în limba maternă, mama de Teodor Dume: ascultând cum îi bate inima/azi am sărutat-o/pe obraz/locuia într-un timp în care/am locuit şi eu pentru o vreme/înainte de a mă reîntoarce/la mine însumi/am strigat-o/în limba maternă/mama mama mama.../m-a privit apoi a ales tăcerea/mi-am pus ini...
06/03/2018
Divorţ cu uşile închise de Teodor Dume
Divorţ cu uşile închise de Teodor Dume: îmi gonesc tristeţile/una câte una/pare a fi/un fel de divorţ /după câteva trăiri/golite de vlagă/din care/zbaterea a creat/primul tunel înspre Dumnezeu/dar nici nu mai contează/mă furişez în umbra/celui rămas/şi tac.../doar asfinţitul îmi înţeleg...
05/03/2018
03/03/2018
27/02/2018
26/02/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Iadul nu poate fi decât un cer negru luminat de suferinţa celor care-l locuiesc.
25/02/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Sunt lucruri care mor în noi zi de zi puţin câte puţin şi-ncele din urmă nu ne aducem aminte că au fost.
24/02/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Viaţa e ca o pungă de unică folosinţă, te lasă înainte de a ajunge la capăt.
23/02/2018
22/02/2018
Şansa de-a merge mai departe de Teodor Dume
Şansa de-a merge mai departe de Teodor Dume: oamenii sunt tot mai răi/de la o viaţă la alta/nevoile cresc precum iedera/toamna/îngălbenesc cărările umblate/şi neumblate de oameni/în universul de piatră/nu mai doare nimic/oamenii sunt tot mai reci/urmele lor roase de ură/au răscolit istorii/s...
21/02/2018
Om bun de Teodor Dume
Om bun de Teodor Dume: Ca o candelă în biserica /de lut/este trupul meu/care pâlpâie/în faţa ta, Doamne/uit de mine/nu ştiu cât va dura/frigul rătăceşte prin vene/mă pierd/dar nu-mi pasă/drumul e plin cu oameni/gestul îmi îngăduie /să iau forma zilei/şi să respir
18/02/2018
Viaţa fără Dumnezeu, o cărare ce nu duce nicăieri de Teodor Dume
Viaţa fără Dumnezeu, o cărare ce nu duce nicăieri de Teodor Dume: la trei ani mă ţineam de fusta mamei/şi-o iubeam necondiţionat/de fapt /a fost prima mea iubire care/ne-a înnodat sufletele/la patru ani alergam pe câmp după fluturi /şi cerul oglindit în ochii mamei /îmi zâmbea complice/la doisprezece ani simţeam...
17/02/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Oamenii buni ard în lăuntrul lor fără cenuşă, nu contaminează, nu intoxică.
Teodor Dume - PARNAS21.blogspot.ro
BIOGRAFIE SELECTIVA
Teodor Dume, jurnalist, scriitor și poet român (n. 04 aprilie 1956, Luncasprie, Bihor): A urmat cursurile
școlii generale din satul natal și Şcoala profesională "Înfrăţirea" din Oradea. Este absolvent al
Liceului "Înfrăţirea" din Oradea, al Şcolii Populare de Artă din
Oradea (secţia Regie-teatru, specialitatea Actorie) și al Academiei de Studii Social-Politice, pentru pregătirea cadrelor de
conducere, din Bucureşti.
A fondat, la 22 decembrie 1977, Cenaclul ECOUL Oradea, pe
care l-a condus până în 1989.A fost director general al ansablului artistic
ECOUL TINEREŢII din Oradea, care a funcţionat pe lângă Casa Ştiinţei şi Tehnice
a tineretului.
În 1983 a fost numit directorul Clubului Tineretului (de
sub Pasajul Vulturul Negru) din Oradea. A mai fost directorul Clubului Sticla
din Pădurea neagră-Bihor. A lucrat la Consiliul Judeţean al sindicatelor Bihor,
în calitate de director la Clubul Înfrăţirea Oradea, pe care l-a înfiinţat în
1986. În iunie 1991 este transferat, în interes de serviciu, la Casa de Cultură
a Sindicatelor din Oradea, ca director adjunct.
În perioada 1992-2013 a fost director general la Sc.Club
Teo Dume S.R.L din Oradea. Din mai 2013 devine director executiv la Profi CTD
Oradea
Colaborări:
Debut
în presă, 1977
De-a lungul timpului a fost corespondent şi colaborator
permanent la ziarele şi revistele: Convorbiri literare, Luceafărul,Scânteia
tineretului,Orizont, Crişana, Familia, Munca, Unu, Viaţa Militară, Apărarea
Patriei, Şoimii Carpaţilor, Bihorul, Literaria, Filobiblon, Aripi Siderale,
Ţara Visurilor Noastre, Ţara Crişurilor, Algoritm Literar, Observator (
Canada,) Radiometafora (Canada), Radio R. ROMANIA, Armonii culturale, Oglinda
literară, Poezia, 13 plus, Cuvântul
liber, Fereastra, Nomen Artis, Răsunetul, Aslro (Quebek),
new-york-magazin-special, Sintagme literare, Ante Portas, Conograf, Literadura,
Sfera Eonică,ParnasXXI, Însemne culturale,poezie.ro, Reţeaua literară,
Poeţii noştri, Citatepedia, Citate celebre, Citate net,Arspoetica, Cronopedia,
Lira 21,Roliteratura, etc. Teodor Dume este membru fondator (alături de Stelian
Vasilescu, şi de alţii) al revistei de cultură Ţara Crişurilor,
publicată în Oradea (ediţia 1990),
fondator și redactor șef al ziarului Ecoul din Oradea (1990) și director executiv al revistei Confluenţe lirice.
Este membru al Uniunii Scriitorilor Europeni (USE) și membru al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din
Quebec. Membru în Consiliul Onorific Internaţional Reţeaua Literară. Membru de
onoare lira 21, Membru de onoare Confluenţe lirice, Editor Cleopatra – Casa
Gândului, Editor Roliteratura,
Membru AJRP-Asociaţia
Jurnaliştilor Români de Pretutindeni- cu sediul în Montreal/CANADA,Membru
fondator IRJ&MMA - International Romanian Journalists & Mass- Media
Association cu sediul in Los ANGELES,CA,U.S.A , Membru fondator al WARM-
Asociaţia Mass-media Românilor din Lume, cu sediul la Londra/UK (fondată la 30
01 2014.
Marele critic Gheorghe Grigurcu
remarcă,prin prefaţele primelor cărţi,: „Teodor Dume posedă o chemare către
poezia înnăscută, necumpănitoare în economia vieţii sale. Copilăria,frageda
tinereţe dizolvate în aerul orădean nu reprezintă o pură iluzie, un pretext de
nostalgică evocare, strict personală, a subsemnatului, silit a urma o altă
traiectorie,câtă vreme le regăsesc în stihurile, cu o sufletească determinare,
mai presus de toate ale poetului Teodor Dume. Prin pana sa, ele se obiectează,
devin un miraj interogativ, ce mă supune, în calitate de cititor, unui text de
identificare.(…)E de remarcat câtă emoţie ţâşneşte din versurile acestui meşteşug simplu,
comparabil, în legăturile sale cu lumea din jur şi cu sine, cu pictura naivă.
Voluntar ori involuntar (n-are importanţă decât efectul), sufletul creatorului
se descrie pe sine, se surprinde în note, nu de puţine ori, acute, care ne
obligă să ne oprim şi să subliniem.(Gheorghe
Grigurcu, în adevărul din cuvinte
– cartea de debut /1985 - şi strigăt din
copilărie /1994)
“Teodor Dume este unul dintre poeţii adevăraţi şi profunzi din peisajul
liric românesc de azi.”(Daniel Corbu, în devoratorul de umbre, 2018)
“Teodor Dume este cotat ca unul dintre cei mai originali
poeţi contemporani. Este poetul care îşi trăieşte arzând, ultima suflare de
har, conştient de impactul pe care îl au cuvintele sale. Meritul incontestabil
al poeziei sale, în afara virtuozităţii condeiului, exersat pe o plajă de zeci
de ani, este sinceritatea. Şi, DA:Teodor
Dume –
un poet emblematic al poeziei moderne românești, interesant și original, care și-ar găsi un
loc foarte onorabil pe un eventual podium al celor mai buni reprezentanți ai geniului liric, dacă critica de azi ar avea înțelepciunea de a-l recepta, așa cum merită.”(Cezarina
Adamescu,în durerea din spatele
cărnii/2017, fără grupă sanguină / 2017)
„Teodor Dume este un poet de mare
calibru, un poet adevărat, valoare menţionată şi confirmată de către marele
critic Gheorghe Grigurcu – călăuză umană (a lui Teodor Dume) pe drumul
cuvintelor, care, de fapt i-a şi prefaţat primele cărţi. Girul marelui critic
Gheorghe Grigurcu nu l-a împiedicat să rămână o fire modestă şi să se dedice cu
pasiune şi devotament scrisului. Teodor Dume este unul dintre cei mai apreciaţi
scriitori de aforisme ai momentului”(Ionuţ
Caragea, rev.Luceafărul,nr.9 /2016)
“Teodor Dume este unul dintre cei mai iubiţi dintre
pământeni(…). Un autor ghidat de o
filozofie morală, sentimentul religios este forţa sa de caracter, este calea
care adânceşte, la Teodor Dume, misterele lumii”(Angela Nache Mamier, în azil într/o cicatrice / 2016)
”Teodor Dume este unul dintre poeţii care a avut de la început un stil
original şi foarte personal de scriere, pe care, în ani, l-a rafinat, dar a
rămas neschimbat, ca tematică şi viziune poetică, calitativ conferindu-I
originalitate.(…) A găsit propria formulă sacră a poeziei sale, graţie
sensibilităţii şi talentului său liric.(…)
Durerea devine vitală. Nu ştiu a mai fi citit un poet atât de dedicat
suferinţei să o aducă la rang de Dumnezeu. Eşti unic,Teodor Dume!.”(Cristina Ştefan, azil într-o cicatrice /2016, fără grupă sanguină /2017, Lira21)
”Teodor Dume. Autorul acesta îşi urmează destinul cu răbdarea unui minorit
dintr-o mănăstire bizantină, însoţind cu dragoste şi graţie, literă cu literă,
literă după literă,, un poem receptacul.Acela mărturisind că ne putem aştepta,
în continuare, dat fiind harul poetului, la alte cărţi utile bilanţului
istoriei liricii noastre postbelice.”(Ionel
Bota, în rev.Sintagme literare, nr.5
/2017)
„Teodor Dume este un alt fel de poet pentru că poezia dumiană este una a stărilor(…)Grupajele sale poetice din versuri
scurte care se dezlănţuie pe verticală, ca un plânset, uneori într-un singur
cuvânt, sunt idei emise în baza unor inepuizabile meditaţii asupra rostului
vieţii, asupra propriului rost.”(Ottilia
Ardeleanu, în paradigme virtuale /2014)
“Teodor Dume este un poet monocord, cu o voce oarecum singulară în
diversitatea de stiluri actuale.”Gheorghe
Paşa – în moartea,un fluture alb/2015
“Teodor Dume a trecut în etapa superioară a intelectului uman –
înţelepciunea. O plecăciune frăţească făcută în faţa boierului Dume – Boier al
cuvântului scris”(Ioan Lazar da Coza, în Însemne culturale /2018).
“Dacă bogăţia
s-ar măsura în sentimente, Teodor Dume ar fi milionar”( Boldiş Viorel, scriitor - Italia)
Unele texte au fost traduse în limbile : Engleză, Franceză, Germană,
Italiană, Rusă şi Maghiară. Majoritatea textelor au fost publicate în diferite reviste internaţionale.
Premii:
- Premiul I - la Concursul de
poezie “Frumusețile iernii”, organizat de Cenaclul “Ecoul” (Oradea, 1977)
- Premiul I - la Concursul de poezie “Om bun”, organizat de revista “Țara visurilor noastre” (1977)
- Premiul special al juriului - la Concursul de poezie şi muzică folk “Tineri ca patria”, organizat de Cenaclul “Ecoul Tinereţii” al Casei Ştiinţei şi Tehnicii din Oradea (1977)
- Premiul I - la Concursul de poezie “Om bun”, organizat de revista “Țara visurilor noastre” (1977)
- Premiul special al juriului - la Concursul de poezie şi muzică folk “Tineri ca patria”, organizat de Cenaclul “Ecoul Tinereţii” al Casei Ştiinţei şi Tehnicii din Oradea (1977)
- Premiul I - la Concursul de poezie
creaţie şi interpretare “Inima sticlei” organizat de Casa de cultură “Sticla”
din Pădurea Neagră (1987)
- Premiul I - la Concursul de creaţie literară “Daţi-vă mâna prieteni”, organizat de Clubul “Înfrăţirea” din Oradea (1987)
- Marele premiu - la concursul de creaţie literară “Porni Luceafărul”, organizat de Academia de studii social-politice Bucureşti (1988)
- Premiul I - la Concursul de poezie “Inimă și dor”, organizat de Casa de cultură a sindicatelor din Oradea (1990)
- Premiul special al juriului - la concursul de creaţie literară “Și totuși iubirea”, organizat de revistele “Țara Crișurilor” şi “Ecoul” (Oradea, 1990)
- Premiul I- la concursul de creaţie literară “Decembrie 1”, organizat de ziarul “Bihorul” (1994)
- Marele premiu - la Concursul de creaţie literară “Poezie și suflet” (organizator Ottilia Ardeleanu, Năvodari, 2010)
- Menţiune - la Concursul de creaţie literară “Prin colbul vremii” (organizator “Însemne literare”, 2012)
- Premiul I - la Concursul de creaţie literară “Ars poetica” (2014)
- Autor de onoare - al site-ului şi revistei “Confluenţe lirice” (2014)
- Premiul I - la concursul de creaţie literară “Prin colbul vremii” (ediţia a 2-a, organizator “Însemne literare”, 2015)
- Premiul revistei “Fereastra” (organizator Literaturitate, Ottilia Ardeleanu, 2015)
- Autorul lunii (organizator Literaturitate, mai 2016)
- Locul I - la concursul “Poezia săptămânii” (săptămânile LXIV, LXXII, LXVI, LXVII, LXVIII, CXLV, concurs organizat de “Poeţii noştri”, 2016 / 2018)
- Poezia lunii (noiembrie și decembrie 2016, concursul revistei QPoem - editurii “Paralela 45” – “Cartea Românească”, care apare sub egida USR)
- Premiul I - la Concursul de creaţie literară “Daţi-vă mâna prieteni”, organizat de Clubul “Înfrăţirea” din Oradea (1987)
- Marele premiu - la concursul de creaţie literară “Porni Luceafărul”, organizat de Academia de studii social-politice Bucureşti (1988)
- Premiul I - la Concursul de poezie “Inimă și dor”, organizat de Casa de cultură a sindicatelor din Oradea (1990)
- Premiul special al juriului - la concursul de creaţie literară “Și totuși iubirea”, organizat de revistele “Țara Crișurilor” şi “Ecoul” (Oradea, 1990)
- Premiul I- la concursul de creaţie literară “Decembrie 1”, organizat de ziarul “Bihorul” (1994)
- Marele premiu - la Concursul de creaţie literară “Poezie și suflet” (organizator Ottilia Ardeleanu, Năvodari, 2010)
- Menţiune - la Concursul de creaţie literară “Prin colbul vremii” (organizator “Însemne literare”, 2012)
- Premiul I - la Concursul de creaţie literară “Ars poetica” (2014)
- Autor de onoare - al site-ului şi revistei “Confluenţe lirice” (2014)
- Premiul I - la concursul de creaţie literară “Prin colbul vremii” (ediţia a 2-a, organizator “Însemne literare”, 2015)
- Premiul revistei “Fereastra” (organizator Literaturitate, Ottilia Ardeleanu, 2015)
- Autorul lunii (organizator Literaturitate, mai 2016)
- Locul I - la concursul “Poezia săptămânii” (săptămânile LXIV, LXXII, LXVI, LXVII, LXVIII, CXLV, concurs organizat de “Poeţii noştri”, 2016 / 2018)
- Poezia lunii (noiembrie și decembrie 2016, concursul revistei QPoem - editurii “Paralela 45” – “Cartea Românească”, care apare sub egida USR)
- Menţiune - la Concursul
Internaţional de Aforisme (Tecuci, 2017)
A publicat în
antologiile:
Coloane
(debut colectiv, Comitetul de cultură al judeţului Bihor, 1978)
Tratamente pentru inimă (antologie: Liviu Ioan Mureşan, Teodor Dume, Ottilia
Ardeleanu, Alexandru Gheţie, Vali Slavu, Ioan Barb, 2011)
Lira21 "a treia carte. poezii" (selecţia Cristina Ştefan, 2012)
Confluenţe lirice (coordonator Relu Coţofana, 2012)
Meridiane lirice (2012)
Însemnele unei tăceri (Casa gândului, coordonatori Mioara Băluţă şi Andrada
Matei, 2012)
Confluenţe poetice (coordonator Relu Coţofana, director executiv Teodor
Dume, 2013)
Confesiuni în virtual (coordonator Relu Coţofana, director executiv Teodor
Dume, 2013)
Paradigme virtual (2014)
Roşu mocnit
(coordonatori Mioara Băluţă şi Andrada Matei, 2014)
labirinturi autumnale (Însemne culturale, carte digitală, 2014)
Antologia aforismului românesc contemporan (coordonator Lucian Velea, 2016)
Antologia Cenaclul de la Roma (coordonator şi selecţie Valeriu DG. Barbu, 2016)
Almanah Sintagme literare (coordonator Geo Galetaru, 2017)
Antologia aforismului românesc (ediţia a II-a, editura Digital Unicorn, coordonator
Lucian Velea, 2017)
Antologia Festivalul Internaţional al Aforismului (coordonator Vasile Ghica, Tecuci, 2017)
Volume publicate:
*Umbre și cercuri,(Editura Unicorn,2018/Cuvânt înainte Lucian Velea)
*Exil în durerile altora,(Editura Minela,2018)
*Umbre și cercuri,(Editura Unicorn,2018/Cuvânt înainte Lucian Velea)
*Exil în durerile altora,(Editura Minela,2018)
*Devoratorul de umbre,(Editura Princeps
Multimedia,prefaţa Daniel Corbu, 2018)
*Durerea pietrelor, (Editura Pim,2018)
*Lacrimi de pe altarul trupului
(editura pim,2018)
*Fără grupă
sanguină (editura ArtBook, prefaţa Cezarina
Adamescu, cuvânt înainte Cristina Ştefan, 2017)
*Temniţa de sub
rană (editura PIM, prefaţa Cezarina
Adamescu, 2017)
*Colecţionarul de
răni (editura PIM, 2017)
*Durerea din
spatele cărnii (editura PIM,
prefaţa Ionuţ Caragea, 2017)
*Vitralii pe un
interior scorojit (editura PIM,
prefaţa Ionuţ Caragea, 2016)
*Azil într-o cicatrice (editura PIM, prefaţa Angela Nache Mamier, 2015)
*Moartea, un
fluture alb (editura PIM, 2015)
*Adevărul din
cuvinte (prefaţă de dr. Gheorghe Grigurcu,
1985)
*Strigăt din
copilărie (prefaţă de dr. Gheorghe Grigurcu,
1994)
* Referinţe critice, (comentarii);
dr. Gheorghe Grigurcu
(a şi prefaţat două volume: Adevărul din cuvinte, 1985 şi Strigăt din
copilărie,1994),Maria – ANA Tupan, Marius Chelaru, Ionel Bota,Adrian Dinu
Racheriu,Remus V.Giorgioni, Daniel Corbu, Stelian Vasilescu, Alexandru
Andriţoiu, Ionuţ Caragea, Nache Mamier Angela - scriitor Franţa , Al. Silaghi,
Ion Davideanu, Teodor Lup, Marin Chelu, Viorel Horj, Crăciun Parasca,
Constantin Serac, Gheorghe Vidican, Ioan Ţepelea, Mircea Vac, Teodor Crişan,
Florin Torjoc, Florian Lazăr, Florica Albu-Berinde, Cornel Buciuman, Virgil
Podoabă, Florin Mugur, Anastasie Ţârulescu , Adrian Păunescu, Cezarina
Adamescu, Cristina Ştefan, Liviu Ofileanu,Veronica Pavel Lerner, Mioara Băluţă,
prof. George Paşa, Călin Samarghitan, Sorin Cerin, Ottilia Ardeleanu, Viorel
Boldiş- scriitor Italia, Mircea Ioan Popovici, Djmal Mahmoud,Ştefan Teodor
Cabel, Marcel Vişa, Geo Găletaru, Răzvan Ducan, Atila Racz, Adrian Paparuz,
Relu Coţofana, Nuţa Crăciun, Bolba Ioana Cosmina, Maria Dobrescu, Violetta
Petre, Lucian Velea, Adriana Butoi, Călinescu Maria, Nicolae Popa – scriitor
Republica Moldova, Nadia Padure – scriitor Republica Moldova, Adrian Suciu,
Liviu Ioan Mureşan, Costin Tănăsescu Ştefăneşti, Nicolae Cozmescu, Ileana Popescu Bâldea
,Melania Briciu Atanasiu,Aurel Sibiceanu,
Anca Zubaşcu, George Florea, Cristina Rusu, Diana Caragiu, Alexandru Gheţie,
Ioan Barb, Petrache Plopeanu, Ion Lazar da Coza,Vasilisia Lazăr Grădinariu,
Costel Zăgan, Tina Constanda, Mirela Lungu, Petre Ioan Garda, Camelia Iuliana
Radu, Nuţa Istrate Gangan, Violeta Deminescu-Jurca, Marian Filip, Iuri Iulian
Lorincz, Boris Mehr, Tudor Gheorghe Calotescu, Any Tudoran, Dana Banu, Loredana
A. Ştirbu, Gela Enea, Cezara Răducu, Silvia Goteanschii, Irina Lucia Mihalca,
Ana Maria Gîbu, Angela Furtună, Angi Melania Cristea, Armina Flavia Adam,
Camelia Ardelean, Mihaela Aionesei, Teo Laurean, Anne Maria Bejliu, Raisa
Boiangiu, Luminiţa Zaharia, Romiţa Mălina Constantin,Marinescu Victor,Ana
Sofian, Daniel Daian, Petre Ioan Creţu, Razvan Rachieriu, Anghel Geicu, Daniela
Luminiţa Teleoaca,Vasile Mihalache, Vali Slavu, Mihaela Roxana Boboc, Valeriu
D.G. Barbu, Alexandra Alb Tătar, şi mulţi alţii...
Copyright © 2017 Teodor Dume
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)