ÎNTÂLNIRI ÎN SPAŢIUL VIRTUAL
Poetul Teodor Dume
L-am întâlnit pe Teodor Dume prin anii
2007-2008 pe site-ul "Rolit", care astăzi nu mai există. Site-ul avea
secţii de poezie, proză, articole, personale, iar eu citeam şi comentam cu mare
plăcere materialele postate la toate secţiile. Nu aveam dreptul să acord
steluţe, eram începătoare pe acel site. M-au atras poeziile lui Teodor Dume nu
numai prin sinceritatea lor, dar şi pentru că le simţeam că şi când le-aş fi
gândit eu însămi, fără să le fi putut da glas. La un moment dat,
administratorul site-ului a propus ca dreptul autorilor de a acorda steluţe
postǎrilor valoroase şi de a lucra în administraţie să fie ales în mod "democratic",
cu propuneri şi voturi ale utilizatorilor. Spre marea mea surprindere, numele
meu a fost propus şi chiar votat pentru dreptul de a acorda pune steluţe la
secţiile poezie şi proză, iar la articole am primit, alături de Cristina
Ştefan, despre care voi vorbi în alt articol, funcţia administrativă de a
valida texte. Aşa am devenit colegă de serviciu cu Teodor Dume. S-a întâmplat
să ne potrivim nu numai la gusturile literare, dar şi la concepţiile de lucru.
Având ambii dreptul să participăm la discuţiile din administraţie, am văzut în
Teodor Dume nu numai un talentat poet, dar şi un om cu calităţi morale
deosebite. După o vreme, site-ul "Rolit" a anunţat că-şi închide
porţile. Deşi intrasem de puţină vreme, mi se păruse că pe oamenii de acolo îi
cunoscusem dintotdeauna. Timpul trece altfel în virtual decât în
realitatea concretǎ, transmiterea informaţiei fiind instantanee. În virtual, o
luna echivalează cu ani, drept care închiderea site-ului m-a prins nepregătită.
Tristeţea m-a copleşit, colaborarea cu colegii mă îmbogăţise şi nu bănuiam
atunci că mă voi reîntâlni cu foştii colegi de la Rolit pe alte site-uri. Dupǎ o vreme însǎ, am primit un
mesaj de la d-l Dume, invitându-mă să lucrez alături de el în administraţia
unui alt site, "Confluenţe Lirice", condus de Relu Coţofană.
Invitaţia m-a onorat şi bucurat. Am acceptat şi, între 2009 şi 2015, am lucrat
cu Teodor Dume în administraţia "Confluenţelor", unde am cunoscut
mulţi poeţi, despre care voi vorbi în viitor. Ulterior site-ul a devenit "Dialoguri
culturale", sub o nouă conducere. Teodor Dume postase multe din poeziile
lui pe site-ul Agonia (Poezii.ro), site pe care eu m-am înscris mai târziu. Cel
mai bine l-am cunoscut pe Teodor Dume - ca poet şi ca om - în anii în care am
lucrat împreună la "Confluenţe Lirice". Dar ce înseamnă de fapt a
cunoaşte pe cineva, când nu ai dat niciodată mâna cu el? Şi totuşi, iată, o
cunoaştere a cuiva, prin poezie, dar şi prin munca alături într-un spaţiu
virtual, poate fi uneori mai profundă decât o colaborare în birouri alăturate!
În 2013, d-l Dume m-a rugat să-i selecţionez cele mai reuşite poezii din
ultimii ani de pe site-ul Agonia pentru a şi le aduna într-o carte. Volumul
"Moartea unui fluture alb", (Ed. PIM, Iaşi 2015), e o culegere de
poezii scrise de Teodor Dume între 2009- 2012, pe le-am împărţit în trei sec-
ţiuni: "de la părinţi...", "prin Dumnezeu..." şi "spre
mine", poetul plimbându-se în permanenţă prin universul său indisolubil
legat de părinţi şi bunici, de credinţa în Dumnezeu şi de aplecarea lui spre
trăirile interioare. Cum scriam într-un comentariu apǎ- rut în volum, nu o dată
am intrat în poeziile lui Teodor Dume ca în nişte tablouri. Prezentarea tatălui
în cămaşa albă de duminică din poezia "lumâ- nări stinse" (dimineaţa
l-am găsit îmbrăcat/ în cămaşa lui albă pe care o purta/ duminica la biserică
în cele/ câteva ore de slujbă) m-a dus cu gândul la un tablou de Cezanne
reprezentând un bărbat în cămaşă albă. Credinţa şi speranţa în Dumnezeu sunt
prezente în partea a doua a cărţii, iar în secţiunea a treia, cea mai amplă,
autorul îşi explorează neputinţa şi resemnarea în faţa vieţii şi a morţii.
Comunicarea poetului cu cititorul e directă şi se rezumă la esenţă. Talentul de
a comprima ideile în numai câteva cuvinte e vizibil şi în aforismele pe care
poetul le-a adunat în volumul "Vitralii", în curs de apariţie la Ed.
PIM Iaşi, 2016. Titlul unor poezii spune deja multe ("moartea, o execuţie
lentă"), iar metaforele sunt vizuale: în dimineaţa asta o să las lumea/ să
se caţere pe mine ca iederă pe ziduri ("poate doar astăzi"), sau ne
naştem în fiecare zi/ cu teamǎ ca atunc / când aşezăm flori parfumate/ sub
icoane care plâng... ("sensuri"). Poeziile lui Teodor Dume, uneori cu
accente filosofice, alteori simple rugăciuni, sunt un univers în care cititorul
se regăseşte în propriile trăiri, întrebări, speranţe, aşteptări şi deznădejdi.
Eu m-am recunoscut în ele într-atâta, încât, uneori, am simţit nevoia să le
traduc în franceză, ştiind că, în poezie, o traducere nu e doar un transfer de
cuvinte dintr-o limbă în alta, ci o retrăire poetică a traducătorului prin
textul autorului. Traducerile poeziilor "azil intr-o cicatrice"
(asile dans une blessure) şi "tǎcere, se moare" (silence, on meurt)
sunt pe site-ul "Dialoguri Culturale". Volumul "Azil într-o
cicatrice" (Ed. PIM Iaşi, 2015) conţine poezii scrise în aceeaşi manieră
dumianǎ, plinǎ de esenţă şi simboluri. O dovedeşte din plin poezia
"timpuri" cu care se încheie volumul: când trec strada/ îmi adun
toate gândurile/ sub aceeaşi urmă/ nu mă sperie zgomotul paşilor/ de pe asfalt
şi nici/ intimidarea luminii// între cele două timpuri sunt eu. Deşi trăiesc în
altă ţară şi pe un alt continent, spaţiul virtual mi-a înlesnit întâlnirea
culturalǎ şi a deschis poarta prin care vor ajunge la mine toate cuvintele încă
nespuse de poetul, colegul şi prietenul Teodor Dume.
Veronica Pavel Lerner
(scriitor, Canada)
Revista Vatra Veche,nr.3, martie/2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu