cu o candelă de nisip, autor Teodor Dume,

 fiecare seară cobor pe un drum 
ce nu duce nicăieri
la marginea lui îmi întind umbra
sub care mă aşez
grijuliu
o durere de moarte se prinde cu mine
sunt primitor şi nu ripostez
în
nu caut cuvinte nici semne şi nici răzbunare

în oraşul din mine sunt doar ziduri
un ceasornic şi o noapte 
fără sfârşit

eu cred în oameni

unii cred în ceea ce nu sunt
alţii în ceea ce văd
eu cred în oameni
în cei care
plecaseră demult sau
poate mai devreme
mai cred
în locul din care nu
plec niciodată, copilăria

uneori poate sunt puţin arogant şi egoist
mă gândesc doar la mine şi la acea
aşteptare încordată fără
prieteni vecini
şi neamuri

n-am nimic de ascuns

în oraşul meu plouă
dimineaţa la amiază şi seara şi
oamenii mor după fiecare ţigară
strivită sub picior sau aruncată la coş
ştiu că o să mi-se întâmple şi mie asta
voi pleca tăcut ca şi când
nimic nu s-ar fi întâmplat
pe urmă cineva o să
întrebe despre un bătrân
cu ochii mici şi
plete peste umeri

unii cred în asta
eu cred în oameni...

îmi cer iertare, bunico!

ÎMI CER IERTARE, BUNICO!

lasă-mă să-ţi spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aştept

când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineaţa devreme cum
îmi linişteai somnul
cu un sărut
(fiecare atingere o simt în anii scurşi
prin clespidra din mine)
mai ştii când cu degetele murdare de majun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenuşa din faţa sobei
şi nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic şi privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire şi încredere sau
câte puţin din fiecare

e noapte şi plouă

îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbeşte de mine
ca o linişte de lampa ne aprinsă de multă vreme
faţa de masă s-a rupt pe la colţuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit şi el
gardul dintre noi şi unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le ştii
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...

e noapte şi plouă
cobor în întunericul din mine şi aştept...

sub teiul unui anonim, de Teodor Dume,

sunt un anonim uitat pe o bancă de lemn
sub teiul de la marginea drumului
îmi număr clipele
nimănui nu-i pasă

teiul a înflorit de 56 de ori
în liniştea lui se ascunde o zbatere
una singură dintr-un anotimp în care
mama îmi citea din Tatăl nostru iar
Dumnezeu se juca mereu cu mine


nu mai ştiu unde e mama
a plecat într-o dimineaţă de primăvară
şi nu s-a mai întors
poate a rătăcit drumul sau poate
nu ştie că un băieţel o mai aşteaptă
în locul în care
timpul topise mirosul de tei
ca pe o lumânare...

liniştea începe să urce pe mine ca iedera şi
creşte şi creşte răsucită înspre apus
îmi adâncesc faţa între palme
şi aştept...

poate la celălalt capăt al lumii e primăvară

Teodor Dume şi Oradea, oraşul adolescenţei şi tinereţii sale

Oradea, oraşul adolescenţei şi tinereţii lui Teodor Dume,

Mai multe fotografii cu simbolul orasului gasiti pe site: oradeainimagini

fotograf: Dan Dragoş

Oradea, locul şi partea de suflet prin care-mi etalam adolescenţa .

Imaginea aceasta e mărturia vie, dar tăcută, care îmi aduce aminte de ieşirile în după amiezile toride şi de scăldatul în Criş la marginea acestei ape unde înotam preacaut pentru că nu eram un înotător prea iscusit şi dotat.

eram doar un băiat timid de liceu care admira frumuseţea de suflet a unui oraş care urma să mă adopte.

- locul acesta, partea dreaptă a Crişului repede din Oradea, îmi aduce aminte şi de prima întâlnire pe care am avut-o (în pragul dintre adolescenţă şi tinereţe) cu marele critic dr. Gheorghe GRIGURCU. Un OM de o aleasă omenie şi un bun prieten. Prin plecarea domniei sale din Oradea la Tg. Jiu, oraşul a pierdut o firimitură dintr-un întreg.

mulţumesc fotografului Dan Dragoş

Cu sinceritate,

teodor dume,

Teodor Dume, de dincolo de morminte

iedera creşte din trupul tatălui meu
plecat în ziua care mama
mi-a aşezat capul în poală
şi mi-a zis;
eşti bărbat, fiule!

poate ar fi trebuit să o ascult şi
să-mi iau rolul în serios
să ascult respiraţia pământului
şi liniştea pietrelor
timid
să-mi conturez viaţa
ghemuită sub aşteptări
din când în când
să evadez
printre anotimpuri să
adun vreascuri pentru focul
din cuptorul bunicii
însă am învăţat că fiecare suflet
are o sărbătoare şi
la intersecţia acesteia
sunt doar eu şi atât
dincolo e Dumnezeu şi privirile lui tata
din care anihilez clipă de clipă câte o zi

teodor dume: ce ţi-ai dori să-ţi aducă iepuraşul de paşte?

CE ŢI-AI DORI SĂ-ŢI ADUCĂ IEPURAŞUL DE PAŞTE:
- SĂNĂTATE, IUBIRE SAU BANI?

Teodor Dume, vă recomand: cuvintele nu ne ajută, de Atila Racz

Atila Racz

1 oră · Dublin, Ireland · editat · 

cuvintele nu ne ajută

în sala goală a rămas poetul
cu o pasăre colibri în gură

cuvintele nu ajută

iarna trece prin vitrină cu o rochie albă
(sub ea numai tristețea
orbul ce-și schimbă mâinile-n ochi
și-ți vede culoarea
fii blândă
trec dincolo de pereți despicat)

privește trecerea
mortea înaripată
cântecul pios al înserarii

pune-mi pe masă
scorușele vinul vechi și inima

așează-mă lângă tine

să creștem împreună
învierea

teodor dume, vă recomand o poezie de ioan barb

Barb Ioan

cînd eram orb ai lăsat în mine o fereastră deschisă
bâjbâiam în noapte ca omida în ierburi
înspăimântată de pasărea ce căuta s-o înghită
mă atrăgeai înspre tine aşa cum absoarbe o inimă tânără
sângele în care strălucesc peştii vieţii

priveau în locul meu degetele mâinilor nu vedeam
dar voi aveaţi în mine un chip pe care nu-l veţi cunoaşte
mă simţeam ca pruncul aşteptând cu ochii închişi
în pântecul mamei o adoră dar nu a văzut-o încă
în mintea lui nu cunoaşte vederea prin ochi

când eram orb auzeam nisipul sub firul de iarbă
cum umezea cu lacrimi rădăcinile în întuneric
îmi arăta că nu poate umbla nu poate vorbi auzi
nu poate face căuş aerului cu palmele sale ca mine

îmi şoptea că trebuie să fiu fericit să am răbdare

până când vei colora şi în ochii mei toate lucrurile

până atunci privesc în mine şi îngerii

prin fereastra deschisă

un fel de arendă, autor Teodor Dume,

nu ştiu dacă am vrut să fiu ceea ce sunt
însă Dumnezeu s-a grăbit să-mi dea
o umbră şi un nume apoi
s-a debarasat
de mine
ca de o durere

ştiu că sunt un duplicat al morţii altuia
şi mă delimitez între ceea ce a fost
şi o identitate dată
în arendă

nu-i nimic

într-o zi mă voi întâlni cu Dumnezeu
şi-l voi întreba despre toate astea

Durerea atingerii de Teodor Dume

Durerea atingerii de Teodor Dume: sunt nopţi în care îl ignori pe Dumnezeu/frigul îţi taie răsuflarea/pari o statuie care imită o rugă/fără să ştii/rupi din cuvinte/ca dintr-o /halcă de carne crudă/nu te interesează nimic/în patul tău cineva/a făcut dragoste/îţi tremură mâinile/da...

Teodor Dume. ce ţi-ai dori să-ţi aducă iepuraşul de paşte: SĂNĂTATE, IUBIRE SAU BANI?

SĂNĂTATE, IUBIRE SAU BANI?

INSCRIPŢIA DE PE NUME, autor Teodor Dume

INSCRIPŢIA DE PE NUME

când m-am uitat în oglindă
l-am văzut pe Dumnezeu plângând
împrejur nimeni
nici chiar eu
cel care mă priveam
în partea cealaltă timpul
croşeta şosete pentru un drum lung
unde visele îşi au timpul lor

poate nu o să mă înţelegeţi
dar în fiecare bătaie de inimă
există un timp şi o durere
fără de care
nu ai fi existat
nici tu nici eu şi nici chiar
Dumnezeul tuturor lucrurilor

în rest aceeaşi imagine plictisită
o cruce de lemn o lumânare stinsă
şi o urmă de lacrimă...

La urma urmei orice suferinta e o clipa dintr un - citate Iertare - www.citate.net

La urma urmei orice suferinta e o clipa dintr un - citate Iertare - www.citate.net

Nimic nu poate fi perfect intr o lume mereu in - citate Lege - www.citate.net

Nimic nu poate fi perfect intr o lume mereu in - citate Lege - www.citate.net

Saracia si lipsa de bani sunt doua lucruri distincte - citate Viata - www.citate.net

Saracia si lipsa de bani sunt doua lucruri distincte - citate Viata - www.citate.net

Fiecare vede in celalalt ceea ce nu poate fi - citate Viata - www.citate.net

Fiecare vede in celalalt ceea ce nu poate fi - citate Viata - www.citate.net

gest pentru atunci, de Teodor DUME,

mi-e dor de o toamnă lungă
în care voi intra ca lumina
peste întuneric şi
când va fi să plec
cu o foame de apă
mi-aş dezosa durerea
pe o stâncă umedă
şi-n inima ei
aş scrijeli
ultimul bilet

să nu-l citeşti
gestul tău ar putea fi ultima victimă

aluviuni pe suflet , de Teodor Dume,

am amintirile înghesuite-n imagini

cu fiecare atingere
te văd în format A4 şi
refuz să cred că trăirile
de peste noapte îmi
acoperă rana
ştiu doar că între tine şi Dumnezeu
există o complicitate care încearcă
să-mi transmită un mesaj
dincolo de toate acestea o
minciună decupată dintr-o umbră
îndărătnic
încearcă o altă rostire

nu implor şi nici nu sunt vinovat
singura nedumerire pe care o am
este gândul reîncărnat
într-o iubire eşuată
de fapt toate lucrurile
care mă impresionau cândva
au devenit iluzii şi
trebuie să mă recunosc
în momentul acela de noapte în care
m-am abandonat pentru cineva
care a căborât în mine

sufăr

aerul s-a rarefiat iar liniştea
din jur duhneşte a stârv uitat în soare

şi atât...

Teodor Dume, rugă fără adresă

îngenunchez sub icoana răstignită
pe albul scorojit de vreme
cu teama zilei de mâine
mă întreb ce va fi
în anotimpul în care
sunt prizonier în
propriile mele gânduri

nu mai am nimic de făcut
îmi rod neputinţele din
urma genunchilor
şi aştept

nu sunt pregătit pentru asta

cobor în mine ca într-un oraş
pregătit de război cu
vitrinele agresate
de păianjeni
pendulez între două linişti
şi respir

din trupul meu se hrăneşte o durere
ştiu asta
însă
am senzaţia că-n prea târziul din mine
se derulează o altă poveste
îmi lipesc obrajii de palme
şi-mi imaginez o haltă în care
niciun tren n-a oprit niciodată

zădarnic mă uit înspre cer
ruga mea e fără adresă

la mulţi ani, domnule Teodor Dume, din partea aurei luchian

Aurora Luchiana publicat în‎Teodor Dume

acum aproximativ o oră

1Nu-mi mai place ·  · Opreşte no

tificările · Distribuie

la mulţi ani, domnule Teodor Dume!

                   La multi ani, domnule Dume!

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/la-multi-ani-domnule-dume

• Publicat de Cotofana Relu în Aprilie 3, 2014 la 10:55pm în SOCIALIZARE (Modifică)
• Trimitere mesaj   Vizualizare Discuţii

4 aprilie 2014. Zi aniversară pe site-ul Confluențe lirice. Domnul Dume împlineste o frumoasă vârstă. Vă urăm, domnule Dume, multă sănătate, fericire, noroc și fie ca muzele să fie mereu alături de dumneavoastră!

La multi ani!

Promovează

Promovat de 16 membri

PartajareTwitter

Vizualizări: 139

▼ Răspunde la Aceasta

Teodor DUME, e ziua mea. vă invit dragi prieteni de pretutindeni să ciocnim un pahar cu şampanie

de ziua lui Teodor Dume

Scrisoare către un destinatar cunoscut
poezie [ ]
Pentru Teodor Dume 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de Maria Prochipiuc [Decembrie ]

2009-04-04  |     | 

Să nu credeţi că
sunt indiferent atunci când pieptul îmi este plin
de cântec

singura amprentă schimbătoare e timpul ce mă imită
în nopţile fără stele
plămădindu-mi o nouă închipuire
sub creştetul zilei

mă simt de fiecare dată
condamnat între două puncte
privesc 

uneori îmi spun că am să mor
singur în mijlocul versurilor mele
mi-am împărţit până şi respiraţia
ca un gest să mai pot trece
prin copilărie
doar o singură dată
să mă strig pe numele de botez

sunt clipe când tâmplele obosite
de trecerea vremii dincolo de orice obsesie
memorează ce a fost ieri
şi îmi şterg fruntea cu cămaşa
chinuită de sudoare 
scufundându-mă de prea multă singurătate în amintiri
doar atât cât să-mi sugerez
o imagine 

primăvara cu florile zdrenţuite de culoare
întorc capul şi se întreabă în şoaptă
al cui e chipul ce priveşte şi intră pe ascuns
în inimi

nu ştiu cât de mult
ar conta dacă
ţi-aş spune
……………
că înlăuntrul ai şi început
o rugă pentru
mâine

  | 

Teodor Dume, vi-l prezint pe Nicu TOMA, într-o altă postură decât cea de dansator

Nicu Toma şi-a schimbat fotografia de profil.

1 oră · editat · 

Nu-mi mai place · 

DA, IATĂ PRIETENUL MEU, NICU TOMA, ÎNTR-O NOUĂ POSTURĂ

Teodor Dume, vă recomand: când plouă, de Ioan Barb

Barb Ioan

20 de ore · 

când plouă aud în ziduri un clopot
ţipătul de vultur
anunţând clipa ce s-a stins
stârvul neîngropat încă în amintire

când închid ochii deschid un tunel în cer
ocolind aripile păsărilor

în noaptea aceasta îmi vor ţese
moartea ca pe o dantelă de brumă
acoperind somnul
voi fi in vis mecanicul trenului cu răniţi
adunaţi din linia întâi
viaţa încă latră ca o căţea la lună
alungă tinereţea prin smârcuri
câmpul de luptă nu-i decât eternul oraş
uriaşul răstignit pe pământ
cu paratrăznetele bisericilor
înfipte în inimă

Strigăt din copilărie de Teodor Dume

Strigăt din copilărie de Teodor Dume: La capătul pridvorului un stâlp/albit şi gârbovit ca un moşneag/îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,/de dincolo, de dincoace de prag./Cum sprijină un Univers de dor/mă-ntorc mereu cu inima la el,/la colţul lumii noastre din pridvor/cu dor de lunci, b...

Teodor Dume, dedicaţie pentru Nicu Toma şi partenera sa de dans sportiv

Teodor Dume

durerea cât şi frumuseţea sunt expresii universale ale existenţei
(teodor dume)

citatul  se dedică lui Nicu Toma şi partenerei sale de dans pentru sacrificiul pe care-l fac în favoarea artei şi frumuseţii dansului pe care-l practică cu multă dăruire

iată-i.

teodor dume, vezi: Câştigătorii concursului "Uşor nu e nici cântecul"

Mioara Băluță

~ Usor nu e nici cantecul ~... Numai gandul poetului poate sti cata emotie sta in spatele fiecarui cuvant scris... Multumesc tuturor celor implicati in acest concurs. Cu prietenie, Mioara Baluta

Geo Galetaru

Juriul Concursului naţional de poezie "UŞOR NU E NICI CÂNTECUL", format din scriitorii Geo Galetaru (preşedinte), Ion Căliman şi Alexandru Moraru (membri), a acordat următoarele premii şi menţiuni:

* Premiul I (800 de lei) - SILVIA BITERE
* Premiul al II-lea (600 de lei) - MIOARA BĂLUŢĂ
* Premiul al III-lea (400 de lei) - MARICICA FRUMOSU

* Menţiuni ( fiecare în valoare de 200 de lei) - în ordine alfabetică:
1. ADRIAN A. AGHEORGHESEI
2. MIHAELA AIONESEI
3. ANA MARIA GÎBU
4. MARIUS LĂZĂRESCU
5. IRINA LUCIA MIHALCA
6. LUMINIŢA ZAHARIA

Concursul a fost organizat de Asociaţia Culturală "Vatra Dudeşteană" şi revista "Sintagme literare", sub patronajul Consiliului local al comunei Dudeştii Noi, care va finanţa premiile, prin Programul Procultura Dudeştii Noi - 2014.
Îi felicităm pe cei premiaţi şi le mulţumim tuturor concurenţilor, care, prin participarea numeroasă şi prin calitatea materialelor trimise, au asigurat concursului nostru un nivel valoric ridicat.

felicit organizatorii, premianţii şi toţi participanţii!

Teodor Dume (dumov), campion absolut, într-o partidă de cărţi (cruce) cu elevul său Kicsi Gojo (danonino). SCOR: 10 - 1

Teodor Dume (dumov), campion absolut la jocul de cărţi (cruce) într-o partidă de cruce cu elevul său Kicsi Gojo (danonino). Meci disputat după metoda "stil dumov" pe data de 7 martie 2014 la cafe- bar teo din Oradea.
Scor 10 - 1
Campionul nu-şi divulgă  stilul său propriu numit şi recunoscut ca stil "dumov"

Fiecare plecare e o reintoarcere in umbra celorlalti - citate Viata - www.citate.net

Fiecare plecare e o reintoarcere in umbra celorlalti - citate Viata - www.citate.net

Teodor Dume, oferind autografe ( la cafeneaua literară teo din Oradea)

Teodor Dume, oferind autografe,(la cafeneaua literară Teo din Oradea, pe 6 martie 2014)


Teodor Dume,
într-un moment de respiro şi la o ...cafea literară, a oferit autografe pe cartea sa, Strigăt din copilărie,(carte prefaţată de dr. Gheorghe Grigurcu).
Evenimentul a fost organizat de mărţişor la cafeneaua literară teo din Oradea, pe 06 martie 2014, în cinstea tuturor femeilor.
Au participat personalul firmei cât şi numeroşi iubitori de Artă, Literatură şi Frumos.
După introducerea în spiritul aromei de cafea a fost organizat un concurs spontan de poezie dotat cu premii
iată premiile:
- PRTEMIUL I.,- Antologia CONFESIUNI ÎN VIRTUAL, 2013 (Confluienţe lirice)
- PREMIUL II, - Antologia ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2013 (Casa gândului - Cleopatra)
- PREMIUL III,- Volumul,  ADEVĂRUL DIN CUVINTE, de Teodor Dume
- MENŢIUNE, Volumul, STRIGĂT DIN COPILĂRIE, de Teodor Dume,

Festivitatea s-a încheiat cu aromă de cafea,multă şampanie, muzică, poezie şi dans.

Teodor Dume; iată-l pe prietenul meu din Italia, Viorel BOLDIŞ,

VIOREL BOLDIŞ, prietenul meu din Italia

Câteodată şi Dumnezeu rămâne singur de Teodor Dume

Câteodată şi Dumnezeu rămâne singur de Teodor Dume: stau în mijlocul unei lumânări aprinse/şi tremur/în tot acest timp întunericul/iese din mine ca dintr-un chip/fără umbră/simt greutatea cerului cum/se prelinge în oameni/liniştea scrijeleşte adânc/s-ar putea spune că cineva a trecut pe aici/şi înt...

Teodor Dume; dincolo de sfârşitul adâncului, autor Teodor Dume

e noapte între ani
un păianjen se caţără
pe întunericul din mine
strâng între palme lacrimi
şi ultimul sărut
apoi
îl strig pe Dumnezeu

dincolo şi dincoace de mine
respiră o altă lume

teodor dume, vă recomand: ţigara, autor leonard ancuţa

Leonard Ancuta

țigara

dacă ar trebui să omori un om ca să te salvezi pe tine, ce ai face?
dacă ar trebui să omori un om ca să salvezi restul, ce ai face?

mă trezesc dimineața cu gîndul că astăzi ar trebui să mă salvez
de la o viață de rahat și cel mai bun antidot pentru asta
e o beție nesfîrșită. îmi pun hainele pe mine și în stația de tramvai
e un cîine caramel pe care-l mîngîi pe cap, tîmpitul vrea să fugă
chiar cînd vine tramvaiul, eu ce să fac, aș putea să-l salvez
cu riscul de a mă răni sau mai rău, sau să-l las să moară?
care să fie salvarea, un cîine caramel sau o beție infinită?

dacă ar trebui să omori un cîine ca să salvezi un om ce ai face?
dacă ai avea de ales între a salva un cîine sau un condamnat la moarte
ce ai salva?

toți suntem condamnați la moarte, dar spre deosebire de criminali
noi nu știm cînd, de aceea nu știm care-s lucrurile importante
ce trebuie făcut mai întîi.
poate nu-i nimic atît de important care să conteze, care să te salveze
cu adevărat. ce e oare conștiința, ce importanță are că ai făcut o faptă bună,
cînd ai lăsat atîtea altele nefăcute?
alege între a salva un om sau o sută de oameni.
ai putea ucide un om în vîrstă
ca să salvezi un copil?
ce îți spune conștiința?

ce e fericirea? să știi că sunt oameni care mor de foame sau boli
sau să nu știi?
toți suntem condamnați la moarte, cum e mai bine, să știi sau nu?

dacă băutura e un buncăr care te protejează de cataclism
pe cine ai lua cu tine cînd soarele va cădea în bucăți cît capul de bizon
pe pămînt, pe cine ai salva cînd în urma voastră nu va mai rămîne
decît un leș umflat și copt de cal?

aici, între lacrimi și alcool
între a te salva pe tine sau a salva lumea
îți aprinzi o țigară ca un bolnav de cancer la plămîni.