* O inspirată reflexitate
Fără nici o
îndoială, aforismele lui Teodor Dume, sunt un rezultat al împletirii
reflexivităţii ideatice coroborate cu o notă poetică care primeşte la rândul ei
o diversitate de colorituri, nuanţând o substanţă certă şi originală a unei
realităţi a afirmaţiilor definitorii, care confirmă o balanţă a intensităţilor
unor trăiri, mai mult sau mai puţin ,însărcinate cu un nou născut care se numeşte Speranţă, cum ar
fi atunci: „când iubeşti în
interior se produce o mişcare, o diversitate de lucruri şi atunci lumea
e perfectă” sau „fără începuturi rostul cuvântului se pierde la
marginea lumii unde infinitul e o rază sub care se ascunde Dumnezeu”.
Divinitatea e rostuită la Teodor Dume în ipostaza salvatoare care dă sens
existenţei, prin iubirea şi ura ce devine o osie care învârte roata întregului
eşafodaj al lumii prin care ne ducem zilele: „iubirea este singura
modalitate de a privi în oameni iar ura tăişul suferinţei”. Luate în
ansamblu,
aforismele lui Teodor Dume, par a fi mai degrabă versetele unei biblii
existenţiale, asezonată cu un realism tulburător de o inspirată reflexivitate
în armonie relaţională cu efectele şi cauzele lor.
(Sorin Cerin, filosof, autor de
aforisme,eseist, poet şi romancer)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu