iartă-mă pentru ceea ce am fost
am palmele ude şi mă agăţ de viaţă
ca iedera de cer
nici nu ştiu dacă mai am nevoie de dragoste
momentul este o taină prin care
mă plimb zi de zi şi e
firesc să fie aşa
nu mă simt niciodată singur
iubirea se ascunde în oameni şi
fiecare are povestea sa
şi-n fiecare poveste
sunt eu
captiv
între două respiraţii
privesc iubirea
durerea şi oamenii
dar cine mai are nevoie de cuvinte
prin acest labirint
se ajunge la Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu