poezie aveam o încredere oarbă în oameni şi iubeam florile pisicile şi câinii iubeam zborul şi ferestrele deschise larg o iubeam pe mama îl iubeam şi pe Dumnezeu dimineaţa la amiază şi seara îmi iubeam singurătatea ştiu c-am păcătuit în fiecare zi mai trăgeam un blestem după mine şi-mi descompuneam ura în jurăminţi ba uneori mă răsteam la Dumnezeu chiar şi atunci când mama îşi alunga frica iubindu-mă... oricum m-aş gândi oamenii au dreptate sunt bestial şi arogant nu ţin cont de nimic uit şi ultimul detaliu dar am senzaţia că viaţa începe din mine... uneori nu înţeleg multe lucruri înnoptez în umbră şi totuşi îmi doresc să redevin copil doar atât cât să mă pot ridica în picioare şi să o strig pe mama |
BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME
Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)
25/12/2009
teodor dume: O singură dorinţă de Crăciun
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 comentarii:
o singură dorinţă Mihăilă Ion
23 decembrie 2009, 18:12
"....îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
şi să o strig pe mama... "
Toată admiraţia, maestre!
Puncatj maxim(cu ceva reduceri de sarbatori...)
teodor dume
23 decembrie 2009, 18:42
Un poem foarte bun, pâna la ultimele două strofe. Cred că acestu text îi "stătea foarte bine" doar pâna la "îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
şi să o strig pe mama"
(fără puncte puncte). E un final de excepţie
Te felicit! Crăciun fericit!
Domnule Dume Marinela Vlaicu
23 decembrie 2009, 19:06
totul foarte bun (chiar mă pregăteam să exclam).
las şi eu max de puncte.
e foarte bun, teodor dume
23 decembrie 2009, 19:46
ce ne facem cu ultimele două strofe?
hai să vorbim doar despre partea foarte bună: În primul rând, remarc o schimbare de atitudine a autorului, stilistic vorbind, spre natural şi simplu. E ca şi cum Teodor Dume a dat la o parte perdele grele şi îmbâcsite a le metaforei excesive la o parte şi a lăsat să intre soarele şi aerul curat în casa poezie.
În al doilea rând, remarc excelentul pasaj, pe care şi eu îl văd ca fiind un final de excepţie şi anume "îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
şi să o strig pe mama"
şi fără puncte de suspensie.
arvunesc şi eu textul în forma voită de mine, cu 8 puncte.
* * * * Gabriela Victoria Toma
23 decembrie 2009, 20:33
Un autor transformat, în sensul bun al cuvântului. Prin această, aş putea spune, nouă poezie, Teodor Dume, reuşeşte să trasmită revelaţia în forma ei simplă, direct în fond, învelind substanţa într-o formă lejeră, fără reziduri.
E un altfel poetic de a spune că "oricum m-aş gândi oamenii au dreptate" ca "O singură dorinţă de Crăciun".
Şi da, finalul este unul excepţional.
da, teodor dume
23 decembrie 2009, 20:52
si mie mi-a placut textul asta, desi are o mica scapare: 'sunt bestial şi arogant nu ţin cont de nimic' rupe prea mult fata de restul, si nu e pregatit de nimic. poate e doar o senzatie, nu am stat sa ma gandesc. in rest, mult mai eliberat de clisee decat textul pe care ti-l comentasem acum ceva vreme, si ceea ce ai de transmis vine simplu si percutant, fara inflorituri. prima strofa e foarte frumoasa. 6p
.. Vasilica Ilie
24 decembrie 2009, 11:38
Iata, cum, ne transformam in copii si ne punem dorinte de Craciun. Fiecare ne dorim cate ceva, dar tu, ti-ai pus o dorinta speciala care m-a emotionat pur si simplu:
"îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
şi să o strig pe mama"
Mos Craciun sa-ti asculte ruga!
Craciun fericit, Teodor, alaturi de cei dragi! Vali
Contrast Veronica Pavel
24 decembrie 2009, 15:52
In poezia asta e un contrast intre prima parte si final. Proima parte e putzin violenta, finalul e duios si emotionant. Poate ca merg impreuna tocmai datorita contrastului.
Si, cu aceasta ocazie, un sincer si cald Craciun Fericit autorului, pe care-l pretzuiesc chiar atunci cand tac....
Si, din desaga, punctele mele opt....
Veronica
Mi-a plăcut intregul poem,
25 decembrie 2009, 00:27
dar în mod deosebit ultimele patru versuri.
„îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
şi să o strig pe mama”
2pcte
Crăciun fericit!
fara prima strofa Leonard Ancuta
26 decembrie 2009, 03:07
consider si eu ca e o poezie de stea. ba chiar as spune prima poezie scrisa de dume. prima strofa e taraganata si tremurata, dar nu de emotie ci de neincredere, asa simt. apoi insa se simte luciditate. cred ca e un tecst bun, si cred ca merita schimbat titlul pt universalitate, adica nu pt profitat de sensibilitatea momentului. 8p.
am mai citit
26 decembrie 2009, 12:14
şi credeam că am lăsat semn. Doream să remarc un poem bine scris, o implicare totală a autorului, un final de excepţie. Să aveţi sărbători îmbelşugate cu iubire! 8p.
LIM.
Versurile m-au mişcat...
26 decembrie 2009, 12:46
... prin sinceritatea lor, amestec de confesiune naivă şi luciditate amară. Din prima parte aş scoate doar v. 4 şi 12.
Ultimele două strofe nu sunt rele (mai ales versurile finale) numai că parcă nu rezonează cu începutul. Cred că ar trebui să le rescrieţi sau să creaţi o punte între cele două părţi ale poeziei. Dar şi dacă nu veţi schimba nimic, tot rămâne o poezie frumoasă! 8p.
Un text de stea:)*
26 decembrie 2009, 01:41
Poate pt ca e Craciunul si poate pt ca ai vrea sa atingi si tu o stea (vorba Laurei Stoica:) sau poate pt ca ii iubesti pe mama & Dumnezeu laolalta dimineata, la pranz si seara, iar ea te iubeste ca sa scape de frica la randul ei, ori poate pt ca e un poem sincer, direct, natural, profund, mai ales finalul cu strigatul acela pe care aproape ca-l simt:), sau poate pt ca ai incredere in oameni, dar, in acelasi timp, esti arogant si bestial:D
Oricum ne-am gandi oamenii au dreptatesi nu intelegem multe lucuri, normal.
Te-am parafrazat ca sa vezi cat de bine te-am inteles:))
"ştiu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
şi-mi descompuneam ura în jurăminţi
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar şi atunci când mama
îşi alunga frica iubindu-mă..."
P.S. Feliz Navidad, Teodor!
Cu drag,
Eury
Trimiteți un comentariu