poezie [ ]
rugă de cartier
e prima zi cînd s-a ridicat în picioare
s-a scuturat de oameni
şi de mizerii
trotuarul meu are urechi
le-a ciulit
apoi a zîmbit
cu singura gură de canal
din interior mirosul
şi zgomotele
am aruncat o privire
viermii şedeau liniştiţi
muşcau din cadavrele proaspete
viermii fac opere de artă
curăţă oasele pînă la sclipire
în canal prefigurată
calea lactee
unii peste alţii
copiii dispăruţi
şi strigătele părinţilor
am aruncat în canal o biblie
trotuarul s-a aşezat în genunchi
pentru rugăciunea
comună.
s-a scuturat de oameni
şi de mizerii
trotuarul meu are urechi
le-a ciulit
apoi a zîmbit
cu singura gură de canal
din interior mirosul
şi zgomotele
am aruncat o privire
viermii şedeau liniştiţi
muşcau din cadavrele proaspete
viermii fac opere de artă
curăţă oasele pînă la sclipire
în canal prefigurată
calea lactee
unii peste alţii
copiii dispăruţi
şi strigătele părinţilor
am aruncat în canal o biblie
trotuarul s-a aşezat în genunchi
pentru rugăciunea
comună.
3 comentarii:
+ Trotuar de patru stele Eu dau prima
Tamara ZuB
Foarte emotiv, integru, clar, în plus, inventezi o mitologie urbană personală şi conturezi viguros personajul pe care îl întâlnim cu toţii zi de zi şi chiar noaptea târziu, când ne reţinem pe undeva cu treburi poetice - personajul acesta e Trotuarul, atât de familiar şi atât de puţin studiat sau luat în seamă. Orice trotuar s-ar bucura să-i citească cineva acest poem spus din gură de canal şi din strălucirea unei căi lactee ce luminează calea copiilor dispăruţi. Final genial
am aruncat în canal o biblie
trotuarul s-a aşezat în genunchi
pentru rugăciunea
comună
Nu am nici o îndoială, poezia merită o stea.
Multă inspiraţie în continuare, tama
o biblie...
Teodor Dume
LIM,
toate lucrurile tale au nume ,şi-mi place.
le însufleţeşti şi cu multă migală le atribui firimituri din sufletul tău.
e un poem sensibil. nu citez mult pentru că întregul de aici este bine reliefat, dar te felicit pentru final şi evident că-mi place şi deschiderea, deosebită
*e prima zi cînd s-a ridicat în picioare
s-a scuturat de oameni
şi de mizerii
...
am aruncat în canal o biblie
trotuarul s-a aşezat în genunchi
pentru rugăciunea
comună.*
cu sinceritate,
teodor dume,
o prima strofa superba
Ionut Caragea
parerea mea este ca inceputul este foarte bun. se simte ideea, revelatia acelui trotuar. pentru prima strofa, care este un poem de sine statator, am toata lauda, nota zece.
Dupa aceea se simte ca ai inceput sa te gandesi nitel. Un pic cam morbida continuarea, un pic exagerata, adica deja treci la filme horror cu cadavre aruncate acolo, dispar misterul si eleganta primei strofe, vrei sa impresionezi, arunci biblia in trotuar.
inca ceva, e un pic daunatoare trecerea de la persoana a 3-a la persoana I, in momentul in care intervii in cadru, dispare farmecul, imaginatia cititorului este fortata sa se intoarca la tine. Chiar si acolo, as scoate meu dupa trotuarul, pana la urma e trotuarul tuturor...
numai curvele, ca sa glumim un pic, se cearta pe bucata lor de trotuar::))
Parerea mea, este sa pastrezi doar prima strofa, face toti banii. Ai putea sa descrii mizeria aia, mucuri de tigari si alte chestii, vreo 2 versuri in plus
oricum felicitari pentru idee, se merita rumegata cu foarte mare atentie
Trimiteți un comentariu