Teodor Dume, vă recomand: când plouă, de Ioan Barb

Barb Ioan

20 de ore · 

când plouă aud în ziduri un clopot
ţipătul de vultur
anunţând clipa ce s-a stins
stârvul neîngropat încă în amintire

când închid ochii deschid un tunel în cer
ocolind aripile păsărilor

în noaptea aceasta îmi vor ţese
moartea ca pe o dantelă de brumă
acoperind somnul
voi fi in vis mecanicul trenului cu răniţi
adunaţi din linia întâi
viaţa încă latră ca o căţea la lună
alungă tinereţea prin smârcuri
câmpul de luptă nu-i decât eternul oraş
uriaşul răstignit pe pământ
cu paratrăznetele bisericilor
înfipte în inimă