Strigăt din copilărie de Teodor Dume: La capătul pridvorului un stâlp/albit şi gârbovit ca un moşneag/îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,/de dincolo, de dincoace de prag./Cum sprijină un Univers de dor/mă-ntorc mereu cu inima la el,/la colţul lumii noastre din pridvor/cu dor de lunci, b...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu