BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

13/07/2018

Teodor Dume, carte:Lacrimi de pe altarul trupului

http://www.poezie.ro/index.php/press/14127589/Teodor_Dume,_carte:_Lacrimi_de_pe_altarul_trupului


 Cartea apare la editura Pim, Iaşi
- format 20,2/13,6
- 84 de pagini, alb-negru
- copereta, Mioara Băluţă
- editor, Mioara Băluţă

Mulţumiri:

- Poezie.ro
- Editurii Pim
- Mioarei Băluţă
- Tuturor semnatarilor din pagina repere critice care au lăsat semne constructive sub texte, aici pe poezie.ro, sau în diferite cronici şi în mass-media
- Vouă tuturor prietenilor mei care mi-aţi fost alături în cei peste 10 ani de când activez pe poezie.ro

spicuiri din Repere critice,
(ultima parte a cărţii,Lacrimi de pe altarul trupului)
*
Versuri de top, cu mult peste media celor publicate de alte reviste cu pretenţii, semnează Teodor Dume
(Marin Ifrim, Revista OPINA)
*
vizavi de poezia lui Teodor Dume s-ar fi pronunţat şi celebrul critic de poezie - el însuşi poet important - Gheorghe Grigurcu. Descoperim (înainte de a consulta şi părerile altora) o poezie de notaţie metafizică, existenţială - marea tentaţie a poeţilor dintotdeauna.”
(Remus V.Giorgioni,
rev.actualitatea literară,nr.80 / 2018)
*
Teodor Dume este un poet de mare calibru, un poet adevărat. Scrie o poezie autobiografică, încărcată de suferinţă şi pesimism, asemănătoare cu poezia colegului său de generaţie, Galetaru (a se citi cronica subsemnatului despre Geo Galetaru pentru comparaţii şi similitudini). Valoarea lui Teodor Dume este menţionată şi de Gheorghe Grigurcu în cuvântul înainte al cărţii. La început reputatul critic afirmă că Teodor Dume, „în plan organizatoric alvalorilor, poate fi, pe durata a câtorva versuri, egalul poeziei mari”, iar către sfârşit plusează pentru valoarea autorului şi nu doreşte să fie contrazis „pentru că scriitura domniei sale are o capacitate asociativă şi vine să confirme o simplitate de un straniu rafinament”. Cert este că opinia lui Gheorghe Grigurcu este un semn clar că autorul a urmat un drum ascendent şi merită toată atenţia noastră.
(Ionuţ Caragea, 
scriitor/membru USR,Revista Luceafărul)
*
“Teodor Dume. 
Autorul acesta îşi urmează destinul cu răbdarea unui minorit dintr-o mânăstire bizantină, însoţind cu dragoste şi graţie, literă cu literă, literă după literă, un poemreceptacul. Acela mărturisind că ne putem aştepta, în continuare, dat fiind harul autorului, la alte cărţi utile bilanţului istoriei liricii noastre postbelice.”
Ionel Bota,
(Atelier critic, revista Sintagme literare nr.5)
*
Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forţa sa de caracter, este calea care adânceşte, la Teodor Dume, misterul lumii (…).Poetul simte o elevaţie reflectând la conceptul şi percepţia Timpului. Ţine piept, este pregătit în faţa atâtor abise, consimţite, atât morale cât şi fizice, ne conduce la poetul simbolist care spunea: ”am avut mereu senzaţia abisului, nu numai abisul somnului, dar şi abisul acţiunii, al visului, al amintirii, al regretului şi al remuşcării, al frumosului, al numărului. Acum mă simt tot timpul ameţit” (Charles Baudelaire) Ferestrele deschise de Teodor Dume sunt luminate de o candelă a frumosului, a sinceritaţii absolute, a unei sfinţenii asumate, condiţie sine qua non de a ajunge la esenţele universale, poezia fiind teritoriul nelimitat al absolutului. Viata spiritului este tainică şi fără Dumnezeu, autorul nu se vede pe drumul morţii, cel mai semnificativ şi mai profund eveniment al vieţii. Poezia este accesitul transcendental, poetul refuză omul tragic, optează pentru tot ce este graţios ori sublim în acest paradis regăsit, întindere de ape liniştite 
«şi câteodată cu resturi de durere»
(Angela Nache Mamier, Scriitor – Franţa,
Azil într-o cicatrice,ed.Pim -Iaşi)
*
„Prin volumele editate până în prezent, Teodor Dume şi-a câştigat notorietatea şi simpatia cititorilor, fiind aşteptat şi întâmpinat, cu fiecare nouă apariţie, fiind cotat unul dintre cei mai originali poeţi contemporani.
El îşi urmează vocaţia lirică, fără să îmbrace straie de împrumut, lăsând liberă Pasărea Poemului să zboare, după propriile îndemnuri ale inimii. Şi aceasta nu greşeşte drumul de-ntors în acasa sinelui, drum pe care-l recunoaşte după semne numai de ea ştiute.”
(Cezarina Adamescu,
durerea din spatele cărnii)


Faţă în faţă cu mine


azi stau faţă în faţă cu mine 
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună şi
cât sunt eu
ceea ce înseamnă 
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră

azi voi învăţa cât
să dau vieţii
cât morţii şi cât să
las lui Dumnezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur

poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toţi rătăciţii pământului
şi când moartea
mă va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe

departe...

(Teodor Dume)

30/06/2018

Domnule Ilie Bolojan - primar de Oradea.NU UCIDEŢI PORUMBEII!

D-le Ilie Bolojan - primar de Oradea
NU UCIDEŢI!
[Pasărea este Simbolul Libertăţii şi Păcii în Lume,a dezlegării de lucruri şi răutăţi, prin sine
(Teodor Dume)]
Argumentele propunerii de stârpire a porumbeilor şi pisicilor din parcuri şi dintre blocuri, prin înfometare, sunt de-a râsu-plânsu.
- se spune, în propunere, că:
a) porumbeii ciugulesc faţadele clădirilor şi că sunt purtători de boli.Dar ce fel de tencuială este acea d-le primar care o pot ciuguli porumbeii?. Înainte de a o ciuguli acea tencuială trebuie să existe.Renovaţi clădirile şi numai după aceea cineva MĂREŢ dintre consilierii municipali să vină cu propuneri.
Mai se precizează că în sarcina amendării VINOVAŢILOR de hrănirea a câtorva suflete va fi a poliţiei locale. Dar bine d-le primar de Oradea,pentru asta plătim noi taxe şi impozite?. Poliţia locală dacă nu are nimic altceva prevăzut în fişa postului atunci propun desfinţarea ei.
De ce nu vă ocupaţi, prin ASCO şi poliţia locală de oamenii străzii care stau prin parcuri şi boscheţi în condiţii mizere,şi întradevăr sunt purtători de boli umane dar şi MORALE.De ce nu le asiguraţi adăposturi care să le satisfacă cerinţele şi nevoile umane de zi cu zi în loc să vă ocupaţi de aiureli.Nu aveţi cum vă face propagandă prin astfel de aiureli.
b) porumbeii sunt purtători de boli, ziceţi.
Dar oamenii, domnule primar?. Oamenii străzii care stau zilnic cu mâna întinsă la intersecţiile mari din oraş şi în parcuri trăind şi dormind sub cerul liber nu sunt purtători de boli, domnule primar?. În părculeţul de la capătul podului dacia, centrul civic, zilnic sunt văzuţi 8-10 de astfel de oameni.Unde sunt consilierii şi poliţia locală?Unde sunt inspectorii de la ASCO?. De ce dintre minţile luminate ale consilierilor nu se iveşte o propunere de a rezolva în spirit uman această problemă?. Care este INTERESUL stârpirii pisicilor şi porumbeilor?. Cineva COTIZEAZĂ iar altcineva beneficiează în urma acestei propuneri?
c) dar cu pisicile, ce aveţi?
Care dintre voi aţi văzut batalioane de pisici trecând în coloană strada înspre parcuri?. Ce veţi face dacă vă reuşeşte propunerea şi dispar pisicile de printre blocuri şi apar şoarecii şi şobolanii?. Vreun consilier are firmă de deratizare şi e pe faliment?.
- amendarea (cu sume colosale) a acelora care hrănesc porumbeii şi pisicile sunt stările din coşmarul celui care a venit cu propunerea.Chiar nu mai aveţi bani la bugetul primăriei?. Propun ca îndemnizaţiile de şedinţă ale consilierilor, cât şi salarul d-voastră,din ultimele 6 luni ale anului, să fie donate în bugetul primăriei. În acest fel nu veţi mai alerga,cât e ziua de mare, după VINOVAŢI
Mi-e ruşine că sunt cetăţean al acestui oraş,deosebit de frumos, la cârma căruia am ales nişte plângăcioşi incapbili de a mă reprezenta.
Sper totuşi ca această propunere să rămână doar un VIS URÂT al aceluia care s-a culcat după miezul nopţii în starea în care a văzut MII de pisici trecând strada şi invadând parcurile şi blocurile din Oradea. Dar nu a VĂZUT oamenii care dorm în parcuri sub cerul liber.
(acesta este răspunsul unor cetăţeni onorabili, cu suflet şi cu mult bun simţ din Oradea, cetăţeni care contribuie cu bani la salariul celui care a făcut MĂREAŢA propunere. )

28/06/2018

Teodor Dume,în revista parnas21,prezentare carte Lacrimi pe altarul trupului

https://parnas21.blogspot.com/2018/06/teodor-dume-lacrimi-pe-altarul trupului
https://parnas21.blogspot.com/2018/06/teodor-dume-lacrimi-pe-altarul-timpului.html

TEODOR DUME - LACRIMI PE ALTARUL TRUPULUI


















Teodor Dume – Lacrimi pe altarul trupului (editura Pim, Iași, 2018): Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forţa sa de caracter, este calea care adânceşte, la Teodor Dume, misterul lumii (…). Poetul simte o elevaţie reflectând la conceptul şi percepţia Timpului. Ţine piept, este pregătit în faţa atâtor abise, consimţite, atât morale cât şi fizice, ne conduce la poetul simbolist care spunea: ”am avut mereu senzaţia abisului, nu numai abisul somnului, dar şi abisul acţiunii, al visului, al amintirii, al regretului şi al remuşcării, al frumosului, al numărului. Acum mă simt tot timpul ameţit” (Charles Baudelaire) Ferestrele deschise de Teodor Dume sunt luminate de o candelă a frumosului, a sinceritaţii absolute, a unei sfinţenii asumate, condiţie sine qua non de a ajunge la esenţele universale, poezia fiind teritoriul nelimitat al absolutului. Viața spiritului este tainică şi fără Dumnezeu, autorul nu se vede pe drumul morţii, cel mai semnificativ şi mai profund eveniment al vieţii. Poezia este accesitul transcendental, poetul refuză omul tragic, optează pentru tot ce este graţios ori sublim în acest paradis regăsit, întindere de ape liniştite «şi câteodată cu resturi de durere».(recenzie semnată de scriitoarea Angela Nache Mamier)


Faţă în faţă cu mine

azi stau faţă în faţă cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună şi
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră

azi voi învăţa cât
să dau vieţii
cât morţii şi cât să
las lui Dumnezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur

poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toţi rătăciţii pământului
şi când moartea
mă va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe

departe...


Casa de la răsărit

am să-ţi dau din mine câte o zi
doar una
suficient cât
să-ţi clădeşti o casă
cu ferestrele înspre răsărit
de unde
seară de seară o
să mă vezi trecând

să nu mă strigi

lasă noaptea să respire din mine
ca-n tăcerea ei să-mi pot
înveli chipul
pentru o altă zi

schijele de lună îmi intră în ochi
şi frigul din oase
îmi subţiază tăcerea
mă retrag în deşertul din mine
şi aştept
primul său semn

LACRIMI PE ALTARUL TIMPULUI


Risipiri…

     (doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot
      vedea ceva total diferit - Octavian Paler)

În începutul ăsta de iubire
(strecurată pe furiş într-o clipă)
moartea se preface că nu ştie nimic
despre actul de fericire în doi
dar continuă să umple golurile
cu semnificaţii
pentru nevoile de azi ale trupului

în rest doar gesturi constante
între care respirăm...


cineva mă strigă, teo…

de câte ori ţi-am spus
să nu mă mai strigi pe numele mic
că s-ar putea ca vecinii
să creadă că
suntem amanţi
oricum fericirea creşte între noi
o privim prin fereastra de la răsărit
din când în când o purtăm în braţe
ca şi când
s-ar fi născut
din prima noastră dragoste

uite
trecătorii au ură în priviri
vântul sălbatec ne suflă tăcerea
timpul ne bate pe umăr şi
se adapă din noi

tăcere

cineva de dincolo de gard mă strigă
teo...


Timpul, o execuţie lentă

creşte în mine ca un aluat
nu-i bai zic
parcă asist la propria-mi execuţie
tristeţea măcinată mărunt
îmi intră prin piele

am răbdarea unui castor

cu degetele încărcate de cuvinte
scriu ultimul bilet şi
din când în când
dialoghez cu singurătatea

nu
nu mi-e frică de moarte ci
de neputinţa de a mai fi
ceea ce am fost
simt cum umbra mi se scurge
pe lateralul feţei
transformându-mă
într-un canal de scurgere
a rezidurilor

nu mă priviţi
lăsaţi timpul să-şi vadă de treabă

Mai multe poezii și profilul autorului: Teodor Dume

Copyright © 2018 Teodor Dume
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

21/06/2018

Teodor Dume

Teodor Dume: Iertarea vine de la Dumnezeu şi nu de la oameni, de la oameni vine doar îngăduinţa pe care ne-o datorăm unul altuia.

09/06/2018

03/06/2018

Viaţa rămasă pe genunchi de Teodor Dume

Viaţa rămasă pe genunchi de Teodor Dume: dacă există o ţară unde/nu locuieşte nimeni/arătaţi-mi-o/dincolo de întoarcerea zilei/există doar o cărare ce duce/înspre margini/nu-mi iau cu mine nimic/pe urmele mele /nu o să calce niciun păcătos/mi-am făcut controlul medical/m-am întors cu sus...