BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME
Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)
15/03/2016
Teodor Dume
Teodor Dume: numai cine are credinţă se poate aşeza pe cioburi pentru o vorbă cu Dumnezeu
Teodor Dume
Teodor Dume: moartea este ca şi iubirea/depinde de unde o priveşti/uneori ajunge doar să /te gândeşti la ea
14/03/2016
Prin tine trece o viaţă de Teodor Dume
Prin tine trece o viaţă de Teodor Dume: moartea este ca şi iubirea/depinde de unde o priveşti/uneori ajunge doar să /te gândeşti la ea/pe lumină sau întuneric/poate să vină de oriunde/nici Dumnezeu nu poate/să-i acopere urma/frigul şi ploaia sunt/aliaţii de încrede care/imită o umbră/s-...
13/03/2016
Teodor Dume; ca un ultim refugiu, călătorie între două anotimpuri
14. ca un ultim refugiu, călătorie între două anotimpuri - Teodor Dume - 155
concurs IARNA 2015 - agonia.ro (textul a obţinut 155 pcte.locul 11)
răvăşit pe lumină devin răsărit
moment în care alerg
între două anotimpuri
căutându-mă
în istoria fiecărei clipe
e sărbătoare
o umbră aproape netedă
lumecă pe talpa lui Dumnezeu
orizontul pare o zbatere de fluture
întorc capul şi zâmbesc
anotimpului
în care mai cred
dezbrăcându-mă de moarte
în tăcere
sorb din fiecare clipă deşi
fiecare pare la fel
doar sufletul
lasă de înţeles că fiecare zi
e o punte înspre o altă
zi
fără umbre
culori şi lumină
cu siguranţă poate am uitat ceva
să sting lumina
gazul
bileţelul de pe noptieră
florile din borcan şi
fotografia din dulap
e târziu şi aerul tot mai puţin
Doamne!
uitasem să vorbesc despre tine şi despre
călătoriile dintre cele două anotimpuri
concurs IARNA 2015 - agonia.ro (textul a obţinut 155 pcte.locul 11)
răvăşit pe lumină devin răsărit
moment în care alerg
între două anotimpuri
căutându-mă
în istoria fiecărei clipe
e sărbătoare
o umbră aproape netedă
lumecă pe talpa lui Dumnezeu
orizontul pare o zbatere de fluture
întorc capul şi zâmbesc
anotimpului
în care mai cred
dezbrăcându-mă de moarte
în tăcere
sorb din fiecare clipă deşi
fiecare pare la fel
doar sufletul
lasă de înţeles că fiecare zi
e o punte înspre o altă
zi
fără umbre
culori şi lumină
cu siguranţă poate am uitat ceva
să sting lumina
gazul
bileţelul de pe noptieră
florile din borcan şi
fotografia din dulap
e târziu şi aerul tot mai puţin
Doamne!
uitasem să vorbesc despre tine şi despre
călătoriile dintre cele două anotimpuri
12/03/2016
Teodor Dume, Premiul revistei FEREASTRA (martie,2016), la concursul LITERATURITATEA:RO
Teodor Dume - pag.50 - 51. http://literaturitate.ro/wp-content/uploads/2016/03/Fereastra-martie-2016.pdf
Premiul revistei Fereastra, oferit de redacţia noastră i-a revenit poetului Teodor Dume (Oradea).
Martie 2016 , Teodor Dume-paginile 50 - 51 REVISTA FEREASTRA
Teodor Dume
POEME< Teodor Dume >
Poarta înspre mama
câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ţinea strâns de mână şi parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere,-
singura poartă înspre mama
fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase
Traiectorii
în mine mai port câteva urme şi
deseori mă cert cu Dumnezeu
pentru toate răutăţile lumii
nu pentru că ar fi vinovat
duelul acesta se duce
de peste două mii de ani
supremaţia vorbelor schimbă traiectorii
ochiul bolnav al nopţii clipeşte des
pentru nevoia de a fi ceea ce sunt
mă pedepsesc marile întrebări
la care
nici Dumnezeu nu a răspuns
trupul meu reîntors în ceea ce am fost
caută răspunsuri...
Colecţionarul de răni
poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorşi de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru
nu ştiu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
şi tot ce-am avut...
până la urmă aş putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecţionar de răni
pe care şi Dumnezeu l-a uitat
nu mai ştiu niciun cuvânt care începe cu mine
ştiu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră şi
muşcă
puţin câte puţin
îmi fac loc în propria-mi rană şi aştept...
Numele morţii, ana
nici nu ştiu dacă m-a iubit
mi-a spus doar că nimic
nu mai contează şi că singurătatea
o scrijeleşte pe suflet
apoi a plecat...
mi-aş fi dorit
înainte să-i strig numele
să vorbesc cu Dumnezeu şi poate
împreună să împletim lumina
în şuviţe subţiri
să pot intra în întuneric
ca într-un templu
apoi să revin pe laviţa de lângă poartă să
vorbim despre dimineţi nesfârşite
şi despre lucrurile rămase neterminate
dar Dumnezeu a aţipit
mi-am dat seama că rugăciunea
ajută doar atunci când
te reîntorci în tine
şi suferi
ştiu că nu mai am timp să
îmblânzesc moartea pitită sub scări
însă ştiu că-n fiecare zi
din durerea mea se va naşte o altă viaţă
Tristeţi târzii
iubesc femeile triste
iubesc-ul acesta are ceva comun cu
toţi oamenii pe care i-am iubit o singură dată
aşa cum iubeşti prima ploaie prima zăpadă
prima dragoste făcută la capăt de linie un capăt
uneori interminabil cu multe secrete şi arome
de parfum
oricum nu mai contează
cândva respiram unul din celălalt şi visam
un şir lung de copii
dar poate că
lumea asta
n-a fost decât în
amintirea unui chip
respir acum din mine puţin câte puţin şi
urmăresc urmele tale neatinse de umbră
şi din când în când mă uit
la tot ce-a mai rămas -
un anotimp ploios cu mult frig
voi înnopta în el strigându-te
Urme de fluturi
dincolo de orice tăcere
e-ntuneric şi niciun cer
umbrele adorm într-un fel anume
ca şi când
nu ar fi existat atingeri
aciuit în primul anotimp
după naştere
îmi desfac singurătăţile în şuviţe lungi
pe palmele mele goale au mai rămas
doar urme de fluturi
cu mâna pe clanţa de la ușa morţii
azi m-am gândit să-mi provoc moartea
dezbrăcat de orice sentiment
muşc din viaţă ca dintr-un colţ de pâine
şi alerg între negru şi alb ca într-un cerc
umbra mi se deşiră puţin câte puţin respir rar
dinspre tălpi înspre creştet urcă un frig
am început să simt durerile întunericului
nu ştiu
poate sunt mult prea aproape de mine
astăzi când îmi privesc
interiorul şi mă risipesc
ca o ploaie de vară
iubindu-mi ceea ce am fost...
mă aflu la finalul repetiţiei
cu tot ce-a mai rămas din mine
o să-mi cumpăr o clipă
în care o să-mi încui toate amintirile
ţie ana îţi las ultimul sărut
primit la botezul copilului tău
să nu plângi
pentru că eu nu plec ci doar lunec
înspre o depărtare în care
nu ajunge nici visul
de acolo poţi privi cel mai bine
în inima oamenilor
iartă-mă iubito
Dumnezeu nu este acasă
o umbră se mişcă pe cer de colo colo
şi mă cheamă...
REVISTA FEREASTRA , martie 2016
Teodor Dume - pag. 50 - 51, http://literaturitate.ro/wp-content/uploads/2016/03/Fereastra-martie-2016.pdf
Premiul revistei Fereastra, oferit de redacţia noastră i-a revenit poetului Teodor Dume (Oradea).
Martie 2016 , Teodor Dume-paginile 50 - 51 REVISTA FEREASTRA
Teodor Dume
POEME< Teodor Dume >
Poarta înspre mama
câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ţinea strâns de mână şi parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere,-
singura poartă înspre mama
fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase
Traiectorii
în mine mai port câteva urme şi
deseori mă cert cu Dumnezeu
pentru toate răutăţile lumii
nu pentru că ar fi vinovat
duelul acesta se duce
de peste două mii de ani
supremaţia vorbelor schimbă traiectorii
ochiul bolnav al nopţii clipeşte des
pentru nevoia de a fi ceea ce sunt
mă pedepsesc marile întrebări
la care
nici Dumnezeu nu a răspuns
trupul meu reîntors în ceea ce am fost
caută răspunsuri...
Colecţionarul de răni
poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorşi de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru
nu ştiu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
şi tot ce-am avut...
până la urmă aş putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecţionar de răni
pe care şi Dumnezeu l-a uitat
nu mai ştiu niciun cuvânt care începe cu mine
ştiu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră şi
muşcă
puţin câte puţin
îmi fac loc în propria-mi rană şi aştept...
Numele morţii, ana
nici nu ştiu dacă m-a iubit
mi-a spus doar că nimic
nu mai contează şi că singurătatea
o scrijeleşte pe suflet
apoi a plecat...
mi-aş fi dorit
înainte să-i strig numele
să vorbesc cu Dumnezeu şi poate
împreună să împletim lumina
în şuviţe subţiri
să pot intra în întuneric
ca într-un templu
apoi să revin pe laviţa de lângă poartă să
vorbim despre dimineţi nesfârşite
şi despre lucrurile rămase neterminate
dar Dumnezeu a aţipit
mi-am dat seama că rugăciunea
ajută doar atunci când
te reîntorci în tine
şi suferi
ştiu că nu mai am timp să
îmblânzesc moartea pitită sub scări
însă ştiu că-n fiecare zi
din durerea mea se va naşte o altă viaţă
Tristeţi târzii
iubesc femeile triste
iubesc-ul acesta are ceva comun cu
toţi oamenii pe care i-am iubit o singură dată
aşa cum iubeşti prima ploaie prima zăpadă
prima dragoste făcută la capăt de linie un capăt
uneori interminabil cu multe secrete şi arome
de parfum
oricum nu mai contează
cândva respiram unul din celălalt şi visam
un şir lung de copii
dar poate că
lumea asta
n-a fost decât în
amintirea unui chip
respir acum din mine puţin câte puţin şi
urmăresc urmele tale neatinse de umbră
şi din când în când mă uit
la tot ce-a mai rămas -
un anotimp ploios cu mult frig
voi înnopta în el strigându-te
Urme de fluturi
dincolo de orice tăcere
e-ntuneric şi niciun cer
umbrele adorm într-un fel anume
ca şi când
nu ar fi existat atingeri
aciuit în primul anotimp
după naştere
îmi desfac singurătăţile în şuviţe lungi
pe palmele mele goale au mai rămas
doar urme de fluturi
cu mâna pe clanţa de la ușa morţii
azi m-am gândit să-mi provoc moartea
dezbrăcat de orice sentiment
muşc din viaţă ca dintr-un colţ de pâine
şi alerg între negru şi alb ca într-un cerc
umbra mi se deşiră puţin câte puţin respir rar
dinspre tălpi înspre creştet urcă un frig
am început să simt durerile întunericului
nu ştiu
poate sunt mult prea aproape de mine
astăzi când îmi privesc
interiorul şi mă risipesc
ca o ploaie de vară
iubindu-mi ceea ce am fost...
mă aflu la finalul repetiţiei
cu tot ce-a mai rămas din mine
o să-mi cumpăr o clipă
în care o să-mi încui toate amintirile
ţie ana îţi las ultimul sărut
primit la botezul copilului tău
să nu plângi
pentru că eu nu plec ci doar lunec
înspre o depărtare în care
nu ajunge nici visul
de acolo poţi privi cel mai bine
în inima oamenilor
iartă-mă iubito
Dumnezeu nu este acasă
o umbră se mişcă pe cer de colo colo
şi mă cheamă...
REVISTA FEREASTRA , martie 2016
Teodor Dume - pag. 50 - 51, http://literaturitate.ro/wp-content/uploads/2016/03/Fereastra-martie-2016.pdf
11/03/2016
Doar un semn de Teodor Dume
Doar un semn de Teodor Dume: într-o bună zi/voi uita geamul deschis/ca oamenii să poată/privi înăuntru/n-am nimic de ascuns/pe noptieră am doar cărţi/un bilet de la mama şi/un notess cu ultima/însemnare pe care /Dumnezeu o va citi/cu discreţie/dovadă că am trecut pe aici/cele...
07/03/2016
Scrisoare către mama de Teodor Dume
Scrisoare către mama de Teodor Dume: (o dedic mamei şi tuturor mamelor plecate prea devreme)/maică, iartă-mi plânsul schimbat în viori/acolo înlăuntru tu încă pulsezi/de sus rotogoale de ciori/mă caută acum când ştiu tu visezi/rămas-am acelaşi în trup de copil/te caut şi viaţa mi-e o...
02/03/2016
Teodor Dume, cartea; Vitralii pe un interior scorojit
Coperta cărţii VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, autor Teodor Dume, (editura pim,2016)
Cartea apare în aprilie de ziua mea , 04 aprilie, şi este un dar de suflet pentru "berbecii" Gheorghe Grigurcu (născut în 16 aprilie), Ionuţ Caragea, (născut în 12 aprilie) şi subsemnatul Teodor Dume (născut în 04 aprilie)
* coperta şi tehnoredactarea Mioara Băluţă
Cartea apare în aprilie de ziua mea , 04 aprilie, şi este un dar de suflet pentru "berbecii" Gheorghe Grigurcu (născut în 16 aprilie), Ionuţ Caragea, (născut în 12 aprilie) şi subsemnatul Teodor Dume (născut în 04 aprilie)
* coperta şi tehnoredactarea Mioara Băluţă
28/02/2016
25/02/2016
24/02/2016
23/02/2016
Teodor Dume; Ionuţ Caragea, ascultându-şi gândul şi împlinindu-şi visele
Ionuţ Caragea, ascultându-şi gândul şi împlinindu-şi
visele
Un
scriitor de nivel absolut, bine plasat pe orbita literaturii române, este Ionuţ
Caragea. Deşi tânăr, scriitura domniei sale concurează, atât sub raport
cantitativ, cât şi calitativ, cu cea cantonată în prima linie a valorilor
confirmate. Imaginarul scriitoricesc al lui Ionuţ Caragea este dominat de idee,
dar şi de efect. Indiferent dacă vorbim despre proza, poezia sau aforismele
sale, se constată o afectivitate tămăduitoare cu coordonate care duc înspre
locuri, fapte, oameni şi Dumnezeu. Important este faptul că toate acestea
converg, chiar dacă actul creativ nu a fost deloc uşor, autorul parcurgând un drum accidentat, după cum menţionează şi criticul Al.
Cistelecan în prefaţa romanului "Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi
visele!"; un roman cu salturi în poezie care a fost publicat în 2016 la editura eLiteratura din Bucureşti. Autorul ne mărturiseşte în acest sens că "trag cu dinţii de-o coajă uscată de pâine /
şi mă gândesc la ţăranul ce-şi ia coasa / şi taie capetele plecate / ale
spicelor de grâu / fără să-i pese că şi oamenii / au capetele plecate în faţa
morţii", dar şi că "Dumnezeu
tace şi-şi freacă palmele de bucurie / că încă-l iubesc, din când în când îmi
face / un semn discret cu coada ochiului /", simţind totodată că este "incompatibil cu lumea" şi
gândindu-se deseori "la cei ce s-au
dus / înainte de vreme / la cei ce s-au răzbunat pentru harul / cu care au fost
înzestraţi / la cei care-au ajuns în azil".
Efectele se reconstruiesc în detaliu
după un desfăşurător impus de memoria autorului, ceea ce ne duce înspre o
confesiune bine argumentată. Ionuţ Caragea este un martor al existenţei, un
martor prezent cu promptitudine în locuri mai puţin explorate. Toate acestea
pentru a reconstitui durerea, iubirea şi trecutul. De fapt inspiraţia
scriiturii sale vine tocmai din aceste elemente caracteristice umanităţii. În
detaliu vorbind, din suferinţă se naşte bucuria. Iată de ce Ionuţ Caragea şi-a
împlinit crezul evaluându-şi "încăpăţânarea" (benefică în acest
context), dar şi conceptul despre existenţă. Între Dumnezeu şi el a existat (şi
există) doar un singur univers (părinţii, fraţii, soţia şi fetiţa).
Înţelegând în profunzime sensul
existenţei sale, îşi subliniază convingător trăirile: "În intimitate cu Dumnezeu şi
tot ce înseamnă Dumnezeu, nu am fost niciodată singur". Şi, tot el, se
întreabă: "dar cu iubirea ce facem /
cu această nevoie de a ne dărui / până la ultimul strop de plăcere / până la
ultima firimitură de carne (...) ce
facem cu această iubire / cui să o dăruim când nimeni / nu se mai hrăneşte cu
resturi".
Privind înspre cealaltă latură (tot
afectivă), sportul, poezia şi prietenii de acasă sau din exilul creator sunt
pentru Ionuţ Caragea tot sensuri care îi transpun fiinţa pe aceleaşi coordonate
ale sincerităţii şi încrederii. Deşi un berbec "încăpăţânat", Ionuţ
Caragea pledează, în mod conştient, pentru evidenţierea, cu orice preţ, a
detaliilor care dau sens existenţei. Viaţa sa, nuanţată într-un mod
imprevizibil, este un motiv de inspiraţie care poziţionează cititorul, dar şi
îl angajează, într-o manieră proprie, la identificare şi mai apoi la trăire.
"Ascultă-ţi gândul şi
împlineşte-ţi visele!" ne propune, în mod direct, un scenariu real al
suferinţei, dragostei şi bucuriei umane, elemente care m-au determinat să
schiţez un îndemn de suflet către fiinţa din mine care încă mai oscilează între
sensurile descrise de Ionuţ Caragea. Pe de-o parte, autorul vine în poeziile
din volum cu câteva consideraţii socio-umane:
"chiar şi peste o sută de ani / oamenii tot
îşi vor pierde vremea cu nimicurile lor (...) ajung să cred că viaţa mea nici nu contează (...) nimeni nu va şti din ce apă îşi potoleşte
setea (...) nici moartea nu mai
impune respect / a devenit o simplă
măturătoare / care ascunde oasele sub
preşul celui fără câine la uşă / prea
scump serviciul de salubrizare al acestei lumi / datoare sie înseşi / dar şi
acestea sunt tot nişte nimicuri...". Pe de altă parte, el ne dezvăluie
în fragmentul de pe copertă şi motivaţiile sale:
"Rolul cel mai important în această carte îl deţine „Gândul meu”, o
entitate care mi-a oferit indicii preţioase, călăuzindu-mă în momentele de
rătăcire şi salvându-mă de nenumărate ori în confruntarea cu bolile,
singurătatea şi moartea. Consider că cititorii pot trage învăţăminte
folositoare de pe urma experienţelor mele şi se pot identifica uşor cu
personajele principale, fiind vorba, la urma urmelor, de sentimente autentice
şi gânduri pe care le poate avea orişicine. Cred că pentru noi toţi se poate
întâmpla un miracol atunci când suntem atenţi şi receptivi la ceea ce ni se
comunică la nivel subtil, atât din exterior, cât şi din interior. Nu trebuie
decât să ne punem mereu întrebări, să căutăm soluţii înspre binele nostru şi al
celorlalţi, iar răspunsurile nu vor întârzia să apară."
Iar criticul Al. Cistelecan, atât în
prefaţă, cât şi pe copertă, descrie cartea ca fiind "o
reconstrucţie biografică scrupuloasă, asistată de o memorie acută, aproape de
verva detaliilor şi a preciziei, şi proiectată în convenţia unui dialog
introspectiv, un fel de divan, doar că nu al sufletului cu trupul, ci al
poetului cu propria conştiinţă". Criticul mai consideră că această
carte reprezintă "o confesiune de
sine cu miză decisivă pe ”sinceritate”, pe acurateţea concretă a peripeţiilor
şi pe interpretarea lor în orizontul unui destin", fiind scrisă de un
autor care "merge pe drumul
pozitiv şi exemplar al poeziei", şi anume "de la suferinţă la extaz, de la angoasă la iluminare şi de la elegie la
imn".
*Revenind la bucuria pe care fiecare dintre noi o putem avea în anumite
momente, mă pot felicita pentru trăirile avute la întâlnirea cu "Poetul
născut pe Google". Era o zi frumoasă de februarie 2016. În locaţia de pe
malul stâng al Crişului Repede din Oradea, pe care o administram, îşi făcu
apariţia, într-o eleganţă sportivă, un domn. Cu tact şi curiozitate m-a
întrebat: domnul Teodor? Caragea sunt. Ionuţ
Caragea! Zâmbea fermecător. Ştiam că este din zodia berbecului, la fel ca şi
subsemnatul. La prima vedere am şi uitat de mine! În urma dialogului special de
câteva minute, ne-am definit momentul ca fiind unic. I-am dăruit, apoi, cele
două cărţi ale mele: „moartea, un fluture
alb” şi „azil într-o cicatrice”, apărute în 2015 la editura Pim din Iaşi.
A doua zi, cu bucuria reîntâlnirii,
am primit ultima sa carte: "Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!",
iar după ce am lecturat-o mi s-a întipărit în minte un îndemn pe care fiecare
dintre noi ar trebui să-l asculte şi să-l aplice în viaţa de zi cu zi: "azi nu voi da cu
piciorul fericirii / nici mâine, nici poimâine / nicicând".
Teodor Dume
Oradea, 13 februarie 2016
21/02/2016
Om bun de Teodor Dume (se dedică lui Ionuţ Caragea)
Om bun de Teodor Dume: Ca o candelă în biserica /de lut/este trupul meu/care pâlpâie/în faţa ta, Doamne/uit de mine/nu ştiu cât va dura/frigul rătăceşte prin vene/mă pierd/dar nu-mi pasă/drumul e plin cu oameni/gestul îmi îngăduie /să iau forma zilei/şi să respir
Ps:
mulţumesc pe această cale lui Ionuţ Caragea
pentru sprijinul moral acordat încă de la primele postări pe poezie.ro
Ps:
mulţumesc pe această cale lui Ionuţ Caragea
pentru sprijinul moral acordat încă de la primele postări pe poezie.ro
14/02/2016
Ionuţ Caragea, despre aforismele lui Teodor Dume din volumul Vitralii pe un interior scorojit
Cunoscut mai ales pentru frumuseţea sfâşietoare a poemelor sale autobiografice şi profund spirituale, Teodor Dume, aflat la etapa sedimentării ideatice şi filozofice, încearcă şi reuşeşte cu minuţiozitate să persifleze vaguitatea şi să-şi cristalizeze gândurile în volumul „Vitralii pe un interior scorojit”. Nimic riscant, nimic superfluu; evoluţia scrierii sale este firească şi pune în valoare înţelepciunea maturităţii creatoare. De altfel, Teodor Dume este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori de aforisme ai momentului, o dovadă în acest sens fiind includerea sa în Antologia aforismului românesc contemporan, o lucrare de referinţă realizată de Asociaţia Culturală Citatepedia. Pot afirma că, împodobindu-mi casa sufletului cu bijuteriile sale lirice, nu am aflat toate răspunsurile la întrebările cele mai complexe ale vieţii, dar am fost provocat să caut mai departe drumul care duce către fericire, adevăr şi absolut.
(Ionuţ Caragea)
(Ionuţ Caragea)
09/02/2016
Teodor Dume
Teodor Dume: Cel care suferă se contopeşte cu fiinţa şi devine unul şi acelaşi, iar acea contopire compensează suferinţa celuilalt.
Teodor Dume
Teodor Dume: Cel care suferă se contopeşte cu fiinţa şi devine unul şi acelaşi, iar acea contopire compensează suferinţa celuilalt.
06/02/2016
Oraşul din mine noaptea între gesturi de Teodor Dume
Oraşul din mine noaptea între gesturi de Teodor Dume: ochii infectaţi de priviri bănuitoare dormitează/în jurul depoului din mine/nu sunt fericit/paşii obosiţi de noroiul care îmi adoarme /pe tălpi vibrează mut/vaporii eliberaţi din stomac mârâie printre dinţi/ca animalul din gând în care am dat cu p...
Teodor Dume; CITATEPEDIA (http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Teodor+Dume)
http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Teodor+Dume
poet, scriitor şi aforist român
Teodor Dume
poet, scriitor şi aforist român
Evenimente biografice
- 1956 - s-a născut în comuna Dobreşti
- 1973 - se împrieteneşte cu epigramistul Al. Silaghi (fost redactor şef la revista de cultură Familia şi la ziarul Crişana)
- 1974 - Teodor Dume l-a întâlnit pe Gheorghe Grigurcu laOradea (au devenit foarte buni prieteni)
- 1977 - a fost promovat Controlor Tehnic de Calitate laIntreprinderea "Înfrăţirea" Oradea, Oradea
- 1977 - Teodor Dume a înfiinţatCenaclul literar-artistic Ecoul,Oradea (a devenit preşedintele acestuia)
- 1978 - a avut loc lansarea pentru cartea "Coloane" (volum colectiv), coautor Teodor Dume, la Oradea
- 1980 - a devenit corespondentul nr. 1 pentru judeţul Bihor la cotidianul naţional Scânteia Tineretului
- 1983 - a devenit director laClubul Tineretului Oradea,Oradea
- 1986 - a devenit membru fondator şi primul director laClubul Înfrăţirea Oradea,Oradea
- 1986 - s-a transferat laConsiliul Judeţean al Sindicatelor, Oradea
- 1988 - a devenit director de club la Academia de Studii Social-Politice, Bucureşti
- 1988 - a primit Premiul special al jurului la Concursul de poezie "România, sufletul meu"la Bucureşti
- 1989 - s-a căsătorit civil cu Fabiola la Oradea (Casa Tineretului şi ceremonia la Clubul Înfrăţirea)
- 1990 - a devenit metodist principal la Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea, Oradea
- 1990 - Teodor Dume a înfiinţatrevista Ecoul, Oradea (a devenit fondator şi redactor şef, la sediul Clubului Înfrăţirea Oradea)
- 1990 - Teodor Dume a devenit membru fondator (alături de Stelian Vasilescu) la revista de cultură Ţara Crişurilor, ediţia III-a la Oradea (în calitate de director la Clubul Înfrăţirea, Teodor Dume a asigurat primul sediu al revistei Ţara Crişurilor)
- 1990 - Teodor Dume a înfiinţatÎntreprinderea Club Teo Dume,Oradea (devine director general)
- 1991 - a devenit corespondent la ziarul Crişana, Oradea
- 1991 - Teodor Dume a transformat Întreprinderea Club Teo Dume în societate comercială în baza legii 31/1990 la Oradea (devine director general)
- 1994 - a devenit corespondent şi colaborator permanent laziarul Bihorul, Oradea
- 2010 - a devenit redactor larevista Algoritm literar,Hunedoara (director Ioan Barb)
- 2010 - devine membru în Consiliul Onorific Internaţional Reţeaua literară
- 2010 - a primit Marele Premiu "Poezie şi Suflet" la Concurs de creaţie literară
- 2011 - devine membru de onoare site Lira21 (fondator site: Cristina Ştefan)
- 2011 - a devenit administrator principal la revista Confluenţe lirice
- 2012 - a devenit director executiv la revista Confluenţe lirice
- 2012 - devine administrator site Cleopatra - Casa gândului (alături de Andrada Matei, Mioara Băluţă şi Veronica Pavel Lerner)
- 2012 - a primit menţiune laConcursul de poezie "Prin colbul vremii" la Bucureşti
- 2013 - Teodor Dume a înfiinţatPROFI CTD, Oradea (a devenit director executiv al firmei)
- 2014 - a devenit membru fondator WARM - Asociaţia Mass-media Românilor în Lume la Londra, în Marea Britanie
- 2014 - a primit Premiul l laconcursul Ars Poetica
- 2015 - a fost numit redactor şef la revista Confluenţe lirice
- 2015 - a fost numit administrator (şi redactor) al revistei de artă şi cultură Dialoguri culturale
- 2015 - a primit Premiul I laConcurs de creaţie literară Prin colbul vremii, ediţia a 2-a
- 2015 - a primit premiul revistei Fereastra (pentru poezia "Poarta înspre mama")
Mai multe informaţii...
Subiecte de interes
- Teodor Dume despre iubire
- Teodor Dume despre timp
- Teodor Dume despre viaţă
- Teodor Dume despre religie
- Teodor Dume despre suflet
- Teodor Dume despre Dumnezeu
- Teodor Dume despre moarte
- Teodor Dume despre durere
- Teodor Dume despre existenţă
- Teodor Dume despre noapte
Votează Teodor Dume
Dacă îţi plac cele spuse deTeodor Dume, dă-i votul tău, pentru ca şi alţii să-i găsească paginile mai uşor.05/02/2016
31/01/2016
cu mâna pe clanţa de la uşa morţii, autor Teodor Dume
azi m-am gândit să-mi
provoc moartea
dezbrăcat de orice sentiment
muşc din viaţă ca dintr-un colţ de pâine
şi alerg
între negru şi alb
ca într-un cerc
umbra mi se deşiră puţin câte puţin
respir rar
dinspre tălpi înspre creştet
urcă un frig
am început să simt durerile întunericului
nu ştiu
poate sunt mult prea aproape de mine
astăzi când îmi privesc
interiorul şi mă risipesc ca
o ploaie de vară iubindu-mi
ceea ce am fost...
mă aflu la finalul repetiţiei
cu tot ce-a mai rămas din mine
o să-mi cumpăr
o clipă
în care o să-mi încui
toate amintirile
ţie ana îţi las ultimul sărut primit
la botezul copilului tău
să nu plângi pentru că eu
nu plec ci doar lunec
înspre o depărtare
în care
nu ajunge nici visul
de acolo poţi privi cel mai bine
în inima oamenilor
iartă-mă iubit-o
Dumnezeu nu este acasă
o umbră se mişcă pe cer de colo colo
şi mă cheamă...
18/01/2016
Teodor Dume: Gheorghe Grigurcu,Laureatul Premiului Naţional de Poezie, "Mihai Eminescu" - OPERA OMNIA - 2015
Gheorghe Grigurcu, Laureatul Premiului Naţional de Poezie, "Mihai Eminescu" - OPERA OMNIA - 2015
presa [ ]
presa [ ]
2016-01-18 | |
PRES
Şapte poeţi au fost nominalizaţi la Premiul Naţional de Poezie “Mihai Eminescu", ajuns la cea de-a XXV-a ediţie. Nominalizaţii pentru Opera Omnia, pentru anul 2015, au fost poeţii; Marta Petreu, Liviu Ioan Stoiciu, Gheorghe Grigurcu, Aurel Pantea, Ioan Moldovan, Nichita Danilov şi Ovidiu Genaru. Laureatul Premiului Naţional de Poezie a devenit cetăţean de onoare al Municipiului Botoşani şi a primit un premiu în valoare de 25.000 de lei. Juriul format din: Nicolae Manolescu (preşedinte), Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu şi Ioan Holban s-a întrunit în ziua de 15 ianuarie 2016 la Botoşani şi a decis, prin vot secret, laureatul acestei ediţii, a Premiului Naţional de Poezie "Mihai Eminescu", în persoana lui Gheorghe Grigurcu. Anunțul privind câștigătorul a fost făcut la Gala de decernare a premiului, care a avut loc vineri seară, de la ora 17.00, în Sala Eminescu a Hotelului Rapsodia.
În prezenţa oficialităţilor, a numeroşi oameni de cultură, Gheorghe Grigurcu, vizibil emoţionat, a primit premiul şi titlul de cetăţean de onoare al municipiului Botoşani.
Gheorghe Grigurcu s-a născut pe 16 aprilie 1936 la Soroca (Republica Moldova), pe vremea când acest teritoriu aparţinea României. A urmat liceul la Oradea. A absolvit apoi Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj-Napoca (1958). Doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti (1975). A fost profesor la Oradea; redactor la revista orădeană „Familia”, deţinând cronica literară. A colaborat şi semnează, şi în prezent, diferite articole şi cronica literară la mai multe ziare şi la majoritatea revistelor literar-culturale din ţară, printre care se numără: „Ateneu”, „Familia”, „Orizont”, „Vatra”, „Tribuna”, „România literară” şi „România liberă”.
După debutul cu poezie în ziarul „Crişana” din Oradea (1952), a publicat mai multe volume de versuri: „Un trandafir învaţă matematica” (1968), „Trei nori” (1969), „Rîul incinerat” (1971), „Salută viaţa” (1972), „Apologii” (1975), „Contemplaţii” (1984), „Cotidiene” (1986), „Oglinda şi vidul” (1993), „Un izvor bolboroseşte înăuntrul termometrului” (1996), „Nimic n-ar trebui să cadă” (1997), „Amarul Tîrg” (1997), „Dealul purtat de scripeţi” (1999), „Spaţiul dintre corole” (2000), „Acul şi steaua” (2001), „De unde pînă unde” (2002), „Natură moartă şi vie” (2003), „Un trandafir învaţă matematica” (ediţie definitivă a creaţiei poetice de până în anul 2000 – Ed. Vinea, 2004), „Calendar” (2004), „Fiindcă” (2005), „Castele în Spania” (2005), „Şterge soarele de praf ca pe-o mobilă” (2006), „Muzeu” (2008), „Cerc şi punct” (2010), „Nimic n-ar trebui să cadă” (2011).
Activitatea sa de la revista „Familia” avea să-l impună printre criticii importanţi, poziţie susţinută şi mai târziu, prin „opiniile pătimaş tranşante, nu o dată excesive”, după aprecierile lui Mircea Martin. A scris numeroase volume de critică şi istorie literară: „Miron Pompiliu şi Junimea” (1969), „Teritoriu liric” (1972), „Idei şi forme critice” (1973), „Bacovia – un antisentimental” (1974), „Poeţi români de azi” (1979), „Critici români de azi” (1981), „Între critici” (1983), „Existenţa poeziei” (1986), „De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiş” (1989), „Peisaj critic” (I – 1973; II – 1997), „E. Lovinescu. Între continuatori şi uzurpatori” (1999), „Poezie română contemporană” (I-II, 2001), „De la un critic la altul” (2004) etc. S-a afirmat, de asemenea, şi ca eseist şi jurnalist literar şi politic: „În cunoştinţă de cauză” (1990), „Cum am devenit stalinist” (1998), „Imposibila neutralitate” (1998), „În jurul libertăţii” (2002), „Fişele unui memorialist” (2006), „Opinii în genere inconfortabile” (2007), „O provocare adresată destinului. Convorbiri cu Dora Pavel” (2009), „Exerciţii de adevăr” (2011).
„Gheorghe Grigurcu domină de ani de zile viaţa literară fără să se amestece în ea. Nu cred că a existat în ultimii 15 ani un autor mai serios şi, în acelaşi timp mai productiv, indiferent dacă îşi exersa condeiul neobişnuit în comentariul politic, în poezie, în eseu, în polemică, în critică sau istorie literară. (…) El nu este un critic literar care scrie şi versuri şi nici un poet care scrie şi critică literară, el este în egală măsură un poet de primă mărime şi unul dintre cei mai importanţi critici literari ai acestei perioade de tranziţie între milenii” (Ana Blandiana)"
„Pentru cine e dispus s-o facă, devine evident că Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai buni critici de azi”. „Cînd am scris (…) despre o culegere antologică a lui Gheorghe Grigurcu, am indicat numele cîtorva poeţi afini, de la Williams la Benn, pe care originala lui poezie îi evocă în latură stilistică, în felul de a concepe metafora sau în compoziţia poemului. (…)Aceste şocuri imagistice în lanţ, la care poetul ne supune, nu sunt numai decorative, gratuite, ci şi frumoase ca nişte perle date la iveală dintr-o scoică” (Nicolae Manolescu).”
„Un simbol al intransigenţei devine Gheorghe Grigurcu, criticul literar de mare talent aflat de mulţi ani într-un exil neoficial, la Târgu-Jiu. (…)Cel care are dreptate în absolut este, bineînţeles, Gheorghe Grigurcu” (Alex Ştefănescu).”
În prezenţa oficialităţilor, a numeroşi oameni de cultură, Gheorghe Grigurcu, vizibil emoţionat, a primit premiul şi titlul de cetăţean de onoare al municipiului Botoşani.
Gheorghe Grigurcu s-a născut pe 16 aprilie 1936 la Soroca (Republica Moldova), pe vremea când acest teritoriu aparţinea României. A urmat liceul la Oradea. A absolvit apoi Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj-Napoca (1958). Doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti (1975). A fost profesor la Oradea; redactor la revista orădeană „Familia”, deţinând cronica literară. A colaborat şi semnează, şi în prezent, diferite articole şi cronica literară la mai multe ziare şi la majoritatea revistelor literar-culturale din ţară, printre care se numără: „Ateneu”, „Familia”, „Orizont”, „Vatra”, „Tribuna”, „România literară” şi „România liberă”.
După debutul cu poezie în ziarul „Crişana” din Oradea (1952), a publicat mai multe volume de versuri: „Un trandafir învaţă matematica” (1968), „Trei nori” (1969), „Rîul incinerat” (1971), „Salută viaţa” (1972), „Apologii” (1975), „Contemplaţii” (1984), „Cotidiene” (1986), „Oglinda şi vidul” (1993), „Un izvor bolboroseşte înăuntrul termometrului” (1996), „Nimic n-ar trebui să cadă” (1997), „Amarul Tîrg” (1997), „Dealul purtat de scripeţi” (1999), „Spaţiul dintre corole” (2000), „Acul şi steaua” (2001), „De unde pînă unde” (2002), „Natură moartă şi vie” (2003), „Un trandafir învaţă matematica” (ediţie definitivă a creaţiei poetice de până în anul 2000 – Ed. Vinea, 2004), „Calendar” (2004), „Fiindcă” (2005), „Castele în Spania” (2005), „Şterge soarele de praf ca pe-o mobilă” (2006), „Muzeu” (2008), „Cerc şi punct” (2010), „Nimic n-ar trebui să cadă” (2011).
Activitatea sa de la revista „Familia” avea să-l impună printre criticii importanţi, poziţie susţinută şi mai târziu, prin „opiniile pătimaş tranşante, nu o dată excesive”, după aprecierile lui Mircea Martin. A scris numeroase volume de critică şi istorie literară: „Miron Pompiliu şi Junimea” (1969), „Teritoriu liric” (1972), „Idei şi forme critice” (1973), „Bacovia – un antisentimental” (1974), „Poeţi români de azi” (1979), „Critici români de azi” (1981), „Între critici” (1983), „Existenţa poeziei” (1986), „De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiş” (1989), „Peisaj critic” (I – 1973; II – 1997), „E. Lovinescu. Între continuatori şi uzurpatori” (1999), „Poezie română contemporană” (I-II, 2001), „De la un critic la altul” (2004) etc. S-a afirmat, de asemenea, şi ca eseist şi jurnalist literar şi politic: „În cunoştinţă de cauză” (1990), „Cum am devenit stalinist” (1998), „Imposibila neutralitate” (1998), „În jurul libertăţii” (2002), „Fişele unui memorialist” (2006), „Opinii în genere inconfortabile” (2007), „O provocare adresată destinului. Convorbiri cu Dora Pavel” (2009), „Exerciţii de adevăr” (2011).
„Gheorghe Grigurcu domină de ani de zile viaţa literară fără să se amestece în ea. Nu cred că a existat în ultimii 15 ani un autor mai serios şi, în acelaşi timp mai productiv, indiferent dacă îşi exersa condeiul neobişnuit în comentariul politic, în poezie, în eseu, în polemică, în critică sau istorie literară. (…) El nu este un critic literar care scrie şi versuri şi nici un poet care scrie şi critică literară, el este în egală măsură un poet de primă mărime şi unul dintre cei mai importanţi critici literari ai acestei perioade de tranziţie între milenii” (Ana Blandiana)"
„Pentru cine e dispus s-o facă, devine evident că Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai buni critici de azi”. „Cînd am scris (…) despre o culegere antologică a lui Gheorghe Grigurcu, am indicat numele cîtorva poeţi afini, de la Williams la Benn, pe care originala lui poezie îi evocă în latură stilistică, în felul de a concepe metafora sau în compoziţia poemului. (…)Aceste şocuri imagistice în lanţ, la care poetul ne supune, nu sunt numai decorative, gratuite, ci şi frumoase ca nişte perle date la iveală dintr-o scoică” (Nicolae Manolescu).”
„Un simbol al intransigenţei devine Gheorghe Grigurcu, criticul literar de mare talent aflat de mulţi ani într-un exil neoficial, la Târgu-Jiu. (…)Cel care are dreptate în absolut este, bineînţeles, Gheorghe Grigurcu” (Alex Ştefănescu).”
ps:
în acest an,aprilie 2016, Gheorghe Grigurcu va împlini frumoasa vârstă de 80 de ani.
ÎNCĂ DE PE ACUM UREZ PRIETENULUI ŞI MENTORULUI MEU;LA MULŢI ANI!
31/12/2015
29/12/2015
Teodor Dume, membru fondator al WARM -Asociaţia Mass-media Românilor din lume
* 30 ianuarie 2014, la Londra avut loc consfătuirea directorilor de televiziuni, radiouri și presă scrisă și online ale românilor din diaspora. Cu această ocazie, s-a hotărât înfiintarea Asociației Mass-media a Românilor din Lume, WARM, cu sediul la Londra. Președinte al Asociației a fost ales dl. Octavian Păun, director al Radio Metafora (Seatle, SUA).
distinse coleg, prieten teo (Teodor Dume),
aşa cum te-am anunţat incepând din 30.01.2014 te rog sa te consideri membru fondator al WARM -Asociaţia Mass-media a Romanilor in Lume cu sediul in Londra/UK.
Iţi trimit şi sigla WARM pe care poţi să o postezi in Blog-ul tău.
Cu respect
Octavian PAUN din Oak HARBOR,WA,U.S.A (http://api.ning.com:80/files/SRbpV0Al75qGcfzaYTiL2YTEQg1UAGzV*8PeUD...)
------------
Iţi trimit şi sigla WARM pe care poţi să o postezi in Blog-ul tău.
Cu respect
Octavian PAUN din Oak HARBOR,WA,U.S.A (http://api.ning.com:80/files/SRbpV0Al75qGcfzaYTiL2YTEQg1UAGzV*8PeUD...)
------------
26/12/2015
Teodor Dume, traiectorii. (2oo,2 puncte la concursul toamna-2015, agonia.ro)
Traiectorii – Teodor Dume – 200,2
în mine mai port câteva urme şi
deseori mă cert cu Dumnezeu
pentru toate răutăţile lumii
nu pentru că ar fi vinovat
duelul acesta se duce
de peste două mii de ani
supremaţia vorbelor schimbă traiectorii
ochiul bolnav al nopţii clipeşte des
pentru nevoia de a fi ceea ce sunt
mă pedepsesc marile întrebări
la care
nici Dumnezeu nu a răspuns
trupul meu reîntors în ceea ce am fost
caută răspunsuri...
în mine mai port câteva urme şi
deseori mă cert cu Dumnezeu
pentru toate răutăţile lumii
nu pentru că ar fi vinovat
duelul acesta se duce
de peste două mii de ani
supremaţia vorbelor schimbă traiectorii
ochiul bolnav al nopţii clipeşte des
pentru nevoia de a fi ceea ce sunt
mă pedepsesc marile întrebări
la care
nici Dumnezeu nu a răspuns
trupul meu reîntors în ceea ce am fost
caută răspunsuri...
Poarta înspre mama, de Teodor Dume (premiul revistei Fereastra, 2015)
Premiul revistei FEREASTRA la concursul organizat de LITERATURITATE, (2015) text 21 – Poarta înspre mama de Teodor Dume,
Teodor Dume
6 9 8.6 7.2 8.3 7.2 6.4
21.Poarta înspre mama
câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ţinea strâns de mână şi parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere,-
singura poartă înspre mama
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ţinea strâns de mână şi parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere,-
singura poartă înspre mama
fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase
20/12/2015
06/12/2015
Teodor Dume, interviu cu "moşul", Oradea, 05 dec.2015, lansare de carte
Teodor Dume (reporter):
- moşule, de ce vă iubesc copiii atât de mult?
Moşul (în misiune):
- pentru că eu sunt acela care, prin copii, deschid sufletele oamenilor şi-i fac mult mai buni
Teodor Dume :
- moşule, ce-ţi doreşti acum în prag de sărbători?
Moşul:
- îmi doresc ca oamenii să fie buni şi să redevină oameni
Teodor Dume:
- Mulţumesc, moşule! Vă dorim sănătate, iar la anul să ne reîntâlnim fericiţi şi mult mai buni
Sărbători fericite!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)