BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

09/09/2012

teodor dume: la capăt de drum


La capăt de drum


cândva o să văruiesc gardurile
şi cireşul din faţa casei
sub care tata
îşi ascundea tristeţile
apoi o să trag perdelele
cu mâinile împreunate
o să-l rog pe Dumnezeu
să coboare pentru o clipă
să stăm la taclale despre una alta.

închid ochii
şi-mi las gândurile să hoinărească
printre singurătăţi
o pasăre se loveşte de geam
se face linişte
în cameră e cald
respir haotic
lângă veioza de pe noptiera din colţ
sprijinite de ochelarii lui tata
câteva amintiri
două fotografii şi multă singurătate

tăcerea creşte ca un aluat

mă aşez în fotoliu
şi dizolv fiecare imagine

aud paşi...

mă încăpăţinez să cred că
cineva se apropie de uşă

e bine
Dumnezeu îmi deschide uşa

după o zi rece şi neagră
fiul meu va da pâine săracilor
va întoarce oglinda şi va privi
la omul de dincolo..

teodor dume> golul dintre respiraţii




în crescătoria mea de singurătăţi
am descoperit un intrus
uneori îmi ciuguleşte  din palmă
apoi mă priveşte tăcut
ritualul acesta se repetă
dimineaţa
la amiază şi seara
am o poftă nebună să urlu
dar nu pot
liniştea sângerează prin mine
durerea îmi colorează pielea
în oglinda în care mă privesc
văd doar umbre

se zvoneşte că moartea a trecut malul
de partea cealaltă
Dumnezeu îmi face cu mâna

31/08/2012

teodor dume: "soarbe din cuvinte ca dintr-o rugă" (Veronica Pavel Lerner), se dedică poetului Teodor Dume



“Soarbe din cuvinte ca dintr-o 
rugă” 
se dedică poetului  Teodor Dume

Motto:
     « teo trage cearşaful vrând
      să rămână în noapte
cu gândurile muiate în linişti
soarbe din cuvinte
ca dintr-o rugă »  
                       (Teodor Dume)

deschide ochii: ţi-am adus un
cearşaf  
alb de prospeţimea gândului
cuvinte snop de lumină
le aşez  pe noptiera cu amintiri
nu te îngrijora
pentru borcanul cu flori uscate
al bunicii
uite o bucăţică de pâine caldă
am copt-o pentru tine
din felii de soare-n spice
ploaia s-a liniştit
cămaşa albă a tatălui s-a uscat
m-a rugat s-o calc
şi să-ţi spun să nu te grăbeşti
să-l ţii de mână
ţi-am adus ceva pentru sertarul
din suflet unde să aduni
amintiri viitoare
ţi-am reparat veioza
dar acuma nu te obosi
priveşte lumina de dincolo de
geam
pe alei magnoliile te aşteaptă
ascultă-mă şi
« soarbe din cuvinte ca dintr-o
rugă »


VERONICA PAVEL LERNER

PS:
Poezia a fost publicată în revista Vatra veche, (nr.9, 2012)

30/08/2012

teodor dume: revista ARMONII CULTURALE


CITITORII NOŞTRI

Visitors:680955
Member:0
Guest:13

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

GÂNDACUL DE COLORADO

RADIO CLUB XXL ROMÂNIA

CONFLUENŢE - SUA

UNIVERSUL ROMÂNESC

NIRAMART

R-VOCEA SUFLETULUI

IMPACT LITERAR

REVISTA AGERO

Revista STARPRESS

ZESTREA ROMÂNILOR

AŞII ROMÂNI

NEW YORK MAGAZIN

SILUK - SILVIU RACHERIU

REVISTA SINGUR

LUMEA ROMÂNEASCĂ

Centrul Cultural G. Apostu

BASARABIA LITERARĂ

GAZETA DE BELGIA

MERIDIANUL ROMÂNESC

CLUB XXL - ELENA TOMA

TEODOR DUME: ÎNTRE MINE ŞI CER E O UMBRĂPDFImprimareEmail
Scris de Administrator   
Vineri, 24 August 2012 08:51
teodor_dume_portretnici nu ştiu dacă numele meu e teodor dume/ şi dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e/ moartea într-un capăt şi viaţa în celălalt

uneori prins între cele două linişti
îmi lipesc urechea de marginea pământului
şi vorbesc cu tata în prezenţa căruia
am învăţat să iubesc să sufăr
şi să aprind prima lumânare
ţin minte cum am sărutat-o pe mama

şi m-am rugat lui Dumnezeu
să se joace cu mine
eram devorat de frică şi de
întunericul decupat
din veşmintele lui tata

prins în acest sentiment ciudat
am ucis o lacrimă
am strigat şi
moartea s-a zgâit la mine
ca la o pradă

nici nu ştiu dacă sunt fericit sau trist
ştiu doar că nu-mi aparţin
am privirile amputate şi oscilez
între cer şi o umbră leneşă

aş putea să mă prefac într-un băiat care iubea
sau într-o altă prezenţă în care numele
nici că ar conta
numai că
între mine şi cer există o legătură
care defineşte viaţa şi moartea

şi totul sfârşeşte cu un alt anotimp
TEODOR DUME - ORADEA

CV DUME TEODOR

Membru fondator (alături de Stelian Vasilescu, şi alţii) a revistei de cultură Ţara Crişurilor Oradea, Ediţia 1990; Gazda primelor 5 numere ale revistei Ţara Crişurilor, în calitate de director la Clubul "Înfrăţirea" Oradea, asigurându-i primul sediu provizoriu; Primul autograf oferit de Stelian Vasilescu, în calitatea sa de Redactor şef, pe primul număr, scos de sub tipar, a revistei Ţara Crişurilor Oradea; Fondator şi redactor şef Ziarul Ecoul Oradea, 1990; director casa de cultură STICLA Pădurea Neagră; director Clubul Tineretului, Pasajul Vulturul Negru Oradea; director Clubul ÎNFRĂŢIREA Oradea; director Clubul Teo Dume Oradea; metodist principal CASA DE CULTURĂ A SINDICATELOR din Oradea; fondatorul Cenaclului Ecoul din Oradea (22.dec.1977); preşedintele cenaclului Ecoul din Oradea; director Ansamblul artistic Ecoul Tinereţii Oradea; Legitimaţia numărul 1 de Corespondent, pentru judeţul Bihor, la cotidianul Scânteia Tineretului, Bucureşti; Corespondent şi colaborator permanent la ziarele şi revistele;Crişana, Familia, Munca, Unu, Viaţa Militară, Apărarea Patriei, Şoimii Carpaţilor, Bihorul, Filobiblon, Aripi Siderale, Ţara Visurilor Noastre, Ţara Crişurilor, Algoritm Literar,etc... Referinţe critice: dr. Gheorghe Grigurcu (a şi prefaţat două volume: Adevărul din cuvinte, 1985 şi Strigăt din copilărie,1994), Stelian Vasilescu, Alexandru Andriţoiu, Al. Silaghi, Teodor Lup, Marin Chelu, Viorel Horj, Crăciun Parasca, Constantin Serac, Gheorghe Vidican, Ioan Ţepelea, Mircea Vac, Teodor Crişan, Florin Torjoc, Florian Lazăr, Florica Albu-Berinde, Cornel Buciuman, Alexandru Andriţoiu, Al. Cistelecan, Virgil Podoabă, Anastasie Ţârulescu , Adrian Păunescu, Florin Mugur, şi mulţi alţii...
Volume publicate: Adevărul din cuvinte 1985, (prefaţă de dr. Gheorghe Grigurcu); Strigăt din copilărie 1994, (prefaţă de dr. Gheorghe Grigurcu);  Coloane (debut colectiv); Tratamente pentru inimă, 2011 (antologie: Liviu Ioan Mureşan, Teodor Dume, Ottilia Ardeleanu, Alexandru Gheţie, Vali Slavu, Ioan Barb); Confluenţe lirice, antologie, 2012; Lira21. A treia carte, antologie, 2012.
Volume în pregătire: moartea, un fluture alb; Sensuri; Hrană pentru suflet; Tăcerea din pântec; Fluture gând; Uneori viaţa
Articole şi reportaje, peste 3ooo, publicate în presa vremii; Redactor (de la fondare, mai 2010) la revista ALGORITM LITERAR (apare la Hunedoara); EDITOR, casa-gândului.ning.com; prezent pe siteurile de literatură: poezie.ro, EDITOR, roliteratura.ro (secţiunea poezie); scriu.info: reţeaua literară: lira21.ro (membru de onoare); membru în Consiliul Onorific Internaţional Reţeaua Literară; administrator principal revista Confluenţe lirice
Premii: MARELE PREMIU la concursul POEZIE ŞI SUFLET, noiembrie 2010, cu poezia VOI PLECA LA TATA

29/08/2012

teodor dume: ca un gest



fără începuturi rostul cuvântului
se pierde la marginea lumii
unde infinitul e o rază
sub care
se ascunde Dumnezeu

ciudat sentiment
toate acestea îmi apasă pe suflet
ca o noapte pe zi
dar nu-i bai

o să învăţ să respir din mine

28/08/2012

teodor dume: îngrijorare


ÎNGRIJORARE

observ că mi se usucă pielea

mi-e teamă că aş putea rămâne
o bucată de hârtie scăpată pe jos
sau poate un drum pe care
nimeni nu pleacă decât
o singură dată

cu ninsorile

26/08/2012

APEL UMANITAR


APEL UMANITAR

Prieteni dragi!
Din lacrima lui Dumnezeu coboară iubirea, fericirea, bunăstarea dar şi durerea.
Pentru a fi alături de cei suferinzi care luptă pentru viaţa copilului de azi şi  adolescentului de mâine e nevoie de un gest,  un gest pe care Dumnezeu îl va răsplăti, alături fiind de noi şi copiii noştri. De un astfel de gest au nevoie copiii Romică şi Delia (şi mulţi alţii) care încearcă să trăiască prin noi şi prin mila celui de sus. Fiecare an va începe cu ei  în situaţia în care gestul nostru umanitar va ajunge la ei prin sumele, în lei, pe care le vom depune în contul RO12INGB0000999902648989, filiala Oradea, titular Dume Teodor.
Haideţi să ne amintim de cei în suferinţă. Haideţi să ne amintim de copilăria noastră şi de zâmbetul copiilor noştri.
Dăruind din inimă, zâmbetul nostru şi al copiilor noştri  va înmuguri pe feţele triste ale alto copii.
Eu fac primul pas, alăturaţi-vă mie şi împreună vom reda acestor copii speranţa, încrederea şi zâmbetul fără de care nu am putea fi oameni.

Romică şi Delia, deşi trişti, fă fac cu mâna!



PS:
PRIMUL GEST:
teodor dume va depune 1000 lei,
mulţumiri de suflet domnuluI Aurel Sibicianu şi tuturor acilora care vor răspunde acestui proiect umanitar
*****




25/08/2012

teodor dume: plouă neînţeles, de atila racz


plouă neînțeles

cuvintele scrise pe umerii tăi 
într-o primăvară despletindu-se ca mercurul
însemnul
urma
gustul amar al poeziei

dezbrăcată ca tulpina de bambus ziua
de mâine

colina înaltă sprijinită de valuri
se prelinge-n ocean ca o limbă aprinsă
timpul la fel fumului de țigară

tu cobori ca tristețea din noaptea cuprinsă
între pleoape
pe un fir lipicios de paing lumina
se îneacă în rouă
fericirea ca pâinea prea coaptă
ca mâinile împietrite unele din altele dese(m)nate

te uită

în semnele bucuriilor cresc umbre despicate

alergi printre fante
alb-negru-alb-negru-alb-negru
șerpi se preling din lumina ochilor
în clipa iubirii veninul

nu nu mai știu rugăciunea
îmi amintesc silabe cuvinte frânturi
sufletul tău ca o pasăre prăpădindu-se-n
aerul de cerneală
o vitrină prin care plouă neînțeles
cu tot cerul.

23/08/2012

teodor dume: între mine şi cer e o umbră

http://agonia.ro/index.php/poetry/14013021/%C3%AEntre_mine_%C5%9Fi_cer_e_o__umbr%C4%83

nici nu ştiu dacă numele meu e teodor dume 
şi dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e
moartea într-un capăt şi viaţa în celălalt

uneori prins între cele două linişti
îmi lipesc urechea de marginea pământului
şi vorbesc cu tata în prezenţa căruia
am învăţat să iubesc să sufăr
şi să aprind prima lumânare
ţin minte cum am sărutat-o pe mama
şi m-am rugat lui Dumnezeu
să se joace cu mine
eram devorat de frică şi de
întunericul decupat
din veşmintele lui tata

prins în acest sentiment ciudat
am ucis o lacrimă
am strigat şi
moartea s-a zgâit la mine
ca la o pradă

nici nu ştiu dacă sunt fericit sau trist
ştiu doar că nu-mi aparţin
am privirile amputate şi oscilez
între cer şi o umbră leneşă

aş putea să mă prefac într-un băiat care iubea 
sau într-o altă prezenţă în care numele
nici că ar conta
numai că
între mine şi cer există o legătură
care defineşte viaţa şi moartea

şi totul sfârşeşte cu un alt anotimp


19/08/2012

teodor dume: roşu sau negru



ROŞU SAU NEGRU


umbra se aşază peste mine
nu-i mică şi nici mare
mi se potriveşte ca o mănuşă

(oricum lângă mine
nu mai încape nicio viaţă
fiecare creşte în jurul alteia)

şi pentru că nu mai pot
privi îndărăt
o să aştept
înăuntru
e cald atât de cald încât
îmi ies aburi prin pori
din spatele umbrei vine un zgomot
închid ochii şi aştept
văd multe imagini şi pe Dumnezeu
păşind printre lucrurile mele

pare îngândurat

amorţeala îmi intră în degete
inima bate orizontal
nu e frică
ci mai degrabă un gest
care se fixează în mine

nu doare deloc

tot ce vreau acum e
să ies din noapte şi să-mi
împreunez mâinile

16/08/2012

teodor dume: aşteptarea, o execuţie lentă


mă bântuie o linişte grea un gol
îmi delimitează privirea
nu pot să dorm
de câteva nopţi
mă gândesc la ziua
în care voi ieşi
din mine
ca apa
din albie
mă voi revărsa peste
crăpăturile uscate
ale pământului

totul pare să fie pregătit

nu protestez încă
trăiesc printre oameni
locaţia îmi prieşte
femeile îmi fac cu mâna
din când în când
joc şah
negrul câştigă mereu

e o chestie de timp

(moartea -
singura monedă de schimb
între mine şi Dumnezeu...)

14/08/2012



teodor dume> un fel de reprimare. ploaia



privesc cum plouă peste Criş
şi nu înţeleg mai nimic
la buletinul meteo
se anunţă ploi cod galben
dincolo dealul copiii joacă fotbal
privirea mă duce într-acolo
aud zgomote râsete şi
încă e soare

cei mai frumoşi ani sunt acolo
sub dealul deschis ca o umbrelă

irezistibil plouă

închid fereastra şi mă retrag
în întunericul dintre pereţi
şi poate mai înspre seară
o să cobor în mine
să mă privesc

ştiu oricât pare de nefiresc
imaginile rămân aceleaşi

07/08/2012

teodor dume; omul din piatră






am pus totul deoparte
somnul munca libertatea
ipocrizia şi femeia

stau nemişcat şi fac infuzie
cu aromă de cer

poate puţin dezamăgit
că n-am oprit un strop
de înţelepciune

cât să pot să mai rămân
printre oameni

05/08/2012

teodor dume: scriitorii, prietenii mei, (ionuţ caragea)

ionuţ caragea,





Distanţa dintre iubire şi oameni
cu prietenie lui Teodor Dume
« Home



 
distanţa dintre iubire şi oameni
se măsoară cu linia vieţii
cu gustul amar de ieri
şi urlet de iarbă strivită
cu frunze rămase pe drumuri
şi crengi agăţate de haine
cu gropi în obraji şi pietre
însetate de cuvinte
 
 
26.07.2009