Link/ul revistei extemporal liric

https://revistaextemporalliric.blogspot.com/

https://revistaextemporalliric.blogspot.com/

Revista Extemporal liric

Revista Extemporal liric
urează cititorilor săi și colaboratorilor
un călduros:
LA MULȚI ANI!

https://revistaextemporalliric2019.blogspot.com/?zx=75f4d8c6bfb72848
Revista Extemporal liric

Ana Urma: Ferestre spre marginea lumii, autor Teodor Dume

Nihil sine Deo

Recenzie: Ana Urma

Ferestre spre marginea lumii,  autor Teodor Dume

Teodor Dume ni se descoperă cu eleganță și rafinament  în poezie. O poezie existențialistă din care aflăm că în viața pe lângă dezlănțuitele iubiri există prezențe nevăzute înscrise în ordinea ei atât de firească, una  dintre cele mai răscolitoare fiind moartea. Find cunoscător al vieții, prin cunoaștere, experiențe și autodepășire, poetul dă prioritate în poezie trăirilor umaniste. Sufletul asemeni umbrei este făuritorul unor imagini care ne duc cu gândul la florile tristeții de tip baudelairean. Și poate că, asemănarea nu este întâmplătoare dacă ne gândim că  volumul anterior celui de față,Quand les ombres traversent la rue, semnat Teodor Dume, apare la început de an 2019, în Franța.Am putea crede că între poet și Univers există un fluid nevăzut purtând energiile creatoare, un fluid presărat cu evenimente și trăiri variabile pe etape, reprezentat ca un segment al existenței, mărginit de două constante primordiale: nașterea și moartea. Evenimentele dintre cele două constante: copilăria, adolescența, maturitatea cu încărcăturile și trăirile specifice, par să fi ordonat și contribuit la creșterea spirituală și știința poetului de a transpune în poezie forța ideii, a emoției, menite să seducă prin vers cititorul.Aflându-se pe un traseu ascendent, cu fiecare carte tipărită (nouăsprezece),poetul pătrunde în abisul metafizicii arzând  etape și ajungând  la o smerenie care dă înțelegere și greutate cuvântului,  iar eul împlinit doar întors spre înăuntru se eliberează prin ferestre deschise într-un anume loc, un loc unde  nimeni nu intră/ nimeni nu iese/Ferestre spre marginea lumii. Alte ori același lăuntru devine abis într-o singură zi,  ziua în care nu poate privi în ochi pe nimeni,ziua în care propriul ochi îl analizează critic: atunci cobor în mine precum ploaia/ peste verdele ierbii/ îmi privescsângele/ și nu spun nimic/ deși/n-am apucat să văd/ ce mai lipsește din mine/ Lăuntrul înlăuntrului.Ca o dominantă a viziunii poetului este prezența imaterială a sufletului. O viziune bogat ornamentată de experiențele și trăirileunui spirit profund. Sufletul său are răni, cicatrice, devine monedă de schimb pentru inima cuiva drag: în schimb îți voi dasufletul/Supravețuire în doi.Deși: niciun gând nu-mi poate schilodi sufletul/Decolmatarea prin rugă, vomdescoperi:sub cicatricea rămasă pe suflet/ Fotografia în formă de inimă și altfel de răni: singurătatea, indiferența, neliniștea, lacrima, aminitirile. Toate în strânsă legăturăformează un cerc imaginar cu semnificații larg valabile, un cerc neînchis încă de acel binecunoscut: nu pleca, tată!/În memoriam, copilăria. Poezia este cartea de vizită a poetului atras de ideea însingurării, a cufundării în propria melancolie sau poate că a unei dureri însoțită de  supoziții, închipuiri și goluri ale ființei care precipită versul prin reacții  și stări cum sunt:  tristețe, reculegere, uitare sau slăbiciuni aproape senzoriale. Ideea de proiecție a trăirilor contopite trupului creează o realitate ușor astrală, o părelnicie tactilă, asumată prin rostire și scris: câteva umbre navighează/ în zigzag prin sângele meu// din toamna care-și scutură tristețile/ peste umerii mei/ Nu-i bai;ducându-mi tăcerea în spate/ ca pe un rucsac/Îndeajuns cât să-mi pot grava numele;de atunci sub cicatricea rămasă pe suflet/ simt furnicături/ Fotografia în formă de inimă; nici nu știu cine sunt/ negreala sufletului îmi iese prin pori/ Rătăciri..

Poetul Teodor Dume, pare să fi descoperit armonia lirică a tăcerii atât de râvnită într-un prezent modern, zgomotos și supratehnologizat.O tăcere atentă,  în care doar scârțâitul peniței sau zgomotul tastelor se aude printre gândurile sfârșite în cuvinte: umerii îmi sunt acoperiți cu tăcere; ambianța calmă, destinsă: tăcere…/undeva la capăt de zi  se moare/Un fel de înstrăinare; mâine e o altă zi/ pe care o umplu cu tăcere/ Îndeajuns cât să-mi pot grava numele. Ideea de mișcare și reculegere sunt călătoria sau căderea în adâncul ființei, urmate de zborul tainic, folosind simboluri ale înălțării: aripi, sus, cer, explicate în vers: zborul cu o singură aripă/ nu-i decât zbaterea clipei/ peste tot ce va urma// chiorâș cineva mă privește de sus/Zbaterea clipei.Tăcere, liniște, singurătate, sunt necesități absolute ale reveriei pentru crearea universului propriu  în care-și proiectează cu îndrăzneală ființa, lăsându-ne totușiferestre deschise prin care să-i descoperim sensibilitatea iar acele zbateri neștiute vor elibera în ascensiune (zbor) eul creator cu o bucurielucid reținută, ca o rugăciune izbăvitoare pentru suflet.Poezia este pretext de reflecție și comunicare, reconstituie din fragmente disparate un univers liric, un univers plăsmuit din umbre și lumina însoțitoare. Interiorizat sau exilat în singurătate poetul decelează cu tristețe și discernământ propria memorie, recuperând și transpunând în vers, amintirile. Dorul, iubirea, singurătatea devorantă, sunt ipostaze frecvent revelate printr-o exprimare meditativă, gravitatea transpunerii în verstrezindu-ne întrebarea: oare ce eveniment, ce trăire specială îl determină pe poet să aducă în sfera firescului, cu seninătate și dezinvoltură, subiecte ca: moartea, durerea, tristețea. Aflâdu-se într-o permanentă comuniune cu un dincolo, observăm armonia, împăcarea dar și  efortul până ladificultate pe care le întâmpină în construirea relației cu Dumnezeu. Traseul este unul sinuos, dar se poate ghici că demersul ideatic continuă și își atinge țelul; m-am aliat cu singurătatea și/ din când în când cu Dumnezeu/În memoriam, copilăria;par un comdamnat interogat de moarte/ Dumnezeu se face că nu vede nimic/ Dor de mama;l-am strigat pe Dumnezeu/ nu mi-a răspuns/ Dumnezeu nu mi-a răspuns.

Raportându-se la divinitate din perspectiva unui cunoscător intimist trecut de faza căutărilor:privilegiul de-a ajunge la capăt/  mi-l dă panorma din sufletul lipit/ de obrazul lui Dumnezeu/  ca un sărut/ Nu-i bai;versul devine povață: în viața asta/ așa se bate la ușa lui Dumnezeu/ Rugăciunea dintre respirații. Prin această raportare permanentă la divinitate înțelegem că Teodor Dume-poetul se află în etapa întâlnirii cu Dumnezeu, un Dumnezeu atent la fiecare cuvânt al său. Pe parcursul lecturii vom întâlni o superbie a morții din care nu lipsește credința și speranța aleatorie, că mai presus zbaterilor umane există și un hazard al unui alt fel de împlinire,  o împlinire a bucuriei prin cuvântul scris. Simplificând pot spune că am reușit să identific trecerea comună dar cu folos a timpului drept temă a poeziei dumiene. Fie că ne vorbește  de revărsările unui azi înspre ieritrecând prinanotimpul primenirii ființei niciodată pierdutcopilăria, cu reveniri în prezentul gânditorului matur, sensibil,cuminte (citat din prefața de Atila Racz) și culminând cu moartea (viitor), poezia lui Teodor Dume este înnobilată de binecunoscut dicton latin: Nihil sine Deo.

(Ana Urma, Vaslui, 16.05.2019)

revista EXTEMPORAL LIRIC: Abalasei-Donosa Constanta:Extemporal grafic: Biser...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Abalasei-Donosa Constanta:Extemporal grafic: Biser...: AFORISME de Teodor Dume o rugăciune e ca și o clipă trăită lângă Dumnezeu *** Tot ce vine din credință îns...

Maria-Ana TUPAN despre Devoratorul de umbre de Teodor Dume

Maria - Ana TUPAN despe Devoratorul de umbre,de Teodor Dume

poezia lui Theodor Dume, un poet ajuns la maturitate, autor al câtorva volume, e turnată într‑un limbaj mai flexibil şi mai sofisticat, al cărui principal procedeu retoric e jocul deconstrucţiei sensului literal în sens alegoric („alegorie a lecturii”, cum l‑a numit Paul de Man). Iată un fragment de poem în care călătoria spre un dincolo imaginar de după moarte se suprapune cu scenariul mutării într‑o nouă locuinţă şi al sfinţirii ei de către preot: vreau să mă mut în ziua de mâine/ fără niciun bagaj/ dar mi‑e teamă/ simt o răceală în oase/nu ştiu dacă sunt abandonat/ în propria‑mi umbră sau/ e doar o renovare ori/ o preschimbare de trup/ în care/ îmi voi aşeza amintirile/ şi câteva lucruri// la sfârşit îl voi aştepta pe Dumnezeu/ ca să‑mi binecuvânteze noua casă („Îngrijorare, vreau să mă mut în ziua de mâine …” din volumul Devoratorul de umbre, Princeps Multimedia 2018, cu o prefaţă de Daniel Corbu.) Existenţa este pentru poet un şir de efecte ale luminii: alienat în viaţa anostă a fiecărei zile, silit să se conformeze unui pat procustian al birocraţiei unei zile de muncă, îşi simte personalitatea metonimizată, el fiind prezent numai precum lumina sinteză în vreuna sau alta din culorile spectrului. Este o poezie de tradiţie existenţialistă, anxioasă, a disperării în faţa neantului, a transcedentului gol, dedus din contemplarea instabilului dublu de umbră al trupului. Divinitatea e devoratoare de umbre – patetic rest ale celui care primeşte odată cu candela ultima porţie de lumină –, în vreme ce figurile părinţilor sunt rememorate în poeme de un patetism nedisimulat. Inversând scenariul istoriei teocratice a lumii, de la Geneză la redempţiune, poetul vede întemeierea fiinţei sale în căminul parental şi în ordinea afectelor şi valorilor deprinse atunci. Copilul îşi aminteşte de întunericul decupat de veşmintele tatălui, acesta părând a‑i crea o lume din haos. Existenţa sa e acum marcată de sentimentul acut al absenţei tatălui, aşteptat să se întoarcă de ziua de naştere a fiului, redus la o fotografie păstrată într‑o cameră. Ca în infinita substituire lacaniană a trupului tabuizat al mamei (aici şi a figurii paterne) prin alte semnificate ale dorinţei, poetul regizează o neîntreruptă dramă a traumatizantelor despărţiri, dispariţii, absenţe – a iubitei, a cititorului sau a oricărui alt pol de comunicare. Contrar parabolei biblice a bobului de grâu ce cade pe pământ, într‑o societate insensibilă la valoare orice manifestare de nobleţe e o risipă: „de unde să ştiu că seminţele /curg pe arătură fără să treacă/ nimeni cu plugul / de unde să ştiu că şi seminţele mor…”.

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume: Strigăt din copilărie< Barajul de pe ...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume: Strigăt din copilărie< Barajul de pe ...: BARAJUL DIN LUNCASPRIE/Bihor. Acesta este locul copilăriei mele.Pot să spun acum, locul copilăriei lui Teodor Dume! Un loc care mi/a rămas...

Teodor Dume: Strigăt din copilărie< Barajul de pe râul Vida/Luncasprie,Bihor>

BARAJUL DIN LUNCASPRIE/Bihor. Acesta este locul copilăriei mele.Pot să spun acum, locul copilăriei lui Teodor Dume! Un loc care mi/a rămas în suflet!

Sub luciul acestei ape se află toate bucuriile copilăriei mele.
Aici pe acest loc se afla,în urmă cu peste 50 de ani, un câmp despărțit în două de râul Vida. În prima parte, sub dealul din stânga, era casa părintească în care m/am născut și am copilărit până la 13 ani.În cea de a 2/a parte se afla cea mai veche moară din sat (moara lui lioliu)și locuința sa. Acum toate acoperite de apă, inclusiv copilăria mea. Tot din partea dreaptă,la aproximativ 2/3 sute de metri izvorăște din stâncă pârâul Toplița care se varsă în baraj.În luminișul de lângă izvor inventam toate jocurile copilăriei.Tot în partea dreaptă a barajului există o cărare care duce sus pe deal înspre localitatea Răcaș.Am parcurs/o de mii de ori în decursul anilor petrecuți acolo.Oare câți din generația meda îți mai amintesc de copilăria răsfirată printre acele dealuri?
(fotografia este făcută de fiica mea teodora dume și radu butcovan/ cei mai buni și frumoși copii din lume/, în oct.2018. Era o seară frumoasă de toamnă...Mulțumesc, Teodora! Mulțumesc, Radu!)

La capătul pridvorului un stâlp
albit și gârbovit ca un moșneag
îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,
de dincolo, de dincoace de prag.
Cum sprijină un Univers de dor
mă-ntorc mereu cu inima la el,
la colțul lumii noastre din pridvor
cu dor de lunci, blajin și subțirel.

Mă scurg prin el, tăcut , în rădăcini,
și-mi place-adeseori să mă trezesc
pe zarea zdrențuită de ciulini
că zbor, că sunt, că vreau și că iubesc.

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume: Lansarea și la Oradea a volumelor Cân...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume: Lansarea și la Oradea a volumelor Cân...: Teodor Dume : Când umbrele trec strada,ed.Pim/Romania,2019 Quand les ombres traversent la rue,Edițions Stellamaris/France,2019 Cărț...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Ottilia Ardeleanu:(cronică)Lebede roșii,de Andreea...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Ottilia Ardeleanu:(cronică)Lebede roșii,de Andreea...: Universul începe să miște Cronică la:  Lebede roșii  de  Andreea Maftei Andreea Maftei  este profesor de Limba și literatura română...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Viorel Boldiș: Ultima cale

revista EXTEMPORAL LIRIC: Viorel Boldiș: Ultima cale: Am ajuns să ne fie ruşine de noi, ba ne dăm mari, ba ne hulim, ne facem singuri, ca proştii, război, ni...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Gheorghe Grigurcu: Adevărul din cuvinte (debut/198...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Gheorghe Grigurcu: Adevărul din cuvinte (debut/198...: 34 de ani de la debutul în poezie(1985) al lui Teodor Dume/ 34 de ani de la debutul în poezie(1985) al lui Teodor Dume                   ...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Gheorghe Grigurcu: Adevărul din cuvinte (debut/198...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Gheorghe Grigurcu: Adevărul din cuvinte (debut/198...: 34 de ani de la debutul în poezie(1985) al lui Teodor Dume/ 34 de ani de la debutul în poezie(1985) al lui Teodor Dume                   ...

Triplă lansare de carte cu invitați din Franța

Pe data de 22 octombrie 2019, în Biblioteca Gh. Șincai din Oradea, sala Amfiteatru, orele 17, va avea loc o triplă lansare de carte la care vor participa oaspeți din Franța. Evenimentul se va desfășura în cadrul manifestărilor literare “Punți peste Crișuri” ale Cenaclului Internațional “Prietenii Poeziei” (coordonatori Ionuț Caragea și Dan. H. Popescu).

În prima parte a evenimentului se va lansa volumul de poeme “Iubirea mea abisală” (Ed. Fides, 2019), semnat de Ionuț Caragea. Ediția franceză a acestui volum, publicată la editura Stellamaris din Brest în 2018, a câștigat premiul François-Victor Hugo, oferit de Societatea Poeților Francezi, cea mai veche și mai prestigioasă societate de poezie din Franța.

Evenimentul va continua cu lansarea volumului de poeme “Când umbrele trec strada” (Editura Pim, 2019), semnat de Teodor Dume. Și ediția franceză a acestui volum a fost publicată în 2019 la editura Stellamaris. 

Evenimentul se va încheia cu lansarea cărții „XURA” (roman și poeme, editura Fides, Iași, 2019), creată după un fragment de joc de roluri bazat pe „Tărâmurile viselor“ de H. P. Lovecraft. Această carte este o traducere în limba română a ediției originale care a apărut în 2013 la editura Stellamaris. Directorul editurii Stellamaris și autor principal al ediției franceze: Michel Chevalier. Traducerea în limba română: Amalia Achard. Revizor și îngrijitor al traducerii poetice: Ionuț Caragea. Grafica: Annaïg Morel și Stéphane Butreau. Ilustrația copertei: Stéphane Butreau. Redactor de carte: Dumitru Scorțanu (directorul editurii Fides).

Invitați speciali la eveniment: Michel Chevalier, Amalia Achard, Annaïg Morel, Stéphane Butreau (toți din Franța).

Cărțile vor fi prezentate de Ionuț Caragea și Florian Chelu-Madeva.

După cum menționează autorul Stellamaris (Michel Chevalier) în cuvântul înainte din XURA, « această carte este o creație colectivă. Înainte de toate, un omagiu, dar și expresia recunoștinței față de marele scriitor H. P. Lovecraft, necunoscut în timpul vieții sale, dar care a știut să creeze un mit atât de „real“ încât să devină universal și în care milioane de oameni să se regăsească. Din el fac parte și „Tărâmurile viselor“, unde se desfășoară o mare parte a povestirii. Este, totodată, și o dare de seamă romanțată și poetizată a unei campanii de joc de roluri. Pentru necunoscători, este o modalitate prin care un grup de prieteni creează împreună o poveste. Dacă povestea este o creație colectivă, alegerea formei și a redactării, atât în cazul romanului cât și a poemelor ce-l ilustrează, sunt rezultatul „penelului“ meu. Am ales să completez proza relatării cu poeme, așa cum, în unele filme sau desene animate, pete d

revista EXTEMPORAL LIRIC: Triplă lansare de carte cu oaspeți din Franța,la B...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Triplă lansare de carte cu oaspeți din Franța,la B...: Pe data de 22 octombrie 2019, în Biblioteca Gh. Șincai din Oradea, sala Amfiteatru, orele 17, va avea loc o triplă lansare de carte la c...

Lucian Perța, Parodie:Teodor Dume

https://www.caietesilvane.ro/articole/4081/Parodie-de-Lucian-Perta-Teodor-Dume.html

Parodie de Lucian Perța: Teodor Dume

Share:

    

Septembrie 2019

Tristeți târzii

(din Caiete Silvane, septembrie 2019)

am iubit totdeauna adevărul din cuvinte

iubesc-ul acesta m-a costat mult, într-un fel,
încă din copilărie, țin bine minte,
m-a făcut să strig după el – 
treizeci de ani apoi l-am așteptat
până ce formă de fluture alb a căpătat

oricum, încă nu l-am prins de atunci

cândva îl simțeam ca pe o durere
în spatele cărnii ascuns, ca într-un azil,
colecționam rănile lui cu plăcere,
poetice munci,
aproape umil

respir față în față cu mine acum,
mult mai destins și conștient
că spre marginea lumii nicicum
nu voi putea deschide-n prezent
o fereastră, spre neatinse poeme

sunt trist, dar o să-mi treacă într-o vreme!

Teodor Dume:Caiete silvane,(septembrie,2019)

https://www.caietesilvane.ro/articole/4071/Teodor-Dume.html

Septembrie 2019

Faţă în faţă cu mine

azi stau faţă în faţă cu mine 
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună şi
cât sunt eu
ceea ce înseamnă 
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră

azi voi învăţa cât
să dau vieţii
cât morţii şi cât să
las lui Dumnezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur

poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toţi rătăciţii pământului
şi când moartea
mă va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe

departe...

Între mine şi cer e o umbră

nici nu ştiu dacă numele meu e teodor dume 
şi dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e
moartea într-un capăt şi viaţa în celălalt

uneori prins între cele două linişti
îmi lipesc urechea de marginea pământului
şi vorbesc cu tata în prezenţa căruia
am învăţat să iubesc să sufăr
şi să aprind prima lumânare
ţin minte cum am sărutat-o pe mama
şi m-am rugat lui Dumnezeu
să se joace cu mine
eram devorat de frică şi de
întunericul decupat
din veşmintele lui tata

prins în acest sentiment ciudat
am ucis o lacrimă
am strigat şi
moartea s-a zgâit la mine
ca la o pradă

nici nu ştiu dacă sunt fericit sau trist
ştiu doar că nu-mi aparţin
am privirile amputate şi oscilez
între cer şi o umbră leneşă

aş putea să mă prefac într-un băiat care iubea 
sau într-o altă prezenţă în care numele
nici că ar conta
numai că
între mine şi cer există o legătură
care defineşte viaţa şi moartea

şi totul sfârşeşte cu un alt anotimp

Tristeţi târzii

iubesc femeile triste

iubesc-ul acesta are ceva comun cu
toţi oamenii pe care i-am iubit o singură dată
aşa cum iubeşti prima ploaie prima zăpadă
prima dragoste făcută la capăt de linie un capăt 
uneori interminabil cu multe secrete şi arome de parfum

oricum nu mai contează

cândva respiram unul din celălalt şi visam
un şir lung de copii
dar poate că
lumea asta
n-a fost decât în
amintirea unui chip

respir acum din mine puţin câte puţin şi 
urmăresc urmele tale neatinse de umbră
şi din când în când mă uit 
la tot ce-a mai rămas – 
un anotimp ploios cu mult frig

voi înnopta în el strigându-te

revista EXTEMPORAL LIRIC: Ottilia Ardeleanu:Teodor Dume, poetul care sfideaz...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Ottilia Ardeleanu:Teodor Dume, poetul care sfideaz...: (studiu) Volumul apare la editura Pim, conține 250 de pagini și referințe critice despre cele 18 cărți de poezie și aforisme semnate...

Teodor Dume:Fiecare cu povestea sa...

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14129844/fiecare_cu_povestea_sa

nu știu cât pot fi de folos
dacă împart sfârșitul lumii
în două
nu știu dacă pot separa
păsările de cer
apa de matcă
iarba de pământ și
oamenii de visele lor
sunt prea îndrăgostit de viață
ca să pot face asta
dar
nici nu vreau să dau
nimănui socoteală
și mai mult decât atât
cine a iubit va mai iubi
iar povestea oamenilor va
începe întotdeauna
cu a fost odată...

nu știu cât pot să vă mai fiu de folos
timpul mi s-a topit printre oase
și oscilez între două anotimpuri
dar ce mai contează dacă
fiecare poveste începe cu
a fost odată...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Daniel Corbu:Teodor Dume sau Singurătatea ca relig...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Daniel Corbu:Teodor Dume sau Singurătatea ca relig...: Unul dintre poeții adevărați și profunzi din peisajul liric românesc de azi este Teodor Dume. Născut în 1956, trăitor la Oradea, cu un ...

Teodor Dume, Aforisme

In the absence of God I am the God of all my things

(Teodor Dume)

*

În absența lui Dumnezeu eu sunt dumnezeul tuturor lucrurilor mele
(Teodor Dume)

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume,Aforism.Cea mai frumoasă formă de a dă...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume,Aforism.Cea mai frumoasă formă de a dă...

Daniel Corbu:Întrarea în miracol

Mama CASANDRA ar fi implinit astăzi 90 de ani. N-a fost să fie! Sunt 20 de ani de când această femeie blândă și înțeleaptă, desăvârșită învățătoare care m-a susținut în tot ce am făcut în favoarea binelui și frumosului, a literaturii, a plecat în satele cerului.
Vom publica un text liric, rod al pesimismului tonic pe care l-am mereu cultivat. Nu știu dacă îi va fi plăcut!

INTRAREA ÎN MIRACOL

De ce m-ai născut din carne
cînd aş fi putut repeta piatra
cînd aş fi putut fi copac sau spumă
de mare
şi suferinţa ar fi locuit departe de mine?
Poate tu ai vrut să mă naşti stea
şi IATĂ-MĂ DOAR UN TRIST ADEVĂR
CARE UMBLĂ PRIN LUME
licurici al nesfîrşitelor grelelor nopţi.
Pentru cîntec şi moarte m-ai născut, mamă
înveşmîntat în viitorul meu de stele căzătoare
n-am contenit să-mi hrănesc propriul gol
şi să mîngîi pămîntul de sub pleoape.

De ce m-ai născut de carne, mamă
cînd aş fi putut repeta piatra
cînd aş fi putut fi copac sau spumă
de mare
şi suferinţa ar fi locuit departe de mine
şi n-aş fi simţit cum ne-acoperă plînsul.
Daniel CORBU

TEODOR DUME EXIL

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume:Aforism

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume:Aforism

La mulți ani,MARIA!

Este o zi când sufletul învinge orice urmă de tristețe, când tot ce a fost greu ți se pare ușor. Este ziua numelui tău! La Mulți Ani, Maria!



La mulți ani,tuturor acelora care poartă numele MARIA!

Teodor Dume:Il est tard et c’est l’automne, anne

Teodor Dume:Il est tard et c’est l’automne, anne

Il est tard et c’est l’automne, anne 

les soirées où tous les Dieux
vont se coucher
j’aimerais rester en moi
dans un monde à moi seul
devenir le Dieu de tous les amours
faire un échange d’illusions
et finalement te conquérir
sur un navire à la dérive

et pourtant…

il a assez plu
et l’horizon est encore loin
les souvenirs inhumés dans les rides je regarde
du printemps vers l’automne même en sachant
que le scénario que mes sentiments érigent
est un plagiat
je m’accroche à chaque instant
et tout ce que je désire est t’entendre parler
comme si tu étais près de moi
sur l’allée de pierre mouillée
que nous grimpions le plus haut

je t’aime et la mer est effervescente
les mouettes picorent dans ma main
les mystères sont disparu
sous le regard de la solitude
apparaît la terre
camouflé de silence je m’approche doucement et incertain
la douleur palpite tel un papillon égaré
il est tard et c’est l’automne
je plie mon cœur en deux pour maintenant
et pour quand je ne pourrai plus respirer sans toi

il est tard et c’est l’automne…

Traducerea, Amalia Achard
   

Gheorghe Grigurcu despre debutul (adevărul din cuvinte,1985) lui Teodor Dume

Gheorghe Grigurcu despre debutul (adevărul din cuvinte,1985) lui Teodor Dume

Dragă domnule Teodor Dume,

"Te felicit din toată inima pentru apariția volumului dumitale de poezie.
Citindu-l mi-am confirmat impresia că ești un mare suflet de poet (...)
Poezia, cîtă mai e în lume, se bizuie pe oameni ca dumneata, puri și modești, de bună credință care slujesc cu pasiune, dezinteresat.
Te socotesc unul dintre cei mai de bună calitate din îndeajuns de numeroși tineri literați pe care, de-alungul anilor, am avut prilejul a-i întîlni."

Gheorghe Grigurcu,(corespondențe, 20 decembrie 1985)

  

Un debutant: Teodor Dume

“Condiţia debutantului este irevocabil enigmatică. Pornind de la un punct zero al personalităţii, aceasta "propune" o personalitate ipotetică, de la cea mai strălucitor-seducătoare accepţie până la cea mai dezarmantă înfăţişare, ca o silă de literatură obiectivă încorporată. Dar situaţia e reversibilă, deoarece (cu foarte puţine excepţii care confirmă regula) debutul e un semn al mobilităţii. Începutul literar constituie o germinaţie pe care sentimentul lumii (proprii) o integrează imprevizibil în momentele ulterioare (fericite). Geometria unei stări lirice se precizează treptat. Adîncindu-se, poetul alege o singură cale. Risipa e prevenită, atît sub raportul structural cît şi cel al selecţiei. Bineînţeles, poate avea loc şi fenomenul invers, cînd scînteierile făgăduinţei se mistuie, cînd vocaţia firavă se suprimă pe sine. De atîtea ori, vai, conturul ezitant al unei creaţii se dovedeşte iluzoriu, ceea ce pare a se forma se destramă, ceea ce pare a se înfiripa se destramă. Fiind împotriva unei atitudini oraculare faţă de tinerii scriitori (pe care o socotim neserioasă), credem că există un mod rezonabil de a-i aprecia, fixîndu-le demersul iniţial, tratîndu-i drept ce sunt de fapt. Fără a anticipa viitorul problematic şi fără a ne informa de trecutul inexistent, sîntem liberi a vedea în prima lor producţie un gest "absolut". Regimul creaţiei, dintr-un punct de vedere lipsit de prejudecăţi, ni se prezintă omogen şi cel mai neînsemnat dintre autori, în planul organizatoric al valorilor, poate fi, pe durata a cîtorva versuri, egalul poeziei mari.

Teodor Dume, are un interes cu un atribut pentru poezie aparte. Sub stîngăciile versului său tenace, procesul culturalizării se iluminează prin cel al căutării lirice, înnobilîndu-l nespus. Inocenţa se transpune în ardoare poetică, fără vreun îndemn exterior, fără vreo tangenţă profesională ori lucrativă. El face parte din rîndul acelor tineri care, în mediul cenaclurilor literare, visează cu ochi larg deschişi mirajul Artei, sub stigmatul unei neconvenţionale purităţi şi al unei exemplare modestii.

În atmosfera de perspective incerte, înfloreşte tipul poetului pur, tulburător complement psihologic al controversatei noţiuni estetice de poezie pură.

Teodor Dume îl ilustrează prin tensiunea poetică iscată de propria sa cauză, ca un imbold patetic al naturii însăşi.

Ceea ce surprinde în cele mai bune dintre stihurile sale e un straniu rafinament, provenit parcă dintr-o viaţă interioară consumată, care se revelează în flăcările decorative ale entuziasmului juvenil:

Veniţi prieteni!
Să nu vă-nspăimînte
zările noastre aprinse
în luptele păcii.
Căutaţi-ne în mijlocul
luminii
locuitori pe lira aceasta.

O superbă încredere în sine (a poeziei, nu a poetului) se pronunţă într-o melodie holderliană (deşi e foarte puţin probabil că poetul aci prezentat să-l fi citit pe marele german):

Vîslesc în memorie
nesigur pe teamă,
împrumutîndu-mi nemurirea
ce-mprăştie
răcoarea serii
prin ani.
Da, ele, vîrstele,
plîng inocente.
O disciplină de bun augur, tradusă în discreţie, substanţializează subtile imagini:

Mi-am oprit lacrimile
pentru a le număra.
Mîna începuse să-mi tremure
şi deodată se rostogoli
în nemărginire,
conturată de-o lumină.
Apoi auzii
iluzia sărutului.
Ori această explozie cosmică, grafiată într-o atît de dezinvoltă lapidaritate:

Plecată, noaptea cade peste văi:
uimire
/Pe semne cerul a aruncat-o afară/.

Indiscutabil suflet de poet, Teodor Dume deţine în formula fiinţei sale însetate de limbaj metaforic propriul său viitor. Întrucît în planul artei cuvîntul "amator" e lipsit de sens, îi dorim o realizare ce, împlinind dezideratele conştiinţei de sine, să-i justifice elanul primei culegeri. ”

dr. Gheorghe Grigurcu, critic, scriitor, membru U.S.R.

revista EXTEMPORAL LIRIC: Gheorghe Grigurcu despre debutul (adevărul din cuv...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Gheorghe Grigurcu despre debutul (adevărul din cuv...: Dragă domnule Teodor Dume, "Te felicit din toată inima pentru apariția volum...

Teodor Dume:Crișul repede Oradea, capătul de drum al mamei mele, ana!

Fotografia în formă de inimă

autor.Teodor Dume

(o dedic mamei mele,Ana care s-a grăbit să/l vadă pe Dumnezeu)

când m-am privit ultima oară
lipsea ceva din mine
sub cicatricea aceea
rămasă acolo
de ceva vreme
simt furnicături
ultimul război pe care
l-am purtat cu mine însumi
a fost în primăvara în care
mama își rătăcise umbra între
malurile Crișului Repede
dacă mă întrebați ce căuta acolo
o să vă spun:
își căuta pruncii
zi de zi în calendarul lipit
sub fotografia familiei
își nota zilele în care poștașul
uita să-i aducă vești
în cele din urmă a crezut de cuviință
să încuie poarta și să urce
în primul autobuz ce va o duce
înspre capătul lumii
cu Dumnezeu în gând și în suflet și
cu imaginea completă a pruncilor ei
a pornit spre oraș
pe sora mea nu o văzuse
de mai bine de un an
știa că locuise cândva după
blocurile acelea de netrecut

și că o va găsi acolo
împreună cu primul ei nepoțel
ajunsă la margine de apă
l-a implorat pe Dumnezeu
"Doamne,ajută-mă să-mi găsesc fata"

și cum Dumnezeu era ocupat
cu alte treburi cerești
a lăsat-o singură
să lupte cu necunoscutul
de ajuns n-a mai ajuns să-și vadă fata
și nici să mai descuie poarta...

de atunci sub cicatricea rămasă pe suflet
simt furnicături
fotografia de pe peretele scorojit
are forma unei inimi și
plânge la fiecare răsărit al zorilor
să nu mă întrebați
de ce
lăsați-mi puțină liniște
doar atât
cât să-l conving pe Dumnezeu că mama
l-a iubit
și că
mâine ar fi fost ziua ei

revista EXTEMPORAL LIRIC

https://revistaextemporalliric.blogspot.com/

Teodor Dume, Ionuț Caragea și Alin Cristea, alături de alți scriitori de aforisme în antologia Aphorismes roumains d’aujourd’hui.,Editura Stellamaris din Brest,Franțaia

La editura Stellamaris din Brest (Franța) a apărut o antologie a aforismului românesc publicată în limba franceză: Aphorismes roumains d’aujourd’hui.

Volumul (228 de pagini) cuprinde în jur de 1.700 de aforisme scrise de 40 de autori români contemporani, selecţionaţi în funcţie de premiile obţinute la concursurile de aforisme sau prezenţa în alte antologii dedicate acestui gen literar.

Coordonatorul principal al acestei antologii este scriitorul Ionuţ Caragea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, cofondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec şi coordonator, alături de Dan H. Popescu, al cenaclului Prietenii Poeziei (Oradea).

Traducerea în limba franceză a aforismelor și a biografiilor a fost realizată de prof. univ. dr. Constantin Frosin, traducător distins cu numeroase premii naționale și internaționale.

Prefața antologiei îi aparţine reputatului critic literar francez Jean-Paul Gavard-Perret, care a alcătuit un mini-portret critic pentru fiecare dintre cei 40 de autori.

Ionuţ CARAGEA donne à l’aphorisme sa plus substantifiquemoelle. Le forme condensée représente pour lui la décantation essentielle afin mettre à nu nos capitulations mais aussi nos espoirs. L’image et la comparaison sont toujours essentielles à une telle entreprise : « De même que le nénuphar ouvre au-dessus du lac, le verbe ouvre au-dessus des pleurs. » Mais Caragea n’est pas toujours grave : il ose au besoin un humour qui creuse le discours et l’ouvre au nom de l’amour. C’est le seul miracle de vie et la résolution absolue au dur désir de durer face aux ombres que nous nous donnons ou qui nous sont accordées comme seul viatique.

Alin CRISTEA avance dans l’aphorisme par sauts et gambades et comme sans y toucher : « la vie ressemble à la pastèque du frigo : si elle n’est pas sucrée, du moins te rafraîchit-elle. » Son écriture produit le même effet. Mais elle peut encore plus. L’auteur ne s’en prive pas. Il ose des vérités qui ont le mérite de s’ouvrir à la discussion. C’est stimulant. Car c’est à travers ce qu’un auteur pense que les questions s’ouvrent sauf aux ‟analphabètes du courage ». Cristea n’en fait pas partie.

Teodor DUME rappelle combien qui veut faire l’ange fait la bête tant nous sommes impuissants à cultiver un minimum d’élévation. « C’est tout juste la pierre du gouffre d’un puits qui peut parler de la douleur de l’eau. » : rarement l’homme s’élève en une telle profondeur même s’il rêve de chatouiller le ciel. Certes, « l’amour est l’arme la plus puissante de l’humilité. » Mais combien sont capable d’un tel effort ? Il est vrai que l’amour n’est pas le sentiment le plus partagé au monde. À bon escient Dume le rappelle. Il espère pour l’être une véritable foi. Elle lui permettrait de n’être pas seulement le domestique de lui-même et de se reconnecter à l’altérité loin de tout cosmétique.

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume:Tristesses tardives

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume:Tristesses tardives: j’aime les femmes tristes ce j’aime a quelque chose en commun avec tous les gens que j’ai aimé une seule fois tout comme on aime la p...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume,Aforism

revista EXTEMPORAL LIRIC: Teodor Dume,Aforism

Revista EXTEMPORAL LIRIC,NR. 1/2019

***********************************************

COLECTIVUL DE REDACȚIE:

• Teodor DUME, redactor-șef
• Mioara Băluță, redactor
• Veronica Pavel Lerner, redactor

***********************************************