BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

28/06/2018

Teodor Dume,în revista parnas21,prezentare carte Lacrimi pe altarul trupului

https://parnas21.blogspot.com/2018/06/teodor-dume-lacrimi-pe-altarul trupului
https://parnas21.blogspot.com/2018/06/teodor-dume-lacrimi-pe-altarul-timpului.html

TEODOR DUME - LACRIMI PE ALTARUL TRUPULUI


















Teodor Dume – Lacrimi pe altarul trupului (editura Pim, Iași, 2018): Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forţa sa de caracter, este calea care adânceşte, la Teodor Dume, misterul lumii (…). Poetul simte o elevaţie reflectând la conceptul şi percepţia Timpului. Ţine piept, este pregătit în faţa atâtor abise, consimţite, atât morale cât şi fizice, ne conduce la poetul simbolist care spunea: ”am avut mereu senzaţia abisului, nu numai abisul somnului, dar şi abisul acţiunii, al visului, al amintirii, al regretului şi al remuşcării, al frumosului, al numărului. Acum mă simt tot timpul ameţit” (Charles Baudelaire) Ferestrele deschise de Teodor Dume sunt luminate de o candelă a frumosului, a sinceritaţii absolute, a unei sfinţenii asumate, condiţie sine qua non de a ajunge la esenţele universale, poezia fiind teritoriul nelimitat al absolutului. Viața spiritului este tainică şi fără Dumnezeu, autorul nu se vede pe drumul morţii, cel mai semnificativ şi mai profund eveniment al vieţii. Poezia este accesitul transcendental, poetul refuză omul tragic, optează pentru tot ce este graţios ori sublim în acest paradis regăsit, întindere de ape liniştite «şi câteodată cu resturi de durere».(recenzie semnată de scriitoarea Angela Nache Mamier)


Faţă în faţă cu mine

azi stau faţă în faţă cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună şi
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră

azi voi învăţa cât
să dau vieţii
cât morţii şi cât să
las lui Dumnezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur

poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toţi rătăciţii pământului
şi când moartea
mă va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe

departe...


Casa de la răsărit

am să-ţi dau din mine câte o zi
doar una
suficient cât
să-ţi clădeşti o casă
cu ferestrele înspre răsărit
de unde
seară de seară o
să mă vezi trecând

să nu mă strigi

lasă noaptea să respire din mine
ca-n tăcerea ei să-mi pot
înveli chipul
pentru o altă zi

schijele de lună îmi intră în ochi
şi frigul din oase
îmi subţiază tăcerea
mă retrag în deşertul din mine
şi aştept
primul său semn

LACRIMI PE ALTARUL TIMPULUI


Risipiri…

     (doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot
      vedea ceva total diferit - Octavian Paler)

În începutul ăsta de iubire
(strecurată pe furiş într-o clipă)
moartea se preface că nu ştie nimic
despre actul de fericire în doi
dar continuă să umple golurile
cu semnificaţii
pentru nevoile de azi ale trupului

în rest doar gesturi constante
între care respirăm...


cineva mă strigă, teo…

de câte ori ţi-am spus
să nu mă mai strigi pe numele mic
că s-ar putea ca vecinii
să creadă că
suntem amanţi
oricum fericirea creşte între noi
o privim prin fereastra de la răsărit
din când în când o purtăm în braţe
ca şi când
s-ar fi născut
din prima noastră dragoste

uite
trecătorii au ură în priviri
vântul sălbatec ne suflă tăcerea
timpul ne bate pe umăr şi
se adapă din noi

tăcere

cineva de dincolo de gard mă strigă
teo...


Timpul, o execuţie lentă

creşte în mine ca un aluat
nu-i bai zic
parcă asist la propria-mi execuţie
tristeţea măcinată mărunt
îmi intră prin piele

am răbdarea unui castor

cu degetele încărcate de cuvinte
scriu ultimul bilet şi
din când în când
dialoghez cu singurătatea

nu
nu mi-e frică de moarte ci
de neputinţa de a mai fi
ceea ce am fost
simt cum umbra mi se scurge
pe lateralul feţei
transformându-mă
într-un canal de scurgere
a rezidurilor

nu mă priviţi
lăsaţi timpul să-şi vadă de treabă

Mai multe poezii și profilul autorului: Teodor Dume

Copyright © 2018 Teodor Dume
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

21/06/2018

Teodor Dume

Teodor Dume: Iertarea vine de la Dumnezeu şi nu de la oameni, de la oameni vine doar îngăduinţa pe care ne-o datorăm unul altuia.

09/06/2018

03/06/2018

Viaţa rămasă pe genunchi de Teodor Dume

Viaţa rămasă pe genunchi de Teodor Dume: dacă există o ţară unde/nu locuieşte nimeni/arătaţi-mi-o/dincolo de întoarcerea zilei/există doar o cărare ce duce/înspre margini/nu-mi iau cu mine nimic/pe urmele mele /nu o să calce niciun păcătos/mi-am făcut controlul medical/m-am întors cu sus...

Teodor Dume

Teodor Dume: Mamă, lasă-mi onoarea, acum la bătrâneţe, să am grijă de tine aşa cum şi tu ai avut de mine!

Teodor Dume

Teodor Dume: Cea mai mare tristeţe a sufletului este aceea când constaţi că nu mai eşti tu însuţi.

02/06/2018

Teodor Dume

Teodor Dume: Legile elaborate în favoarea guvernanţilor contribuie la erodarea moralei şi credinţei cetăţeanului.

31/05/2018

Teodor Dume

Teodor Dume: Libertatea este cea mai grea şi apăsătoare responsabilitate pentru un individ care a trăit departe de el însuşi.

29/05/2018

26/05/2018

Alibi de Teodor Dume

Alibi de Teodor Dume: cineva sângerează în mine/dimineaţa/la amiază şi seara/nimănui nu-i pasă/evadarea în afara dimensiunii/ar fi un alibi/o realitate care/erodează timpul/într-o viaţă fără duminici şi/fără niciun Dumnezeu/schimbarea nu ar fi observată de nimeni/doar ...

Teodor Dume

Teodor Dume: Orice gest salvează o umbră.

Teodor Dume

Teodor Dume: Nu mi-e frică de moarte ci de neputinţa de a mai fi ceea ce am fost.

Teodor Dume

Teodor Dume: Viaţa nu-i decât un căuş în care ţi-ai strâns sudoarea de-a lungul vremii.

24/05/2018

Uşor şi fără urmă voi pleca şi eu de Teodor Dume

Uşor şi fără urmă voi pleca şi eu de Teodor Dume: Viaţa nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost şi eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu şi Copilăria mi-au mai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost/Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înţepenită ...

22/05/2018

Mă rog lui Dumnezeu să mai aştepte de Teodor Dume

Mă rog lui Dumnezeu să mai aştepte de Teodor Dume: Mă rog lui Dumnezeu să mai aştepte/miroase a rânced/în împrejur/tăcerea se răzvrăteşte/nici fluturii nu mai zboară/în acest decor de întuneric/îmi joc ultima reprezentaţie/cineva îmi şopteşte că-s/prea bătrân să mai învăţ/repertoriul/încerc să-mi ...

21/05/2018

Teodor Dume

Teodor Dume: Orice credinţă se raportează la adevărurile lăuntrice.

Teodor Dume

Teodor Dume: La urma urmei orice suferinţă e un început de viaţă.

în infinitul infinitului cu umbre, doar eu de Teodor Dume

în infinitul infinitului cu umbre, doar eu de Teodor Dume: norii apasă verdele din iarbă cum/rotunjimea copacilor/umbra/nu ştiu câtă tristeţe poate fi/în firea lucrurilor însă ştiu că/am nevoie de linişte/puţină durere/maturitate/şi crez/ce simplă pare existenţa/mi-ar plăcea să mă prefac/într-o respiraţie...

19/05/2018

Teodor Dume

Teodor Dume: Rugăciunea este un produs al suferinţei, o substituire a fricii de ceva şi rareori o recunoaştere a fericirii.

Teodor Dume

Teodor Dume: Fericirile şi iubirile nu pot fi trăite până la capăt pentru că ele însumează toate suferinţele.

Confesiune de Teodor Dume

Confesiune de Teodor Dume: când zâmbesc pe jumătate/spun că mi-e bine/durerea se joacă de v-aţi ascunselea/golindu-mi dimineaţa de vise/nu-i bai/în strălucirea unei raze/am arhiva cu tot ceea ce am fost/azi mi-e dor de mine/şi mă caut/în cealaltă jumătate de viaţă/caut învi...

06/05/2018

Moarte, tu n-ai nume de Om de Teodor Dume

Moarte, tu n-ai nume de Om de Teodor Dume: (scris pe patul de spital, aprilie 2018)//mai stai o clipă moarte stai/nu cer să-mi dai mie nimic/dacă mi-ai fi dat un semn/oricât de mic/îmi pregăteam valiza/cu toate cele necesare/un aparat de ras/un creion o mapă şi un plic/mai stai o clipă moa...

30/04/2018

Teodor Dume

Teodor Dume: Prin cuvânt, rostuirea frumosului, oamenii se apropie unul de celălalt căutându-şi dimensiunea sufletului. Acea dimensiune se traduce prin accesul direct în lumea noastră interioară şi în realitatea de dincolo, dacă ea există.

Teodor Dume

Teodor Dume: Lenea e ca şi un aluat, există şi creşte doar la căldură şi întuneric.

Teodor Dume

Teodor Dume: Oamenii sunt experimente vii pe care se încearcă definirea timpului.

14/04/2018

Teodor Dume şi Ionuţ Caragea la lansarea la oradea a cenaclului internaţional PRIETENII POEZIEI





















Teodor Dume despre Gheorghe Grigurcu,la împlinirea a 82 de ani

Gheorghe Grigurcu, 82 de ani!
16 aprilie, pentru unii, e doar o zi obişnuită, dar pentru Gheorghe Grigurcu este ziua în care  a împlinit 82 de ani. În fiecare an, în această zi de 16 cobor în mine pentru a-i mulţumi. Deseori îmi spun că tăcerea e un privilegiu de a-i asculta pe alţii. Pentru mine această tăcere a rodit în împinirea a ceea ce sunt astăzi. Gheorghe Grigurcu a devenit un mijloc de comunicare şi de ascultare între oameni, poezie şi tot ceea ce e frumos. Iată deci că nimic din ceea ce este uman nu-i este străin Marelui Gheorghe Grigurcu (“Homo sum, humani nihil a me alienum puto”).
Da, ziua în care ne naştem e cu totul altfel. Şi asta pentru că locuim, pentru o vreme, într-o viaţă în care nu ne aparţine. Paradoxal sau nu, suntem experimente vii pe care se încearcă definirea timpului.
Gheorghe Grigurcu a venit printre lucruri în primăvara anului 1936, aprilie, 16. Coincidenţă sau nu, primăvara aceasta m-a adus şi pe mine (Teodor Dume) tot într-o zi de aprilie 4. Poate că tocmai durerea din frumuseţea acestui anotimp a creat poteca pe care urma să păşim înspre o lume care nu ne aparţine. Chiriaşi în propria viaţă oscilăm într-o zbatere surdă dorind să persistăm ca oameni, dar în lupta cu insignifiantele detalii, uneori, uităm de noi. Nu ştiu, poate că toate aceste elemente sunt semne de recunoaştere a fiinţei.
Aflându-mă printre cei mulţi care nu ştiu prea bine limbajul cuvântului, în acest context, voi încerca să definesc, printr-o simplă punctare, o părticică din Omul Gheorghe Grigurcu, care în această primăvară, da, a împlinit 82 de ani. Acest Om şi mare critic (numărul unu al poeziei din România), care a creat, prin scriitura domniei sale, lumi paralele într-un Univers arhid dar şi punţi de legătură între cuvânt şi cei care ştiu să-l folosească, trăieşte echilibrat într-o lume în care noi cei mulţi încercăm să o descoperim. Comportându-ne ca atare noi cei care încercăm să ajungem, sau am ajuns deja, la poarta cuvântului, îl putem privi, la ceas aniversar, ca pe un uşier care ne validează (sau nu) trecerea prin lumea cuvintelor.
Nevoia de a ne apropia de Dumnezeu, dar şi de noi înşine, ne face să ne privim, din când în când, şi în anumite momente, ca pe nişte frumuseţi prin complexitatea cărora navigăm. Nutresc speranţa că cei mai mulţi dintre noi ne hrănim prin şi cu frumuseţea cuvântului, chiar dacă realitatea ne împinge uneori înspre latura subiectivă cerându-ne sacrificii dar şi respect.
Azi, poate doar azi, nu putem fi subiectivi pentru că exprimarea vârstei, prin ceea ce facem, îmbină respectul cu munca şi cu celelalte elemente definitorii ale vieţii.
Privindu-l pe Gheorghe Grigurcu observ un erou supravieţuitor care s-a debarasat de frică şi neputinţă (deşi elementele acestea nu l-au caracterizat niciodată) într-un sistem social trecut neadecvat firii domniei sale. Identitatea acestui mare Om nu trebuie confirmată şi nici argumentată pentru că drept mărturie stau nenumăratele sale titluri de cărţi şi cronicile pe care le-a semnat indicând cu profesionalism nivelul la care a ajuns omul prin creaţia sa. Nu voi face o enumerare a titlurilor de carte şi nici a numelor acelora care au scris, pentru că ziua de 16 aprilie e un moment unic din viaţa aceluia pe care l-am stimat şi-l stimez şi care mi-a deschis larg ochii înspre cunoaşterea cuvântului. Şi cu această ocazie îi mulţumesc pentru episoadele trăite şi petrecute împreună în "urbea" de pe Criş. Toate acestea au avut un impact pozitiv asupra a tot ceea ce a urmat să fac. Posibil ca aceste amănunte să nu intereseze, dar orice lucru care mi se întâmplă are valoarea şi timpul său. Majoritatea dintre noi suntem lacomi. Vrem mult şi dăruim puţin.(...) Darul meu de suflet pentru marele Om  Gheorghe Grigurcu la împlinirea celor 82 de ani  este respectul pentru mâna pe care mi-a întins-o şi m-a condus pe drumul poeziei şi literaturii. Trebuie să recunosc, şi-i mulţumesc pentru asta, că Teodor Dume, poate, nu ar fi existat în această lume a creaţiei de frumos.
Dialogul cu creaţia, cu frumosul şi cu el însuşi a fost şi este ţinut într-un metalimbaj al operelor şi împlinirilor dominei sale care au lăsat o amprentă pe timp.
"Gheorghe Grigurcu domină de ani de zile viaţa literară fără să se amestece în ea. Nu cred că a existat în ultimii 15 ani un autor mai serios şi, în acelaşi timp mai productiv, indiferent dacă îşi exersa condeiul neobişnuit în comentariul politic, în poezie, în eseu, în polemică, în critică sau istorie literară. (…) El nu este un critic literar care scrie şi versuri şi nici un poet care scrie şi critică literară, el este în egală măsură un poet de primă mărime şi unul dintre cei mai importanţi critici literari ai acestei perioade de tranziţie între milenii” ( Ana Blandiana ).”
„„Pentru cine e dispus s-o facă, devine evident că Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai buni critici de azi”. „Cînd am scris (…) despre o culegere antologică a lui Gheorghe Grigurcu, am indicat numele cîtorva poeţi afini, de la Williams la Benn, pe care originala lui poezie îi evocă în latură stilistică, în felul de a concepe metafora sau în compoziţia poemului. (…)Aceste şocuri imagistice în lanţ, la care poetul ne supune, nu sunt numai decorative, gratuite, ci şi frumoase ca nişte perle date la iveală dintr-o scoică” (Nicolae Manolescu).”
„„Un simbol al intransigenţei devine Gheorghe Grigurcu, criticul literar de mare talent aflat de mulţi ani într-un exil neoficial, la Târgu-Jiu. (…)Cel care are dreptate în absolut este, bineînţeles, Gheorghe Grigurcu(Alex Ştefănescu).

Iată o cifră; 82.
La ceas aniversar, datorită contrastului dintre doi scriitori, îmi sunt încorsetate cuvintele de emoţie. Şi asta pentru că pe Gheorghe Grigurcu l-am cunoscut în împrejurări favorabile mie şi "defavorabile" domniei sale. Spun "defavorabile" domniei sale având în vedere regimul de atunci şi traiectoria pe care o avea de urmat. Acest moment de criză a identităţii a fost punctat de către Gheorghe Grigurcu în prefaţa cărţii mele "Strigăt din copilărie" . Şi iarăşi îi mulţumesc !
Sunt lucruri care se întâmplă uneori în tăcere şi pe care le tatuezi pe suflet. Spuneam la începutul acestor însemnări că  tăcerea e un privilegiu de a-i asculta pe alţii  şi mai ştiu că  împlineşte. Indiferent de pretext, viaţa este un experiment, un refugiu şi rareori un crez.
Spuneam cândva că cel care suferă se contopeşte cu fiinţa şi devine unul şi acelaşi. Acea contopire compensează suferinţa celuilalt.

Din « Urbea » de pe Criş, la împlinirea celor 82 de ani
acelaşi Teodor Dume, vă spune:
La mulţi ani, maestre Gheorghe Grigurcu!

12/04/2018

esenţe

când te retragi în singurătate
Dumnezeu râmâne mai sărac
cu un suflet
*
fericit eşti atunci când 
ajungi la capătul zilei şi-l chemi 
pe Dumnezeu la cină

09/04/2018

Teodor Dume

Teodor Dume: Cel care prin credinţa sa subjugă sentimentul credinţei celuilalt nu face altceva decât să se oprească din drumul său către Dumnezeu.

Teodor Dume

Teodor Dume: Întrebarea pe care mi-o pun în fiecare dimineaţă e dacă mai sunt Om, şi dacă în jurul meu mai sunt şi alţii.

03/04/2018

Tată, e 4 aprilie de Teodor Dume

Tată, e 4 aprilie de Teodor Dume: azi îţi vorbesc despre/o zi de primăvară/când/toţi oamenii se împlinesc/ghioceii sunt mult mai ieftini/decât în anul în care ai plecat/mama şi-a înghiţit ultima lacrimă/spunând că/te-a visat în livada cu pruni/din spatele casei/dormeai sub prunul/...