teodor dume: oradea, pe malul crişului, locul în care mi-am petrecut adolescenţa

oradea, pe malul crişului
(sursa: oradea în imagini)

am citit: menhire, atila racz

Atila Racz

menhire


oricât am scrie realitate este mult
dar mult mai poetică

cum de pildă
ți-ai pune un picior peste altul
și m-ai atinge cu ochii

scrierile în piatră
pe valuri de ape

câtă amintire

neliniștea tălpilor ce calcă praguri
poezia ce moare când te dezbraci
și te lași devorată

ți-am văzut ochii
un lac în care mi-am adâncit chipul
iată nu mai sunt singur ești lângă mine

dacă vezi că în primăvară
grădina
este goală
amintește-ți că nu mai pot
că nu mai sunt tânăr să innebunesc
pământul dăruindu-mă
să-l mângâi
să mă nasc
să te simt
și mai ales să fug de el în copilarie

despre mâine vor scrie alți damnați

eu doar trec printre coapsesle tale
născându-mă

am citit: toamna cu femei, atila racz

Atila Racz

toamnă cu femei
pe dame street

cu mine nu se mai întâmplă nimic

știu că de aici începe sentimentul banal al însingurării
moartea-n picioare

toamna se dezbracă pe străzi
cântărețul de pe dame street și poetul
vând iluzii trec prin pelicula timpului
oameni îchiși în priviri cum vrăbii de sare

printre ziduri nopțile umede prostituatele
și bețiile cu absit
în fiecare strigăt un altul ca un lanț de nisip
pescărușul din cehov înecat în stropii de ploaie

surd încăpățânat să-mi caut drumul
să mă spânzur de fiecare cuvânt neaoș

de când au început ploile trăiesc sub un clopot de mâzgă
nu-mi plac scenariile în care suport stoic securea călăului
ascuțișul frânghiei trupul meu atârnat de un nor
ca în pântecul mamei începutul demumificării

femeia de lângă mine mă înlocuiește cu imaginea unui spartan
poetul pleacă în sărăcie cu fiecare poem mai înduplecat

realitatea colorată cu oameni un cimitir perfect construit
fiecare săpând gropi sub limba altuia fiecare
îngropând neliniștea

alunec pe drumuri șerpești
gheișa mă va îmbrăca în cuvinte
goală ca spinul uscat
îmi va aminti gustul iubitei mirosul ei tânăr ca frunza de lămâi
pașii tălpile însângerate de orizontul spart
trupul ei cald atât de cald încât
fiecare femeie din mine va arde

teodor dume; un alt fel de iubire

în carnea de pe mine

s-a adăpostit un criminal

şi ucide fără zgomot

dar cui îi pasă

oricâte crime ar avea

în fiecare dimineaţă

la amiază şi seara

îl hrănesc cu iluzii apoi

privesc cum îşi caută prada

s-ar cuveni să dau şi eu

câte puţin din moartea mea

sau să o împart frăţeşte 

înainte să vorbesc despre iubire

dar toate astea nu sunt decât gesturi

prin care vreau să iubesc şi să devin mai puternic

decât întunericul ce intră înlăuntrul meu pe furiş

clipă de clipă în fiecare dimineaţă

la amiază şi seara stau la pândă

sângele pofticios pulsează

mă ridic pe durere

şi aştept

teodor dume: gesturi; doar atât cât durează un vis

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13973821/index.html

aş vrea să schimb ceva în mine
pentru o vreme
să redevin copil
ar putea să doară
nu ştiu
nu prea am rude sau
pe cineva aproape de suflet
am avut-o pe Ana
nu tare de mult
a plecat

unii spun că sufletul nu pleacă
de aici până când lucrurile
nu sunt rânduite şi că
se reîntoarce dacă
nu duce cu el
bănuţul de argint
busuiocul şi
câteva lacrimi

Ana s-a reîntors
am văzut-o în vis avea
părul despletit ochii adânciţi
mâinile slabe şi degetele lungi
purta cămaşa albă cu dantela cusută
în ajunul paştelui în care a plecat...

şi-a rotit ochii prin casă
apoi s-a oprit la mine nu clipea
inima îmi zvâcnea ca o rană
m-am trezit
cu ochii umezi
am privit dincolo fereastra
ea dispăruse în întunericul rece şi greu

îmi amintesc cum plângeam
în mine pe furiş ca şi atunci când
eram mic şi nu voiam să-mi dau jos cămaşa
îmi era teamă că mă vede Dumnezeu
aşa îmi spunea Ana

mai cred şi acum că ea
locuieşte aproape de Dumnezeu
şi uneori se uită la mine
ca atunci când mă duceam
la biserica albă din spatele prunilor


de fiecare dată când bat clopotele
la noi plouă de dincolo dealul
se prelinge ca o rază
pe acoperiş
liniştea ronţăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă priveşte şi tace

degeaba

am vrut să spun
cât durează un vis şi să
mă identific cu această aşteptare

nu cunosc semnificaţia gestului
se pleacă pur şi simplu...

dana ştefan. CASA CU DUD (fotografie)

Dana Stefan

Casa - cu - dud
Apuseni

teodor dume: efectul culorii (

am crezut că dincolo de toate
lucrurile de care depind
uneori
e locul în care se adună oamenii
ţinând între degete culoarea
fără de care n-ar exista celelalte

şi am nevoie de această culoare
fie doar şi pentru o singură noapte
pentru că ştiu 
în mijlocul acesteia există 
adevărul despre mine...




(efectul culorii)

AM CITIT*** (A FI SAU A NU FI) :DE CE VOTEZ DA PENTRU DEMITEREA LUI BĂSESCU

De ce votez DA pentru demiterea lui Traian Băsescu?

• Publicat de Anton Vasile în Iulie 14, 2012 la 7:34pm în SOCIALIZARE (Modifică)
• Trimitere mesaj   Vizualizare Discuţii

 http://filosofie-si-literatura.blogspot.ro/2012/07/de-ce-votez-da-p...

Votez DA din următoarele motive:
Pentru măsluirea dosarului Flota, casa din Mihăileanu, afacerea Alro Slatina și spălarea de bani;
Pentru că minte într-o veselie;
Pentru că râde sardonic;
Pentru că e lipsit de caracter;
Pentru că e un laș, mincinos, perfid, lacom și grobian;
Pentru că nu a făcut NIMIC, ABSOLUT NIMIC, pentru România;
Pentru că i-a alungat pe tinerii valoroși din țară;
Pentru că a păstorit o grupare de tip mafiot și nu poporul român;
Pentru că ne-a promis ,,Să trăiți bine!” și bine trăiește doar el și gașca portocalie;
Pentru că a menținut un permanent scandal în societatea românească;
Pentru că a pozat în luptătorul anticorupției și este primul corupt al țării;
Pentru că e fanfaron și bețiv, la fel ca și Carol al II-lea;
Pentru că a sifonat, prin Elena Udrea , mare parte din bugetul țării;
Pentru că și-a creat o avere mare prin șiretlicuri ,,legale” ;
Pentru că și-a cumpărat (cel puțin în al doilea mandat) scaunul prezidențial cu doi pești și-o pungă de mălai;
Pentru că a fraudat alegerile și a fost (i)legal ales, îndeosebi la Paris, cu ajutorul diplomatului Teodor Baconschi ;
Pentru că ne crede un popor de proști ce poate fi lesne păcălit;
Pentru că a creat un sistem de otrepe, gata s-o vândă și pe mă-sa, pentru privilegiile puterii;
Pentru că și-a aservit justiția și procuratura;
Pentru că și-a subordonat principalele instituții de informații ale statului român; pentru că a uzurpat atribuțiile Primului ministru Boc;
Pentru că s-a ocupat doar de compromiterea oamenilor politici din partidele adverse (la fel ca și Carol al II-lea), el, cel mai compromis, dar apărat fiind de autoritatea funcției prezidențiale;
Pentru că a simulat democrația și a generat o oligarhie portocalie, acum a ,,cămășilor albe”, mâine, cine știe dacă nu, a ,,cămășilor verzi” de tristă amintire;
Pentru că a dezbinat societatea românească și a aruncat-o într-o stare de mefiență generalizată;
Pentru că nu a coagulat forțele politice pentru binele țării;
Pentru că a făcut numai rău țării și mai ales românilor;
Pentru că ne-a acrit sufletele;
Pentru că nu a reușit să constituie bipartitismul, cum este practica în principalele țări democratice (SUA,Anglia, Germania);
Pentru că nu respectă VALORILE LIBERALE, ci doar privilegiile și clientela politică portocalie;
Pentru că a politizat toate instituțiile statului cu indivizi abnormi, lipsiți de profesionalism - otrepe aservite lui.
Pentru că a promovat-o pe Eba în ,,succesuri politice”, furând la greu prin madame Ridzi din bugetul statului;
Pentru că mi-a furat din pensie ca să se îmbuibe el și familia lui și acoliții portocalii; pentru că și-a bătut joc de pensionari și de bugetari:
Pentru etichetele maimuțică, găozar, țigancă împuțită; bârfitor (Notă: A eticheta este foarte ușor. Te scutește de a gândi, de a judeca, de a deduce logic . Etichetarea, uzitarea cu obstinație a imprecației (ca țigancă , împuțită , găozari , maimuțică, bârfitor) este tactica insului lipsit de cultură, instinctual și perfid. Un individ, lipsit de judecată logică, recurge cu ușurință la imprecație, metaforă și metonimie generând, în loc de adevăr, doar minciuni sfruntate. Sunt metode uzitate de orice țață de mahala ce se ceartă cu vreo cumătră. Aceleași metode, de țață de mahala, sunt uzitate ca metodele de lucru de către Patapievici și Băsescu. Din aceste motiv, cartea Politice al lui Patapievici este, de la un capăt la altul, O minciună gogonată, la fel cum este, de la un capăt la altul, politica lui Traian Băsescu.
Pentru că a dus-o pe nevastă-sa între țigani și Mondialul i-a pus la gâtul primei doamne o salbă de aur;
Pentru că, în afară de Angela Merkel (pdl-ul fiind afiliat la partidul popular) , ceilalți președinți - Sarkozy și Berlusconi l-au tratat cu sictir;
Pentru că în politica externă nu a realizat nimic, dar absolut nimic;
Pentru că s-a comportat ca un pirat și nu ca un adevărat căpitan de vas;
Pentru că a lovit un copil în modul cel mai josnic;
Pentru că e lipsit de scrupule mimând iubirea de popor; pentru că seamănă perfect cu PERSONAJUL LUI CARAGIALE - AGAMIȚĂ DANDANACHE o canalie de o josnicie fără seamăn, amenințând la fel ca AGAMIȚĂ DANDANACHE cu scrisoarea de CENTRU, pardon neicusorule, de la Înalta Poartă Europeană; Notă: AGAMIȚĂ DANDANACHE = TRAIAN BĂSESCU
Pentru că s-a cocoțat pe umerii românilor, așa cum s-a cocoțat pe umerii nătângului de marinar de pe vasul său;
Pentru că urinează, la fel ca Patapievici, în capul românilor;
Pentru că este cel mai urât bărbat al României.
Vasile Anton, Iași, 10 iulie 2012

teodor dume: efecte secundare

trupul meu e un adăpost pentru săraci

unde se mănâncă şi se bea puţin
uneori e mult întuneric şi se întâmplă
în dimineţile în care intuiesc
existenţa unor sentimente intermediare


deşi nici nu ştiu cât de mult contează


ambuteiajul produce zgomote
un fel de trepidaţii care decantează
sentimentele insalubre
doar atât
cât să pot respira


în toate acele ore
simt o arsură
pare nefiresc


de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi
dimineaţa
când cerul se dilată peste umerii mei
acoperindu-mi teama
la amiază
când soarele se holbează la mine
ca la o piersică coaptă
şi colo mai înspre seară când
mă privesc pe dinăuntru ca să văd
ce-a mai rămas pentru ziua de mâine


ştiu că e o aglomerare de lucruri acolo
printre care şi o suferinţă
ce respiră haotic


dar nu-mi pasă


cel ce ocoleşte suferinţa moare încet
pentru că nimic nu poate
înlocui atingerea


asta e tot...

teodor dume: strigăt din copilărie

La capătul pridvorului un stâlp
albit şi gârbovit ca un moşneag
îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,
de dincolo, de dincoace de prag.

Cum sprijină un Univers de dor
mă-ntorc mereu cu inima la el,
la colţul lumii noastre din pridvor
cu dor de lunci, blajin şi subţirel.

Mă scurg prin el, tăcut , în rădăcini,
şi-mi place-adeseori să mă trezesc
pe zarea zdrenţuită de ciulini
că zbor, că sunt, că vreau şi că iubesc.