teodor dume
VITRALII
PE UN INTERIOR SCOROJIT
(aforisme, citate, gânduri-sentimente)
Coperta
şi tehnoredactare:
Mioara Băluţă
Prefaţă : Ionuţ Caragea
teodor dume
VITRALII
PE UN INTERIOR SCOROJIT
(aforisme, citate, gânduri-sentimente)
Cuvânt înainte
Cunoscut mai ales pentru
frumuseţea sfâşietoare a poemelor sale autobiografice şi profund spirituale,
Teodor Dume, aflat la etapa sedimentării ideatice şi filozofice, încearcă şi
reuşeşte cu minuţiozitate să persifleze vaguitatea şi să-şi cristalizeze
gândurile în volumul „Vitralii pe un interior scorojit”. Nimic riscant, nimic
superfluu; evoluţia scrierii sale este firească şi pune în valoare înţelepciunea
maturităţii creatoare. De altfel, Teodor Dume este unul dintre cei mai
apreciaţi scriitori de aforisme ai momentului, o dovadă în acest sens fiind
includerea sa în Antologia aforismului românesc contemporan, o lucrare de
referinţă realizată de Asociaţia Culturală Citatepedia. Pot afirma că,
împodobindu-mi casa sufletului cu bijuteriile sale lirice, nu am aflat toate
răspunsurile la întrebările cele mai complexe ale vieţii, dar am fost provocat
să caut mai departe drumul care duce către fericire, adevăr şi absolut.
(Ionuţ Caragea)
Această carte apare în
aprilie 2016.
Deci, este în zodia"berbec".
Teodor Dume – “berbec",
născut la 04 aprilie
(dată care îmi
confirmă împlinirea a 60 de ani)
La rândul meu, dedic această
carte altor doi "berbeci":
Dr. Gheorghe Grigurcu, cu
ocazia împlinirii a 80 de ani în această lună,
(născut la 16 aprilie);
Ionuţ Caragea, (născut la 12
aprilie)
1.
cel ce ocoleşte suferinţa
moare încet pentru că nimeni
şi nimic
nu poate ocoli atingerea
2.
a iubi înseamnă a trăi
înăuntrul celuilat
3.
nimic mai trist decât timpul
oprit
între mâinile unui copil
4.
iubirea, două respiraţii
între care
se joacă un copil
5.
gelozia e un fel de ură
împachetată frumos
sau o zbatere de fluture
prins
între geamuri
6.
iubirea nu poate să existe
fără golul
care intermediază atingerea
7.
iubirea e gestul din
lăuntrul formei
topindu-se încet până când
unul se pierde în celălalt
8.
cel mai frumos lucru
inventat de Dumnezeu este iubirea,-
existenţa supremă fără de
care
omul s-ar sufoca în propria
superficialitate
9.
timpul dintre iubire şi om
se măsoară în fericirea
celuilalt.
10.
iubeşte chiar şi atunci când
suferi
pentru că
în tine trăieşte o lume
11.
între EL şi EA, singurul
spaţiu în care
poate surâde un copil
12.
gesturile sunt lucruri
simple
fără de care
nu ar exista iubirea
13.
când iubeşti în interior
se produce o mişcare, o
diversitate de lucruri şi atunci
lumea e perfectă.
14.
sufletul,- cicatricea
existenţei noastre
15.
nici chiar moartea nu doare
mai tare decât dorinţa
de a iubi
sau a fi iubit
dar să nu uităm că şi
iubirea
e o moarte lentă pe care
Dumnezeu
o acceptă ca jertfă pentru
oameni
16.
omul e o clepsidră prin care
se scurge viaţa în culori
şi din ele toate
anotimpurile
17.
singurul mod de a privi
unul în celălalt
e să reinventezi fericirea
din care poate să respire
un copil
18.
femeia,
sub privirile lui Dumnezeu,
naşte oameni
şi cu toate acestea ea
suferă de iubire...
19.
fără începuturi rostul
cuvântului
se pierde la marginea lumii
unde infinitul e o rază
sub care se ascunde Dumnezeu
20.
corpul tău e un templu în
care
intri în fiecare dimineaţă
la amiază şi seara
pentru dezvelirea sufletului
liniştea coboară odată
cu lacrima lui Dumnezeu
întru purificare
21.
moartea, -
singura monedă de schimb
între mine şi Dumnezeu
22.
durerea e povara celui care
o poartă
ca pe o amintire...
23.
nimic nu poate fi perfect
într-o lume
mereu în mişcare
24.
sexul e rădăcina binelui
fără de care răul ar
recidiva...
25.
iubirea este singura
modalitate
de a privi în oameni
iar ura tăişul suferinţei
26.
iubirea e sacrificiul suprem
al umanităţii
iar ura scânteia care o
aprinde
27.
ura este otrava sufletului
iar iubirea antidotul
28.
sexul din dragoste
e semnul prosperităţii de
mâine
29.
sexul îi apropie pe oameni
dar nu le schimbă atitudinea
30.
în dragoste e nevoie de
încredere
dar nu se insistă prea mult
pentru că viciază
personalitatea
31.
lăcomia poate ruina tot ceea
ce
ai construit o viaţă
32.
la urma urmei orice
suferinţă
e o clipă dintr-un infinit
ori o iubire în care oamenii
se retrag ca într-un templu
33.
sexul fără iubire seamănă cu
un preinfarct
în care toate amintirile se
contopesc şi
devin ultime adevăruri...
34.
cea mai eficientă dragoste
este tăcerea
şi atunci inima va vorbi
pentru tine
35.
iubirea este singura cale
prin care inima îţi vorbeşte
despre celălalt
36.
o iubire amăgitoare
poate sufoca o viaţă
iar suferinţa te omoară
încet
37.
nu urca mai multe trepte
deodată că s-ar putea să cobori de-a buşilea
38.
când fericirea se împarte la
doi
e semn de belşug (în
dragoste)
39.
cine se hrăneşte cu iubirea
celuilalt
devine o singură fiinţă
40.
neputinţa de a iubi produce
cicatricea din interior
însă nu este absolută
41.
cine nu este vrednic de
iubire
îngenunchează în faţa
suferinţei
şi moare încet...
42.
cel ce nu iubeşte îndeajuns se
afundă în întunericul lăuntric până la sufocare
43.
moartea e o punte înspre o
altă viaţă
44.
grupul stimulează
sentimentul
de înfrângere a fricii dar
nu o şi elimină
45.
între noapte şi zi doar eu,
-
ascunzătoarea perfectă a
morţii
46.
iubirea e puterea de a ne
aminti
de durerea celorlalţi
47.
iubirea e singura stare a
lucrurilor
pentru care
şi Dumnezeu a plâns
48.
cel care urcă un deal
şi-i măsoară vârful cu
privirea
nu va ajunge la capăt
niciodată
49.
între viaţă şi moarte
se derulează o poveste
în care durerea atingerii
poate fi
ură
iubire
sau trădare
50.
între liniştea lucrurilor
şi aburii ploii
stă mărturia a tot ceea
ce nu poţi să atingi
şi totuşi în intimitatea lor
toate lucrurile respiră...
51.
sunt un om prins între două
vârtejuri
să nu le cauţi sensul
tainele acestora
rămân doar semne
pe urmele timpului
53.
omul nu-l minte niciodată pe
Dumnezeu,
el doar oscilează
între a fi sau a nu fi...
54.
deasupra tuturor lucrurilor
există un timp, parte din
mine
aşa că tot ce construim
rămâne o faptă
55.
singurul lucru la care mă
reîntorc
după ce ating toate
liniştile
este Dumnezeu
56.
iubirea neînţeleasă
se sufocă în propria
respiraţie
precum planta ce creşte
între ziduri
57.
renunţă la ceea ce nu poţi
obţine
pentru că
senzaţia eşecului este
răvăşitoare
58.
fiule,
cineva îţi va spune că am
trecut pe aici
şi poate într-o bună zi va
întreba de mine
tu să-l rogi pe Dumnezeu
să ţină timpul în loc
şi eu te voi privi din
tăişul unei lacrimi
59.
nu datorez nimănui nimic şi
nici nu ştiu dacă
ziua de la capătul
săptămânii
e duminică sau luni şi că
ar fi existat fără Dumnezeu
ştiu însă că-n fiecare zi
prin mine
trec Dumnezeii altor lumi
în care moartea este doar
una
în tot acest timp mă
eliberez de mine
şi vi-l dăruiesc...
60.
de la o vreme mă privesc ca
pe un lucru uitat în podul
casei
ţin ochii deschişi cât să
încapă
Dumnezeu,
discreţia,
sentimentele şi iubirea a
tot
ce nu am cunoscut îndeajuns
61.
aş putea să dispar pur şi
simplu
dar las gândurile să pulseze
în
lumina interioară a
suferinţei
şi asta pentru că
supremaţia
a tot ceea ce iubim
este IUBIREA
62.
nu există iubire fără
atingeri
ci doar înţelesuri nerostite
63.
(se dedică criticului dr. Gheorghe Grigurcu,
la împlinirea vârstei de 80 de ani
< aprilie 2016>şi-n amintirea clipelor petrecute împreună la
Oradea)
dimineaţa la amiază şi seara
cobor în mine să caut
lucruri şi întâmplări
despre care nu o să vorbesc
niciodată
din când în când privesc
înafară ca
ca şi când
aş cerşi puţin aer
văd un cer acoperit cu
linişti
nici măcar o zbatere sau
un zbor de pasăre
doar zidurile ce încă respiră
din mine
fac suma tuturor
întâmplărilor
64.
dragostea e doar un gest
prin care trece liniştea
înspre libertatea
de a iubi şi a fi iubit
65.
în fiecare bătaie a inimii
e un strigăt
un crez
dar şi o uitare...
66.
asemenea unei frumuseţi
orbitoare
orizontul se descompune în
culori
doar o umbră rămâne
constantă
chiar dacă EA este ispita
tuturor întâmplărilor
67.
nicio piatră nu se scufundă
până-n adânc
singura posibilitate
ar fi
sunetul ei
68.
când eram mic aveam impresia
că oamenii mari nu mor
niciodată
şi că bătrâneţea e doar un
loc
din care dezertează ingerii
69.
a ştii să iubeşti înseamnă
să respiri din frumuseţea
celorlalte lucruri
70.
nu ştiu dacă amprentele
tatălui meu
sunt puncte pe
o linie continuă sau
un timp între mine şi Dumnezeu
în orice situaţie sunt un
duplicat
şi mă delimitez de
identitatea celuilalt
71.
aleile pustii poartă
amprenta urmelor a ceea ce am fost
72.
amintirile sunt chipuri
ascunse în suflet
73.
când treci printre oameni şi
nimeni nu te strigă pe
numele mic
înseamnă că mori încet
însă nu uita că
şi amintirile mor odată cu
tine
74.
singurătatea ca şi gest
este singura măsură a
prieteniei
75.
depărtarea, -
ea însăşi o fereastră a
sunetelor spre nesfârşit
76.
corpul meu e un templu în care
intru
dimineaţa la amiază şi seara
pentru dezvelirea sufletului
când îmi împreunez palmele
ca să pot vorbi cu Dumnezeu
durerea mi se transformă în
linişti
apoi mă plimb prin universul
din mine
pentru că fiecare bătaie de
inimă
e o poartă prin care
trece viaţă înspre o altă
viaţă
77.
conştiinţa este un
privilegiu al moralităţii interioare,
cu sau fără norme şi
principii, te reprezintă
78.
gândul e puterea a tot ceea
ce nu poţi face
79.
a fi OM înseamnă să ai
suflet de floare
80.
nu-ţi transforma viaţa în
corvoadă ci
învaţă să fii tu însuţi
81.
iubirea nu are sex, religie
şi nici etnie
82.
curiozitatea îţi umple
goliciunea interioară
chiar dacă ea vine din
faptele altora
83.
viaţa e singura ta
proprietate
şi nu poate fi arendată
84.
tot ce se spune despre
iubire
e o iluzie scrijelită pe
cuvânt
în mijlocul căreia oscilez
însă adevărata semnificaţie
o găseşti înlăuntrul fiinţei
85.
dureros e să iubeşti pe
cineva şi
să nu ai niciodată curajul
de a-i spune
86.
când eşti sămânţă
te descompui în primăvară
şi devii spaţiu dăruind
tuturor
semnele luminii
87.
prieten îţi este acela
care-şi
încredinţează sufletul ca pe
o taină
şi nu se abate din drum
niciodată
88.
umblă printre ridurile meu
un Dumnezeu
fără să-i pese de anotimpuri
îmi numără duminicile din an
de parcă mâine
ar fi ultima zi în care
se mai moare
îmi privesc copilul ca pe o
prelungire a nopţii
şi aştept...
între noi:
trecutul,
o noapte şi celălalt eu
89.
viaţa e un drum cu sens unic
90.
dragostea este lumina din
interiorul fiinţei
şi nu este definitivă
ea poate fi stinsă de ură şi
invidie
91.
viaţa ca şi moartea sunt
două elemente care
produc aceleaşi senzaţii
92.
dragostea se hrăneşte din
trupul celuilalt
precum moartea cu viaţă
93.
în dragoste cuvintele tac,
e singura dată când femeia
se supune de bunăvoie
bărbatului
94.
dragostea e închipuirea
plăcerii
moment în care minciuna
devine adevăr
95.
e o nebunie să aspiri la
dragostea
pe care ştii că nu o vei
obţine niciodată
96.
sexul e partea din tine care
te poate ţine
prizonier în închipuirea
altuia
atât timp cât nu-i
facilitezi atingerea
97.
uitarea e partea din tine
care nu doare niciodată
98.
dragostea este forţa care ne
apropie, -
adică un Dumnezeu nevăzut
99.
dragostea este agentul
secret al trupului care
poate neutraliza sau activa:
ura, iubirea, gelozia,
adevărul sau minciuna
100.
moartea este clipa în care
îl vedem pe Dumnezeu
aşa cum ni-l-am închipuit
101.
frumuseţea este umbra aceea
ce nu putem defini
102.
răutatea maturizează
singurătatea dar nu şi oamenii
103.
niciodată nu vom simţi
bucuria atingerii
atâta vreme cât
vom aştepta tăcuţi
în umbra celorlalţi
104.
copilul meu nu se va vedea
în faptele mele dacă îmi va astupa urma
105.
viaţa e singura stare pe
care o poţi folosi o singură dată
106.
sexul e o slăbiciune a
minţii
care poate schimba fapte şi
oameni
107.
sexul e arta de a şti să-ţi
consolidezi căsnicia
107.
sexul este cea mai profundă
formă (stare)
care te poate elibera de
stres
108.
sexul e singura bijuterie
umană pe care o poţi cumpăra
şi care generează
curiozitatea
însă nu şi împlinirea
109.
singurătatea e o stare a
liniştii lăuntrice
care nu acceptă iubirea
110.
singurătatea este o boală
lăuntrică,
perfidă care te face să
nu-ţi aminteşti de tine
111.
gestul dăruirii (chiar şi a
unui cadou) e motivaţia neputinţei
de a rosti cuvintele...
112.
distanţa dintre tine şi
Dumnezeu se măsoară în rugăciuni
113.
fiecare plecare e o
reîntoarcere în umbra celorlalţi
114.
orice suferinţă are
frumuseţea ei izvorâtă din dragoste, iubire, gelozie sau ură
115.
într-un război cu tine vei
triumfa
doar dacă ştii
cum să-ţi alungi urâţenia
116.
căderile tale interioare te
pot ridica dacă ştii
cum să mergi pe urmele luminii
117.
între mine şi celelalte
lucruri
sunt câteva rupturi
moment în care
Dumnezeu suflă-n lumânare
118.
dovada nefericirii e însuşi
chipul tău
119.
viaţa
e o afacere între Dumnezeu şi Iuda
120.
e noapte între ani
un păianjen se caţără pe întunericul
din mine strâng între palme lacrimi şi ultimul sărut apoi îl strig pe Dumnezeu
dincolo şi dincoace de mine
respiră o altă lume
121.
moartea, o zbatere de
fluture devorat
de dangătul straniu
al unui clopot
122.
sentimentele sunt doar gesturile
unui om viu
care umblă şi vorbeşte cu
nemărginirea
123.
iubirea e o lume în care
durerea se descompune în
fericirea celuilalt
124.
moartea este măsura
echilibrului în univers
125.
vârsta este o cifră iar
bătrâneţea suma tuturor întâmplărilor din copilărie, adolescenţă şi tinereţe
126.
moartea este eliberarea
omului de toate dorinţele
127.
moartea nu este o pedeapsă
ci mai de grabă o amnistie
128.
frumuseţea e o stare pe care
nimeni nu o poate reda
129.
frumuseţea e arma secretă a
fiecărei femei
130.
iubirea este un chin
prin care respiră orice
fiinţă
înaintea morţii
dar să nu uităm că şi
moartea respiră prin noi
131.
între iubire şi nebunie e un
singur pas; curajul
132.
iubirea falsă este dată de
capacitatea de a şti răspunsul
întrebărilor despre tine
133.
poetul este singurul care
trăieşte în lumea altora
134.
când iedera se înalţă înspre
cer, pământul zâmbeşte
135.
iubirea este măsura cu care
Dumnezeu a făcut omul
136.
viaţa e un dar sacru, numai
dăruindu-te
vei şti că ai trăit cu
adevărat
137.
cel care-şi primeşte
prietenul în sufletul său va fi de două ori mai bogat
138.
violul e o dragoste viciată
în care unii îşi ascund neputinţa
139.
timpul tău este distanţa
dintre viaţă şi moarte
140.
într-o viaţă de om singura
datorie pe care o laşi pe pământ este adevărul
141.
sufletul este chipul din
lăuntrul nostru
142.
gândul este cel mai rapid
mijloc de comunicare între oameni
143.
invidia este produsul
succesului celorlalţi şi starea neputinţei tale
144.
atunci când urci un deal nu
ai cum şti pe care parte o să cobori
145.
când vrei să fii fericit
coboară în tine şi nu cere nimic pentru că vei avea de toate
146.
viaţa e ca iedera toamna,
urcă până la un punct apoi cade pe spate
147.
învaţă să suferi pentru că
dincolo de suferinţă vei găsi fericirea
148.
niciodată să nu fluieri după
o femeie pentru că te va lua de prost
149.
dacă vrei să cucereşti o
femeie oferă-i zâmbetul, o floare, încrederea
şi-n cele din urmă toată
dragostea
150.
să nu îţi pară rău niciodată
când pierzi pentru că numai pierzând
vei putea câştiga
151.
iubesc comunismul pentru că
fiecare completează, ce şi cum poate, din avuţia comună, deci totul rămâne
poporului
iubesc şi democraţia pentru
că se fură en-gros, oficial şi planificat din sărăcia celor mulţi, în acest caz
nu aplaudă nimeni pentru că în mâna stângă se ţine găleata electorală plină cu
promisiuni iar în dreapta 50 de lei şi un cupon de pensie
152.
ieşi din umbra semenilor tăi
şi fii tu însuţi, numai aşa îţi vei putea recăpăta demnitatea
153.
când fiinţa îşi pierde umbra
înlăuntrul ei are loc o invazie şi atunci
sufletul evadează într-un
alt timp
154.
poezia este lacrima
sufletului
155.
viaţa este o izbândă iar
moartea un progres
156.
rugăciunea e cea mai scurtă
cale înspre Dumnezeu,
un drum cât o privire şi
nimic mai mult...
157.
umbra este partea care tace,
motivându-şi astfel existenţa
158.
sunt iubirea lui Dumnezeu şi
ura morţii, dar mă bucur de acest privilegiu,- o taină a lucrurilor
159.
sunt o proprietate de care
mă bucur clipă de clipă deşi nu-mi aparţine
160.
fericirea este doar o iluzie
prin care treci dintr-o clipă într-alta
161.
iubirea este vocea neauzită
a inimii şi este suverană
162.
poţi acorda mintea printr-o
logică fină şi multe exerciţii
163.
anturajul te poate ajuta să-ţi
dai seama cine eşti şi să te poţi defini pe tine însuţi
164.
moartea face parte din viaţa
noastră de zi cu zi
165.
fericirea este o stare pe
care ţi-o clădeşti singur
166.
viaţa şi moartea sunt
fenomene de care depinzi, le poţi controla dar nu le poţi învinge
167.
bunătatea trebuie să
contamineze răul
168.
adevăratul erou este acela
care nu trăieşte nicio clipă pentru sine
169.
o piatră rostogolită nu va
ajunge niciodată la ţintă
170.
o rugăciune e ca şi o clipă
trăită lângă Dumnezeu
171.
apropierea de Dumnezeu e o
stare prin care te dezvinovăţeşti de o faptă sau păcat, de fapt, o recunoaştere
a destabilizării a ceea ce unii consideră normalitate
172.
sufletul este cel mai frumos
şi de preţ tezaur al vieţii
173.
iubirea are un cod care
poate fi descifrat doar cu inima
174.
în copilărie trăim partea
bună a lucrurilor iar la maturitate ne ferim de realitatea lor
175.
adevărul se află în natură
iar înţelepciunea în oameni
176.
naivitatea te face un copil,
un copil care suferă
177.
credinţa este singurul tău
aliat care te ajută să trăieşti în siguranţă
178.
moartea este prietenul din umbră
care te scoate din viaţă
179.
moda vine din nevoia de a
imita chiar dacă nu ţi-o asumi
180.
a fi independent înseamnă a
trăi momentele întâmplărilor tale şi să nu mimezi greşelile altora
181.
politica este o invertire, o
atracţie anormală faţă de minciună
şi ar trebui pedepsită prin vot
182.
unii oameni se tem să viseze
pentru că
nu acceptă
realitatea a ceea ce sunt
183.
dragostea este o slăbiciune
care poate provoca cele mai ascunse răni
184.
întâi de toate descoperă în
tine
drumul care duce înspre
fericire
trebuie doar să vrei
185.
omul este istoria a ceea ce
lasă în urmă
186.
viaţa este un război
interminabil
187.
trecutul este o rană care
sângerează ori de câte ori privim în noi
188.
recunoștinţa este un gest
care dispare repede
189.
onoarea şi demitatea sunt
cele mai mari calităţi ale unui prieten adevărat
190.
familia este cea mai sigură
şi sacră instituţie a vieţii
191.
greşelile sunt erori umane
pe care natura nu le-a prevăzut
192.
cel care se crede liber îşi
înşală propriile simţuri
193.
politicienii ignoră cu bună
ştiinţă lumea reală
194.
omul trăieşte într-o lume
paralelă datorită propriilor senzaţii
195.
sufletul omului se cunoaşte
după gesturi
196.
păcatul este o strategie a
religiilor definită de fiecare parte ca pe un adevăr
197.
rugăciunea a fost şi este o
durere îndreptată înspre Dumnezeu
198.
moartea este cea mai uşoară
parte a lucrurilor
199.
o iubire ascunsă doare mult
mai mult decât o rană deschisă
200.
singurătatea te face să te
redescoperi pe tine însuţi
201.
durerea şi iubirea sunt
părţi ale vieţii care te învaţă cum să învingi moartea
202.
la bătrâneţe revenim la ceea
ce ne-am fi dorit să rămânem mereu
203.
nu există durere ci doar
neputinţa de a ne suporta
204.
cea mai bună apărare este
atacul dar să nu-ţi foloseşti prostia ca armă
205.
în inima ta încape o singură
iubire, restul sunt doar chipuri deghizate în îngeri
206.
moartea este scuza tuturor
lucrurilor
207.
este mai uşor să promovezi o
minciună decât să accepţi un adevăr
208.
omul simplu se apropie de
Dumnezeu ori de câte ori îşi ascultă inima
209.
sărăcia şi lipsa de bani
sunt două lucruri distincte: sărăcia uneşte iar lipsa de bani desparte
210.
frica este o stare care
subjugă orice fiinţă
211.
suferinţa este partea cea
mai urâtă a iubirii
212.
când te cobori la nivelul
politicienilor începi să nu te mai recunoşti ca om
213.
corpul tău este un templu în
care cobori ori de câte ori vrei să-ţi aduci aminte de tine
214.
medicul este un laborator
mobil, el nu fumează ci doar experimentează
215.
adevărul devine minciună
atunci când este spus de un politician
216.
a fi politician înseamnă
a-ţi denatura crezul
217.
unii politicieni se nasc
proşti, alţii se contopesc cu prostia
218.
oamenii tebuie să caute
răspunsurile despre lume în ei înşişi
219.
adevărul este o firimitură
din construcţia omului
220.
iubirea e o iluzie, nimic
mai mult, şi totuşi doare...
221.
fiecare urmă apasă o durere
care ne permite să privim în trecut
222.
adevărata jertfă înseamnă
a-ţi iubi duşmanul
223.
tăcerea este durerea mută a
sufletului
224.
sexul pe bani delimitează
partea mecanică de cea afectivă
225.
sexul este cea mai perfectă
armă a tuturor timpurilor cu care poţi dezarma cel mai înfricoşător inamic
226.
pedeapsă de după moarte nu
există pentru că atunci Dumnezeu nu ar mai avea niciun sens
227.
bunătatea te face prada
celor pe care îi ajuţi
228.
iluzia este hrana de moment
a omului slab
229.
viaţa nu oferă daruri ci
doar posibilitatea de a le avea
230.
moartea este o viaţă
împlinită şi nicidecum o temere
231.
furia este starea de moment
a neputinţei tale
232.
iubirea este un mijloc de
locomoţie complex care se deplasează sub impulsul sentimentelor
233.
când guvernanţii sunt lacomi
şi corupţi
ţara devine săracă
adâncindu-se, sărăcia va naşte ură, dispreţ şi evaziune, cei puşi
pe căpătuială vor invoca trecutul ca pe o pecingine, iar cei săraci se vor
complace în situaţia creată de ei înşişi prin vot.
234.
nu judecaţi oamenii, doar
faptele lor
235.
nu există nu pot, ci doar
incapacitatea de a fi tu însuţi
236.
cei care profită de prostia
altora sunt nişte lacomi naivi
237.
la capătul oricărui drum
aşteaptă o altă umbră
238.
niciodată să nu te cobori la
nivelul celor mai jos decât tine,
ci lasă-i să se ridice ei la
nivelul tău
239.
fiecare om are dreptul la
mândria sa ca la o nouă şansă
240.
un astfel de frig scrijelind
înăuntru
ca un ţipar
sub umbră o tresărire
lipsită de gesturi
(timp)
241.
omul fără prieteni devine
propria sa umbră
242.
învaţă să crezi în ceea ce
eşti
243.
între dragoste şi gelozie
mereu este un EA şi un EL
244.
invidia este un fel de
iritare a neputinţei
245.
dacă insişti mereu vei
obţine câte ceva, însă niciodată nu vei avea totul
246.
oamenii mor nu neapărat din
cauza neputinţei lor ci şi
din cauza neputinţei altora
247.
dacă ştii să ierţi vei face
un pas către tine însuţi
248.
cel care ştie să iubească
crede în celălalt mult mai mult decât în el însuşi
249.
întotdeauna trebuie să vezi
dincolo de ceea ce vrei
250.
dacă îţi ignori greşala
înseamnă că îţi ignori propria conştiinţă
251.
frica te face incompatibil
cu ceea ce eşti
252.
frumuseţea fără puţină
demnitate nu ajută la nimic
253.
doi oameni; unul sărac altul
bogat nu pot merge niciodată pe acelaşi drum
254.
nu în tot ce crezi e şi
adevărat
255.
între femei şi artă nu e
nicio deosebire
257.
nu poţi învinui pe cineva în
numele dorinţei tale doar pentru a te răzbuna
258.
orice clipă are valoarea ei,
însă puţini ştiu să o preţuiască
259.
cine poate intra în sufletul
copilului trăieşte o a doua viaţă
260.
Dumnezeu este al tuturor şi
nu poate fi negat decât de neputinţa sufletului
261.
bunicii şi copiii sunt alei
ale sufletului
262.
unii oameni se ascund în ei înşişi
pentru a-şi masca neputinţa
263.
a şti să deosebeşti
lucrurile după întrebuinţarea lor
nu este un atribut al inteligenţei
ci o necesitate
264.
iubirea este un pansament
care nu întotdeauna închide rana
265.
cuvântul nerostit e temniţa
trupului
266.
ordinea lucrurilor impusă de
oameni strică echilibrul naturii
267.
credinţa nu se învaţă ca şi
tabla înmulţirii, ea trebuie să fie în tine însuţi
268.
singurătatea - locul din
propria-ţi rană
269.
cu cât dormi mai mult cu
atât ţi se încetineşte timpul şi anii trec degeaba
270.
eu am reuşit să am ceea ce
tu nu ai: credinţa
271.
fii calm şi caută în ceea ce
alţii au lăsat în urmă
272.
siguranţa şi liniştea
noastră interioară ne-o poate da doar credinţa
273.
arta dispare odată cu natura
274.
a te bucura de ceea ce faci
nu înseamnă pricepere ci înţelepciune
275.
când tăcerea din tine vorbeşte
e semn de înţelepciune
276.
în aparenţă omul tăcut
oscilează între prostie şi inteligenţă,
însă depinde cine-l priveşte
277.
păianjenii nu ucid
ei strâng între colţuri
timpul
şi-l anesteziază pănă când
mă întorc acasă
278
nu poţi să te adaptezi
momentului ci doar realităţii momentului
279.
tăcerea este partea cea mai
suspectă
a unui individ,
timp în care mintea caută
alternative
280.
o suferinţă de care nu vrei
să scapi este iubirea
281.
caută misterul dragostei în
plăcerea altora şi
vei găsi curajul de a privi
în tine însuţi
282.
a fi fericit înseamnă a te
înţelege pe tine însuţi
283.
neînţelesul oferă sensuri pe
care omul
le interpretează în favoarea
sa
precum soarele satisfăcut
scurtându-şi lumina
-II-
(micropoeme)
284.
soare de vară -
doar sub căpiţa de fân
lacrima umbrei
285.
limba de clopot
sprijinită-n păianjen -
sat aproape gol
286.
casa bunicii -
flori uscate în borcan
şi nicio umbră
287.
broasca la pândă -
iazul a amuţit
pentru o clipă
288.
pustietate -
iedera invadează
podul casei
289.
la optzeci de ani -
trestie gânditoare
în prag de seară
290.
înmormântare -
rotiri negre pe cer şi
o lumânare
291.
toamnă târzie -
doar vântu-ngenunchează
pe arătură
292.
foamea de seară -
un covrig şi două nuci
opreşte jocul
293.
hatul lui tata -
douăzeci tone de grâu
într-o căpiţă
294.
iarna devreme -
cuşma bunicului în
capul lui tata
295.
liniştea zilei -
lângă căpiţa de fân
doi îndrăgostiţi
296.
melancolie -
doi porumbei cioc în cioc
şi o privire
297.
toboşar băut -
cu capu-n oala de lut
bate ritmul
298.
din brazdele mici
ciugulesc porumbeii -
vară ploioasă
299.
pustietate -
sub poarta larg deschisă
doarme un câine
300.
seară de toamnă -
doar frunzele rujinii
plutesc pe apă
301.
miros de floare
printre gânduri ascunse -
aniversare
302.
crucea bătrână
doar verdele din iarbă
o mai sărută
303.
streaşina casei -
îndestulată de nori
lăcrimează
304.
vară toridă -
sub mestecenii umbroşi
doar bunicul şi eu
305.
la umbră sub nuc -
bunicul, nepotul şi
un scrânciob bătrân
306.
pustietate -
în poarta deschisă larg
bate viscolul
307.
după ploaie -
un muşuroi de furnici
caută soarele
308.
soare-n amiază -
sub cireşul înflorit
o pălărie
309.
bucuria mamei -
în ocolul casei
zgomot de paşi
310.
seară de iarnă -
zgribulit bunicul
închide poarta
311.
fântână seacă -
peste zidul răsturnat
cumpăna ruptă
312.
rogu-vă, călcaţi încet
asemeni umbrei
mă retrag în mine pentru
a mi se ierta ceea ce am
fost
o taină...
313.
dacă eu sunt poarta spre cer
şi Dumnezeu este calea
atunci copilul meu va fi
consistenţa trupului sau
şoapta morţii trupului meu?
(poarta spre cer)
314.
în a şaptea zi când Dumnezeu
deschide albumul cu fotografii
priveşte şi lasă un semn
totul pare să fie perfect
315.
mi-e cald şi plâng insistent
nici nu ştiu dacă mi-am
tăiat venele
adio!…
316.
mă aşez în faţa oglinzii şi
privesc
între tine şi Dumnezeu
e o singură cale…
317.
sunt exilat într-un loc
unde se umblă pe vârfuri
pe semne se moare…
318.
din ziua de ieri ai rămas
doar tu
o poveste stranie şi un trup
pierdut
între El şi Ea
319.
pe o pagină din mine
stă scris numele tău
singurul care
hrăneşte o viaţă
320.
te iubesc nu te iubesc
este singurul neadevăr pe
care-l rostesc…
321.
ceea ce nu ştii e că moartea
stă la semaforul din
intersecţiile urbane
blocat pe roşu doar atunci
când iubeşti
322.
oamenii intră în amintirea
celuilalt
lăsând o poveste...
323.
o viaţă pleacă alta vine
însă
puţini ştiu că
între cele două respiraţii
sunt două lumi şi un singur
loc
din care se pleacă
şi Dumnezeu se află în
derută
(ca o linişte)
324.
istoria o scriu oamenii
politici
iar fericirea oamenii
sinceri şi liberi
325.
cei care nu-şi pot justifica
existenţa
mor încet
326.
înţelepciunea este şi o
formă prin care
inventariezi greşelile
altora
327.
moartea este clipa în care
nu-ţi vei mai dori nimic
decât un răgaz pentru a
dărui şi pentru
a te recunoaşte pe tine
însuţi
328.
caută în tine ceea ce vrei
să găseşti în alţii
329.
ceea ce se întâmplă astăzi
nu se poate întâmpla mâine
pentru că viaţa se
raportează la clipa pe care o trăim
330.
bătrâneţea este momentul
momentului împlinit
331.
cel mai important lucru din
viaţa mea
sunt eu şi sentimentele mele
pentru că ele
pot influenţa şi alte
suflete
332.
iubirea nu are culoare şi
nici formă dar
poate deveni ornament pentru
suflet
333.
omul devine liber şi fericit
doar prin faptele sale
334.
vorba mamei e ca o rugăciune
îndreptată înspre Dumnezeu
335.
fericirea e acelora care
ştiu să o aprecieze dar e şi o măsură de curaj
pentru cei anemici cu ei inşişi
336.
viaţa este o luptă cu tine
însuţi
dar şi cu neputinţa
de a fi ceea ce-ţi doreşti
să fii
337.
cel care nu ştie să-şi
aprecieze mama îşi neaga propria existenţă
338.
oamenii au multă dragoste
însă nu şi puterea de a o dărui
339.
dimensiunea vieţii o poate
defini doar omul prin ceea ce face
340.
omul sincer va fi mereu
incompatibil cu cei din jur
341.
o suferinţă indusă produce
efecte fizice dar şi sufleteşti
342.
momentul de profunzime al
iubirii eclipsează şi alte simţuri
343.
Dumnezeu se uită la ce ai în
suflet şi nu la ce ai pe tine
344.
moartea este tăcere, o umbră
fără urmă
345.
nu căuta moartea în oameni
şi nici în urmele acelora care au fost,
caut-o mai de grabă în
tăcerea lor
346.
sunt un nebun îndrăgostit şi
mă plimb prin ziua în care
Dumnezeu a creat omul după
chipul şi asemănarea sa,
acea iubire divină născătoare
de moarte
347.
nu mă îndoiesc de ceea ce am
fost
ci de ceea se sunt,-
o respiraţie a clipei
348.
iubirea e ceva divin,
singurul lucru pentru care merită să suferi, să te bucuri şi să trăieşti
349.
toţi cei care trăiesc în
suferinţa poetului
se hrănesc din frumuseţea
cuvântului
350.
nu poţi iubi dacă nu ştii ce
e iubirea însă
poţi mima iluzia unei iubiri
351.
oare de ce se moare fără ca
timpul
să-ţi îngăduie să te cunoşti
pe tine însuţi
352.
nu treceţi pasivi unul pe
lângă celălalt, ci
strigaţi-vă pe nume, nu
numai duminica
353.
greşelile sunt slăbiciuni
ale înţelepciunii şi le poţi corecta doar dacă le vei înţelege sensul
354.
fericirea este starea care
dă sens sufletului
355.
prin cuvânt, rostuirea
frumuseţii,
oamenii se apropie unul de
celălalt
căutând dimensiunea
sufletului.
acea dimensiune se traduce
prin accesul direct
în lumea noastră interioară
şi în realitatea de dincolo,
dacă ea există...
356.
să nu pretinzi altuia să fie
ceea ce tu
nu poţi fi
357.
titularul iubirii nu poate
fi niciodată un bărbat, el poate fi doar un intermediar
358.
lucrurile pe care nu le
înţelegi complică existenţa celorlalte
359.
mamele au nume de anotimp,
adică de viaţă
360.
cel mai bun argument contra
minciunii este adevărul
361.
oare de ce se moare fără ca
timpul să-ţi îngăduie să te cunoşti pe tine însuţi?
362.
nimeni nu poate trăi mai
multe adevăruri deodată, fiecare se intersectează doar cu propriul său adevăr
363.
cum să fac diferenţa între
mine şi un punct care pulsează identic?
364.
timpul mi se scurge în palma
lui Dumnezeu ca o rugă...
365.
câteodată mi-e frig şi sunt
trist şi atât de singur încât mă aud când îl strig pe Dumnezeu
366.
fii fericit chiar şi cât
durează un vis şi vei uita semnificaţia durerii
367.
moartea trăieşte ca o femeie
în mijlocul lucrurilor
cu singura deosebire că nu
trădează
368.
viaţa nu e un film care se
derulează secvenţă cu secvenţă,
ci e o zbatere care
alimentează secvenţa
369.
când lupţi cu răul devii rău
însă nu şi invers...
370.
munca te scoate din sclavia
neputinţei şi
din gândul umil al
celorlalţi
371.
caută misterul dragostei în
plăcerea altora
şi vei găsi curajul de a
privi în tine însuţi
372.
adevărul şi minciuna sunt ca
doi fraţi siamezi,
nu o să le găseşti niciodată
separat
373.
caută adevărul în spusele
mele dar nu ignora nici minciuna
374.
oamenii nu mor ci doar se
reîntorc în ceea ce au fost
375.
poate sunt vinovat pentru
multe lucruri şi
din lipsa unor gesturi mă mint
şi-mi spun; exist
376.
poate sunt vinovat în ideea
că n-am ştiut
să aprind o lumânare pentru
tata
dar exista riscul să nu pot
să-l mai strig
377.
nici nu ştiu dacă sunt
fericit sau trist
ştiu doar că nu-mi aparţin
378.
înăuntrul meu e strâmt,
nimeni nu intră, nimeni nu iese
e o lume numai a mea cu
reguli stricte
numai că nu-mi dau seama
cine
a trecut ultima oară prin
mine
379.
există zile în care îţi
doreşti să nu mai fii cel care ai fost
380.
să fii într-o zi ceea ce nu
ai fost
îţi trebuie timp
mult timp
ca să poţi să priveşti prin
oameni
dar să nu te rătăceşti
prin respiraţia lor
381.
omul tăcut îşi coace
singurătatea
382.
oamenii cu ochii mici văd
lucrurile mari
383.
acceptă-ţi durerea ca parte
din tine şi te vei bucura pe deplin de ceea ce eşti
384.
adevărul este mai sofisticat
decât minciuna
385.
nu poţi cere judecătorului
să mintă dar poţi să-i sugerezi
386.
nici chiar moartea nu poate
stinge frumuseţea unor lucruri doar prin atingere pentru că nimeni nu poate
respira din întunecimea celuilalt
387.
voi muri între clipele din
căderea liberă frunzei toamna şi voi deveni neputinţa de a mai fi ceea ce am
fost
388.
fiul meu -
singura poartă deschisă spre
altă naştere
389.
încearcă să vezi ceea ce
alţii nu vor să vadă
390.
omul bun clădeşte mândria
celuilalt, iar omul rău se clădeşte pe mândria celui bun
391.
bătrâneţea este ca şi apa
care a netezit pietrele lăsate de izbelişte pe fundul unui râu
392.
frica te face să uiţi de
tine însuţi
393.
şi răul este bun câteodată,
te învaţă să preţuieşti binele
394.
noaptea este singurul loc în
care îţi poţi depozita grijile
395.
daţi-mi un motiv care să mă
facă fidel doar unei singure iubiri
396.
închipuirea este o stare de
vis care îţi confirmă neputinţa
397.
pe omul nemulţumit şi
acaparator îl satisface şi ceea ce nu există
398.
a pune răul în faţă nu
înseamnă a fi grijuliu, ci frică şi neîncredere
399.
prin cuvânt, rostuirea
frumuseţii, oamenii se apropie unul de celălalt căutându-şi dimensiunea
sufletului, acea dimensiune se traduce prin accesul direct în lumea noastră
interioară şi în realitatea de dincolo, dacă ea există
400.
durerea este singura parte a
vieţii
care te învaţă cum să
învingi moartea
401.
nu ucideţi pentru că nimeni
şi nimic
nu vă poate motiva gestul
402.
diferenţele dintre oameni
sunt abuzuri ale naturii
403.
libertatea de-a fi tu
însuţi,
fără prejudecăţi şi
privilegii,
ţi-o dă Dumnezeu
însă contează măsura în care
o înţelegi
404.
din slăbiciunile mele îmi
fac ziduri
iar din cele ale părinţilor
mei
îmi croiesc căi de atac...
405.
cei care nu ştiu să ierte şi
să iubească
nu-şi înţeleg sufletul
406.
preţul şi valoarea sunt două
lucruri distincte: preţul este partea comercială a conştiinţei iar valoarea
este partea de cunoaştere a sinelui
407.
între ură, dispreţ şi
invidie e doar prostia, singura dovadă împotriva neputinţei
408.
nu poţi defini ceea ce nu
simţi
409.
la Dumnezeu poţi ajunge doar
prin oameni
410.
invidia este o formă care te
ţine mereu în stres
411.
iubirea înfrumuseţează
sufletul, însă nu poţi iubi cu adevărat ceea ce nu atingi
412.
valoarea nu este un act de
cunoaştere ci mai degrabă o expresie a inteligenţei
413.
omul sincer devine sclavul
propriei mărturisiri, adică un om slab
414.
prefăcătoria este o
componentă a neputinţei tale care te protejează de tine însuţi
415.
cel care crează invidia este
superficial cu el însuşi
416.
eşti înţelept dacă ştii să
taci şi inteligent dacă ştii când să taci
417.
iubirea e un modelator de
suflete iar dragostea doar un gest...
418.
iubirea este timpul din
bătăile inimii iar dragostea doar clipa care le accelerează
419.
sexul este o plăcere
convenită între părţi şi este perfect când există un interes comun
420.
sexul nu este doar cea mai
intimă parte a fiinţei ci şi cea mai sinceră clipă din viaţă
421.
doar cei puternici uită de
moarte zâmbind...
422.
pentru a stimula plăcerea
celuilalt, în sex, cel mai important lucru, alături de imaginaţie, este
sincronizarea
423.
nu există învins sau
învingător ci doar o clipă favorabilă sau nefavorabilă uneia dintre părţi
424.
oamenii mor pentru a face
loc altora, însă puţin ştiu că ei trăiesc prin faptele lor
425.
să iubeşti pe cineva e ca şi
cum ţi-ai construi o fântână de lumină în inimă
426.
eşti fericit atunci când
condiţia umană îţi permite şi asta nu ţine de înţelepciune şi nici de
inteligenţă
427.
memoria este un bun pe care,
cu timpul, îl pierzi deşi nu intră în posesia altcuiva
428.
intimitatea este partea de
întuneric a lucrurilor pe care ţi-o accepţi ca regulă a ceea ce eşti
429.
lumina este populată cu
umbre chiar dacă nu se văd
430.
ambiţia este un atribut al
întrecerii dintre binele şi răul din tine
431.
cu cât suferi mai mult cu
atât eşti mai bun însă relaţia dintre suferinţă şi bunătate se întreţine prin
sacrificii
432.
omul, indiferent de religie,
orientare sexuală sau politică, are doar două opţiuni: a fi rău sau a fi bun
433.
mărturisirea adevărului
eliberează sufletul iar mărturia mincinoasă îl încorsetează
434.
prietenia de grup
declanşează invidia
435.
prostia este o evadare din
limitele normalului dar şi din tine însuţi
436.
în faţa iubirii îngenunchezi
umil, însă poţi deveni sclavul ei dacă nu ştii momentul în care să te ridici
437.
dragostea este un transfer
de sentimente oscilatoare
438.
un amănunt, fără de care nu
poţi fi şi de care uiţi mereu, este moartea
439.
cel care nu vrea să facă
nimic îşi exersează dorinţa prin somn
440.
lenea e ca şi un aluat,
există şi creşte la căldură şi întuneric
441.
construieşte-ţi viaţa cu (şi
pe) propriile-ţi forţe pentru că fiecare clipă apropie sfârşitul
442.
un lucru ieftin nu poate fi
bun, ci doar util pentru moment
443.
să nu imiţi niciodată ceea
ce nu poţi fi pentru că nimicul acela va respira din tine
444.
doar cel care nu se
recunoaşte pe sine nu-şi vede chipul în fapte
445.
cu cât te plângi de nimicuri
cu atât mai mult vei înceta să-ţi aminteşti de tine
*
O inspirată reflexitate
Fără
nici o îndoială, aforismele lui Teodor Dume, sunt un rezultat al împletirii
reflexivităţii ideatice coroborate cu o notă poetică care primeşte la rândul ei
o diversitate de colorituri, nuanţând o substanţă certă şi originală a unei
realităţi a afirmaţiilor definitorii, care confirmă o balanţă a intensităţilor
unor trăiri, mai mult sau mai puţin ,însărcinate cu un nou născut care se
numeşte Speranţă, cum ar fi atunci: „când
iubeşti în interior se produce o mişcare, o diversitate de lucruri şi atunci
lumea e perfectă” sau „fără
începuturi rostul cuvântului se pierde la marginea lumii unde infinitul e o
rază sub care se ascunde Dumnezeu”. Divinitatea e rostuită la Teodor Dume
în ipostaza salvatoare care dă sens existenţei, prin iubirea şi ura ce devine o
osie care învârte roata întregului eşafodaj al lumii prin care ne ducem zilele:
„iubirea este singura modalitate de a
privi în oameni iar ura tăişul suferinţei”.
Luate
în ansamblu, aforismele lui Teodor Dume, par a fi mai degrabă versetele unei
biblii existenţiale, asezonată cu un realism tulburător de o inspirată
reflexivitate în armonie relaţională cu efectele şi cauzele lor.
(*Sorin
Cerin,
filosof,
autor de aforisme, eseist, poet şi romancier)
*Citindu-l pe Teodor Dume
mi-am reamintit de atingerea evanescentă a poeziei. Intim şi melancolic,
resemnat şi robust, sensibil şi lucid. O suită de expresii foarte izbutite şi
de o mare sugestivitate fac deliciul cititorului dezvăluind un univers liric ce
se smulge simplului subiectivism şi universalizează trăirea poetică a
autorului.
(*Călin Sămărghițan,
scriitor)
*”dacă eu sunt poarta spre cer
şi Dumnezeu este calea
atunci copilul meu va fi
consistenţa trupului sau
şoapta morţii trupului meu?”
(poarta spre cer, de Teodor
Dume)
…foarte bun, un fel de concentrat liric, scris la
tensiune înaltă şi lipsit de concesii. Chiar dacă felul ăsta de scriitură e
greu de digerat (mă refer la "încifrarea" versurilor şi la efortul de
analiză cerut de fiecare dintre enunţurile lirice în parte) cred că, în cazul
unor texte de o asemenea calitate, lectura merită efortul.
(*Adrian Suciu,
scriitor)
* poezia lui Teodor Dume
devine la fel de clară precum Ideea de Dumnezeu:
"în a şaptea zi când Dumnezeu
deschide albumul cu fotografii
priveşte şi lasă un semn
totul pare să fie perfect"
(*Nicolae Popa,
scriitor, Republica Moldova)
* Poetul Teodor Dume
deschide ochii mari, face un inventar insolit a minunilor lumii, creează o "corolă de minuni" proprie,
utilizând tehnici apropiate de poezia asiatică
sunt mici poeme - rugi - şoapte line înspre cosmos
unde se află hieroglifele eternitaţii care îl aşteapta, în şirul străbunilor
deveniţi praf stelar.
Magia poeziei calmează angoase, cheamă clapele
melancoliei, pentru ca treptele să fie cât mai line, când va veni clipa, în
fond "mioritică" de contopire cu cerul.
Acest exerciţiu cere o concentrare, o meditaţie si o
disciplină de creaţie apreciabile.
(*Nache Mamier Angela,
scriitor, Franţa)
*când simplitatea expresiei, naturaleţea
transmiterii fac sinusoide existenţiale, este poezie.
mulţumesc, Teodor Dume!
(*Cristina Ştefan,
Lira21)
* Poezia dumiană este una a
stărilor. Starea de singurătate, starea de aşteptare, starea de visare, starea
metafizică, starea de meditaţie, starea de nedeterminare, de nedumerire, de
aflare pe o margine sau alta a sinelui, a lucrurilor apropiate ori îndepărtate.
Citind de la un capăt la celălalt, rămâi cu impresia că poetul Teodor Dume este
în continuă stare de meditaţie. El îşi pune întrebări despre viaţă, fie din
postura de copil, fie din cea a tatălui său, fie chiar din postura de tată la
rândul său.
De fapt, grupajele sale
poetice din versuri scurte care se dezlănţuie pe verticală, ca un plânset,
uneori sintr-un singur cuvânt, sunt idei emise în baza unor inepuizabile
meditaţii asupra rostului vieţii, asupra propriului rost.
(*Ottilia Ardeleanu)
