http://www.poezie.ro/index.php/press/14127589/Teodor_Dume,_carte:_Lacrimi_de_pe_altarul_trupului
Cartea apare la editura Pim, Iaşi
- format 20,2/13,6
- 84 de pagini, alb-negru
- copereta, Mioara Băluţă
- editor, Mioara Băluţă
Mulţumiri:
- Poezie.ro
- Editurii Pim
- Mioarei Băluţă
- Tuturor semnatarilor din pagina repere critice care au lăsat semne constructive sub texte, aici pe poezie.ro, sau în diferite cronici şi în mass-media
- Vouă tuturor prietenilor mei care mi-aţi fost alături în cei peste 10 ani de când activez pe poezie.ro
spicuiri din Repere critice,
(ultima parte a cărţii,Lacrimi de pe altarul trupului)
*
Versuri de top, cu mult peste media celor publicate de alte reviste cu pretenţii, semnează Teodor Dume
(Marin Ifrim, Revista OPINA)
*
vizavi de poezia lui Teodor Dume s-ar fi pronunţat şi celebrul critic de poezie - el însuşi poet important - Gheorghe Grigurcu. Descoperim (înainte de a consulta şi părerile altora) o poezie de notaţie metafizică, existenţială - marea tentaţie a poeţilor dintotdeauna.”
(Remus V.Giorgioni,
rev.actualitatea literară,nr.80 / 2018)
*
Teodor Dume este un poet de mare calibru, un poet adevărat. Scrie o poezie autobiografică, încărcată de suferinţă şi pesimism, asemănătoare cu poezia colegului său de generaţie, Galetaru (a se citi cronica subsemnatului despre Geo Galetaru pentru comparaţii şi similitudini). Valoarea lui Teodor Dume este menţionată şi de Gheorghe Grigurcu în cuvântul înainte al cărţii. La început reputatul critic afirmă că Teodor Dume, „în plan organizatoric alvalorilor, poate fi, pe durata a câtorva versuri, egalul poeziei mari”, iar către sfârşit plusează pentru valoarea autorului şi nu doreşte să fie contrazis „pentru că scriitura domniei sale are o capacitate asociativă şi vine să confirme o simplitate de un straniu rafinament”. Cert este că opinia lui Gheorghe Grigurcu este un semn clar că autorul a urmat un drum ascendent şi merită toată atenţia noastră.
(Ionuţ Caragea,
scriitor/membru USR,Revista Luceafărul)
*
“Teodor Dume.
Autorul acesta îşi urmează destinul cu răbdarea unui minorit dintr-o mânăstire bizantină, însoţind cu dragoste şi graţie, literă cu literă, literă după literă, un poemreceptacul. Acela mărturisind că ne putem aştepta, în continuare, dat fiind harul autorului, la alte cărţi utile bilanţului istoriei liricii noastre postbelice.”
Ionel Bota,
(Atelier critic, revista Sintagme literare nr.5)
*
Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forţa sa de caracter, este calea care adânceşte, la Teodor Dume, misterul lumii (…).Poetul simte o elevaţie reflectând la conceptul şi percepţia Timpului. Ţine piept, este pregătit în faţa atâtor abise, consimţite, atât morale cât şi fizice, ne conduce la poetul simbolist care spunea: ”am avut mereu senzaţia abisului, nu numai abisul somnului, dar şi abisul acţiunii, al visului, al amintirii, al regretului şi al remuşcării, al frumosului, al numărului. Acum mă simt tot timpul ameţit” (Charles Baudelaire) Ferestrele deschise de Teodor Dume sunt luminate de o candelă a frumosului, a sinceritaţii absolute, a unei sfinţenii asumate, condiţie sine qua non de a ajunge la esenţele universale, poezia fiind teritoriul nelimitat al absolutului. Viata spiritului este tainică şi fără Dumnezeu, autorul nu se vede pe drumul morţii, cel mai semnificativ şi mai profund eveniment al vieţii. Poezia este accesitul transcendental, poetul refuză omul tragic, optează pentru tot ce este graţios ori sublim în acest paradis regăsit, întindere de ape liniştite
«şi câteodată cu resturi de durere»
(Angela Nache Mamier, Scriitor – Franţa,
Azil într-o cicatrice,ed.Pim -Iaşi)
*
„Prin volumele editate până în prezent, Teodor Dume şi-a câştigat notorietatea şi simpatia cititorilor, fiind aşteptat şi întâmpinat, cu fiecare nouă apariţie, fiind cotat unul dintre cei mai originali poeţi contemporani.
El îşi urmează vocaţia lirică, fără să îmbrace straie de împrumut, lăsând liberă Pasărea Poemului să zboare, după propriile îndemnuri ale inimii. Şi aceasta nu greşeşte drumul de-ntors în acasa sinelui, drum pe care-l recunoaşte după semne numai de ea ştiute.”
(Cezarina Adamescu,
durerea din spatele cărnii)
Faţă în faţă cu mine
azi stau faţă în faţă cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună şi
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră
azi voi învăţa cât
să dau vieţii
cât morţii şi cât să
las lui Dumnezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur
poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toţi rătăciţii pământului
şi când moartea
mă va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe
departe...
(Teodor Dume)
- format 20,2/13,6
- 84 de pagini, alb-negru
- copereta, Mioara Băluţă
- editor, Mioara Băluţă
Mulţumiri:
- Poezie.ro
- Editurii Pim
- Mioarei Băluţă
- Tuturor semnatarilor din pagina repere critice care au lăsat semne constructive sub texte, aici pe poezie.ro, sau în diferite cronici şi în mass-media
- Vouă tuturor prietenilor mei care mi-aţi fost alături în cei peste 10 ani de când activez pe poezie.ro
spicuiri din Repere critice,
(ultima parte a cărţii,Lacrimi de pe altarul trupului)
*
Versuri de top, cu mult peste media celor publicate de alte reviste cu pretenţii, semnează Teodor Dume
(Marin Ifrim, Revista OPINA)
*
vizavi de poezia lui Teodor Dume s-ar fi pronunţat şi celebrul critic de poezie - el însuşi poet important - Gheorghe Grigurcu. Descoperim (înainte de a consulta şi părerile altora) o poezie de notaţie metafizică, existenţială - marea tentaţie a poeţilor dintotdeauna.”
(Remus V.Giorgioni,
rev.actualitatea literară,nr.80 / 2018)
*
Teodor Dume este un poet de mare calibru, un poet adevărat. Scrie o poezie autobiografică, încărcată de suferinţă şi pesimism, asemănătoare cu poezia colegului său de generaţie, Galetaru (a se citi cronica subsemnatului despre Geo Galetaru pentru comparaţii şi similitudini). Valoarea lui Teodor Dume este menţionată şi de Gheorghe Grigurcu în cuvântul înainte al cărţii. La început reputatul critic afirmă că Teodor Dume, „în plan organizatoric alvalorilor, poate fi, pe durata a câtorva versuri, egalul poeziei mari”, iar către sfârşit plusează pentru valoarea autorului şi nu doreşte să fie contrazis „pentru că scriitura domniei sale are o capacitate asociativă şi vine să confirme o simplitate de un straniu rafinament”. Cert este că opinia lui Gheorghe Grigurcu este un semn clar că autorul a urmat un drum ascendent şi merită toată atenţia noastră.
(Ionuţ Caragea,
scriitor/membru USR,Revista Luceafărul)
*
“Teodor Dume.
Autorul acesta îşi urmează destinul cu răbdarea unui minorit dintr-o mânăstire bizantină, însoţind cu dragoste şi graţie, literă cu literă, literă după literă, un poemreceptacul. Acela mărturisind că ne putem aştepta, în continuare, dat fiind harul autorului, la alte cărţi utile bilanţului istoriei liricii noastre postbelice.”
Ionel Bota,
(Atelier critic, revista Sintagme literare nr.5)
*
Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forţa sa de caracter, este calea care adânceşte, la Teodor Dume, misterul lumii (…).Poetul simte o elevaţie reflectând la conceptul şi percepţia Timpului. Ţine piept, este pregătit în faţa atâtor abise, consimţite, atât morale cât şi fizice, ne conduce la poetul simbolist care spunea: ”am avut mereu senzaţia abisului, nu numai abisul somnului, dar şi abisul acţiunii, al visului, al amintirii, al regretului şi al remuşcării, al frumosului, al numărului. Acum mă simt tot timpul ameţit” (Charles Baudelaire) Ferestrele deschise de Teodor Dume sunt luminate de o candelă a frumosului, a sinceritaţii absolute, a unei sfinţenii asumate, condiţie sine qua non de a ajunge la esenţele universale, poezia fiind teritoriul nelimitat al absolutului. Viata spiritului este tainică şi fără Dumnezeu, autorul nu se vede pe drumul morţii, cel mai semnificativ şi mai profund eveniment al vieţii. Poezia este accesitul transcendental, poetul refuză omul tragic, optează pentru tot ce este graţios ori sublim în acest paradis regăsit, întindere de ape liniştite
«şi câteodată cu resturi de durere»
(Angela Nache Mamier, Scriitor – Franţa,
Azil într-o cicatrice,ed.Pim -Iaşi)
*
„Prin volumele editate până în prezent, Teodor Dume şi-a câştigat notorietatea şi simpatia cititorilor, fiind aşteptat şi întâmpinat, cu fiecare nouă apariţie, fiind cotat unul dintre cei mai originali poeţi contemporani.
El îşi urmează vocaţia lirică, fără să îmbrace straie de împrumut, lăsând liberă Pasărea Poemului să zboare, după propriile îndemnuri ale inimii. Şi aceasta nu greşeşte drumul de-ntors în acasa sinelui, drum pe care-l recunoaşte după semne numai de ea ştiute.”
(Cezarina Adamescu,
durerea din spatele cărnii)
Faţă în faţă cu mine
azi stau faţă în faţă cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună şi
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră
azi voi învăţa cât
să dau vieţii
cât morţii şi cât să
las lui Dumnezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur
poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toţi rătăciţii pământului
şi când moartea
mă va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe
departe...
(Teodor Dume)
