Aspecte de la aniversarea unui an (12 aprilie) de la înființarea la Oradea a filialei Cenaclului Prietenii poeziei (Canada)sub activitatea Punți peste Crișuri.Evenimentul a avut loc la Biblioteca județeană Gheorghe Șincai din Oradea Coordonatori:Ionuț Caragea și Dan H.Popescu. Cu aceată ocazie au fost lansate 2 volume de aforisme și 2 de poezie.Autori:Ionuț Caragea și Teodor Dume Ne/am bucurat de susținerea unui numeros și minunat public Sincere mulțumiri participanților,organizatorilor și Bibliotecii județene Gheorghe Șincai din Oradea la masa prezidiului: (de la stânga spre dreapta) * Dan H.Popescu,prof,critic, *Teodor Dume,scriitor * d/na Ligia Mirișan/directoarea bibliotecii județene Gheorghe Șincai din Oradea, * Ionuț Caragea,scriitor * și un public minunat format din o parte a elitei scriitorilor din Oradea
Dragii mei, iată că după apariția,la începutul acestui an,2019, la o editură din Franța, a cărții, Quand les ombres traversent la rue,Edițions Stellamaris,France/2019, la editura Pim din Iași apare volumul Ferestre spre marginea lumii, sub semnătura Teodor Dume.Este cartea cu numărul 16.
Editura Pim, Iași - 2019 Prefața, Atila Racz (scriitor,Dublin/Irlanda) Redactor Mioara Băluță Coperta Mioara Băluță
O lumânare aprinsă adună în tăcerea și lumina ei toate suferințele unei vieți (teodor dume)
Teodor Dume și tezaurul din cuvânt
Poetul, Teodor Dume, vrea și reușește cu mărinimie să-i ia poeziei timpul, care nu de puține ori destramă, ne vremuiește vremelnicia. Dar iată că vremuirea, atât de bine prinsă în discursul autorului, rostuiește, ne petrece inimos, ne îmbogățește starea, extazul, trăirea. De aceea repet, poetul îi ia poeziei timpul, acele capete terifiante: nașterea și în cele triste moartea. Moartea este privită ca o formă de a lăsa în urmă un loc curat, un spațiu vital pentru un nou val, o grădină în care vor veni copiii să-și primenească bucuriile, curiozitatea, drumul înspre maturitate, înspre devenirea fericită de a fi om și de a omeni. Fixarea poetului în timp și spațiu este derizorie, poetul este cel care vrea și poate să viețuiască, să însuflețească să dea suflare poeziei, el privește poezia ca pe o fereastră prin care poți să vezi lumea. Poezia este o fantă, un caleidoscop, în care culorile se așază în ritmuri și forme, în imagini proaspete și neașteptate, parcă venite din visele adolescentului apoi al gânditorului matur, sensibil, cuminte, trecut prin felurite experiențe. Teodor Dume este unul dintre stâlpii poeziei contemporane, cu deschideri largi înspre sufletele cititorilor, construindu-și cu migală, iubire și credință propriul său drum. Teodor Dume își dezvăluie sufletul, se dezvăluie pe sine însuși fără o deghizare a sentimentelor. Maturitatea scrierilor dumiene vine din adâncul ireversibil al copilăriei. Teodor Dume, păstrează viu tezaurul închis în cuvânt, îl redescoperă și-i adaugă valoare, istorie, trăire adâncă. Teodor Dume redefinește, prin scrierile sale, poezia meditativă – filozofică. Este un bun observator al lumii interioare și se limitează doar la concretul palpabil, ceea ce puțini știu azi să o facă. Iată că revenim la acea fereastră din care privim, care se deschide, care te împinge să privești dincolo de ea. Poetul ne stârnește, ne cheamă într-un spațiu temeinic conturat care nu demolează ci clădește, vrea să rodească, nu caută, el trăiește, nu închide, încifrează, el descifrează și dăruiește, într-o sublimă spunere rostul și rostuirea, viața, căutările din spatele umbrelor, și atâta timp cât există umbre trăiește și făptura, obiectul material care se supune existenței, viețuiește. Acceptarea morții, după un sumar al existenței, este un aspect notabil care generează, mai apoi instituie, un alt parcurs existențial al ființei scindat între realitate și aduceri aminte. Scriitura rafinată a lui Teodor Dume vine din adâncul cunoașterii de sine și se fixează pe timp, așa cum bine remarca și criticul Gheorghe Grigurcu în prefața volumului de debut, Adevărul din cuvinte, 1985. Iată deci încă o confirmare că Teodor Dume se află pe cel mai de sus palier al poeziei contemporane. Critica este formală, de multe ori auzi doar vocea celui care emite sentințe, nu și autorul. De aceea aplecarea mea este de a îndemna, de a aduce cititorul în lumea poetului. Iată că ferestrele se deschid în trupul unei poezii prin și în care metafizicul nu încifrează ci descifrează tainele vieții și a morții. Poetul Teodor Dume atinge metafizicul cu aripa unui înger, ne luminează, duce gândul spre posibile deschideri, din interior spre lume, spre altceva, cu blândețe, cu unelte clasice care auresc, care îmbogățesc expresia tânără, vioaie, imagistica trecută prin filtrul filozofic, concis, dureros; care ne aduc în lumea tainelor, a comorilor topite în spatele cuvintelor, a versului bine legat, curgător ca apa unui râu molcom dar cu vârtejuri care te absorb, te poartă în adâncuri. Desigur că o analiză pe text, o va face cititorul, pe care-l îndemn să petreacă o vreme prin sufletul bogat al poetului și sunt sigur că drumul și semnele lăsate de poet sunt dense, aurite de o voce care îmblânzește, care te va cuprinde cu prisosință în curgerea ei, te va lua cu sine, îți va lecui rănile, vechile dureri și te va readuce la viață. Nu uităm să amintim, cu discreția cuvenită, că Teodor Dume este un poet de excepție asupra căruia ne vom apleca, și credem în destinul fericit al cărților sale, care au văzut lumina tiparului și împlinirea prin cuvânt. Ferestre spre marginea lumii, nu este doar o carte și nici un simplu pașaport de trecere prin poezie, ci este un certificat de naștere valid a unei scriituri asumate care poartă amprenta lui Teodor Dume.
Atila Racz, (scriitor, Dublin/Irlanda)
Ferestre spre marginea lumii
fericirea mea e o fereastră prin care privesc cerul și din când în când poteca ce duce înspre marginea lumii totul este asemeni cerului care mă împiedică să văd dincolo în fiecare dimineață scormonesc prin memorie am senzația că îmi lipsesc câteva lucruri lipsa asta mi-a împuținat trupul și de-o noapte îmi tot spun că sunt trist doar câteva iluzii se zbat pe uscat și-mi zgâlțâie privirea sunt înghesuit într-un colț de întuneric și lovit în plin precum zborul din adâncul cerului singurătatea își leagănă tăcută umbra și din când în când îmi ciugulește din suflet trupul mi-a devenit un loc de pelerinaj pentru toate păcatele lumii durerile înalță ziduri nimeni nu intră nimeni nu iese la singura poartă din zid mi s-a așezat umbra și cerșește puțină libertate doar atât cât să-l impresioneze pe Dumnezeu
Fidel site-ului și vouă prieteni, azi vă dăruiesc cel de-al 14-lea volum, UMBRE ȘI CERCURI Editura Digital Unicorn/august 2018 Cartea are un concept grafic unicat, realizat de Lucian Velea, și apare sub forma unui Caiet. Fontul literelor este caracteristic scrisului de mână Umbre și cercuri Ediția I, august 2018 Autor:Teodor Dume Cuvânt înainte: Lucian Velea Concept Grafic: Lucian Velea Desene: Oksanacoffe,Olga iarmosh,Iuliia Khimich,Roman Bykhalov, Kedsirin Jaidee,Pedro Neves, Lenabelkin, Binik1, Anker, Mirquurius, Zdenek Sasek/Dreamstime Coperta: Lucian Velea Tehnoredactare: Lucian Velea Editura aparține Asociației Culturale Citatepedia Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a Romaniei DUME,TEODOR Umbre și cercuri/de Teodor Dume Digital Unicorn,2o18/Constanța ISBN 978-606-94661-0-0 821.135.1
*Cuvânt înainte Există oameni care trăiesc în slujba cuvântului până când însăși ființa lor pare a fi făcută din litere. Teodor Dume este un astfel de om. A contribuit o viață la nenumărate publicații și manifestări culturale, căutând valoarea atât în cuvântul scris, cât și în cel rostit. Ba chiar a și fondat două publicații: revista de cultură Țara Crișurilor (alături de Stelian Vasilescu și de alții) și ziarul Ecoul din Oradea. Numele său apare în zeci de cărți - atât volume personale, cât și antologii colective. Are în palmares o listă lungă de premii literare. Este foarte prezent și pe internet. Se află printre principalii participanți la Citatepedia.ro (site pe care l-am fondat), cu o varietate de creații personale. De fapt, așa am și aflat despre scrierile sale, pentru că fizic ne separă diagonala României. Teodor Dume pare a fi într-o permanentă căutare a adevărului. Uneori scrutează cerul, alteori sapă în adâncuri. Cert este că nu se oprește din misiunea sa. Poetul și aforistul Ionuț Caragea a spus despre creațiile lui Teodor Dume:"Pot afirma că, împodobindu-mi casa sufletului cu bijuteriile sale lirice, nu am aflat toate răspunsurile la întrebările cele mai complexe ale vieții, dar am fost provocat să caut mai departe drumul care duce către fericire, adevăr și absolut." Criticul literar Marius Chelaru a scris în revista Convorbiri literare:"Nu de puține ori, atât aforismele cât și gândurile și sentimentele lui Teodor Dume (uneori în nuanțe mai întunecate) - despre iubire, sărăcie, relația cu Dumnezeu, sex, viață și moarte, bani, lipsa banilor ș.a. - par să sune ca și cum, scriindu-le, autorul s-ar elibera de apăsarea lor în suflet. Încastrată în cuvinte, căutarea, poate chiar suferința ori eventualele eludări ale incertitudinii par a se "alina" cumva prin feluritele litere care se aștern, descompunându-le și recompunându-le într-un fel, la diferite nivele, așa fel încât să poată fi spuse, prefăcute în acest altceva care se așterne pe coala de hârtie. Pe de altă parte, aforismele nu sunt decât semințe de meditație. Rămâne ca tu, cititorule, să le sădești și să vezi ce gânduri răsar.
Lucian Velea
Cu bucuria împlinirii vă spun că această carte (ca și ultimele 12) s-a născut sub privirile voastre,aici pe poezie.ro Poate că unii ați fost sau sunteți răutăcioși, invidioși ori orgolioși, pentru că ați gustat din otrava urii, dar deopotrivă cu cei buni, eu vă simt alături. Și ce poate fi mai frumos decât întâlnirea în cuvânt pentru a-i păstra demnitatea și frumusețea.
* frumusețea are nevoie și de puțină demnitate
*când pe suflet ți-se formează poșghița urii ești un om ratat
*oamenii pot produce lumină chiar și din întunecimea sufletului
*generozitatea este o dorință care-și evidențiază crezul prin gesturi
*supremația a tot ceea ce suntem este iubirea
*sunt lucruri care mor în noi zi de zi, puțin câte puțin, și-n cele din urmă nu ne aducem aminte că am fost
*când iubești, gestul îți îngăduie să iei forma zilei și să respiri
* îngenunchează doar în fața lui Dumnezeu, nu și în fața oamenilor
* românul s-a născut cu foarte mult bun simț, dar trezoreria sufletului a fost jefuită și amanetată de către politicieni
*viața fără Dumnezeu e ca o cărare care nu duce nicăieri
Cartea apare la editura Pim, Iaşi - format 20,2/13,6 - 84 de pagini, alb-negru - copereta, Mioara Băluţă - editor, Mioara Băluţă
Mulţumiri:
- Poezie.ro - Editurii Pim - Mioarei Băluţă - Tuturor semnatarilor din pagina repere critice care au lăsat semne constructive sub texte, aici pe poezie.ro, sau în diferite cronici şi în mass-media - Vouă tuturor prietenilor mei care mi-aţi fost alături în cei peste 10 ani de când activez pe poezie.ro
spicuiri din Repere critice, (ultima parte a cărţii,Lacrimi de pe altarul trupului) * Versuri de top, cu mult peste media celor publicate de alte reviste cu pretenţii, semnează Teodor Dume (Marin Ifrim, Revista OPINA) * vizavi de poezia lui Teodor Dume s-ar fi pronunţat şi celebrul critic de poezie - el însuşi poet important - Gheorghe Grigurcu. Descoperim (înainte de a consulta şi părerile altora) o poezie de notaţie metafizică, existenţială - marea tentaţie a poeţilor dintotdeauna.” (Remus V.Giorgioni, rev.actualitatea literară,nr.80 / 2018) * Teodor Dume este un poet de mare calibru, un poet adevărat. Scrie o poezie autobiografică, încărcată de suferinţă şi pesimism, asemănătoare cu poezia colegului său de generaţie, Galetaru (a se citi cronica subsemnatului despre Geo Galetaru pentru comparaţii şi similitudini). Valoarea lui Teodor Dume este menţionată şi de Gheorghe Grigurcu în cuvântul înainte al cărţii. La început reputatul critic afirmă că Teodor Dume, „în plan organizatoric alvalorilor, poate fi, pe durata a câtorva versuri, egalul poeziei mari”, iar către sfârşit plusează pentru valoarea autorului şi nu doreşte să fie contrazis „pentru că scriitura domniei sale are o capacitate asociativă şi vine să confirme o simplitate de un straniu rafinament”. Cert este că opinia lui Gheorghe Grigurcu este un semn clar că autorul a urmat un drum ascendent şi merită toată atenţia noastră. (Ionuţ Caragea, scriitor/membru USR,Revista Luceafărul) * “Teodor Dume. Autorul acesta îşi urmează destinul cu răbdarea unui minorit dintr-o mânăstire bizantină, însoţind cu dragoste şi graţie, literă cu literă, literă după literă, un poemreceptacul. Acela mărturisind că ne putem aştepta, în continuare, dat fiind harul autorului, la alte cărţi utile bilanţului istoriei liricii noastre postbelice.” Ionel Bota, (Atelier critic, revista Sintagme literare nr.5) * Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forţa sa de caracter, este calea care adânceşte, la Teodor Dume, misterul lumii (…).Poetul simte o elevaţie reflectând la conceptul şi percepţia Timpului. Ţine piept, este pregătit în faţa atâtor abise, consimţite, atât morale cât şi fizice, ne conduce la poetul simbolist care spunea: ”am avut mereu senzaţia abisului, nu numai abisul somnului, dar şi abisul acţiunii, al visului, al amintirii, al regretului şi al remuşcării, al frumosului, al numărului. Acum mă simt tot timpul ameţit” (Charles Baudelaire) Ferestrele deschise de Teodor Dume sunt luminate de o candelă a frumosului, a sinceritaţii absolute, a unei sfinţenii asumate, condiţie sine qua non de a ajunge la esenţele universale, poezia fiind teritoriul nelimitat al absolutului. Viata spiritului este tainică şi fără Dumnezeu, autorul nu se vede pe drumul morţii, cel mai semnificativ şi mai profund eveniment al vieţii. Poezia este accesitul transcendental, poetul refuză omul tragic, optează pentru tot ce este graţios ori sublim în acest paradis regăsit, întindere de ape liniştite «şi câteodată cu resturi de durere» (Angela Nache Mamier, Scriitor – Franţa, Azil într-o cicatrice,ed.Pim -Iaşi) * „Prin volumele editate până în prezent, Teodor Dume şi-a câştigat notorietatea şi simpatia cititorilor, fiind aşteptat şi întâmpinat, cu fiecare nouă apariţie, fiind cotat unul dintre cei mai originali poeţi contemporani. El îşi urmează vocaţia lirică, fără să îmbrace straie de împrumut, lăsând liberă Pasărea Poemului să zboare, după propriile îndemnuri ale inimii. Şi aceasta nu greşeşte drumul de-ntors în acasa sinelui, drum pe care-l recunoaşte după semne numai de ea ştiute.” (Cezarina Adamescu, durerea din spatele cărnii)
Faţă în faţă cu mine
azi stau faţă în faţă cu mine pentru a-mi putea da seama cât sunt adevăr cât minciună şi cât sunt eu ceea ce înseamnă că fac parte din lumea lucrurilor ce încă respiră
azi voi învăţa cât să dau vieţii cât morţii şi cât să las lui Dumnezeu apoi mai am de făcut un singur drum unul singur
poarta o voi lăsa întredeschisă să intre toţi rătăciţii pământului şi când moartea mă va căuta pe acasă eu voi fi departe departe