BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)
Se afișează postările cu eticheta DIVERSE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta DIVERSE. Afișați toate postările

27/08/2019

Daniel Corbu:Întrarea în miracol

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană
Mama CASANDRA ar fi implinit astăzi 90 de ani. N-a fost să fie! Sunt 20 de ani de când această femeie blândă și înțeleaptă, desăvârșită învățătoare care m-a susținut în tot ce am făcut în favoarea binelui și frumosului, a literaturii, a plecat în satele cerului.
Vom publica un text liric, rod al pesimismului tonic pe care l-am mereu cultivat. Nu știu dacă îi va fi plăcut!


INTRAREA ÎN MIRACOL
De ce m-ai născut din carne
cînd aş fi putut repeta piatra
cînd aş fi putut fi copac sau spumă
de mare
şi suferinţa ar fi locuit departe de mine?
Poate tu ai vrut să mă naşti stea
şi IATĂ-MĂ DOAR UN TRIST ADEVĂR
CARE UMBLĂ PRIN LUME
licurici al nesfîrşitelor grelelor nopţi.
Pentru cîntec şi moarte m-ai născut, mamă
înveşmîntat în viitorul meu de stele căzătoare
n-am contenit să-mi hrănesc propriul gol
şi să mîngîi pămîntul de sub pleoape.
De ce m-ai născut de carne, mamă
cînd aş fi putut repeta piatra
cînd aş fi putut fi copac sau spumă
de mare
şi suferinţa ar fi locuit departe de mine
şi n-aş fi simţit cum ne-acoperă plînsul.
Daniel CORBU

03/04/2019

Teodor Dume.Chiar sunt un "bătrân" care se uită pe fereastra celor 64 de ani?

CHIAR SUNT UN "BĂTRÂN" CARE SE UITĂ PE FEREASTRA CELOR 64 DE ANI?

Luna aprilie,pentru mine,este cel mai frumos anotimp al anului în care m-am născut (la 04 aprilie) și în care am rodit cu folos sufletului meu dar și sufletelor altora. Când spun aprilie mă gândesc la Gheorghe Grigurcu (născut pe 16 aprilie) care mi-a însămânțat cuvântul și datorită domniei sale am ajuns pe drumul literaturii până la un punct. Nu pot să nu amintesc un alt nume greu din literatura contemporană, Ionuț Caragea (născut pe 12 aprilie), un adevărat prieten care deseori, a vegheat și intervenit pentru a-mi putea duce pașii pe drumul poeziei de calitate.
Sunt mulți cei care mi-au fost alături și mult mai mulți cei care m-au privit din umbră,poate cu invidie,răutate sau poate cu admirație și respect.
La ceas aniversar le mulțumesc tuturora deopotrivă,dar nu înainte de a-mi dărui sufletul familiei mele (Fabiola – soție și fiicei – Teodora), precum și domnilor Gheorghe Grigurcu, Daniel Corbu, Ionuț Caragea și d-nei Cristina Ștefan pentru încrederea în ceea ce au îngrijit cu iubire și sensibilitate. Berbeci fiind cu toții, le urez sănătate, multe bucurii și un călduros La mulți ani!. Daniel Corbu,întemeietorul legăturilor de suflet între cuvânt și Om s-a născut pe 07 aprilie.Cristina Ștefan,administratorul pepinierei de talente s-a născut pe 30 martie.
Nu pot decât să le dăruiesc tuturora un zâmbet și un suflet sincer și cald!.
Bine faci,bine primești!. E o vorbă a omului bun și înțelept care vine din lăuntrul a ceea ce suntem.
Un astfel de gest vine și din partea Ottiliei Ardeleanu care mi-a explorat sufletul dăruindu-mi un cadou – surpriză, cartea:Teodor Dume – poetul care sfidează moartea. (Editura Pim/2019). Cartea a ieșit de sub tipar și mi-a fost înmânată exact cu 12 ore înaintea trecerii pragului înspre cei 64 de ani. O carte firimituri din cei 63 de ani împliniți (pe 04 aprilie). Ottilia a cules aceste firimituri și le-a ordonat începând cu cele cuprinse în cartea mea de debut, Adevărul din cuvinte (1985) și până în cea de a 18/a carte, Ferestre spre marginea lumii (2019). A fost o muncă titanică și migăloasă, dar împreună cu „complicele” ei, Mioara Băluță, au reușit să construiască o altă viață doar din cuvinte, sinceritate și suflet.
Să fiu iertat, dar vă asigur dragi prieteni, chiar dacă nu am reușit să vă enumăr nominal în aceste rânduri, cu teama de a nu uita pe cineva, în cuprinsul acestei cărți dăruite de Ottilia Ardeleanu, mulți dintre voi vă veți regăsi nominal datorită recenziilor, microcronicilor și prefețelor elaborate de voi în de-alungul anilor în care au apărut cele 18 volume.
Mulțumesc din tot sufletul directorilor (și întregului colectiv) de la editurile:Princeps Multimedia/Iași, ArtBook/Bacău, Pim, Minela/București,Edițions Stellamaris/Franța,
Litera/București,Dinastic/Oradea
Sincer, vă mulțumesc pentru asta!.
Iată deci, că în cei 63 de ani 12 se regăsesc în locația de suflet,Poezie.ro, în care am fost găzduit cu drag de către Administrația site-ului.
Sărbătoresc azi și acest eveniment!
Cu sinceritate,
teodor dume,

25/03/2018

Barajul de pe râul Vida din Luncasprie.Locul în care s-a născut şi copilărit scriitorul Teodor Dume

https://a1.ro/news/inedit/imagini-spectaculoase-a-inghetat-lacul-cu-palnie-unic-in-romania-id744573.html
https://a1.ro/news/inedit/imagini-spectaculoase-a-inghetat-lacul-cu-palnie-unic-in-romania-id744573.html
(material prezentat de televiziunea Antena 1. publicat MARTI, 20 MARTIE 2018 10:19)

Imagini spectaculoase cu paradisul de smarald! A înghețat lacul cu pâlnie, unic în România

 
+5click pentru
galerie
Cunoscut pentru forma sa unică, dată de un deversor amplasat chiar în mijlocul său, Lacul Vida oferă imagini unice, în special în anotimpul rece. Frigul din ultima vreme a îngheţat apele acumulării, iar imaginile surprinse sunt spectaculoase.
O apă de un albastru incredibil, o pădure deasă şi aproape 300 de peşteri neexplorate, toate conturează peisajul desprins parcă din filmele SF.
Paradisul de smarald din Bihor
Lacul Vida, situat în comuna Dobreşti din judeţul Bihor, este un lac de acumulare, construit în anul 1967, pentru minele care extrăgeau bauxită, pe cursurile râurilor Vida şi Topliţa. Se deosebeşte prin culoarea aproape ireală apei, dar şi prin faptul că în mijlocul său este amenajat un deversor, care creează impresia unui imens vârtej spectaculos. 

„Ceea ce atrage în mod deosebit este şi faptul că pe suprafaţa de 6 hectare a lacului, se oglindeşte pădurea cestrăjuieşte lacul, făcându-l să aibă, în funcţie de anotimp, o culoare mirifica. Lungimea lacului este de cca. 2 km pe malul căruia se află un drum forestier de unde poate fi admirat întreg peisajul. Tot aici pot fi vizitate şi salbaticele Chei ale Videi”, potrivit turiștilor care au vizitat paradisul de smarald din Bihor.
„Este un baraj construit din anrocamente, care are 10 metri înălţime, lungimea coronamentului fiind de 70 de metri, dar pe care nu se poate circula, aşa cum se întâmplă la alte baraje. Prin realizarea acestui baraj s-a reuşit acumularea unui volum de 0.4 milioane de metri cubi de apă. Pentru evacuarea debitelor maxime de apă, barajul a fost prevăzut cu un deversor de tip pâlnie care este curiozitatea şi farmecul lacului”, 

Pe locul actual al barajului  se afla cea mai veche moară din satul Luncasprie, numită moara lui Lioliu. Pe acest loc se aflau doar două case, a morarului și a fiului acestuia. Câmpul dintre dealuri era împărțit de râul Vida, iar pe partea dreaptă a cursului apei a fost casa părintească în care s-a născut și a copilărit scriitorul Teodor Dume.

03/11/2017

teodor dume (teodor - lider, în egipteana veche) o frumuseţe interioară rară!

Teodor, numele tău înseamnă Lider în egipteana veche! Chiar se potrivește cu personalitatea ta. E și normal - numele tău are o frumusețe în toate limbile, Teodor, pentru că și tu ai o frumusețe interioară rară!

13/06/2015

Teodor Dume, mulţumiri la apariţia cărţii: moartea, un fluture alb

mulţumiri tuturor acelora care au dat referiri, au scris şi comentat despre cartea mea: moartea, un fluture alb

amintiţi-vă e o părticică din mine aici, prieteni dragi!

Cartea "Moartea, un fluture alb" e o părticică din mine  din trăirile de o clipă în  trecerea poate mult prea grăbită prin această viaţă. Toate acestea vi-le dăruiesc pentru că în fiecare firimitură dizolvată între coperţile cărţii vă regăsiţi şi voi. Şi toate acestea pentru că vă iubesc. Între coperţile cărţii poate fi ascuns egalul poeziei mari, cum spunea Gheorghe Grigurcu în prefaţa volumului meu Adevărul din cuvinte, sau poate nu veţi găsi nimic bun care să se poată numi poezie. Poate veţi găsi nisip şi zgură, dar mai presus de toate fiţi siguri că veţi găsi multă iubire, mult suflet, multă durere, multă singurătate. Veţi găsi sentimente neîmplinite, dureri necicatrizate şi la urmă de tot, după îndelungi aşteptări, veţi găsi firimituri din ceea ce aţi fost şi sigur  veţi fi.
În această ladă de zestre a sufletului fiecare veţi găsi ceea ce doriţi să găsiţi. Mi-am deschis sufletul spre voi cei din lumea de aici şi vă rog să pătrundeţi în sufletul meu dar şi în cuvânt.
Prin cuvânt, rostuirea frumuseţii lui, omul se apropie unul de celălalt căutând dimensiunea sufletului. Acea dimensiune se traduce prin accesul direct în lumea noastră interioară şi în reralitatea de dincolo, dacă ea există...
Folosind puterea Cuvântului ca un sacrificiu pentru "viaţa" de dincolo a poetului sfios îmi adun gândurile pentru a mulţumi acelora care au făcut posibil strângerea în mănunchi a simţămintelor mele de la adolescentul confuz şi timid pănă  la momentul în care m-am împrietenit cu Viaţa, cu sentimentul, cu iubirea dar şi cu Moartea, cu frica, singurătatea şi cu anotimpul prin care vom trece fiecare într-o bună zi în care copiii noştri vor vărui gardurile, cireşul sau nucul din grădina din curtea copilăriei, apoi vor întoarce oglinzile privindu-ne ca pe o amintire...
Mulţumesc lui Gheorghe Grigurcu ( criticul numărul unu al poeziei din Romania, cum spune Alex. Ştefănescu), omul care mi-a confirmat existenţa în lumea cuvintelor încă de la 22 de ani prefaţându-mi, mai apoi,  cărţile: Adevărul din cuvinte şi Strigăt din copilărie. Mulţumesc prietenului nostru comun Al. Silaghi, epigramist, fost redactor şef la revista Familia şi la ziarul Crişana, care m-a "lipit" sufleteşte de marele Grigurcu devenindu-mi părinte de suflet. Retrăiesc şi acum momentul în care i-am dăruit lui Gheorghe Grigurcu, la cererea insistentă a domniei sale în Astoria din Oradea, primul meu autograf pe revista "Ţara visurilor noastre" în care aveam rezervate trei pagini de revistă pentru primele mele scrieri confirmate de către   prof. Anastasie Ţîrulescu, redactorul şef. 
Mulţumesc şi acelora care mereu au stat alături de mine; Stelian Vasilescu, Viorel Horj, Alexandru Andriţoiu,  Teodor Crişan, Florica Albu Berinde, Crăciun Parasca, Mioara Băluţă, Andrada Matei, Cristina Ştefan, Dana Ştefan, (Germania), Călin Sămărghitan, Ioan Barb, Liviu Ofileanu, Atila Racz (Dublin), Veronica Pavel Lerner (Canada), prof. George Paşa, Ionuţ Caragea, Relu Coţofana, Liviu Ioan Mureşan, Ottilia Ardeleanu, Nicolae Popa (R. Moldova), Nadia Padure (R. Moldova), Eugenia Reitter, soţiei mele Fabiola, fetiţei mele Teodora şi tuturor prietenilor mei, mulţi la număr, pe care îi rog să mă ierte pentru că nu le-am rostit numele, dar îi asigur că-i păstrez în suflet ca pe cel mai de preţ dar.

mulţumesc, dragi prieteni!
mereu al vostru,
teodor dume,

***


*nu ştiu a mai fi citit un poet atât de dedicat suferinţei să o a ducă la rang de Dumnezeu.
Eşti unic, Teodor DUME! (...) Dacă totuşi te-aş numi "poetul singurătăţii", te-ar leza?...pentru că este formidabil cum găseşti toate cotloanele şi toate perfidiile ei şi în acelaşi timp ţi-e atât de intimă, ca o iubită"
(Cristina Ştefan, scriitor - comentariu pe Lira21)

*

l-am citit de multă vreme pe Teodor Dume şi am descoperit că are atâta sensibilitate încât să pună aure şi celor mai triste momente, sentimente, trăiri...legăturile sale cu părinţii, copilăria şi fiinţa iubită, cu Dumnezeu şi cu sine sunt unice prin  atitudinea faţă de fiecare dintre acestea/ aceştia, felul în care se resemnează îi este specific

(Ottilia Ardeleanu, poezie.ro-2015)

 Pe Teodor Dume îl caracterizează poezia unei nemărginite suferinţe. Stilul confesiv, petrecerea timpului în singurătate alături de cuvânt - prietenul său de o viaţă - ,accentuarea stărilor de abandonare într-o existenţă aflată permanent pe finiş, împletirea elementelor care marchează începutul şi sfârşitul, iată ce-l fac pe Teodor Dume să fie un altfel de poet. Tema specifică demersului său literar este cea a vieţii şi a morţii, nedespărţite, şi unite prin cuvântul acestuia.
Este poetul pentru care iubita şi părinţii vor fi imortalizaţi în cuvânt. Acel cuvânt al însingurării. Îl iubeşte pe Dumnezeu, Cel pe care îl ignoră uneori, după cum lasă de înţeles într-una dintre poeziile sale. Iubeşte oamenii şi mărturiseşte că "într-o zi cineva o să umple golul acesta şi o să mă bucur pentru că oamenii intră în amintirea celuilalt lăsând o poveste"
-com. Paradigme virtuale 2014-
(Ottilia Ardeleanu)

"în mai tot ceea ce scrie Teodor Dume, fie că vorbeşte despre părinţi,  fie despre bunici, despre iubire sau despre Dumnezeu, firul care uneşte totul este memoria împletită cu presimţirea sfârşitului
(Gheorghe Paşa, cuvântul liber-2012)

"sensibile şi acaparatoare, aşa pot descrie textele lui Teodor Dume. Te pun în scenă, aştepţi să se tragă cortina apoi eşti fascinat. În primul rând de profunzime, apoi de dexteritate, apoi eşti ridicat de adevăr şi îl accepţi"
(Liviu Ioan Mureşan- poezie.ro)


Lecturarea poeziei "umbre şi lacrimi", autor Teodor Dume

   ...     În  general, o poezie apare într-un"moment  de graţie" al celui care o scrie, iar lectura ei este, de cele mai multe ori, o trăire momentană a autorului. Lectura poate fi reluată, dar, în general, "contemplarea" poeziei este un proces de scurtă durată.
   ...     În faţa unui tablou ne putem opri timp îndelungat, parcurgem cu ochii fiecare detaliu, ne apropiem, ne îndepărtăm, îl privim din diverse unghiuri, căutăm culorile,lumina,umbrele.În cazul poeziei, rareori ne permitem luxul de a ne cufunda în ea, de a descifra semnificaţia trăirii din "momentul de graţie" al poetului.
  ...    E greu să facem comparaţii, fiecare artă are specificul ei atât în ce priveşte creaţia cât şi recepţia ei. Am îndrăznit totuşi să compar poezia cu pictura pentru că mie lectura poeziilor lui Teodor Dume mi-a adus întotdeauna fascinaţia pe care am simţit-o în faţa unor tablouri la care m-am oprit îndelung în admiraţia amănuntelor.
  ...    Ceea ce propun astăzi ca subiect de gândire este ideea următoare:lectura poeziilor lui Teodor Dume nu râmâne la stadiul de "vibraţie de moment" , ci contemplarea universului poetic dumian se aseamănă cu privirea îndelungată a unui tablou, în care fiecare amănunt e interpretabil. Şi aşa cum, de exemplu, la Muzeul Prado din Madrid am poposit timp îndelungat asupra pânzelor lui Velasquez, ochii fiindu-mi atraşi de frumuseţea tablourilor lui, tot aşa, astăzi, forţa poeziei "umbre şi lacrimi" (autor Teodor Dume), m-a făcut să mă opresc, să o recitesc, să o contempletez, să mi-o explic şi să scriu despre ea.
   ...     Primul vers este de o simplitate dezarmantă, dar ea e numai aparentă, adevărul din vers exprimă de fapt una din tragediile vieţii: suntem acompaniaţi toată viaţa de obiecte cu care trăim, dar de care inevitabil ne despărţim. Ruptura sufletească e dureroasă, de aceea omul le păstrează măcar în amintire. Teodor Dume are multe asemenea "obiecte" în poeziile lui: borcanul cu flori uscate al bunicii, noptiera, blocnotesul din sertar, veioza şi multe altele, iar în poezia de faţă ne spune,"am trăit şi trăiesc printre lucruri".
    ...    Poezia continua: "iar lucrurile acestea îşi cară/ printre ziduri umbrele/fără de care/ nu ar fi fost privilegiul de a exista"
  ...      Da, iată acele obiecte ale tatălui, mamei sau bunicii, despre care poetul a mai scris şi care ne plasează în universul în care un om se leagă sentimental de lucrurile care au aparţinut celor care i-au dat viaţă. Ele nu mai există, sunt "umbre", astăzi sunt numai în memoria poetului.
...     Cum să nu te opreşti, cititorule, la aceste versuri? Nu ai păstrat şi în suflet lucruri pe care le-ai iubit pentru că erau ale părinţilor plecaţi? Mama mea nu avea timp de mine, dar mă lăsa, când eram mică, să.i pieptăn părul lung. purta, când o pieptănam, un şal pe umeri ca să-i protejeze hainele de păr. am păstrat cu mine şalul, îl ating uneori.
  ...   Poezia ne conduce  apoi în lumea de astăzi a poetului, iar versurile care urmează descriu neliniştea lui: "dincolo de toate acestea/ doar zvonurile trec/ peste urmele- adâncite în rană".Transpare durerea şi culpabilitatea pentru trecerea prin viaţă cam rapidă şi superficială: "ca şi cum aş fi vinovat/ de tot ce s-a pierdut/ între lacrimă şi durere"
...     Strofa a treia este privirea poetului spre "cerul care apune". Suntem iarăşi antrenaţi în gânduri cu care noi, cititorii, ne-am confruntat deja:"jumătatea mea/(aflată în derivă)/ încearcă o nouă trecere".Există un moment în viaţă în care fiinţa ne e împărţită în două: cei care am fost şi cei care - poate...vom fi. Poetul atinge în numai câteva cuvinte această "dedublare", lupta între a renunţa sau nu.
...     În final, "infinitul" descris de poet este simbolul timpului limitat, dar şi al divinităţii: "şi s-ar mai putea/ ca infinitul / să-mi grăbească plecarea..." Este căderea pe gânduri a omului care îşi aşteaptă cu resemnare plecarea după frământările interioare datorate confruntării celor două "jumătăţi" , cea a copilăriei, legată de obiecte şi de părinţi şi cea a maturităţii, aplecată peste trecut.
...     Poezia "umbre şi lacrimi" de Teodor Dume este mult mai mult decât un tablou în faţa căruia m-am oprit. Este universul din lucrurile copilăriei, lumina părinţilor plecaţi, apusul cerului, rugăciunea de seară a umbrelor şi infinitul dintr-o lacrimă pe care astăzi am cules-o cu resemnare şi pe îndelete din cuvintele poetului.

Teodor Dume: umbre şi lacrimi


am trăit şi trăiesc printre lucruri
iar lucrurile acestea îşi cară
printre ziduri umbrele
fără de care
nu ar fi fost privilegiul de a exista

dincolo de toate acestea
doar zvonurile trec
peste urmele-adâncite în rană
ca şi cum aş fi vinovat
de tot ce s-a pierdut
între lacrimă şi durere

e târziu şi cerul apune
aerul puţin şi el sufocă întâmplarea
s-ar putea ca cineva să mă imite
însă jumătatea mea
(aflată în derivă)
încearcă o nouă trecere
 

şi s_ar  mai putea ca infinitul

să-mi grăbească plecarea...
                  
 lecturat: Veronica Pavel Lerner- scriitor, Canada
(Paradigme virtuale, 2014)
***

 








(traducerea: Veronica Pavel Lerner)

asile dans une blessure, de Teodor Dume



mêmes signaux mêmes distances

entre nos âmes c’est nuit
beaucoup de nuit
quelqu’un gratte une larme
dans le tiroir
des lignes inachevées
et un crayon

j’essaye décoder ma douleur

un souvenir respire entre deux silences
toute histoire commence avec 
il était une fois…

je sais

une araignée
est accroché sur la bordure de la nuit
et bientôt l’horizon rentrera
dans un autre temps



 azil într-o cicatrice 

aceleaşi semne aceleaşi distanţe

între sufletele noastre e noapte
multă noapte
cineva scrijeleşte o lacrimă
într-un sertar
câteva rânduri neterminate
şi un pix

încerc să-mi decodez durerea

între două linişti respiră o amintire
orice poveste începe cu
a fost odată...

ştiu

pe margine de noapte stă agăţat
un păianjen
curând depărtarea va intra
într-un alt anotimp


09/05/2014

Teodor Dume, autor de onoare al site.ului Confluenţe lirice, felicitări şi aprecieri

                 felicitarea lui Cotofana Relu, adresată lui Teodor Dume,

                  În urmă cu trei ani l-am invitat pe poetul Teodor Dume să vină pe site-ul Confluențe lirice și i-am propus să accepte funcția de administrator principal al acestui site. Nu-mi venea să cred ca a acceptat, nu mai puteam de bucurie. Am hotarât impreună să facem acest site să pătrundă în elita site-urilor de cultură din țară. Și iată că s-a ținut de cuvânt. Astăzi site-ul nostru este cunoscut prin calitatea textelor postate, prin atmosfera agreabilă, seriozitate și decență.


Mulțumin, Teodor Dume! Mult succes în continuare!






Ştergere
Domnule Dume, sunteti un om cu inalte calitati morale, cum rar mai intalnim in zilele noastre: modestie, spirit organizatoric, sensibilitate, onestitate, blandete. Un om in care am avut si voi avea mereu incredere.
Nu scapati niciodata de acest site, atat timp cat va exista. Vom avea nevoie mereu de dumneavoastra, zi de zi. De acum inaite ati intrat in grupul membrilor de onoare ai Confluentelor, grup pe care-l voi consulta mereu.
Va doresc multa sanatate, bucurii si inspiratie ,
Cu respect,
Relu Cotofana


                 Iată ce scria criticul dr. Gheorghe GRIGURCU, în prefaţa cărţii de debut, Adevărul din cuvinte”:
„Teodor Dume, are un interes cu un atribut pentru poezie aparte. Sub stîngăciile versului său tenace, procesul culturalizării se iluminează prin cel al căutării lirice, înnobilîndu-l nespus. Inocenţa se transpune în ardoare poetică, fără vreun îndemn exterior, fără vreo tangenţă profesională ori lucrativă. El face parte din rîndul acelor tineri care, în mediul cenaclurilor literare, visează cu ochi larg deschişi mirajul Artei, sub stigmatul unei neconvenţionale purităţi şi al unei exemplare modestii.
În atmosfera de perspective incerte, înfloreşte tipul poetului pur, tulburător complement psihologic al controversatei noţiuni estetice de poezie pură. Teodor Dume îl ilustrează prin tensiunea poetică iscată de propria sa cauză, ca un imbold patetic al naturii însăşi.”
Gheorghe Grigurcu
***
(„Gheorghe Grigurcu, criticul numărul unu al poeziei din Romania (…)Cel care are dreptate în absolut este, bineînțeles, Gheorghe Grigurcu” (Alex Ștefănescu).”)
***


                  ***
                  Răspunsul lui Ottilia Ardeleanu, adresată lui Teodor Dume,





Ştergere
Teo, calitatea de autor de onoare, de om de onoare al acestui site ţi se potriveşte ca o mănuşă. sunt foarte bucuroasă că te afli din nou aici.
pentru întreaga ta muncă literară şi administrativă, din toată inima: FELICITĂRI!
                ***
              Legătură Răspunsul lui Veronica Pavel LERNER, adresată lui Teodor Dume,





Ştergere
Ma bucur de binemeritata recunoastere! Felicitari!

                ****
                felicitarea lui Melania Briciu


Cu un an in urma am avut ocazia sa vorbim la telefon in ziua de Boboteaza...Bihorul si Apusenii! Multumesc sortii ca mi-a daruit sansa de a cunoaste un om si un poet de exceptie printre atatia oameni frumosi, care au poposit in cerdacul sufletului meu. Felicitari cu tot dragul si admiratia!
                 ***





Ştergere
Felicitări, domnule Dume!
Sunteți singurul autor din ultimii trei ani, poeziile căruia le-am copiat cu pixul, revin deseori la ele, iar colaborarea cu dumneavoastră a fost deosebit de frumoasă aici pe confluențe.
Ştergere
Felicitări din toată inima! Pentru mine, ca ucenic pe câmpul liric, e o mare bucurie să vă am ca profesor; mulţumesc, Teodor Dume!
Aceeaşi inspiraţie şi succes pe mai departe!
Ştergere

"Durerea devine vitală. Nu ştiu a mai fi citit un poet atât de dedicat suferinţei să o aducă la rang de Dumnezeu. Eşti unic, Teodor DUME! (...) Dacă totuşi te-aş numi "poetul singurătăţii", te-ar leza?...pentru că este formidabil cum găseşti toate cotloanele şi toate perfidiile ei şi în acelaşi timp ţi-e atât de intimă, ca o iubită", spunea Cristina Ştefan într-un comentariu pe Lira21.


****            *****           ******         *****             *****             *****      *****        ******       ******
Ştergere
"Poetul e-o grădină, bolnav de prea mult cer" spunea N. Tăutu. Iar frumuseţea cuvântului,împărtăşit şi altora îi face şi pe aceştia părtaşi la acest mare miracol care este Poezia. Vă felicit sincer şi vă doresc multă sănătate iar inspiraţia să fie mereu alături de Dumneavoastră!




Ştergere
Deschizând acum pagina aceasta, am avut clipa de lacrimă a zilei...În urmă cu aproape trei ani, mi s-a oferit şansa de a mă aşeza, la îndemnul prietenului meu, poetul Ioan Barb, La Masa cu Poeţi, aşa cum scriam încă de atunci. Şi tot atunci am realizat ce şansă extraordinară am, de a vă cunoaşte, de a vă primi cuvintele generoase la încercările mele literare, apoi de a "lucra" împreună în administraţie. Se cuvine pentru această din urmă oportunitate să-i mulţumesc celui ce a avut încredere în mine, Relu Coţofană.
Vă felicit, d-le Dume, din tot sufletul meu cu adânca emoţie a momentului şi vă dedic în mod special aceste versuri:
(...)
dimineaţa
ochii îmi sclipeau a olimpul vorbei şi-a febră albă
încă şedeam în cafenea
ca pe un pod cu minuni
îmi intrase foamea de cuvânt în oase
ca un leac ca o boală
ca o pâine de împărţit
cu zeii

                 ***

Ştergere
Exista locuri din care nu putem pleca vreodata
Exista oameni din aburul carora e greu sa te desprinzi
Exista oameni care seamana cu poezia
Sau poezia seamana cu ei
Exista fel si fel de cuvinte
Exista cuvinte care nu sunt
si doar cu acelea
sigur
ai putea sa vorbesti cu adevarat 
despre Teodor Dume!




Ştergere
O prezentare frumoasă şi binemeritată.



                   *****
„Da, orice suferinţă are frumuseţea ei. Eu mă hrănesc din frumuseţea cuvântului încă de la vârsta de 18 ani când vlăstarul din mine (vlăstarul frumosului), mima doar atingerea şi sub oblăduirea marelui critic şi om de litere dr. Gheorghe Grigurcu, am ajuns la vârsta încrederii. Încrederea m-a propulsat alături de colegii de pe site-urile literare, şi mă bucur pentru ceea ce fac întru dăruirea a tot ce scriu acelora care trăiesc (în suferinţa poetului) şi se hrănesc  din frumuseţea cuvintelor.

Iată cine sunt, unde mă duc şi de ce iubesc Confluenţe lirice.”
(Teodor Dume)





vă mulţumesc din suflet,
teodor dume,

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/teodor-dume-autor-de-onoare-al-site-ului-confluente-lirice?