Tristețea lui tata
Pe tata nu l-am văzut niciodată zâmbind
în momentele sale de tristețe
strângea la piept o pisică
era pisica pe care bunica o păstra
ca pe o armă sigură
pentru șoarecii din cămara cu alimente
care deseori
își făceau de lucru
prin sacul cu făină
înjumătățit înainte de paști
și avea dreptate tata când spunea că
este fericit
de văzut nu l- am văzut niciodată zâmbind
într-o zi pisica plecase de acasă
și nu s- a mai întors
de atunci seară de seară
tata stătea lângă fereastra cu draperiile trase
și tăcea
ca în dimineața aceea în care
bunica nu s- a mai trezit din somn
s-a așezat lângă fereastră și l- a întrebat pe Dumnezeu: De ce?...
Umbre dansând...
Aud pași
cineva intră în camera mea fără să bată la ușă
poarta hainele mele
aceeași frizură ca și mine
aceiași pantofi adidas
primiți anul trecut pe 4 aprilie de ziua mea
se dezbracă în grabă și
își așază hainele pe spătarul scaunului meu
intră sub duș folosește același șampon teo
pe care îl am de la fiica-mea
folosește același prosop pe care
l- am folosit și eu nu demult
își dă capul pe spate și
își scutură parul de apa rămasă printre bucle
se proptește în fața oglinzii și
îmi folosește aparatul și pasta de bărbierit
își șterge picioarele
stinge lumina și intră sub pătura
de sub care
am ieșit dimineață
își întinde capul ca pe un arc
inspectează tavanul cu ochii
apoi
își întoarce privirea
înspre fereastra uitată deschisă
o liniște stranie străbate camera
de la un capăt la altul
liniște și iarăși liniște
o umbră stă pitită sub raza de lumină a lunii
nu nu cred că e doar o iluzie
pieptul îmi provoacă dureri
aerul devine din ce în ce mai greu
nu nu pot să mă ridic
dincolo de fereastră văd
o umbră dansând
nu nu este o iluzie
Moarte apocaliptică
Scormonind prin memorie
și-a găsit călăul spânzurat de mânerul ușii
pe care
a intrat ultima dată
atent să nu- i strivească liniștea
a mai făcut un pas
și încă unul și încă unul
lăsând o dâră de salivă pe urmele jilave ale morții
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu