tac și îmi închipui că
durerea nu îmi aparține
aparține celui care am fost
că un răzvrătit
îmi întorc dosul palmelor și aștept
ca intangibila și nesfârșita durere
să dispară de la sine
respir
știu că încă exist și
sunt recunoscător propriei mele lacrimi
nu nu și iarăși nu...
sentimentul de integritate
nu va dispare decât atunci când
cineva mă va privi prin fisura unei lacrimi
iar timpul meu
se va dezintegra odată cu lacrima
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu