teodor dume, vă recomand: tot mai des, autor atila racz

Atila Racz

tot mai des :

tot mai des stingem lumina din întuneric vedem zilele
mai bine
le mângâiem cu palmele le atingem cu degete aspre
oprim strigătul ploilor cântecul vântului subțiat prin țevile ruginite
ne închidem în carapace

încă este iarnă îmi spui încă nu s-au dezgheațat norii

ne întindem în același trup pentru o clipă
căutăm cărțile nerostite biblia după Iov le ștergem de praf
le clădim în amintire

ieșim dintre coperți încercând viața prin labirintul
de oase

............................................................................
fiecărui rasărit îi așezăm pe călcâi câte o noapte
fiecărei nașteri îi creștem în capete moartea
fiecărei respirații o clipă de îndoială
fiecărui pustiu o limbă de apă ochiul verde în oceanul
de aur
fiecărui zbor aripi tăiate
fiecărei priviri uitarea înceată orbecăirea neliniștile nevederii
fiecărei femei mușcătura de șarpe durerea nașterii și iubirea
.............................................................................
culegem nisip îmi spui ne îngropăm urmele
des tot mai des ne însingurăm printre oameni