casa părintească pleacă la azil (din volumul PICĂTURA DE INFINIT, Sibiu, 2010)
casa părintească seamănă cu o femeie
ce s-a îmbrăcat de timpuriu
în haine cernite
stăpânii s-au mutat pe rând într-o toamnă
la capătul aleii la numărul 35 bis
o singură cameră
fără ferestre
ce s-a îmbrăcat de timpuriu
în haine cernite
stăpânii s-au mutat pe rând într-o toamnă
la capătul aleii la numărul 35 bis
o singură cameră
fără ferestre
au împrumutat numele de familie
şi chipurile pentru o vreme copiilor
nu le-a mai rămas decât somnul fără dimineţi
şi deşteptarea în ziua de apoi
şi chipurile pentru o vreme copiilor
nu le-a mai rămas decât somnul fără dimineţi
şi deşteptarea în ziua de apoi
casa părintească încă mai aşteaptă
un semn din partea celor absenţi
copiii se întorc o singură dată pe an de sâmbăta morţilor
depun un buchet de flori la capătul aleii
trec prin casă fără să vadă
să audă cum i se macină pereţii
cum sapă moliile tunele în lemn
ca remuşcările într-o inimă
un semn din partea celor absenţi
copiii se întorc o singură dată pe an de sâmbăta morţilor
depun un buchet de flori la capătul aleii
trec prin casă fără să vadă
să audă cum i se macină pereţii
cum sapă moliile tunele în lemn
ca remuşcările într-o inimă
ar putea foarte bine ca ei să treacă
prin pereţii subţiri pe care au mâzgâlit
când au fost de-o şchioapă
de-ar trece tot n-ar auzi cum trec
de fiecare dată iau câte un suvenir
în anul trecut au luat icoanele
şi maşina de cusut credeau că-i un singer
le-au înghesuit grăbiţi pe bancheta din spate
prin pereţii subţiri pe care au mâzgâlit
când au fost de-o şchioapă
de-ar trece tot n-ar auzi cum trec
de fiecare dată iau câte un suvenir
în anul trecut au luat icoanele
şi maşina de cusut credeau că-i un singer
le-au înghesuit grăbiţi pe bancheta din spate
când pleacă afişază întotdeauna un aer trist
mai privesc o ultimă dată curtea cu ochii uscaţi
precum cerul de toamnă trag portiera maşinii
şi lasă încet ambreiajul
rămâne o dâră de fum
mai privesc o ultimă dată curtea cu ochii uscaţi
precum cerul de toamnă trag portiera maşinii
şi lasă încet ambreiajul
rămâne o dâră de fum
casa părintească priveşte prin ferestrele deschise
printre cei doi castani bătrâni în urma lor
ca o măicuţă pregătită de vecernie
printre cei doi castani bătrâni în urma lor
ca o măicuţă pregătită de vecernie
n-are cui să-şi plângă tristeţile
aşteaptă cuminte visând că va construi cineva
în lumea aceasta
un azil pentru casele părinţilor
aşteaptă cuminte visând că va construi cineva
în lumea aceasta
un azil pentru casele părinţilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu