06/11/2010
teodor dume:pentru o clipă doar numai pentru una opriţi acele ceasornicului şi dăruiţi-ii liniştea .(lui Adrian Păunescu)
cu simţurile descătuşate
spre cer suie
copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agăţat de o lumină
vreau să rostesc: viaţă
cuvintele ard
şi flacăra mută
se stinge în semn de iertare
...şi iată-mă alunecând adânc
în liniştea lucrurilor
***
Adriane, sunt versurile de suflet dăruite, la Felix, în vara lui 1978, vara în care ai plâns...
*tinere, sunt doar o iluzie pe pământ*, aşa mi-ai spus.
să ai linişte acolo unde eşti şi să veghezi mereu asupra cuvântului!
teodor dume: locul în care bunica-mea creştea linişti
 |
e pustiu nu mai locuieşte nimeni în mine printre multe alte chestii despre care nu o să vorbesc acum existau oameni... de la o vreme încoace sunt neliniştit şi tot mai fragil uit tot mai multe lucruri deşi le simt forma şi locul lor în camera dinspre stradă unde bunica-mea creştea linişti în spatele farfuriilor prinse deasupra ferestrelor doar un păianjen mai construieşte câte ceva e multă linişte acolo o linişte absolut necesară şi Dumnezeu e trist poate că nu ar fi trebuit să oprească ceasul ca dovadă le aud respiraţia trecând prin peretele celuilalt capăt... în felul acesta îmi vizitez părinţii şi atunci liniştea umblă prin mine şi-mi descompune uitarea |
05/11/2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)