trupul meu e o noptieră
pe care am aşezat
o veioză şi câteva cărţi
în interiorul sertarului
o carte de rugăciuni cu
câteva foi îndoite
şi o cheie
din când în când
sting veioza şi aspir
printre coperţile neatinse
de o vreme
nimeni nu se oferă să
înlocuiască accesoriile
uzate de praf
gestul devine un motiv
de a repeta toate regulile
în ordinea stabilită deşi
ştiu că şi mâine va trebui
să o iau de la capăt
întotdeauna rămâne în urmă ceva
ca o relaţie
între mine şi trup
această teamă mă va distruge
puţin câte puţin
în fiecare zi
cobor în adânc
din ochii plecaţi ai necredinţei
se prelinge o umbră
încă respir
acolo unde praful acoperă culoarea
şi devine gri am îndoit fila
ca să ştiu
până unde am ajuns
deşi uneori nu contează nimic
nici chiar dorinţa de-a avea puţină linişte
mâine va fi o a ltă zi...
pe care am aşezat
o veioză şi câteva cărţi
în interiorul sertarului
o carte de rugăciuni cu
câteva foi îndoite
şi o cheie
din când în când
sting veioza şi aspir
printre coperţile neatinse
de o vreme
nimeni nu se oferă să
înlocuiască accesoriile
uzate de praf
gestul devine un motiv
de a repeta toate regulile
în ordinea stabilită deşi
ştiu că şi mâine va trebui
să o iau de la capăt
întotdeauna rămâne în urmă ceva
ca o relaţie
între mine şi trup
această teamă mă va distruge
puţin câte puţin
în fiecare zi
cobor în adânc
din ochii plecaţi ai necredinţei
se prelinge o umbră
încă respir
acolo unde praful acoperă culoarea
şi devine gri am îndoit fila
ca să ştiu
până unde am ajuns
deşi uneori nu contează nimic
nici chiar dorinţa de-a avea puţină linişte
mâine va fi o a ltă zi...
7 comentarii:
un început
Liviu-Ioan Muresan
de excepţie:
"trupul meu e o noptieră
pe care am aşezat
o veioză şi câteva cărţi".
Apoi mi se pare o oarecare diluare a discursului. O explicitare a sentimentului. Dar, chiar dacă bate spre proză, chiar dacă aţi evitat metafora, ceea ce doriţi să transmiteţi rămîne la nivelul poeticului. De aceea mi-a făcut plăcere lecturarea.
LIM.
###
ionelia cristea
Primele trei strofe sunt cele mai reusite. Poemul se cam dilueaza spre sfarsit dar finalul este bun, simplu, resemnat. Ai si cateva imagini redundante:"din ochii plecaţi ai necredinţei se prelinge o umbră","praful acoperă culoarea" dar per total eu zic ca este un poem reusit.
''uneori nu contează''
Doru Emanuel Iconar
Ciudată asocierea trup – noptieră! Nici sertar, parcă prea puţin, nici dulap, mult prea încăpător. Doar o noptieră, un sertar, puţină lumină şi câteva cărţi. Parcă nici nu e nevoie de mai mult pentru a fi. Pentru că:
„întotdeauna rămâne în urmă ceva”.
Doru Emanuel
un poem!!! Atila Racz
care asaza lucrurile la locul lor, asa cum mana tanara a unui batran, este nascut din suflet si cauta sufletul, pentru ca altceva nu avem ... fie ca lumea sa priceapa!
o zi buna!
trupul meu e o noptieră Veronica Pavel
De la primul vers poezia capteaza. pe mine m-a luat cu ea si m-a dus pana la sfarsit si am revenit, pentru ca nu mi-a ajuns.
Frumos-frumos....
Prea putzin, 8p, dar atata am....
Vero
Da Liviu-ioan Muresan
un poem bine scris, un poem ce acoperă necesitatea intimă, o dezvoltă şi o afirmă. Da, mîine va fi o altă zi, dorinţa de linişte chiar contează. Şi atitudinea autorului, de contemplare, e cu atît mai deosebită. Las cele 8 puncte. Merită mai mult.
LIM.
în interiorul sertarului.... Mihăilă Ion
Nu îmi permit să comentez faţă de maestrul Dume dar voi încerca să fac o analiză pe text, curând aşa cum am mai încercat şi în alte dăţi.
După umila mea părere este un text ce merită , măcar pentru senzaţia de bine pe care o capeţi dacă nu pentru profunzimea, pe care unii, poate din motive "genetice" nu le pot simţi vibraţia.
Trimiteți un comentariu